Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 116/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 116
Ședința publică din data de 31 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Elena Staicu
JUDECĂTORI: Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Constanța
- C
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursurilor formulate de reclamanta, domiciliată în, str. -, -. 1,. 1, Cod poștal -, Județ și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în V de M,-, Cod poștal -, Județ - la Cabinetul de Avocatură și de pârâtul, domiciliat în comuna M, nr. 453, Cod poștal -, Județ împotriva deciziei nr. 691 pronunțată la 19 noiembrie 2007 de Tribunalul Prahova.
Recursul formulat de pârât este timbrat cu 1,5 lei timbru judiciar și cu 9,50 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței nr. 23497, care au fost anulate la dosar.
Recursul formulat de reclamantă este timbrat cu 2 lei timbru judiciar și cu 10 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței nr. 42724, care au fost anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-pârât, personal și intimata-pârâtă asistată de avocat din Baroul Prahova.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile, având pe rând cuvântul, arată că alte cereri nu mai au de formulat.
Curtea, ia act că nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurentul-pârât, având cuvântul, arată că în mod greșit a fost obligat să-i plătească reclamantei o sultă în cuantum de 21.325 lei întrucât, în realitate, aceasta trebuia să-i achite sulta respectivă.
Mai arată că în mod greșit a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1800 lei.
Precizează că instanța nu a ținut cont că a efectuat îmbunătățiri la imobilul în litigiu, că reclamanta a plecat din casa părintească când avea 16 ani și de atunci nu s-a mai interesat de situația părinților săi, că nu a contribuit la cheltuielile de înmormântare și nici la pomenile ulterioare.
Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Cu cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul cu privire la recursul formulat de pârât, arată că în mod corect instanța de apel a schimbat în parte sentința, în ceea ce privește sulta, întrucât, inițial, expertul a calculat greșit sultele, dar ulterior a revenit cu o cerere prin care a corectat calculele, precizând că sulta este de 21.325 lei în loc de 42.704 lei.
Cu privire la cheltuielile de judecată la care a fost obligat pârâtul către reclamantă, arată că au fost corect stabilite, având în vedere chitanțele depuse la dosar din care rezultă onorariile achitate pentru apărător și expert.
Mai arată că pârâtul nu a efectuat îmbunătățiri la casa părintească întrucât nu avea interes, în gospodărie existând casa pe care aceasta o folosește și pe care a primit-o donație de la părinți.
Solicită respingerea recursului formulat de pârât, ca nefondat.
Cu privire la recursul formulat de reclamantă, arată că datorită unei mențiuni a expertului în lucrarea întocmită (fila 108 din dosarul de fond) respectiv că pe teren a găsit o suprafață mai mare decât cea menționată în titlu, instanța a reținut că suprafața de 367 mp este proprietatea pârâtului.
Pârâtul a primit prin actul de donație doar 120 mp, pentru care s-a emis și titlu de proprietate ( fila 26 din dosar) astfel că, diferența de 247 mp trebuie împărțită cu reclamanta.
Solicită admiterea recursului formulat de reclamantă, casarea deciziei și trimiterea cauzei la tribunal pentru refacerea expertizei topo, urmând a se include în masa de partaj și suprafața de 247 mp.
Cu cheltuieli de judecată.
Recurentul, având cuvântul cu privire la recursul formulat de reclamantă solicită să fie respins ca nefondat întrucât suprafața de 247 mp a cumpărat-o de la
CURTEA:
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr. 893/2005 pe rolul Judecătoriei Vălenii d Munte reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună partajarea averii rămasă de pe urma defuncților decedat la 20.02.1992 și decedată la 22.10.2000.
În motivarea acțiunii reclamanta a susținut că de pe urma defuncților au rămas ca moștenitori părțile în calitate de descendenți cu o cota de 1/2 fiecare, succesiunile acestora fiind dezbătute la notariat, eliberându-se certificatele de moștenitor nr. 709/1992 și 43/2001.
