Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 1238/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.1238/2009-
Ședința publică din 8 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Trif Doina JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia
- - - - JUDECĂTOR 3: Stan Aurelia
- - - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil formulat de reclamantul - domiciliat în, nr.2. județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți domiciliat în comuna de B, sat, nr.33, județul B, domiciliată în, nr.20, județul B, domiciliat în,nr.160, județul B, domiciliat în,nr.157, județul B, domiciliată în,nr.114, județul B, domiciliată în, nr.160, județul B, domiciliată în B, Calea, nr.31, județul B, COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGII NR.18/1991, județul B și COMISIA JUDEȚEANĂ B PENTRU APLICAREA LEGII NR.18/1991, O,JUDEȚUL, împotriva deciziei civile nr.78/A din 12 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr- prin care a fost desființată sentința civilă nr. 177 din 14 februarie 2007, pronunțată de Judecătoria Beiuș, în dosar nr. 1348/R/2006, având ca obiect: partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru recurentul reclamant -personal, reprezentantul său, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.40/8.10.2009, eliberată de Baroul Bihor -Cabinet Individual și pentru intimatul pârât -personal, reprezentantul său, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 8.10.2009, eliberată de Baroul Bihor -Cabinet Individual, lipsă fiind restul intimaților pârâți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 9,5 lei, achitată prin chitanța nr.- din 110.2009 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, după care:
Reprezentantul recurentului reclamant învederează instanței că nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursului.
Nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentului reclamant, susține recursul și solicită admiterea lui așa cum a fost formulat și motivat în scris, casarea sau modificarea deciziei atacate cu consecința respingerii apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond,a sentinței civile nr.177/2007, iar în subsidiar retrimiterea cauzei spre rejudecare a cauzei în apel, la Tribunalul Bihor, cu cheltuieli de judecată. În esență, reprezentantul recurentului reclamant precizează că,soluția de trimitere spre rejudecare într-un al treilea ciclu procesual la prima instanță, la Judecătoria Beiuș, dată de tribunal, este nelegală și încalcă dreptul la soluționarea unei cauze într-un timp rezonabil, care în prezenta speță durează din 2001; instanța de apel, în urma verificărilor efectuate, trebuia să respingă apelul pârâtului, pe considerentul împărtășit de către prima instanță, respectiv că acesta nu a depus cerere de reconstituire în temeiul Legii nr.18/1991, neavând astfel nici calitatea și nici interesul să atace titlul de proprietate al recurentului, iar terenul în litigiu fiind cooperativizat, potrivit adeverințelor de la filele 46 și 39 dosar fond, i se cuvenea părții recurente, atât prin reconstituire cât și prin revendicarea și partajarea admisă în mod legal de prima instanță prin sentința civilă nr.177/2008 a Judecătoriei Beiuș. Apreciază totodată că, Tribunalul Bihor nu putea să dispună casarea hotărârii instanței de fond în al doilea ciclu procesual, cu trimiterea cauzei spre rejudecare a fondului, câtă vreme instanța de recurs nu a dispus ea însăși acest lucru, trecând astfel peste dispozitivul deciziei date în recurs, cu încălcarea art.315 Cod procedură civilă. De altfel, Tribunalul Bihor era ținut în soluționarea apelului în al doilea ciclu procesual și de soluția de admitere a apelului recurentului în al doilea ciclu procesual -decizia nr.314/A/2006, neputându-se îngreuna nici situația recurentului în calea de atac admisă în 2006, de ale cărei îndrumări a ținut în mod legal și concret Judecătoria Beiuș.
Reprezentantul intimatului pârât, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată în această fază procesuală. În concluzie învederează instanței că nu din vina intimatului s-a trimis cauza spre rejudecare,dispunându-se disjungerea capătul de cerere prin care s-a solicitat anularea titlului de proprietate, însă nu s-a format dosar nou,apreciindu-se de instanță că disjungerea nu se mai justifica, iar din adeverința nr.42/18.02.1945 rezultă că intimatul nu a avut calitatea de membru CAP, deci nu putea face cerere pentru reconstituirea terenului în baza Legii nr.18/1991.
