Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 121/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 121/
Ședința publică din 29 Ianuarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mariana Stan JUDECĂTOR 2: Corina Pincu Ifrim
JUDECĂTOR 3: Veronica
Judecător: - --
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de reclamantul, domiciliat în comuna, sat, județul V, împotriva deciziei civile nr.387 din 11 aprilie 2005, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr.125/2005.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: recurentul-reclamant și intimatul-pârât, asistat de avocat G (fără delegație la dosar), lipsă fiind intimații-pârâți G și.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 10 lei, conform chitanței de la dosar cu nr.- din 21 ianuarie 2009, eliberată de Trezoreria Pitești și timbru judiciar în valoare de 5 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Curtea pune în discuția părților conexarea la prezenta cauză a dosarului nr-, căruia i s-a acordat același termen de judecată de un alt complet în vederea discutării acestei excepții.
Avocat G apreciază că se impune și se justifică conexarea prezentei cauze cu dosarul nr-, având în vedere că sunt îndeplinite cerințele triplei identități.
Recurentul-reclamant precizează că se impune conexarea celor două cauze.
Curtea, având în vedere data pronunțării încheierii de admitere în principiu, respectiv 4 iunie 2004 și față de împrejurarea că se pretinde că au căi de atac diferite, constată că nu se impune conexarea dosarului nr- la cauza de față, nefiind îndeplinite nici cerințele art.164 Cod procedură civilă. În consecință, se va proceda la judecata cauzei de față, urmând ca dosarul nr-, cu același termen de judecată, să se reia în componența completului deja investit cu soluționarea acestuia.
Curtea, din oficiu, pune în discuția părților legalitatea și admisibilitatea recursului în raport de caracterul patrimonial al litigiului și valoarea obiectului acestuia.
Recurentul-reclamant arată că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a excepției pusă în discuție.
Avocat G, având cuvântul pentru intimatul-pârât, solicită admiterea excepției și respingerea recursului ca inadmisibil. Invocă tardivitatea declarării recursului, în raport de data pronunțării încheierii de admitere în principiu.
Recurentul-reclamant, având cuvântul asupra excepției tardivității declarării recursului, solicită respingerea acestei excepții, apreciind că recursul este declarat în termenul legal în raport de mențiunea că se va declara odată cu fondul cauzei.
CURTEA:
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului civil de față, a reținut următoarele:
Prin încheierea nr.1828 din 04 iunie 2004 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea în dosarul nr.10815/2003 a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților și, invocată de pârâții prin întâmpinare.
S-a admis în parte în principiu acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâților, -, și și tot astfel acțiunea formulată de și, prin care solicită să se constate deschisă succesiunea defunctului.
S-a constatat că a decedat la data de 01 septembrie 1996, cu ultimul domiciliu în, iar de pe urma acestuia a rămas ca unic moștenitor -, în calitate de soție supraviețuitoare.
S-a constatat că masa succesorală a autorului se compune din din bunurile achiziționate în timpul căsătoriei cu soția supraviețuitoare, respectiv un apartament din care s-a achitat în timpul vieții avansul de 37.551 lei și o de 2449 lei și a fost modernizat prin montare de faianță în baie și bucătărie, o mobilă de sufragerie, o vitrină cu 3 corpuri, un dormitor "D", o mobilă de bucătărie, un frigider, aragaz, mașină de cusut și un depozit CEC de 70.000 lei.
S-a constatat deschisă succesiunea autoarei -, decedată la 30 august 2002, cu ultimul domiciliu în, de pe urma căreia au rămas ca moștenitori legali reclamantul și pârâtul, în calitate de colaterali privilegiați, cărora li se cuvine cota de din moștenire și, ascendent privilegiat al autoarei, căreia i se cuvine cota de din moștenire.
Masa succesorală a autoarei se compune din bunurile dobândite în timpul căsătoriei și menționate mai sus plus bunurile culese de autoare de la autorul său, potrivit sentinței civile nr.1170/2001, pronunțată de Judecătoria Horezu.
S-a constatat un pasiv succesoral al autoarei - de 50.000.000 lei, suportat de reclamantul.
În urma probelor administrate, prima instanță a reținut, în esență, că autoarea - este sora reclamantului și pârâtului și fiica pârâtei.
Autoarea a fost înfiată la data de 08.09.1962, cu efectele unei filiații restrânse de către și, conform extrasului din Registrul de stare civilă (45 dosar), decizia nr.46/07.09.1962 și adeverința emisă de Primăria la data de 06 ianuarie 2004.
S-a constatat că de pe urma autorului au rămas ca moștenitori, -, în calitate de frați, nepoți și mamă, pârâții nu și-au manifestat expres voința de acceptare a succesiunii, materializată prin vreun act autentic sub semnătură privată, judiciar sau extrajudiciar și nu s-a făcut nici dovada acceptării tacite a moștenirii.