S-a mai susținut în motivarea acțiunii de către reclamantă că de pe urma defuncților au rămas bunuri terenul de 1338mp. din pct. Acasă, o casa cu 4 camere și pivnița, casa compusă din 2 camere, bucătărie și hol, precum și terenul de 8000 mp. menționat în titlul de proprietate nr. -/2002.
În dovedirea acțiunii reclamanta a solicitat proba cu acte, interogatoriul pârâtului și martori.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat admiterea în parte a acțiunii deoarece terenul de 120 mp. curți-clădiri aflat în, 20 1090/1 nu poate forma obiectul masei de partaj fiind bunul său propriu conform titlului de proprietate nr.22517/ 1994.
După administrarea probelor prin încheierea interlocutorie pronunțată la data de 25.01.2006 s-a admis în parte acțiunea, s-au constatat deschise succesiunile defuncților si, s-a stabilit calitatea de moștenitori ale pârtilor, cotele și componenta masei succesorale.
Prin sentința civilă nr. 1196/13.06.2007 Judecătoria Vălenii de Ma admis în parte acțiunea și în parte cererea reconvențională a dispus partajarea bunurilor succesorale potrivit variantei a II a din raportul de de expertiză tehnică C-tin reținând la pronunțarea soluției că, varianta a II asigură un tratament juridic și economic egal pentru ambele părți se realizează scopului ieșirii din indiviziune avându-se în vedere că locuința nu este comod partajabilă în natură și nu se pot constitui două unități locative, chiar dacă pârâtul a efectuat lucrări de îmbunătățiri valoarea acestora este modică, pârâtul având o alta locuința situată în aceeași localitate.
Împotriva sentinței pronunțate a declarat apel reclamanta invocând următoarele motive:
Instanța de fond în mod eronat a reținut îmbunătățirile la casa bun
succesoral ca fiind făcute de intimatul-parat, întrucat acesta nu avea interesul
să le execute, în gospodărie existând casa pe care acesta o folosea și pe care
primit-o ca donație de la autrorii pârtilor.
În mod greșit instanța de fond a reținut prin încheierea interlocutorie
suprafața de teren de 8000 mp. menționată în acțiune, teren situat în com. M și precizat în titlul de proprietate nr. -/2002, în acest titlu fiind inclus și terenul de la pct.Acasă, cu ocazia efectuării expertizei, constatându-se că această suprafață de teren este de 1124 mp.
În cadrul aceluiași motiv de apel reclamanta a mai susținut ca expertul a reținut fără temei că pârâtul are în proprietate exclusivă suprafața de 367, la dosar existând contractul de donație pentru o suprafața de 120 mp. pentru care intimatul pârât a obținut și titlul de proprietate, pentru diferența de 247 teren la pct.Acasă, intimatul nu justifică pretenția exprimată în sensul ca ar fi proprietar, astfel încât constatările expertului sunt nereale.
Dezvoltând același motiv de apel, reclamanta a mai susținut ca a formulat obiectiuni la același raport de expertiza depuse in ședința din 25.10.2006, respinse in mod nejustificat de instanța, deși prin incheierea interlocutorie s-a reținut ca de pe urma defunctei a rămas si o suprafața de 100 mp teren neindividualizat.
În mod greșit prima instanța a omologat raportul de expertiza într-
varianta în care nu a ținut seama că expertul a calculat greșit sultele acordate,
acesta revenind cu o cerere prin care a corectat calculele, potrivit acestei cereri
sulta în varinta fiind de 23773 RON iar în varianta a II de 21.352,25 RON și
nu de 47.546 RON și respectiv 42.704,50 RON.
În mod greșit instanța de fond a soluționat cererea privind obligarea
pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în sensul că, deși s-au solicitat V2 din
26.500.000 ROL, depunand chitanțele prin care justifica cheltuielile solicitate, ignorâd concluziile depuse de reclamanta prin apărător, a menționat în
sentință că nu sunt dovezi privind onorariile de avocat.
Prin decizia nr.691 pronunțată la 19 noiembrie 2007, Tribunalul Prahova a admis apelul declarat de reclamantă și schimbat în parte sentința apelantă în sensul că a obligat intimatul să plătească sultă apelantei în sumă de 21.325,25 RON și cheltuieli de judecată în sumă de 1800 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin concluziile orale formulate la termenul din 13.06.2006 prin apărător reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la suportarea cotei părti din cheltuieli, întrucat onorariul ambilor experți a fost suportat de reclamanta.