În replică, reprezentantul recurentului reclamant, precizează că, din adresa nr.182/2002, fila 46 dosar fond, rezultă că terenul a fost cooperativizat, intimatul pârât se prevalează de propria culpă.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Constată că, prin Sentința civilă nr. 177 din 14 februarie 2007 pronunțată de Judecătoria Beiușs -a admis în parte acțiunea reclamantului, în contradictoriu cu pârâții, Comisia locală pentru aplicarea Legii 18/91 Pocola, Comisia județeană pentru aplicarea Legii 18/91 B, și în consecință s-a dispus partajarea imobilului nr. top.855/1 din 701, prin dezmembrarea acestuia după cum urmează;
- nr. top.855/4 în suprafață de 380.
- nr. top. 855/5 -, - 305.
- nr. top. 855/6 -, - 232
conform schiței întocmită de expert -.
A fost atribuită reclamantului parcela cu nr. top. 855/5, a fost obligat pârâtul să lase reclamantului în deplină posesie și proprietate imobilul nr. top.855/5, s-a luat act de renunțarea la judecată a reclamantului cu privire la capătul de cerere de obligare a pârâtului la despăgubiri și a fost respinsă cererea reconvențională formulată de reclamantul reconvențional .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea înreg. la 31.08.2001, reclamantul a chemat în judecată pârâții, și, solicitând partajarea imobilului nr. top 855/1 din 701 formând un lot pentru reclamant și altul pentru vechii proprietari obligând pârâtul să-i lase în deplină posesie și proprietate imobilul nou format în suprafață de 305. obligarea pârâtului la despăgubiri în sumă de 3.6oo.ooo lei, cu cheltuieli de judecată.
La data de 12.10.2001 s-a înreg. la dosar cererea pârâtului de anulare a titlului de proprietate, nespecificat,pe motiv că folosește imobilele în cauză din anul 1958 și le-a dobândit prin cumpărare de la mama vitregă a reclamantului. Pe înscrisul respectiv și care a fost apreciat de instanță ca fiind cerere reconvențională s-a făcut o mențiune ulterioară, cu o scriere diferită " solicit stabilirea proprietății,
Prin sentința civilă nr. 1662/2002, Judecătoriei Beiușa respins acțiunea reclamantului, a admis cererea reconvențională, dispunând dezmembrarea imobilului în cauză stabilind în favoarea reclamantului reconvențional drept de proprietate cu titlu de cumpărare, uzucapiune, partaj asupra parcelei nr. top 855/5 și înscrierea dreptului în
Prin decizia civilă nr. 314/2006 Tribunalul Bihora admis apelul formulat de reclamantul apelant împotriva sentinței civile pe care a desființat-o și a trimis cauza la instanța de fond pentru o nouă judecată.
S-a apreciat de instanța de control judiciar că instanța de fond nu a analizat cererea reconvențională privind anularea titlului de proprietate și totuși în baza acesteia s-a dispus dezmembrarea imobilului,cu toate că nu s-a formulat cerere în acest sens, însă pentru clarificarea cadrului procesual instanța urmează să analizeze cauza în raport de obiectul acțiunii, precum și de apărările invocate de părți privind modul de dobândire a dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu.
Pe baza actelor și lucrărilor cauzei instanța constată că imobilul nr. top 855/1 reprezentând în natură fânețe în suprafață de 917. formează proprietatea mai multor titulari între care și, asupra cotei de 305/917 părți cu titlu de reconstituire în baza Legii nr. 18/91, drept întabulat prin încheierea nr. 2185/2001 și înscrisul B9 în 701.
Cota parte de proprietate din terenul respectiv provine de la def, tatăl reclamantului după cum confirmă și probele administrate în cauză, astfel că pe această cotă i-a fost reconstituit reclamantului dreptul de proprietate, ca moștenitor al titularului dreptului.
Susținerea pârâtului că ar fi dobândit acea suprafață de teren de la mama pârâtei,(introdusă în judecată în această calitate la cererea pârâtului reclamant reconvențional), nu poate fi luată în considerare întrucât aceasta nu putea să vândă un teren care nu a fost proprietatea sa și presupusa vânzare,oricum nedovedită, nu valorează titlu pentru justificarea posesiei, ca o condiție a dobândirii dreptului de proprietate de către pârât.
Din adeverința Primăriei comunei Pocola nr. 66/18.01.2002( fila 39 dosar fond) rezultă că terenul în cauză este situat în perimetrul agricol al localității.
Din copia 701 rezultă că terenul a aparținut antecesorului reclamantului, def., ce a fost proprietar asupra cotei de 6/18 părți, ce corespunde suprafeței de 305. cu care s-a înscris în CAP, asupra căreia i-a fost reconstituit reclamantului dreptul de proprietate ca moștenitor.
