Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 1227/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul II recurs |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.1227/2009-
Ședința publică din data de 7 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Doina Măduța | - - | - JUDECĂTOR 2: Dana Cigan |
- - | - JUDECĂTOR 3: Felicia Toader | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentele pârâte, domiciliată în C-N,-, județul C și, domiciliată în O, Calea,nr. 91, - 64,.14, județul B, în contradictoriu cu intimații reclamanți jr. și,-toți cu domiciliul în O,-/A,.4. județul B și cu intimații pârâți și, ambii cu domiciliul în O,-,.2, județul B, domiciliată în comuna, sat, nr.56, județul B, și -ambii prin afișare la ușa instanței, COMISIA LOCALĂ O PENTRU APLICAREA LEGII NR. 18/1991, județul B, împotriva deciziei civile nr. 34. din 06.02.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost desființată sentința civilă nr. 2610 din 09.04.2008 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr. 3680/2005, având ca obiect: partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reprezentanta recurenților pârâți și -ambele lipsă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 28/24.06.2009 emisă de Baroul Bihor -Cabinet Individual, precum și reprezentantul intimaților reclamanți jr. și -ambii lipsă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.58/24.06.2009 emisă de Baroul Bihor -Cabinet Individual, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că prezentul recurs este legal timbrat cu suma de 9,5 lei achitată conform chitanței seria - nr. -/23.06.2009 emisă de Oficiul Poștal nr.1 O și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, după care:
Reprezentanții părților, întrebați fiind, arată că nu mai au alte probe și solicită cuvântul asupra recursului de față.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra prezentului recurs.
Reprezentanta recurentele pârâte solicită admiterea recursului promovat de părțile pe care le reprezintă, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei la Tribunalul Bihor în vederea judecării pe fond a apelului declarat împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, cu acordarea cheltuielilor de judecată.
În susținerea recursului, reprezentanta recurentelor arată că, în opinia sa, hotărârea recurată este nelegală și netemeinică fiind dată cu încălcarea principiului disponibilității și implicit a dreptului la apărare.
Reprezentantul intimaților reclamanți solicită respingerea recursului promovat de părțile adverse, ca nefondat, menținerea hotărârii recurate, pe care o apreciază ca fiind legală și temeinică, cu acordarea cheltuielilor de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND;
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2610 din 09.04.2008 pronunțată de Judecătoria Oradea, a fost respinsă acțiunea formulată și precizată de reclamanții, și jr, împotriva pârâților, COMISIA LOCALĂ PT. APLIC. LEGILOR FONDULUI FUNCIAR, și și în contradictoriu cu intervenienții și.
A fost respinsă cererea de intervenție în interes propriu a intervenienților și.
Au fost respinse cererile reconvenționale formulate de pârâtele reclamante reconvenționale și, în contradictoriu cu reclamanții pârâți reconvenționali, și jr. precum și în contradictoriu cu intervenienții pârâți reconvenționali și.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra nr. top. 7057/3, 7059/2 din CF nr.12892 O, în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3297/23.11.2004, înscris fiind sub B 5, iar topograficele sale, în natură, reprezintă teren extravilan în suprafață de 5754 mp, poziționat înfundat față de calea de acces - str. P -, și în CF fiind notat "drept de servitute de drum asupra imobilului 7062".
Ulterior, s-a reținut de către prima instanță că din topograficul inițial s-au dezmembrat două parcele 7062/1 și 7062/2 înscrise în CF nr. 75624 O și, respectiv 60377 O, actualmente proprietatea pârâtelor și, reținând totodată că topograficul 7062 înainte de dezmembrare a fost inițial intabulat într-un alt CF în prezent lipsă, în care în baza aceleași încheieri nr.1076 din 1980 era intabulată aceeași servitute de drum în favoarea nr. top. 7057/3 și 7057/2.
S-a mai reținut că față de situația de CF nr. 75624 și 60377 O, potrivit căreia, s-au efectuat mai multe dezmembrări și transmisiuni ulterioare de teren cu nr. top. 7062, s-a invocat și s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, aceasta nemaifiind proprietar tabular asupra topograficelor în litigiu, iar cu privire la cererea de intervenție formulată în cauză, prima instanță a admis în principiu, potrivit art. 52.Pr.Civ. cererea de intervenție în interes propriu a intervenienților și, respingând ca lipsită de interes cererea de intervenție accesorie, în interesul reclamanților.