Se mai reține că, aplicând disp. art. 274, 276 cod pr. civilă instanța de fond a obligat pe pârât la 100 lei cheltuieli de judecată reprezentând cota parte din onorariul exp. topograf procedând la compensarea onorariului expertului constructor și a taxelor judiciare de timbru, iar în ceea ce privește achitarea onorariului de către reclamantă a apreciat că nu exista dovezi în acest sens.
Critica formulată de apelanta-reclamanta, este întemeiată deoarece după cum reiese din analiza lucrărilor dosarului a fost depuse la fila 126 dosar fond chitanța privind plata onorariului de avocat, astfel că în mod greșit s-a apreciat de către instanță că nu există dovezi în ceea ce privește achitarea onorariului de către reclamant.
Ca urmare, în baza art. 296 cod pr. civilă, Tribunalul Prahova prin decizia civilă nr.691 din 19 noiembrie 2007, a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr.1196/13.06.2007 a Judecătoriei Vălenii d Munte, a schimbat în parte sentința instanței de fond în sensul obligării paratului intimat să plătească sultă apelantei în sumă de 21.352,25 RON și cheltuielilor de judecata în suma de 1800 lei, menținând în rest dispozițiile sentinței.
Celelalte critici inserate în cuprinsul motivelor de apel au fost apreciate ca neîntemeiate, constatându-se ca prin încheierea interlocutorie în urma
admiterii cererii reconventionale formulată de pârât, pe baza probelor administrate în cauză, declarațiile martorilor, s-a apreciat că la imobilul bun succesoral pârâtul a efectuat numai o parte din lucrările de construcție și îmbunătățiri nu urmează a fi incluse la masa de partaj, c/valoarea acestora constituind contrubuția sa proprie.
Martorul afirma în depoziția sa (fila 46) că după decesul defuncților a vopsit tabla de la tot acoperișul casei cu, iar la cealaltă casă pârâtul a înlocuit acoperișul din carton cu tablă la o camera.
Martorul susține în depoziția s-a (fila 47 dosar fond) că a văzut pe pârât construind un pentru porc și păsări, a înlocuit țeava pentru apă, a construit gard pe latura de la stradă - zid din piatră și șipcă din lemn, o bolta pentru vie și.
Potrivit martorului, după ce au construit oad oua casă defuncții au demolat casa bătrânească și au construit una nouă împreună cu pârâtul care era salariat, la solicitarea acestuia martorul punând dușumea într-o cameră.
În raport de probele administrate, în mod corect prima instanța a reținut contriubuția pârâtului la efectuarea îmbunătățirilor consemnate în încheierea interlocutorie.
Cu privire la modalitatea în care s-a reținut situația terenului de la pct.Acasă, s-a constatat că, critica este neîntemeiata deoarece prin încheierea de admitere în principiu s-a reținut că în masa succesorala rămasă de pe urma defunctului s-a inclus între alte bunuri si terenul de 8000 mp. ce face obiectul titlului de proprietate nr. -/2002.
Referitor la susținerea conform căreia expertul a reținut ca pârâtul are în proprietate exclusivă suprafața de 367 mp. s-a constatat că este irelevantă, deoarece pe baza contractului de donație nr.2222/1989 prin încheierea interlocutorie s-a apreciat ca defuncții au donat pârâtului locuința aflată pe terenul de 120 mp. ce a trecut în proprietatea statului conform art.30 din Legea nr.58/1974 asupra căreia acestuia i s-a constituit dreptul de proprietate conform art. 36/ di Legea nr. 18/1991 prin titlul nr. 22517/1994 conchizându-se că terenul de 120 mp. a fost inclus în titlul defunctului, având aceeași identificare.