Împotriva acestei încheieri au declarat apel, în termen legal, pârâții și G, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Prin întâmpinare, reclamantul a solicitat respingerea apelului și menținerea încheierii instanței de fond.
Pe parcursul soluționării apelului, la data de 05 martie 2005, a decedat intimata-pârâtă, singurii moștenitori ai acesteia fiind intimații și.
Tribunalul Vâlcea, prin decizia civilă nr.387 din 11 aprilie 2005, a admis apelul declarat de pârâții și G, a schimbat în parte încheierea în sensul că a constatat că de pe urma autorului, decedat la 01 septembrie 1996, au rămas ca moștenitori, alături de - (soție supraviețuitoare), cu o cotă de și apelanții și G, în calitate de colaterali privilegiați, cu o cotă de câte din succesiunea autorului.
Totodată, s-a constatat că masa de bunuri succesorale a autorului se compune din din bunurile realizate în timpul căsătoriei, respectiv bunurile reținute prin încheierea apelată, iar restul de din aceste bunuri reprezintă cota parte de contribuție proprie a autoarei -.
S-a constatat că masa succesorală a autoarei - se compune din din toate bunurile dobândite în timpul căsătoriei cu autorul, respectiv 2/4 din contribuția proprie, plus dreptul succesoral din toate bunurile, la care se adaugă o ușă din stejar masiv, instalația de gaze de la apartament și bunurile rămase de la autorul său, reținute prin încheiere.
Au fost menținute restul dispozițiilor încheierii de admitere în principiu privind bunurile ce compun masa succesorală a autorilor și pasivul succesoral privind pe autoarea -, cât și cotele succesorale ale moștenitorilor acesteia.
În adoptarea acestei soluții, tribunalul a reținut, în esență, că prin decizia nr.46/07.09.1962, autoarea -, fiica naturală a lui și a fost înfiată cu mențiunea că înfierea este simplă, dar în condițiile art.79 din Codul familiei.
Înregistrarea înfierii cu efecte restrânse se realizează prin efectuarea pe actul de naștere al înfiatului a unei mențiuni despre survenirea înfierii, potrivit art.20 alin.1 din Decretul nr.278/1960.
Înregistrarea înfierii cu efecte depline se realizează prin întocmirea unui nou act de naștere pentru înfiat, în care înfietorii sunt trecuți ca părinții săi firești, iar ca loc al nașterii se trece localitatea unde domiciliază înfietorii.
Regula, potrivit art.78 alin.1 din Codul familiei, este că înfiatul dobândește prin înfiere, indiferent dacă este cu efecte depline sau restrânse, numele celui care înfiază.
În speță, s-a constatat că s-a eliberat un nou act de naștere de comuna, nr.27/05 mai 1950, în care se menționează că este înfiată de și la Sfatul Popular al comunei, decizia nr.46/07.09.1962.
În noul act de naștere însă, sunt trecuți ca părinți nu înfietorii, așa cum cer dispozițiile art.79 din Codul familiei la înfierea cu efecte depline, ci părinții firești, și, iar ca loc al nașterii localitatea, locul de domiciliu al părinților firești și nu, care era domiciliul înfietorilor.
Față de aceste aspecte, tribunalul a constatat că prin actul de înfiere, respectiv decizia nr.46/07.09.1962, întocmită de Comitetul Executiv al Sfatului popular al comunei, s-a încuviințat o înfiere cu efecte restrânse.
În decizia de înfiere s-a indicat ca temei legal al încuviințării înfierii art.79 din Codul familiei și mențiunea de înfiere simplă, iar certificatul de naștere întocmit de același secretar s-a eliberat având în vedere înfierea cu efecte restrânse.
Pentru aceste considerente s-a constatat că autoarea - a fost înfiată cu efecte restrânse și ca atare mama firească și frații și vin la moștenirea acesteia.
De altfel, din dosarul nr.1170/2001, în care autoarea - a chemat-o în judecată pe mama înfietoare, pentru ieșirea din indiviziune asupra bunurilor rămase de la tatăl înfietor, a rezultat că - nu s-a comportat niciodată ca o fiică a adoptatorilor, dovadă fiind și acel proces intentat împotriva mamei înfietoare.
Tribunalul a reținut că în mod temeinic și legal instanța de fond a reținut că autoarea - a fost înfiată cu efecte restrânse și că în aceste condiții ea vine la moștenirea părinților firești.
