Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 1240/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.1240/2009-
Ședința publică din 8 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Trif Doina JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia
- - - - JUDECĂTOR 3: Stan Aurelia
- - - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil formulat de pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5, în contradictoriu cu intimații reclamanți domiciliat în I,-/A, - 1,.A,.5, județul I și domiciliată în O, strada -.G, nr.48, -.59, județul B, împotriva deciziei civile nr.53/A din 17 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr- prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr. 6338 din 29 octombrie 2007, pronunțată de Judecătoria Oradea, în dosar nr-, având ca obiect: Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă recurentul pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B -prin consilier juridic, în baza delegației nr.38/D/RK din 8.10.2009, emisă de partea recurentă și pentru intimații reclamanți pentru intimații reclamanți și -ambii lipsă, reprezentantul lor, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.12/8.10.2009, eliberată de Baroul Bihor -Cabinet Avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de la plata taxei de timbru, după care:
Reprezentantul intimaților reclamanți depune la dosar practică a instanței locale, respectiv deciziile Curții de APEL ORADEA nr.550/R din 31.03.2009, nr.1666/R/2008, hotărâri pe care le-a comunicat și cu partea recurentă, nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursului.
Nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentului pârât susține recursul și solicită admiterea lui așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea în parte a hotărârii atacate, pe cale de excepție admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a recurentului, iar pe fond respingerea acțiunii față de Ministerul Finanțelor Publice, fără cheltuieli de judecată. În esență solicită a se constata că, în conformitate cu prevederile Hotărârii nr.1.068 din 5.09.2007, pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr.361/2005 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților s-a stabilit în sarcina acestei instituții acordarea măsurilor reparatorii stabilite prin Legea nr.10/2001, cu completările și modificările ulterioare, printre care și faptul că această instituție vizează compensarea obligațiilor reciproce de plata și respectiv de restituire, existente între stat și persoanele îndreptățite la despăgubiri bănești, rezultate din aplicarea Legii nr.112/1995. Tot în sprijinul acestei excepții arată că, plângerea persoanei se va îndrepta împotriva unității emitente a dispoziției sau a deciziei atacate, în acest sens statuând art.26 alin.4 din Legea nr.10/2001, astfel, legitimare procesual pasivă are primarul, când dispoziția este emisă de primar, iar după intrarea în vigoare a Legii nr.247/2005 calitate procesuală pasivă are și unitatea administrativ teritorială, respectiv Municipiul O reprezentată prin primar, însă, în speță s-a constatat că nu există posibilitatea restituirii în natură, astfel că persoanele pot beneficia de măsuri reparatorii prin echivalent, respectiv de despăgubiri acordate în condițiile prevederilor legii speciale reparatorii. În ceea ce privește constatarea lipsei calității procesuale pasive a recurentului, precizează că Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și alte instanțe s-au pronunțat frecvent în acest sens, potrivit deciziilor anexate cererii de recurs.
Reprezentantul intimaților reclamanți, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată. În concluzie arată că, în motivarea recursului se invocă lipsa calității procesuale pasive a recurentului și inadmisibilitatea acțiunii, aspecte ce au fost tranșate în ciclurile anterioare. De asemenea precizează că, în conformitate cu dispozițiile nr.HG386/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice, acesta reprezintă Statul Român ca subiect de drepturi și obligații în fața instanței, precum și orice alte situații în care acesta participă în mod nemijlocit, în nume propriu, în raporturi juridice dacă legea nu stabilește, în alt scop, un alt organ. Arată totodată că deciziile Curții Europene sunt obligatorii pentru Statul Român, făcându-se de altfel o confuzie, în condițiile în care, acțiunea în prezenta cauză nu critică o decizie sau o dispoziție de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă 6338/29 octombrie 2007 Judecătoriei Oradeaa fost admisă cererea formulată de reclamanții, - împotriva pârâtului Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice B și în consecință:
A fost obligat pârâtul să plătească reclamanților 496.470 lei despăgubiri cu dobânda legală - de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la îndeplinirea efectivă a obligației.
