Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 112/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 112
Ședința publică din data de 31 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Elena Staicu
JUDECĂTORI: Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Constanța
- C
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamantul, domiciliat în B, str.- Nord,. 2.. 7,. 27, Cod poștal -, Județ împotriva deciziei nr. 365 pronunțată la 16 noiembrie 2007 de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMÂN-PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5, Cod poștal -.
Recurs timbrat cu 0,15 lei timbru judiciar și cu 4 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței nr. 24618, care au fost anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipait recurentul-reclamant și intimatul-pârât Statul Român -Ministerul Finanțelor Publice.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că intimata a depus întâmpinare.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr 8151/2006 la Judecătoria Buzău reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care pârâtul să fie obligat la plata sumei de 400 000 lei RON reprezentând daune morale pentru încălcarea dreptului la un proces echitabil cât și a dreptului de proprietate.
In motivarea cererii, reclamantul a arătat, în esență, că dreptul la un proces echitabil și dreptul de proprietate i-au fost încălcate prin soluțiile netemeinice și nelegale pronunțate de autoritățile judiciare române întrucât la data de 27.02.1998 a fost chemat în judecată într-un proces civil având ca obiect - partaj, acțiune promovată de fosta sa soție după pronunțarea hotărârii de divorț; ca urmare, s-a format dosarul nr. 1758/1998 al Judecătoriei Buzău în care s-a pronunțat sentința
civilă nr. 6157/14.09.1999 în dosarul nr. 3651/1999 al Judecătoriei Buzău, hotărâre care prin acțiunea de partaj bunuri comune a devenit o acțiune prin care, susține reclamantul, a fost expropriat prin încălcarea grosolană a prevederilor legii.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 1000 alin. 3 Cod Civil, art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 21 alin. 1 și art. 52 alin. 3 din Constituția României, art. 54 alin. 1 și 2 și art. 56 din Decretul nr. 31/30.01.1954, art. 1 din Protocolul adițional din 20.03.1952 la Conveția pentru apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.
În cauză, reclamantul a formulat o primă cerere pentru încuviințarea asistenței judiciare întemeiată pe disp. art. 74 și urm, pr.civilă și art. 21 alin. 1 și 2 din Constituția României, republicată, pe care, instanța analizând-o în ședința Camerei de Consiliu din 28.11.2006 a respins-
În susținerea cererii de asistență judiciară reclamantul a depus la dosar în copie xerox: cupon mandat pentru plata ajutorului de șomaj pe luna iunie 2006 și de evidență nr. -/25.-.
Prin serviciul registratură al instanței la data de 14.09.2007 reclamantul a depus cea de a doua cerere de încuviințare a asistenței judiciare prin acordare de scutire de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar mobil întemeiată pe disp. art. 74 și urm,.civ. jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Airey împotriva Irlandei, hotărârile din 9 octombrie 1979 și 6 februarie și împotriva Regatului Unit, hotărârea din 21 februarie 1975.
În ședința Camerei de Consiliu din 18.09.2007 instanța a respins cea de a doua cerere de asistență judiciară formulată de reclamant pentru motivele arătate în încheierea de ședință întocmită și aflată la fila 55 dosar.
Prin întâmpinarea depusă prin serviciul registratură al instanței la data de 9.10.2006 pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesual pasive a Statului Român, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin cererea formulată la termenul de judecată din 12.12.2006, reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 15 lit. s din Legea nr. 146/1997 republicată.
Prin decizia nr.448 din 29.05. 2007, Curtea Constituțională a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor legale sus-menționate.
Cauza a fost repusă pe rolul instanței la data de 17.07.2007, când a fost emisă și o adresă către reclamant pentru a timbra acțiunea cu taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Întrucât reclamantul nu și-a îndeplinit obligațiile fiscale ce-i incumbau, instanța a invocat, din oficiu, excepția netimbrării acțiunii introductive.
Prin sentința civilă nr.4784/18.09.2007 acțiunea a fost anulată ca netimbrata deoarece reclamantul a refuzat plata taxei juduciare de timbru in suma de 7186,52 lei si timbru judiciar mobil de 5 lei.
Împotriva sentinței a declarat apel în termenul prevăzut de dispozițiile procedurale reclamantul.
In dezvoltarea motivelor de apel se arata in esența ca in mod greșit prima instanța a anulat cererea ca netimbrata deși a formulat cerere de scutire de plata a taxei de timbru fiind in imposibilitatea de a le achita.