De asemenea, față de situația din CF nr. 13009 O, în care apar intabulați, sub B 1,2, pârâții și (fostă ), instanța de fond a respins excepția lipsei calității lor procesuale pasive în cauză, invocată de pârâte, ca neîntemeiată și a dispus introducerea în cauză și Comisiei Locale O pt. Aplic. legilor fondului funciar, având în vedere că pârâții figurează intabulați din anul 1949, iar terenurile respective au fost toate terenuri cooperativizate.
Prin răspunsul nr. -/23.11.2007, primit de la Primăria O - Comisia Locală pt. Aplicarea legilor fondului funciar, s-a menționat că imobilele înscrise în CF nr. 13009 O au fost solicitate de foștii proprietari și, dar acestora li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren ce li se cuvenea, pe alte amplasamente, terenurile din CF nr. 13009 O rămânând la dispoziția Comisiei Locale O, iar în ceea ce o privește pe pârâta s-a reținut că este proprietară, alături de reclamant, asupra cotei de 1000 mp din 5161 mp a nr. top. 7059/2, cotă dobândită prin donație și intabulată fiind pârâta, sub B 6 în CF nr.12892 O, intervenienții fiind proprietari tabulari asupra nr. top. 7057/4, 7059/3 și 7056/6 din CF nr. 71849
Instanța de fond având în vedere că topograficele inițiale din litigiu au suferit o serie de dezmembrări, cum în CF-urile în care figurează cele două pârâte - proprietare asupra nr. top. 7062/1 și 7062/2 (dezmembrate din nr. top. 7062), nu apare nici o servitute notată în sarcina acestor imobile, față de starea de fapt actuală și de configurația actuală a terenurilor, s-a solicitat și s-a efectuat în cauză o expertiză topografică de către dl. expert.
Ulterior, față de concluziile raportului de expertiză, reclamanții au formulat extindere de acțiune, solicitând introducerea în cauză, în calitate de pârâți, și a numiților, și, solicitând, în subsidiar, stabilirea unui drept de servitute de trecere către imobilele proprietatea reclamanților și intervenienților, prin diferite alte căi, care implică și terenurile proprietatea acestor pârâți, sens în care s-au depus la dosar și Cf-urile corespunzătoare și față de concluziile raportului de expertiză și de momentul formulării prezentei extinderi de acțiune, prima instanță în baza art. 135 Cod procedură civilă, coroborat cu art. 132 Cod procedură civilă, instanța a dispus disjungerea acesteia și formarea unui dosar care urmează să se soluționeze separat.
Referitor la obiectul inițial al acțiunii, instanța de fond, din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, a reținut că în prezent la imobilele care constituie proprietatea reclamanților și la cele ale intervenienților, nu există cale de acces, nici din str. P -, nici din str. -, astfel că imobilele în cauză sunt locuri înfundate, că ar fi posibilă o cale de acces din str. P - spre cele două proprietăți - ale reclamanților, respectiv ale intervenienților, dar pe nr. top. 7062/1 există o construcție, expertul menționând ulterior, că stabilirea servituții de trecere pe topo 7062/1 și 7062/2 nu se poate efectua deoarece există construcții pe aceste două imobile. Mai mult, între imobilele reclamanților și cele ale intervenienților, pe de o parte, și cele ale pârâtelor, pe de altă parte, există și alte terenuri, nu sunt învecinate unul cu celălalt și că potrivit art. 616 Cod civil, trebuie să existe vecinătate între fondurile aservit și cel dominant.
Cu privire la susținerile reclamanților potrivit cărora, în CF-ul inițial din care s-au dezmembrat ulterior nr. top. în litigiu, exista notată servitute de trecere asupra nr. top. 7062, din care s-au dezmembrat ulterior imobilele proprietatea pârâtelor, astfel că această servitute trebuie să continue și asupra imobilelor dezmembrate, instanța de fond a înlăturat aceste susțineri ca nefondate, deoarece servitutea este un drept perpetuu, însă acest caracter este de natura acestui drept și nicidecum de esența lui, pentru că se menține atâta timp cât există cele două imobile și situația care a determinat constituirea ei și doar când situația se schimbă, ca urmare chiar și a unei dezmembrări (cum e speța de față), dreptul de servitute poate fi limitat sau chiar stins.
S-a mai reținut că în speță, expertul nu a putut propune nici un drum de urmat, având în vedere că sunt implicate și alte terenuri decât ale părților din dosar, prin urmare și alți proprietari, instanța de fond apreciind că reclamanții și intervenienții urmează să-și soluționeze problema în dosarul disjuns, unde sunt parte în proces toți proprietarii terenurilor implicate și imediat învecinate cu cele ale părților, considerente pentru care s-a respins acțiunea formulată și precizată de reclamanți, ca neîntemeiată, precum și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienți.