În motivarea hotărârii instanța de fond a arătat că cele trei apartamente în litigiu au constituit proprietatea defunctului - - fiind preluate abuziv de Statul Român - prin Decretul 92/1950.
Ele au fost vândute chiriașilor în temeiul Legii 112/1995 și deși s-a solicitat anularea contractelor de vânzare cumpărare, acțiunea a fost respinsă.
Întrucât Convenția Europeană a Drepturilor Omului apără drepturi efective, nu iluzorii, simpla recunoaștere a faptului că reclamanții dețin un bun nu este suficientă pentru protecția efectivă a acestuia. Restituirea în natură a celor trei apartamente fiind în afara oricărei discuții urmează să se stabilească dacă aceștia sunt îndreptățiți la despăgubiri.
Vânzarea de către stat celor trei chiriași cu privire la care s-a reținut că sunt de bună credință a apartamentelor în litigiu - combinată cu lipsa totală a oricăror despăgubiri reprezintă însă o privare de proprietate contrară prevederilor art. 1 din Protocolul 1 al Convenției, instanța apreciind că reclamanții sunt îndreptățiți la obținerea de despăgubiri în echivalent pentru sumele amintite.
Având în vedere că Fondul Proprietatea nu este funcțional se impune obligarea pârâtului Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor la plata de despăgubiri.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel apelanta Direcția Generală a Finanțelor Publice B - solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii.
A invocat excepția de necompetență a Judecătoriei Oradea și lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Prin decizia civilă nr.53/A din 17 februarie 2009, Tribunalul Bihora respins ca nefondat apelul civil introdus de apelantul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice B, în contradictoriu cu intimații și -, împotriva sentinței civile 6338 din 29 octombrie 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a păstrat-o în totalitate.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că, reclamanții au solicitat obligarea pârâtului la plata de despăgubiri bănești reprezentând valoarea de circulație a imobilelor - situate în O,-, 3 apartamente în suprafață de 255,62 mp, înscrise în CF 78251 O top 968/2, CF 71107 O, top 968/3 și CF 70970 O top 968/4. S-a estimat valoarea despăgubirilor la suma de 490.000 RON.
Anterior reclamanții au solicitat anularea contractelor de vânzare cumpărare încheiate cu foștii chiriași - însă acțiunile au fost respinse în mod irevocabil.
Având în vedere că restituirea nu este posibilă în natură,s-a apreciat de instanța de apel că reclamanții sunt îndreptățiți să primească despăgubiri - conform valorii imobilului rezultată din expertiză deoarece, așa cum corect a reținut prima instanță, legea apără drepturi efective, nu iluzorii.
Referitor la notele de ședință depuse la data de 18.11.2008 de Direcția Generală a Finanțelor Publice B prin care se invocă necompetența Judecătoriei Oradea, s-a constata de tribunal că această problemă a fost soluționată prin decizia curții nr.1168/2 septembrie 2008, astfel încât ea nu mai poate fi pusă în discuție în prezentul apel.
În ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor - invocată de acesta, s-a reținut de instanța de apel că Statul este reprezentat de acesta și trebuie să răspundă pentru ineficiența instituțiilor create, cum ar fi Fondul Proprietatea care nu funcționează în mod susceptibil de a-și îndeplini obligațiile - acesta neavând calitate procesuală pasivă față de dispozițiile titlului VII al Legii 247/2005 - în care se prevăd doar atribuțiile acestuia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice B în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice B solicitând admiterea lui și modificarea în parte a deciziei și respingerea acțiunii față de Ministerul Finanțelor pe excepția lipsei calității procesuale pasive.
În motivarea recursului se arată că temeiul juridic al acțiunii este Legea nr.10/2001 modificată prin Legea nr.247/2005 chiar dacă se invocă drept temei jurisprudența CEDO, astfel că în mod greșit instanțele nu au solicitat timbrarea acțiunii, au judecat cu încălcarea competenței materiale și fără respectarea procedurii prevăzută de Legea nr.10/2001, context în care nici calitate procesuală pasivă nu o are recurentul ci alte organe prevăzute de Legea nr.10/2001.