S-a mai reținut că acceptarea succesiunii, reglementată de art.689 Cod civil, nu s-a făcut expres. Același articol prevede însă că acceptarea este tacită când eredele face un act pe care n-ar putea să-l facă decât în calitate de erede și care lasă a se presupune neapărat interpretarea de a accepta.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză, cât și din răspunsul la interogatoriu al reclamantului a rezultat că apelanții au înțeles să accepte moștenirea.
Astfel, martorul a arătat că după decesul lui, Gac ontinuat să locuiască în apartament cu autoarea -, iar a fost cel care a achitat o la apartament. A mai arătat că Gal ocuit în acest apartament cu autorii până la căsătorie, iar ulterior venea frecvent în locuința autoarei și pleca acasă numai la sfârșitul săptămânii.
S-a reținut că declarațiile acestui martor sunt în contradicție cu declarația martorei, care pretinde că Gal ocuit cu cei doi soți în perioada în care a urmat studiile și până la căsătorie, iar din anul 1991 nu l-a mai văzut pe acesta în apartamentul autoarei.
Că este așa rezultă și din răspunsul la interogatoriu luat reclamantului la 29 martie 2004 (65) și la 17 mai 2004 (81), prin care recunoaște că Gal ocuit în apartamentul autorilor de la vârsta de 1 an, iar după decesul lui dormea acolo, în funcție de în care lucra la serviciu.
De asemenea, a recunoscut că a locuit împreună cu cei doi soți și că după decesul autorului, a fost cel care a achitat o parte din prețul apartamentului și tot el a schimbat yala, după decesul autoarei -.
S-a reținut de către tribunal că pârâții sunt cei care au efectuat toate cheltuielile necesare înmormântării autorului.
Întrucât a continuat să folosească bunurile rămase în succesiunea autorului alături de soția supraviețuitoare, s-a reținut că pârâtul Gaa cceptat tacit succesiunea.
În ceea ce-l privește pe, tribunalul a reținut că acesta, după decesul autorului, s-a implicat în rezolvarea problemelor succesorale, a achitat rata la apartament în acel moment și nu vreunul dintre moștenitorii lui -.
Totodată, pârâții, în calitate de frați, respectiv mamă, au fost cei care s-au preocupat de înmormântarea defunctului.
Faptul că la decesul acestuia nu au înțeles să pretindă o parte din bunurile din apartament, cât și dreptul ce-l aveau asupra apartamentului ca moștenitori ai lui, nu echivalează decât cu o manifestare de respect față de soția supraviețuitoare a autorului lor, pe care nu au înțeles să o lipsească pe timpul vieții de folosirea tuturor bunurilor și pe care le-a dobândit împreună cu autorul în timpul căsătoriei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, înregistrat la data de 01 august 2008 și respectiv 05 decembrie 2008, invocând motive de nelegalitate și netemeinicie, cu privire la greșita aplicare și interpretare a prevederilor art.689 Cod civil, eronata rezolvare a problemei achitării prețului apartamentului din.
Se susține că în mod corect a reținut instanța de fond prin încheierea de admitere în principiu, modificată în apel, că soții și - au achitat împreună doar avansul de 37.551 lei și o de 2.449 lei, restul ratelor fiind plătite de -, după decesul soțului ei.
În aceste condiții, în mod greșit s-a reținut ca făcând parte din masa succesorală a autorului întreaga cotă de din apartament, în realitate făcând parte din succesiunea sa doar cota de din sumele plătite împreună cu -, adică din avansul de 37.551 lei și rata de 2.449 șei.
Pentru toate aceste considerente se solicită admiterea recursului, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Potrivit dispozițiilor art.137 Cod procedură civilă, Curtea va examina cu prioritate excepția privind inadmisibilitatea acestei căi de atac invocată din oficiu, care face de prisos cercetarea în fond a recursului, excepție care este privită ca fondată.
de atac sunt prevăzute prin lege, legiuitorul consacrând astfel principiul legalității, potrivit căruia, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege. Altfel spus, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Este o regulă cu valoare de principiu, prevăzută de art.129 din Constituție, care instituie dreptul părților interesate de a ataca hotărârile judecătorești numai în condițiile legii. Textul constituțional evocă nu numai faptul că mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie să se realizeze în condițiile legii.
Legalitatea căii de atac implică și consecința că mențiunea greșit făcută în dispozitivul hotărârii care se atacă nu acordă părții o cale de atac pe care legea însăși nu a prevăzut-
Conform dispozițiilor art.2821alin.1 Cod procedură civilă, modificat prin Legea nr.195/2004, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind - litigii al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv.
Termenul de litigiu desemnează procesele și cererile al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei și se referă la toate acțiunile cu caracter patrimonial calificate ca atare de doctrina și de jurisprudența civilă și, în consecință, în principal, prin faptul că obiectul lor privește în mod direct o valoare patrimonială ori un act juridic al cărui obiect este în drept evaluabil în bani.