Cât privește modalitatea de omologare a variantei a II a din raportul expertiză întocmit de exp. C-tin se constată că, criticile sunt nefondate deoarece s-au avut în vedere disp. art.728 cod civil si 673/9 cod pr.civila, ținându-se seama de faptul că locuința nu este comod partajabilă în natură, iar pârâtul care deși a efcetuat lucrări de îmbunatatiri cu o valoare modică, deține o alta locuința în aceeași localitate.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât reclamanta cât și pârâtul, arătând că aceasta este nelegală.
Pârâtul a arătat în motivele de recurs că în mod greșit a fost obligat să plătească sultă reclamantei câtă vreme chiar aceasta în motivele de apel a menționat că se datorează această sultă, dar nu în cuantumul indicat de către prima instanță.
Totodată, a mai arătat acest recurent că suma de 1800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată este mult prea mare, iar instanța avea posibilitatea să cenzureze cheltuielile privind onorariul de avocat, atunci când aprecia că acestea sunt prea mari.
Reclamanta criticat decizia tribunalului, arătând că în mod greșit a fost admis numai în parte apelul său, întrucât era întemeiată și critica referitoare la greșita reținere de către instanța de fond a unei suprafețe mai mari în proprietatea excelusivă a pârâtului.
Astfel, a arătat recurenta că pârâtului i s-a donat numai suprafața de 120 mp și nu de 366 mp cât s-a reținut, diferența de 247 mp făcând parte din masa succesorală și urmând a fi supusă împărțelii judiciare.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, raportat la actele și lucrările dosarului și textele legale incidente în cauză, Curtea de Apel constată că recursul reclamantei este nefondat, pe când al pârâtului urmează a fi admis pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
În ceea ce privește recursul reclamanteiinstanța reține că singurul motiv de nelegalitate invocat de către recurentă este acela al greșitei rețineri a componenței masei succesorale în sensul că în cadrul acesteia, ar fi trebuit inclusă și suprafața de 247 mp găsită în plus cu ocazia măsurătorilor.
Pentru această suprafață părțile nu au prezentat un titlu de proprietate sau un alt act translativ sau constitutiv de proprietate în înțelesul legii civile, astel încât instanțele nu puteau reține la masa de partaj un teren găsit în plus la măsurători pentru care autorii părților sau părțile în calitate de moștenitori ai acestora nu au prezentat un act de proprietate sau o hotărâre judecătorească care să consfințească dreptul de proprietate și asupra acestei suprafețe de teren.
Pentru acest motiv, se constată că este corectă aprecierea Tribunalului Prahova în sensul că susținerea conform căreia expertul a reținut ca pârâtul are în proprietate exclusivă suprafața de 367 mp. este irelevanta, deoarece pe baza contractului de donație nr.2222/1989 prin încheierea interlocutorie s-a apreciat că defuncții au donat paratului locuința aflată pe terenul de 120 mp. ce a trecut în proprietatea statului conform art. 30 din Legea nr.58/1974 asupra căreia acestuia i s-a constituit dreptul de proprietate conform art. 36 din Legea nr. 18/1991 prin titlul nr. 22517/1994 conchizându-se că terenul de 120 a fost inclus în titlul defunctului, având aceeași identificare.
Mai mult, se poate observa că pârâtul, ulterior intrării în posesie asupra terenului de 120 al cărui drept de proprietate a fost constituit prin titlul de proprietate nr.22517/11.08.1994, a formulat o cerere în baza.169/1997 și pentru suprafața de 250 teren, fiind înscris în Anexa 2B, poziția 12, ce a fost înaintată Comisiei Județene de Stabilire a Dreptului de Proprietate P pentru validare, astfel cum rezultă din adresa nr.1275/17.05.2005 emisă de Primăria comunei (fila 29 dosar fond).
Cum recurenta nu a făcut dovada existenței vreunui alt act de proprietate din care să rezulte că în masa partajabilă ar fi trebuit să fie inclusă și diferența de teren găsită în plus la măsurători de 247 mp, urmează a fi respins ca nefondat recursul acesteia, potrivit art.312 al.1 cod pr.civilă, întrucât în cauză nu sunt întrunite dispozițiile art.304 cod pr.civilă.