De altfel, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat și în alte hotărâri de speță că Ministerul Finanțelor n-are calitate procesuală pasivă în reprezentarea Statului Român în procesele având ca obiect măsuri reparatorii în baza Legii nr.10/2001 modificată și completată prin Legea nr.247/2005. Nu corespunde realității faptul că Fondul Proprietatea nu este funcțional, fiind de notorietate că funcționează și că din acest fond se acordă constant despăgubiri.
Oricum, Ministerul Finanțelor Publice B nu are conturi bănești pentru a executa o eventuală obligație stabilită în sarcina sa de instanțe și întrucât nu a fost respectată procedura prevăzută de art.20 din Legea nr.10/2001, acțiunea este inadmisibilă, excepție față de care nici instanța de fond nici cea de apel nu s-au pronunțat.
În drept au fost invocate dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Reprezentantul intimaților reclamanți a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, instanța constată că recursul este nefondat și-l va respinge în baza prevederilor art.312 Cod procedură civilă pentru următoarele considerente:
Toate criticile privitoare la temeiul juridic al acțiunii, la competența instanțelor și la inadmisibilitatea acțiunii au fost dezlegate cu putere de lucru judecat prin decizia civilă nr.1168/2008-R a Curții de APEL ORADEA, astfel încât nu mai pot fi puse din nou în discuție. Nefiind vorba de acțiune întemeiată pe Legea nr.10/2001, ci pe dreptul comun și jurisprudența CEDO, nu este justificată excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului, Ministerul Finanțelor fiind reprezentantul statului conform art.25 din Decretul nr.31/1954, ori de câte ori legi speciale nu prevăd alte organe ca reprezentând statul. Cum în cazul din speță temeiul acțiunii nu-l constituie o lege specială, evident că Statul Român e reprezentat prin Ministerul Finanțelor.
Susținerile recurentei că Fondul Proprietatea este funcțional și că din acest fond se fac plăți, aspect ce ar fi de notorietate, sunt contrazise de condamnările pe care CEDO le pronunță împotriva ROMÂNIEI (vezi, Catz c/a ROMÂNIEI), tocmai pentru că statul a instituit o procedură greoaie și care determină o întârziere excesivă în repararea prejudiciilor cauzate de preluările abuzive de imobile de către statul comunist, fapt ce poate fi calificat sau asimilat cu noțiunea de nefuncționalitate a Fondului special creat pentru a acorda despăgubirile aferente.
Numărul mic de despăgubiri acordate de Fondul Proprietatea, raportat la numărul masiv al celor care trebuie să primească despăgubiri, nu-l transformă într-un instrument eficient și efectiv de reparare echitabilă și într-un termen rezonabil a prejudiciului cauzat prin preluările abuzive de imobile în perioada 1945-1989.
Ultima critică referitoare la lipsa de conturi bănești la dispoziția Ministerului Finanțelor pentru plăti astfel de despăgubiri, este neavenită câtă vreme hotărârile judecătorești nu se pronunță în funcție de cum debitorul are sau nu are posibilități materiale sau financiare, și oricum același Minister al Finanțelor este obligat în reprezentarea Statului Român și în cazul condamnărilor pronunțate de CEDO și atunci se găsesc posibilități și modalități de plată a despăgubirilor în scopul executării hotărârilor astfel încât se pot găsi soluții și modalități de plată și în cazul hotărârilor pronunțate de instanțele proprii când sunt executorii.
Pentru toate aceste considerente, recursul este nefondat și va fi respins, constatându-se că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE -în reprezentarea MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva deciziei civile nr.53/A din 17 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 8 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.concept decizie -
Data:12.10.2009
Jud. fond
Jud.apel /
Dact.
Data:14.10.2009
5 ex.
3 com.
Data:
Președinte:Trif DoinaJudecători:Trif Doina, Moșincat Eugenia, Stan Aurelia