Prima instanță a reținut însă că și acțiunile reconvenționale formulate de pârâtele reclamante reconvenționale, atât împotriva precizării de acțiune a reclamanților, cât și împotriva cererii de intervenție formulată, sunt neîntemeiate, având în vedere că potrivit raportului de expertiză imobilele proprietatea reclamanților și intervenienților sunt locuri înfundate. De asemenea, instanța de fond nu a dispus radierea înscrierilor de la foaia A din CF nr. 12892 O și 71849 O, privind servitutea de drum asupra imobilului cu nr. top. 7062, deoarece aceasta a fost efectuată în baza unei Încheieri CF din anul 1870, dată ca urmare a unei hotărâri judecătorești și ca urmare a dezmembrărilor ulterioare s-a reținut că trebuie doar stabilit asupra cărui nr. top. dezmembrat ulterior, ar putea purta această servitute, care ar putea implica și alte terenuri decât cele din prezenta cauză, deoarece atât reclamanților, cât și intervenienților trebuie să li se asigure o cale de acces la drumul public.
Ca urmare a respingerii acțiunii principale și a cererii reconvenționale în dosar 3680/2005 și în dosar conexat nr-, instanța de fond nu a acordat cheltuieli de judecată în favoarea nici uneia dintre părți.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel reclamantul, pârâtele și și intervenientul.
Prin decizia civilă nr. 34. din 6 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, au fost admise ca fondate apelurile civile introduse de apelanții, și, în contradictoriu cu intimații, și COMISIA LOCALĂ O PENTRU APLICAREA LEGII FONDULUI FUNCIAR, împotriva sentinței civile nr. 2610 din 09.04.2008 pronunțată de Judecătoria Oradea, care a fost desființată și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță, ținând seama de considerentele deciziei, cheltuielile de judecată urmând să fie avute în vedere la rejudecarea cauzei în fond.
Pentru a hotărî în acest mod, tribunalul a reținut următoarele aspecte:
Conform situației de carte funciară 12892 O, reclamantul are un drept de proprietate înscris sub B 5 asupra imobilelor cu nr. top. 7057/3 și nr. top. 7059/2, asupra imobilelor nr. top. 7062/1, înscris în CF 75624 O și nr. top. 7062/2 înscris în CF 60377 O și nr. top. 7060 înscris în CF 13009 O, dreptul de proprietate aparține apelantelor, defunctei și intimaților și cât privește nr. top. 7060, iar intervenienții și sunt proprietarii imobilelor cu nr. top. 7057/4, 7059/3 și 7056/6 înscrise în CF 71849 Atât prin cererea de chemare în judecată cât și prin cererea de intervenție în interes propriu s-a solicitat stabilirea unei servituți de trecere în sarcina imobilelor proprietatea pârâtelor apelante mai sus arătate și a imobilului proprietatea intimaților.
Din cuprinsul raportului de expertiză efectuat în cauză de către expert, instanța de apel a reținut că s-a stabilit și dovedit, cu privire la imobilele cu nr. top. 7057/3, 7059/2, proprietatea reclamanților, și și imobilele cu nr. top. 7057/4, 7059/3 și 7056/6, proprietatea intervenienților apelanți, calitatea de loc înfundat a acestor imobile fără ieșire la drumul public.
De asemenea, conform art. 616 Cod civil, proprietarul a cărui imobil are calitatea de loc înfundat și care nu are acces la drumul public, poate solicita trecerea pe imobilul vecinului său pentru exploatarea fondului proprietatea sa cu îndatorirea de a-l despăgubi pe proprietarul fondului aservit. Totodată, criteriile avute în vedere la stabilirea servituții de trecere au constat în aceea că această trecere se impune a fi stabilită pe calea cea mai scurtă a proprietarului fondului aservit și prin locul ce ar pricinui o pagubă cât mai mică a celuia a cărui loc trecerea urmează a fi făcută.
Din situația de CF 8863 O și CF 12892 O, rezultă că în favoarea imobilelor cu nr. top. 7057/3 și 7059/2 a fost constituit un drept de servitute de drum asupra imobilului cu nr. top. 7062 în baza încheierii CF 1076/1870, precum și în favoarea imobilelor cu nr. top. 7057/4 și 7059/3 și 7056/6, înscrise în CF 71849 O, în baza aceleiași încheieri din anul 1870, însă s-a menționat este că nr. top. 7062 suferit în timp dezmembrări care au fost și operate în cărțile funciare, aspect față de care proprietarii imobilelor cu nr. top. 7062/1 și 7062/2 au invocat lipsa vecinătăților în urma acestor dezmembrări cu imobilele în favoarea cărora se solicită constituirea unei servituți de trecere.
