Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 1350/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția civilă mixtă -
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr. 1350/R/2008
Ședința publică din 1 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Popa Aurora JUDECĂTOR 2: Galeș Maria
JUDECĂTOR 3: Cigan Dana
Judecător: - -
Grefier: - -
Pe rol este pentru azi soluționarea recursurilor civile introduse de pârâții G, domiciliați O nr. 4. Județul S M în contradictoriu cu intimata reclamantă domiciliată O nr. 428 Județul SMî mpotriva deciziei civile nr. 137/A din 17 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, prin care a fost schimbată în parte sentința civilă nr. 473 din 15 mai 2006 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș în dosar nr. 1533/2005, având ca obiect superficie, partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reprezentantul recurentului pârât, lipsă, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 121 din 2007 emisă de Baroul Satu Mare - Cabinet individual și reprezentanta intimatei reclamante, lipsă, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 12 din 22 ianuarie 2008 emisă de Baroul Satu Mare - Cabinet individual, lipsă fiind recurentului pârât G și reprezentanta sa avocat în baza împuternicirii avocațiale din 23 ianuarie 2008 emisă de Baroul Satu Mare - Cabinet individual.
Procedura de citare este legal îndeplinită.-
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursurile sunt legal timbrate cu sumele de câte 10 lei și timbre judiciare în sumă de câte 0,15 lei, după care:
Reprezentantul recurentului pârât depune la dosar practică judiciară, nu solicită alte probe.
Reprezentanta intimatei reclamante, nu solicită alte probe.
Nefiind alte probe sau excepții de invocat, instanța închide faza probatorie și acordă cuvântul reprezentanților părților, asupra recursurilor.
Reprezentantul recurentului pârât susține recursul astfel cum a fost formulat și motivat în scris, solicită admiterea lui, modificarea deciziei civile atacate în sensul respingerii apelului și menținerii sentinței civile prin care a fost respinsă acțiunea reclamantei, constatându-se că reclamanta nu este proprietara terenului, neputând astfel solicita dezmembrarea acestuia pentru motivele de recurs arătate în scris, susținute oral, cu cheltuieli de judecată. Cu privire la recursul formulat de pârâtul G solicită admiterea lui, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a recurentului întrucât acesta nu este proprietarul terenului, menținerea sentinței civile atacate.
Reprezentanta intimatei reclamante solicită respingerea recursurilor ca fiind nefondate, menținerea deciziei civile atacate ca fiind legală și temeinică potrivit motivelor arătate în concluziile scrise depuse la dosar, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de avocat înscris pe împuternicirea avocațială.
Curtea de Apel
deliberând:
Asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.473/15.05.2006 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș în dosar nr.1533/2005, a fost respinsă acțiunea civilă înaintată de reclamanta împotriva pârâților G și, având ca obiect constituirea unui drept de superficie în favoarea reclamantei asupra terenului aparținând pârâtului, drept cuprinzând proprietatea asupra construcției casă de locuit adjudecată de reclamantă în cadrul executării silite a sentinței civile nr.1809/2002 a Judecătoriei Negrești Oaș având ca obiect împărțirea bunurilor comune dobândite sub durata căsătoriei de foștii soți și G, precum și dreptul de folosință asupra terenului aferent acestei construcții. Prin aceeași sentință a fost anulată ca netimbrată cererea reconvențională înaintată de către pârâtul reclamant prin care acesta a solicitat atribuirea construcției pe numele său în temeiul art.494 Cod.civ. raportat la împrejurarea că este proprietarul terenului pe care a fost edificată construcția în cauză.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că acțiunea reclamantei se prezintă inadmisibilă în ce privește dezmembrarea terenului în cauză, operațiune necesară în ipoteza admiterii constatării dreptului de superficie, instanța de fond considerând că o asemenea dezmembrare este admisibilă strict în ipoteza ieșirii din indiviziune prev.de art.728 Cod.civ. ori în speță părțile nu sunt coindivizari asupra terenului. Totodată, cu privire la capătul de cerere vizând constatarea dreptului de superficie prima instanță a reținut că, în lipsa unui raport juridic constatat printr-un act încheiat între reclamantă și proprietarul terenului în cauză, pârâtul, cererea reclamantei este inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe a promovat recurs în termenul legal reclamanta înregistrat sub dosar nr- al Tribunalului Satu Mare și soluționat prin decizia civilă nr.494/R/18.10.2006 în sensul admiterii căii de atac promovate și al modificării în tot al sentinței recurate în sensul admiterii în întregime a cererii introductive în primă instanță.