Se poate concluziona că acțiunile patrimoniale sunt acele acțiuni care au conținut economic.
În raport de natura cauzei, care este evaluabilă, de valoarea imobilelor supuse împărțelii, precum și de dispozițiile art.2821Cod procedură civilă, hotărârea instanței de fond era supusă numai recursului, competența de soluționare revenind tribunalului, conform dispozițiilor art.2 pct.3 Cod procedură civilă.
Cum se poate observa, legiuitorul a înțeles să confere un mai mare grad de celeritate în soluționare acelor litigii considerate de mai mică importanță, alegând criteriul patrimonial. Astfel, nu s-a raportat la cereri evaluabile, ci la litigii privind un obiect de o valoare mai mică de 100.000 lei inclusiv.
În această situație, indiferent de natura litigiului, ceea ce s-a avut în vedere o constituie importanța patrimonială a bunului asupra căruia poartă litigiul, atribuind o importanță mai mică litigiilor de orice natură care poartă asupra unui obiect de o valoare mai mică, indiferent că ar fi vorba despre acțiuni evaluabile sau neevaluabile, în sensul legii privind taxele de timbru.
În cauza de față se solicită partajarea averii succesorale rămasă de la autorii părților. Acțiunea dedusă judecății, având caracter patrimonial, cu conținut economic, se încadrează astfel în acțiunile reglementate de art.2821Cod procedură civilă. Ca atare, criteriul instituit de legiuitor se regăsește și în litigiile de acest gen. Cum valoarea obiectului dedus judecății este de 84.818,4508 (205, dosar nr.10815/2004), constatăm că în cauză soluția adoptată de către tribunal este una de recurs, iar nu una de apel. Au fost avute în vedere evaluările reclamantului la data introducerii acțiunii în raport și de dispozițiile art.181Cod procedură civilă.
de a îngrădi drepturi consacrate constituțional, reglementarea prevăzută de art.2821Cod procedură civilă constituie o garanție a aplicării principiului prevăzut de art.6 pct.1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale privind judecarea unei cauze în mod echitabil și într-un termen rezonabil în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părților, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluționării unui proces.
De altfel, reglementările internaționale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicție sau la toate căile de atac prevăzute de legislațiile naționale, art.13 din aceeași convenție consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în fața unei instanțe naționale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicție.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în cazul " împotriva Regatului Unit", 1975, că dreptul de acces la tribunale nu este absolut, fiind vorba de un drept pe care convenția l-a recunoscut fără să-l definească în sensul restrâns al cuvântului, existând posibilitatea limitărilor implicit admise, chiar în afara limitelor care circumscriu conținutului oricărui drept.
Acțiunea dedusă judecății, având caracter patrimonial, cu conținut economic, se încadrează astfel în acțiunile reglementate de art.2821Cod procedură civilă, valoarea obiectului dedus judecății este mai mică de 100.000 lei și se constată că în cauză soluția adoptată de către tribunal este una de recurs, iar nu una de apel.
Conform dispozițiilor art.299 Cod procedură civilă sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege. În consecință, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs, este inadmisibil.
Nu are relevanță calea de atac menționată în decizia tribunalului, deoarece aceasta este stabilită de legiuitor și este, potrivit textului mai sus menționat, recurs, astfel că, recursul la recurs formulat în cauză, apare ca fiind inadmisibil.
Hotărârea pronunțată de tribunal, chiar și într-o compunere greșită, fiind una pronunțată în recurs, față de dispozițiile art.299 alin.1 Cod procedură civilă, nu este supusă recursului, prin urmare prezenta cale de atac se observă a fi inadmisibilă.
Conform prevederilor art.126 alin.2 și art.129 din Constituție, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, iar căile de atac pot fi exercitate numai în condițiile legii și ca atare, legiuitorul este suveran în adoptarea regulilor de procedură, respectând însă și celelalte dispoziții constituționale.
În raport de considerentele mai sus expuse, se impune ca în temeiul art.2821raportat la art.299 și art.312 Cod procedură civilă, să fie respins recursul ca inadmisibil.
Față de soluția adoptată, este de prisos analizarea celeilalte excepții privind tardivitatea declarării recursului invocată de intimatul-pârât, excepția putea fi eventual analizată în condițiile în care această instanță era legal investită cu soluționarea căii de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul, domiciliat în comuna, sat, județul V, împotriva deciziei civile nr.387 din 11 aprilie 2005, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr.125/C/2005, intimați fiind pârâții, G și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 ianuarie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./04.02.2009
Jud.apel: /
Jud.fond:
Președinte:Mariana StanJudecători:Mariana Stan, Corina Pincu Ifrim, Veronica