Pe de altă parte, în prezenta cauză, în fața instanței de fond, s-a formulat și o precizare și extindere de acțiune față de persoanele celorlalte imobile învecinate, cu privire la care instanța de fond, în baza art. 135 Cod procedură civilă, coroborat cu art. 132 Cod procedură civilă, a dispus disjungerea acesteia și formarea unui nou dosar, apreciind că această extindere și precizare a fost formulată după prima zi de înfățișare. Cu toate că în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea articolelor mai sus arătate în cauză, cât privește precizarea și extinderea de acțiune, dispunând disjungerea acesteia, datorită însă strânsei legături dintre obiectul prezentului litigiu și dosarul disjuns, precum și pentru a se lămuri toate aspectele și susținerile părților din prezenta cauză, inclusiv criteriile ce trebuie avute în vedere la stabilirea unei servituți de trecere, instanța de fond, în baza rolului activ, chiar și din oficiu, în temeiul art. 164 Cod procedură civilă se impunea să dispună conexarea precizării și extinderii de acțiune pentru ca în acest mod cele două acțiuni să fie judecate împreună în vederea stabilirii exacte a situației de fapt și de drept, în condițiile în care și celelalte persoane atrase în judecată în dosarul disjuns sunt proprietarii terenurilor învecinate ale imobilelor în litigiu, în favoarea cărora se solicită stabilirea unei servituți de trecere și nu să se rețină în mod nefondat de către prima instanță că, eventual, reclamanții și intervenienții să-și soluționeze pretențiile în dosarul disjuns. Procedând în acest mod, instanța de apel a apreciat că prima instanță nu a cercetat fondul cauzei și nu s-a pronunțat nici cât privește capătul de cerere de demolare a construcției edificate pe imobilul nr. top. 7062/1 înscris în CF 75624
Instanța de apel, având în vedere aspectele mai sus reținute și în vederea asigurării unei judecăți unitare, a apreciat apelurile formulate ca fiind fondate, fiind admise în temeiul art. 297Ccod procedură civilă împotriva sentinței apelate, care a fost desființată cu trimitere spre rejudecare, urmând ca la reluarea ciclului procesual instanța de fond, în temeiul art. 164 alin. 2 Cod procedură civilă să dispună întrunirea celor două cauze, respectiv conexarea dosarului disjuns la prezentul dosar pentru ca toate cererile să fie judecate împreună, urmând a pune în discuția părților completarea la raportul de expertiză sau o nouă expertiză prin care să se verifice toate posibilitățile de acces ale imobilelor loc înfundat la drumul public cu respectarea criteriilor prevăzute de lege la stabilirea servituților de trecere, precum și completarea probațiunii cu alte probe pentru a lămuri toate aspectele și susținerile părților.
Împotriva deciziei civile nr. 34./2009 a Tribunalului Bihor au declarat recurs pârâții și solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii recurate cu trimiterea cauzei la Tribunalul Bihor în vederea judecării pe fond a apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 2610/2008 a Judecătoriei Oradea.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenții au criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie arătând că este dată cu încălcarea principiului disponibilității și implicit a dreptului la apărare și cu încălcarea dispozițiilor art. 129 alin. 6 raportat la dispozițiile art. 298 Cod procedură civilă, a dispozițiilor art. 616 Cod civil.
Arată recurenta că în mod nelegal instanța de apel a invocat după închiderea dezbaterilor în fond excepția de conexitate, încălcând în acest fel principiul disponibilității hotărând asupra unei excepții care nu a fost pusă în discuția părților, fiindu-le astfel încălcat dreptul la apărare.
Mai arată că au fost încălcate și dispozițiile art. 164 Cod procedură civilă potrivit căruia conexitatea operează numai între pricini aflate pe rolul unor instanțe de același grad.
Subliniază în continuare recurenții faptul că în acest fel au fost încălcate și dispozițiile art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă, text de lege care limitează cazurile de desființare a hotărârii și trimitere spre rejudecare.
Arată apoi că instanța de apel a apreciat greșit oportunitatea conexării cauzelor, pornind de la premise greșite atunci când a apreciat că se impune conexarea.
Astfel învederează că dispozițiile art. 616 care impun vecinătatea fondurilor ca și condiție esențială pentru existența servituților de trecere, primează în raport de orice alt criteriu.