La judecarea în fond a cauzei( în ședința din 12 oct 2001), instanța a dispus pârâtului să introducă acțiune separată pentru anularea titlului de proprietate și stabilirea dreptului de proprietate și pârâtul ar fi trebuit să se conformeze celor dispuse de instanță, lucru pe care nu l-a făcut, însă încheierea instanței produce efecte, ea fiind o hotărâre parțială, potrivit art. 255 alin. 2 pr.civ.
In ce privește cadrul procesual nu prezintă relevanță faptul că pârâtul nu și-a înregistrat sub un alt dosar cererea sa pentru a fi soluționată separat, el are libertatea să aleagă între a se judeca sau nu, potrivit principiului disponibilității în procesul civil, însă are obligația să se conformeze celor dispuse de instanță.
De aceea instanța a dispus în rejudecarea cauzei ca" precizarea și completarea cererii reconvenționale, să fie înregistrată ca acțiune de sine stătătoare, sub un alt dosar, având în vedere, pe de o parte cele dispuse de instanța de fond cu privire la cererea reconvențională, iar pe de altă parte faptul că prin această precizare și completare a cererii reconvenționale, instanța este investită la rejudecarea cauzei cu capete noi de cerere, împotriva disp art. 19 pr.civ.
Prin raportul de expertiză topo. întocmit de expert s-a propus dezmembrarea nr top 855/1 și formarea a 2 loturi, având în vedere cota parte din terenul respectiv ce se află în proprietatea reclamantului, și cu care părțile au fost de acord, confirmând că suprafața de 305. din parcelă se află în folosința pârâtului.
In calitate de proprietar în cotă parte asupra trenului respectiv, reclamantul are potrivit disp art. 728 civil dreptul de a ieși din indiviziune, iar potrivit art. 48o civil este îndreptățit să revendice dreptul său de la pârâtul care îl deține în mod nelegal
La dezbaterea în fond a cauzei reclamantul a declarat că renunță la capătul de cerere cu privire la despăgubirile solicitate prin acțiunea introductivă.
Având în vedere aceste considerente instanța a apreciat întemeiată acțiunea reclamantului.
Împotriva acestei hotărâri, la data de 9.03.2007, în termen legal, a declarat apel pârâtul, solicitând casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei la instanța de fond în vederea rejudecării acesteia împreună cu precizarea și completarea de acțiune reconvențională, iar în subsidiar, schimbarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii reconvenționale, aș a cum a fost precizată și completată.
Prin Decizia civilă nr. 898/A/2007, Tribunalul Bihora respins ca nefondat apelul formulat de pârât.
Împotriva acestei decizii, același pârât a formulat recurs, care a fost admis prin Decizia civilă nr. 599/2008-R a Curții de APEL ORADEA, care a casat decizia atacată și a trimis cauza pentru o nouă judecare la Tribunalul Bihor, cu îndrumarea expresă de a asigura reunirea tuturor cererilor formulate de părțile din cauză, având ca obiect proprietatea asupra parcelei cu nr. top. 855/5, pentru asigura o soluție unitară a pretențiilor reciproce ale părților.
Prin decizia civilă nr.78/A din 12 martie 2009, Tribunalul Bihora admis ca fondat apelul civil introdus de apelantul în contradictoriu cu intimații, COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LG 18/1991 și COMISIA JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LG 18/1991 împotriva sentinței civile nr. 177 din 14.02.2007 pronunțată de Judecătoria Beiuș, pe care a desființat-o și a trimis cauza la aceeași instanță de fond pentru o nouă judecare, ținând seama de considerentele prezentei decizii.
Cheltuielile de judecată urmând a fi avute în vedere la rejudecarea cauzei în fond.
Pentru a pronunța această decizie, cu ocazia rejudecării apelului,s-a constatat că data de 6.11.2006 apelantul a depus la dosar o precizare și completare a cererii reconvenționale, la termenul din 14.02.2007, instanța apreciind că această precizare și completare nu se poate soluționa împreună cu cererea principală întrucât cauza se află în rejudecare, dispunând astfel ca aceasta să fie scoasă din dosar și înregistrată separat ca acțiune de sine stătătoare.
Ori, s-a reținut că, această dispoziție a instanței nu s-a mai executat, nemaifiind făcută înregistrarea separată, astfel că în prezent nu există format un dosar distinct pentru această cerere.