În ceea ce privește recursul pârâtuluise constată că ambele motive sunt fondate întrucât, într-adevăr prin raportul de expertiză întocmit de expert, varianta II a astfel cum a fost completat, sulta de 21.352,25 lei urma să fie plătită de către apelanta reclamantă și nu de către pârâtul intimat astfel cum a reținut Tribunalul Prahova, atât în considerentele cât și în dispozitivul deciziei atacate.
Astfel, într-adevăr sulta ce urma a fi plătită de către apelantă nu era de 42.704, 50 lei RON cum a dispus Judecătoria Vălenii d e M, întrucât expertul a revenit asupra acesteia cu o completare ulterioară, arătând că a făcut o greșeală de calcul și că în realitate această sultă era de 21352,25 lei.
urma însă a fi plătită de către apelanta reclamantă și nu de către pârât cum a reținut Tribunalul Prahova, astfel încât în speță sunt întrunite dispoz. art.304 pct.9 cod pr.civilă pentru ca în baza dispoz. art.312 al.3 cod pr.civilă să se dispună modificarea deciziei tribunalului sub acest aspect.
În ceea ce privește obligarea greșită a recurentului pârât la plata sumei de 1800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, instanța de recurs constată că au fost aplicate în mod greșit dispozitiile art.276 cod pr.civilă cu privire la compensarea cheltuielilor de judecată.
Astfel, chiar apelanta în cadrul motivelor de apel a arătat că a solicitat plata a din suma de 2.650 lei, dar tribunalul a procedat la obligarea intimatului la plata unor cheltuieli de judecată în cuantum mult mai mare decât cel solicitat, respectiv suma de 1800 lei.
Raportat la valoarea cheltuielilor efectuate de către reclamantă, astfel cum rezultă și din nota atașată la dosarul instanței de fond (fila 147), precum și chitanțele ce justifică cheltuielile solicitate, respectiv taxă de timbru, onorariu apărător și onorariu expert, precum și procentul în care au fost încuviințate pretențiile fiecărei părți, urmează a se constata că, în speță suma la care ar fi trebuit să fie obligat pârâtul de către instanța de fond era de 1325 lei (1/2 din 26.500 lei) și nu 1800 lei cum în mod greșit fost obligat prin decizia pronunțată de instanța de apel.
În baza dispoz. art.312 al.3 cod pr.civilă raportat la dispoz. art.304 pct.9 cod pr.civilă și art.304 pct.6 cod pr.civilă, Curtea de Apel va admite recursul pârâtului, va modifica în parte decizia Tribunalului Prahova în sensul că sulta de 21352,25 lei va fi achitată pârâtului de către reclamantă, iar pârâtul va fi obligat la plata sumei de 1325 lei către reclamantă cu titlu de cheltuieli de judecată în fața instanței de fond, fiind menținute în rest dispozițiile deciziei.
Făcând aplicarea dispoz. art.274 cod pr.civilă va fi obligată recurenta reclamantă la plata către recurentul pârât a sumei de 9,65 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv taxă de timbru efectuată de către acesta în fața instanței de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta, domiciliată în, str. -, -. 1,. 1, Cod poștal -, Județ H și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în V de M,-, Cod poștal -, Județ - la Cabinetul de Avocatură împotriva deciziei nr. 691 pronunțată la 19 noiembrie 2007 de Tribunalul Prahova.
Admite recursul declarat de pârâtul, domiciliat în comuna M, nr. 453, Cod poștal -, Județ P, împotriva aceleiași decizii sus menționate.
Modifică în parte decizia Tribunalului Prahova în sensul că sulta de 21352,25 lei(RON) va fi achitată pârâtului de către reclamantă, iar pârâtul va fi obligat la plata sumei de 1325 lei către reclamantă cu titlu de cheltuieli de judecată în fața instanței de fond.
Menține restul dispozițiilor deciziei.
Obligă recurenta reclamantă la plata către recurentul pârât a sumei de 9,65 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 31.01.2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Constanța
C
Grefier,
Red.dact./CC
3.ex. 20.02.2008
apel- Tr.
apel.
fond.893/2005 Jud.V de
fond.-
operator date cu caracter persona
notificare nr.3120
Președinte:Elena StaicuJudecători:Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Constanța