Ori chiar dacă din partea teoretică raportului de expertiză lipsesc referirile concrete la situarea loturilor părților unele față de celelalte, din coroborarea datelor expertizei privind folosința faptică, din schița de identificare rezultă că fondurile reclamanților și ale intervenienților nu sunt învecinate cu fondul recurenților, nefiind îndeplinită condiția unei servituți de trecere.
În cele din urmă arată că nici reclamanții și nici intervenienții nu au afirmat că ar exista o astfel de vecinătate ci ei și-au întemeiat cererile pe existența unor vechi înscrieri din cartea funciară.
Intimații și prin întâmpinare au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii recurate.
Intimații nu au depus întâmpinare însă și-au precizat poziția procesuală în cauză solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Ceilalți intimați nu au formulat întâmpinare și nici nu și-au precizat poziția procesuală în cauză.
Analizând recursul formulat prin prisma criticilor invocate, instanța constată că acesta este nefondat urmare considerentelor ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Recurentele și invocă în susținerea recursului faptul că imobilele proprietatea acestora cu nr. top. 7062/1, 7062/2, 7060 nu îndeplinesc criteriile prevăzute de art. 616 cod civil pentru a se dispune instituirea dreptului de servitute de trecere, întrucât nu sunt învecinate cu imobilele aparținând reclamanților și intervenienților.
Argumentele acestora sunt nefondate, față de obiectul completării de acțiune depusă la fila 266 (dosar fond) prin care s- solicitat ca traseul servituții de trecere să străbată atât top. 7062/1, 7062/2 cât și top. 7059/4, 7059/3, iar în alte variante 7061/1, 7064/1, 7064/2 continuate cu 7065/1 sau 7065/2.
Ori cum la alegerea locului de trecere trebuie să fie avute în vedere anumite criterii, respectiv că dreptul de trecere să se exercite prin cel mai scurt drum la calea publică (art. 617 Cod civil), să se producă cea mai puțină pagubă aceluia pe al cărui teren urmează să aibă loc trecerea la calea publică (art. 619 Co civil), ori pe drumul cel mai în situația în care astfel se cauzează o pagubă mai mică decât pe drumul cel mai scurt, în mod temeinic instanța de apel a conchis că se impune judecarea extinderii de acțiune, disjunsă de instanța de fond în ședința publică din 05.09.2007, alături de cererea principală, întrucât numai în acest fel se pot face aprecieri în legătură cu calea de acces, așa încât să se asigure o respectare a cerințelor anterior menționate.
Constatându-se astfel că, extinderea de acțiune este strâns legată de acțiunea principală, neputând fi judecate separat, instanța de apel, desființând hotărârea apelată, nu a făcut decât să asigure o judecată unitară în scopul satisfacerii unor interese legitime ale reclamanților și în nici un caz nu se poate susține că s-ar fi încălcat anumite principii fundamentale ale procesului civil cum ar fi cel al disponibilității sau al dreptului la apărare, în ceea ce le privește pe recurente.
Față de aceste considerente, Curtea de Apel în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat, cheltuielile de judecată solicitate de intimați vor fi avute în vedere la rejudecarea în fond cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurentele pârâte, domiciliată în C-N,-, județul C și, domiciliată în O, Calea,nr. 91, - 64,.14, județul B, în contradictoriu cu intimații reclamanți jr. și,-toți cu domiciliul în O,-/A,.4. județul B și cu intimații pârâți și, ambii cu domiciliul în O,-,.2, județul B, domiciliată în comuna, sat, nr.56, județul B, și -ambii prin afișare la ușa instanței, COMISIA LOCALĂ O PENTRU APLICAREA LEGII NR. 18/1991, județul B, împotriva deciziei civile nr. 34. din 06.02.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere la judecarea cauzei în fond.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 7 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
judecător aflat în delegație
semnează președintele instanței
G
- judecător fond -
- judecători apel -
- redactat decizie judecător -02.11.2009
- dactilografiat grefier -02.11.2009 -13 ex.
-comunicat-03.11.2009-11 ex.
-, domiciliată în C-N,-, județul
-, domiciliată în O, Calea,nr. 91, - 64,.14, județul
- jr.
-
-,-toți cu domiciliul în O,-/A,.4. județul B
-
-, ambii cu domiciliul în O,-,.2, județul
-, domiciliată în comuna, sat, nr.56, județul
-
- -ambii prin afișare la ușa instanței
-COMISIA LOCALĂ O PENTRU APLICAREA LEGII NR. 18/1991, județul
Președinte:Doina MăduțaJudecători:Doina Măduța, Dana Cigan, Felicia Toader