Instanța de apel a reținut că, în raport de disp. art. 120 Cod procedură civilă, completarea la cererea reconvențională formulată de pârât, putea fi sau soluționată împreună cu cererea principală sau disjunsă și judecată separat, astfel, prima instanță, deși a dispus disjungerea cererii, nu a procedat din oficiu la formarea unui nou dosar și nu a acordat termen pentru soluționarea cererii disjunse, deși potrivit disp. art. 99 alin. 4 din Regulamentul de ordine interioară, prevede că în caz de disjungere, dosarul nou-format se repartizează aceluiași complet pentru respectarea principiului continuității, astfel că, odată cu disjungerea trebuia să fixeze și termen și să dispună înregistrarea noului dosar.
Față de toate acestea, având în vedere îndrumările date prin Decizia Curții de APEL ORADEA precum și faptul că prima instanță nu s-a pronunțat asupra precizării și completării cererii reconvenționale formulate de apelant, instanța de apel a apreciat ca fondate criticile formulate de apelant prin motivele de apel, fiind necesară soluționarea unitară a pretențiilor reciproce ale părților, respectiv analizarea odată cu acțiunea principală și a precizării și completării cererii reconvenționale.
Față de cele reținute, tribunalul, în baza art. 297 Cod procedură civilă, a admis ca fondat apelul civil introdus de apelantul în contradictoriu cu intimații, COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LG 18/1991 și COMISIA JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LG 18/1991 împotriva sentinței civile nr. 177 din 14.02.2007 pronunțată de Judecătoria Beiuș, pe care a desființat-o și a trimis cauza la aceeași instanță de fond pentru o nouă judecare, ținând seama de considerentele prezentei decizii.
Cheltuielile de judecată urmând a fi avute în vedere cu ocazia rejudecării cauzei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, solicitând admiterea recursului și casarea deciziei recurate cu consecința respingerii apelului și menținerii hotărârii instanței de fond, ori în subsidiar retrimiterea cauzei spre rejudecare în apel, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului se arată că soluția tribunalului d e trimitere a cauzei din nou la prima instanță este nelegală și încalcă dreptul la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil. Totodată s-au încălcat și dispozițiile de casare date de Curtea de Apel prin decizia nr.599/2008, care a trimis cauza spre rejudecare la instanța de apel și nu la instanța de fond. În plus, instanța de apel nu putea să dispună trimiterea cauzei la Judecătorie întrucât recurentul nu ceruse decât casarea cu trimitere la tribunal sau modificarea deciziei date de instanța de apel, astfel că nelegal, și pronunțând practic un ultrapetit, instanța de apel a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond. Totodată instanța de apel care a pronunțat decizia în prezent recurată, trebuia să țină seama și de faptul că anterior, când mai fusese în calea de atac a apelului, recurentul de azi obținuse câștig de cauză și că nu i se putea crea a doua oară în apel o situație mai grea, prin deschiderea posibilității pârâtului de a-și completa acțiunea reconvențională, mai ales că în privința completării acțiunii reconvenționale s-a invocat inadmisibilitatea și tardivitatea ei, singurul aspect pe care instanța de fond era ținută să-l soluționeze (în afara acțiunii principale) fiind acțiunea reconvențională așa cum a fost inițial formulată, pe care de altfel instanța l-a și soluționat în sensul respingerii acțiunii reconvenționale. Completarea acțiunii reconvenționale s-a dispus a fi înregistrată separat la instanța de fond, iar faptul că n-a mai fost înregistrată separat, trebuia interpretat de instanța de apel ca o renunțare la judecarea completării de acțiune reconvențională, câtă vreme partea nu a cerut disjungerea de acțiunea principală, optând pentru înregistrarea ei separat.
Față de toate aceste considerente, decizia instanțe de apel este nelegală, ea trebuind să fi respins apelul ca nefondat.
În drept au fost invocate dispozițiile art.315 Cod procedură civilă, art.304 pct.6, 6 și 9 Cod procedură civilă.
Intimatul pârât, prin reprezentantul său, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Ceilalți intimați pârâți, deși legal citați, nu s-au prezentat și nici nu și-au comunicat poziția.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu, instanța constată că recursul este nefondat și-l va respinge în baza prevederilor art.312 Cod procedură civilă, pentru următoarele considerente:
Decizia instanței de apel dea desființa sentința instanței de fond și de a trimite cauza spre rejudecare este legală și ține seama de indicațiile deciziei de casare date de instanța de recurs prin decizia nr.599/2008 a Curții de APEL ORADEA.