Se mai arată că, prin soluția pronunțata i s-au incalcat drepturile prevăzute de art. 21 din Constituția României si art. 6 din Coventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale privându-l de un proces echitabil.
Intimata a formulat întâmpinare princare a solicitat respingerea apelului întrucât reclamantul nu a achitat taxele de timbru stabilite de instanța.
Tribunalul Buzău, prin decizia nr. 365 pronunțată la 16 noiembrie 2007, a respins apelul ca nefondat, reținând următoarele:
Potrivit art. 74 pr.civilă, cel care nu este în stare să facă față cheltuielilor unei judecăți, fără a primejdui propria sa întreținere sau a familiei sale, poate cere instanței să-i încuviințeze asistență judiciară iar conform art. 75 alin 1 din același cod asistența judiciară cuprinde acordarea de scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru, a timbrului judiciar și a cauțiunilor.
Reclamantul-apelant nu a dovedit ca se afla intr-o situație din cele susmantionate de acordare a asistentei judiciare deoarece realizează venituri si in consecința cererea de scutire privind plata taxei de timbru in mod justificat i-a fost respinsa de către prima instanța.
Pe de alta parte instanța nu este obligata sa acorde scutiri privind plata taxelor judiciare de timbru, aceasta situație reiesind din prevederile art 21 din Legea nr. 146/1997 care arata ca " Instanța judecătorească poate acorda scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru în condițiile art. 74-81 din Codul d e procedură civilă".
Nu se poate vorbi de privarea reclamantului de un proces echitabil atâta timp cât cerera sa nu s-a judecat pe fond si a fost respinsa pe baza unei excepții.
Pentru pretinsa incalcare a dreptului la un proces echitabil in materie civila, drept prevăzut de art. 6 alin. 1 din Convenție si din 2003 si de Constituția României în art.21 alin. 3, legiuitorul nu a prevăzut scutirea de taxa judiciara de timbru, instanțele urmând sa aplice prevederile Legii nr. 146/1997, calculând taxa judiciara de timbru ca pentru o acțiune " in pretenții", potrivit art. 2 alin. 1 din Legea nr. 146/1997, republicata.
instanța de apel că, în cauzăm nu se poate vorbi de încalcarea de art. 21 din Constituția României și art. 6 din Coventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertatiloir fundamentale.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul pentru următoarele motive:
Un prim motiv este că instanțele au interpretat greșit actul juridic dedus judecății, au schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, hotărârile pronunțate fiind lipsite de temei legale, fiind date cu aplicarea greșită a legii, art. 304 pct. 8 și 9 pr.civilă.
Se susține de recurent că prin hotărârile pronunțate i s-a încălcat dreptul de acces la justiție și dreptul de proprietate, drepturi protejate de Constituția României, dar și de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 6 alin. 1 și primul Protocol la Convenție, art. 1.
În dezvoltarea motivului de recurs, recurentul precizează că pentru termenul de judecată din 18 septembrie 2007 a depus la dosar cererea pentru încuviințarea
asistenței judiciare, cerere însoțită de documente justificative, dar instanța nu s-a pronunțat cu privire la această cerere.
De asemenea, recurentul arată că la cererea de încuviințare a asistenței judiciare prin scutire de la plata taxei judiciare de timbru, a anexat adeverința de venit pe anul 2007 eliberată de Administrația Finanțelor Publice, dovada că este beneficiarul ajutorului social în temeiul Legii 416/2001.
Se solicită admiterea recursului, pronunțarea unei soluții temeinice și legale, solicitând judecarea în lipsă.
La data de 31.01.2008, Direcția Generală a Finanțelor Publice Baf ormulat întâmpinare arătând că, față de susținerile recurentului, decizia Tribunalului Buzău este legală și temeinică, bine fundamentată, iar criticile recurentului nu pot fi reținute de instanță întrucât acesta a refuzat plata taxei judiciare de timbru, ținând cont că sunt scutite de taxa de timbru doar pretinsele încălcări ale art. 2 și 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, nu și prin încălcările aduse prin art. 6 alin. 1, temeiul de drept ce a stat la baza obiectului prezentei acțiuni.