Este evident că dispoziția instanței de casare a fost emisă în scopul judecării împreună a acțiunii reconvenționale cu cea principală, fiind strict legate una de cealaltă, modul în care se soluționa acțiunea reconvențională având înrâurire hotărâtoare asupra soartei acțiunii principale. Modul în care a procedat instanța de fond atât în primul ciclu procesual cât și în al doilea este profund nelegal și neprocedural. În măsura în care apreciază că judecarea împreună a celor două acțiuni nu se justifică, avea la îndemână dispoziția procedurală prevăzută de art.165 Cod procedură civilă, respectiv disjungerea celor două acțiuni, care presupunea în mod obligatoriu constituirea de către instanța de fond a unui nou dosar în care să se judece acțiunea reconvențională, întrucât pârâtul o investise deja cu această cerere. Neprocedând în acest fel, practic instanța de fond i-a refuzat accesul la justiție pârâtului reclamant-reconvențional, cererea reconvențională și mai apoi completarea ei rămânând nesoluționate, instanța dezinvestindu-se într-un mod nelegal.
Nu sunt fondate susținerile recurentului în sensul că prin decizia recurată lui i s-ar fi îngreunat situația și s-ar fi ignorat câștigul de cauză obținut în primul ciclu procesual în apel, deoarece în acel prim ciclu procesual în apel se reținuse aspectul că acțiunea principală îi fusese respinsă fără a fi fost analizată, deci instanța de apel nu se pronunțase pe fond în sensul că ar fi trebuit admisă acțiunea principală. Ca atare, în urma trimiterii cauzei spre rejudecare la prima instanță nu exista nici un impediment pentru a se formula completare la acțiunea reconvențională rămânând la latitudinea instanței de fond să aprecieze dacă era necesar să se judece în același dosar ambele acțiuni, ori puteau fi judecate separat dacă soluția dintr-un dosar nu ar fi fost înrâuritoare asupra modului în care urma să se hotărască în celălalt dosar. Oricum, de vreme ce instanța de apel a trimis cauza spre rejudecare fără a recomanda disjungerea acțiunilor sau fără a păstra soluția instanței de fond cu privire la modul în care a fost soluționată acțiunea reconvențională, înseamnă că cele două trebuiau judecate împreună.
Chiar dacă s-ar fi înregistrat separat acțiunea reconvențională sau completarea ei, instanța de fond ar fi trebuit să dispună conexarea lor, fiind indisolubil legate una de alta.
Este falsă ideea că nefiind înregistrată separat acțiunea reconvențională sau completarea de acțiune reconvențională, deși aceasta a fost recomandarea instanței, trebuia interpretată atitudinea pârâtului ca o renunțare la judecarea ei. Renunțarea trebuie să fie întotdeauna expresă, iar faptul că a apelat, respectiv recurat de fiecare dată când hotărârea nu viza și acțiunea reconvențională este tocmai o dovadă că nicidecum nu a existat intenția de a renunța la ea, după cum nici soluționarea separată de acțiunea principală nu o dorea, așa încât nu avea nici un interes să solicite el disjungerea celor două acțiuni cum în mod eronat sugerează recurentul că ar fi trebuit să procedeze pârâtul și că nu instanța de fond a procedat greșit.
Pentru toate aceste considerente, recursul este nefondat și în mod legal s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, care va trebui să judece și să se pronunțe printr-o singură hotărâre, atât asupra acțiunii principale cât și asupra acțiunii reconvenționale așa cum a fost completată și precizată pentru a putea da o soluție corectă în raport de analizarea și administrarea probațiunii ce se impune pentru ambele acțiuni, mai ales că în al doilea ciclu procesual instanța de fond nu a motivat în nici un fel pentru ce considerente a dispus respingerea acțiunii reconvenționale, după ce în primul ciclu procesual nu se motivase pe ce considerente se dispusese respingerea acțiunii principale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurentul împotriva deciziei civile nr.78/A din 12 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 8 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.concept decizie -
Data:12.10.2009
Jud.fond Gh.
Jud.apel /
Jud.recurs / /
Jud.apel rejud. Fl./
Dact.
Data:13.10.2009
12 ex.
10.com. / Data:
Președinte:Trif DoinaJudecători:Trif Doina, Moșincat Eugenia, Stan Aurelia