Precizează intimata că s-a statuat de către Curtea Europeană că art. 6 din CEDO nu garantează accesul gratuit la justiție, că pot fi aduse restricții exercitării acestui drept încât dreptul la acces prin chiar natura sa, are o reglementare din partea statului care poate in timp și spațiu, în funcție de resursele comunității și nevoile indivizilor, sens în care, este și motivația instanței.
Se solicită respingerea acțiunii ca nefondată.
Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea va constata că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare:
Este nefondată susținerea recurentului că i s-a încălcat dreptul de acces la justiție, prevăzut de Constituția României în art. 21, conform căruia orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime și de art. 6 alin.l din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât cererea sa a fost soluționată de instanța în fața căreia a formulat cererea, iar hotărârea instanței de fond s-a dat cu drept de apel, ce a fost soluționat de Tribunalul Buzău prin decizia ce a fost recurată.
Referitor la critica recurentului că a fost încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție care prevede că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale și nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauze de utilitate publică și în condițiile legii și de principiile generale ale dreptului internațional, Curtea va reține că aceasta este nefondată ținând cont de faptul că recurentul și- întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 1000 alin. 3 Cod Civil, art. 13 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 21 alin. 1, art. 52 alin. 3 din Constituția României, art. 54 alin. 1 și 2, art. 56 din Decretul nr. 31 /1954, art. 1 Protocolul nr. 1 adițional la Convenție.
De observat este că recurentul nu a precizat în ce a constat încălcarea art.1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, care este bunul de care a fost lipsit în mod ilegal, în sensul prevăzut de textul legal sus-menționat și care este efectul produs de
sentința civilă nr. 6157/1999 a Judecătoriei Buzău asupra pretinsei sale calități de proprietar.
Critica recurentului că i-a fost respinsă cererea pentru încuviințarea asistenței judiciare, este nefondată întrucât art. 15 lit. s din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, prevede că sunt scutite de taxa judiciară de timbru acțiunile privind stabilirea și acordarea despăgubirilor civile pentru pretinse încălcări ale drepturilor prevăzute de art. 2 și 3 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ratificată prin Legea nr. 30/1994.
Or, în cauza de față recurentul nu și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile prevăzute de art. 15 lit. s din Legea nr. 146/1997, astfel că, în mod corect instanța de fond a anulat ca netimbrată acțiunea formulată de reclamant, mai ales că, prin decizia nr. 488/29 mai 2007 a Curții Constituționale, s-a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 15 lit. s din Legea nr.146/1997 formulată de recurent.
Susținerea recurentului că la cererea de încuviințare a asistenței judiciare prin scutire de la plata taxei judiciare de timbru a depus la instanța de fond dovezi că este beneficiarul ajutorului social și că nu poate plăti taxa de timbru, nu poate conduce la concluzia că hotărârile pronunțate de instanța de fond și de apel sunt netemeinice și nelegale, din moment ce art. 75 alin. 2 pr.civilă prevede că asistențapoatefi încuviințată oricând în cursul judecății. Ca atare, textul de lege nu impune obligativitatea acordării asistenței judiciare, mai ales că, taxa de timbru stabilită de instanța de fond nu era excesivă sau disproporționată și care să aducă atingere dreptului de acces la justiție.
Înscrisurile pe care le invocă recurentul, respectiv adeverința de venit pe anul 2007 și certificatul de atestare fiscală, nu sunt suficiente pentru a dovedi că recurentul nu este în stare să facă față cheltuielilor de judecată, respectiv nu poate să plătească taxa de timbru, în condițiile în care recurentul nu a depus măcar o parte din taxa de timbru stabilită de instanță.
Critica recurentului că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii sale de încuviințare a asistenței judiciare este nefondată întrucât la fila 55 dosar fond se află încheierea din ședința din Camera de consiliu din 18.09.2007, prin care i s-a respins cererea privind acordarea asistenței judiciare.
Curtea va reține că nu sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 pr.civilă și în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 pr.civilă, va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamantul, domiciliat în B, str.- Nord,. 2.. 7,. 27, Cod poștal -, Județ împotriva deciziei nr. 365 pronunțată la 16 noiembrie 2007 de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMÂN-PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5, Cod poștal -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 ianuarie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Constanța
- - - - - C
Grefier,
Red. ES
tehnored.PJ
2 ex/4.02.2008
8151/2006 Judecătoria Buzău
f
a- Tribunalul Buzău
a,
operator de date cu caracter personal
nr. noritifcare 3120
Președinte:Elena StaicuJudecători:Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Constanța