Împotriva deciziei civile nr.494/R/18.10.2006 a promovat recurs pârâtul reclamant solicitând casarea acestei decizii și trimiterea spre rejudecare ca apel, apreciind că aceasta era calea legală de atac și că hotărârea judecătorească astfel pronunțată s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art.159 Cod.proc.civ. recursul fiind admis prin decizia civilă nr.298/22.03.2007-R pronunțată de Curtea de APEL ORADEA în dosar nr-, cauza fiind înregistrată în rejudecare ca apel sub dosar nr.- al Tribunalului Satu Mare.
Prin decizia civilă nr. 137/A din 17 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr- a fost admis apelul declarat de apelanta reclamantă,.în com. O nr.428, jud.S M, împotriva sentinței civile nr.473/15.05.2006 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș în dosar nr.1533/2005 în contradictoriu cu intimații pârâți G și, ambii cu.în com. O nr.4. jud.S M și în consecință:
A fost schimbată în parte sentința apelată, în sensul că a fost admisă acțiunea reclamantei și s-a dispus dezmembrarea terenului înscris în CF nr.256 nedef. O de sub nr.top.vechi 3038/2, în suprafață totală de 503. în parcelele de sub nr.top.noi 3038/2/a în suprafață de 276. și nr.top.nou 3038/2/b în suprafață de 227. conform schiței de dezmembrare întocmită de exp.ing. G (fila nr.6 din dosar nr.1533/2005 al Judecătoriei Negrești O a ș); constată că apelanta a dobândit dreptul de proprietate asupra casei în baza procesului verbal de adjudecare întocmit la data de 25.09.2005 în cadrul dosarului execuțional nr.17/2005 al Biroului Executorului Judecătoresc; dispune notarea casei de mai sus pe terenul de sub nr.top.nou 3038/2/b, constată că apelanta reclamantă a dobândit dreptul de superficie asupra imobilului de sub nr.top.nou 3038/2/b și dispune întabularea drepturilor reale astfel dobândite de apelantă, conform celor de mai sus, după avizarea schiței de dezmembrare conform dispozițiilor legale.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței atacate.
Au fost obligați intimații pârâți să plătească apelantei reclamante suma de 1488,85 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că, un prim aspect este acela că, raportat la prevederile generale cuprinse în Legea nr.7/1996 republicată în materia operațiunii cadastrale și juridice de dezmembrare a imobilelor înscrise în cartea funciară, nu rezultă din nicio dispoziție legală că respectiva operațiune ar fi condiționată strict de ipoteza ieșirii din indiviziune reglementată de disp.art.728 Cod.civ. În consecință, considerentele primei instanțe referitoare la inadmisibilitatea acestui capăt de cerere al reclamantei se prezintă a fi neîntemeiate.
În ce privește raționamentul juridic al instanței de fond privind respingerea capătului de cerere referitor la constatarea dreptului de superficie dobândit de către reclamantă și aprecierea primei instanțe în sensul că acest petit este inadmisibil prin prisma faptului că nu s-a făcut dovada încheierii unui act juridic între reclamantă și proprietarul tabular al terenului tribunalul l-a apreciat ca fiind eronat, pentru următoarele motive:
În primul rând, disp.art.492 Cod.civ. instituie în favoarea proprietarului terenului o prezumție legală, care are însă un caracter relativ, în sensul că proprietarul terenului este și proprietarul oricăror supraedificate realizate pe acest teren. acestei prezumții rezultă însă din partea finală a normei juridice de mai sus potrivit căreia ea operează doar dacă nu s-a făcut dovada contrară adică aceea că supraedificatul a fost realizat de o altă persoană, acest fapt putând fi probat prin orice mijloc de probă. Altfel spus, art.492 Cod.civ. îl dispensează pe proprietarul unui teren de obligația de a proba faptul că a edificat și construcțiile de pe acel teren, însă nu instituie în favoarea acestuia o prezumție legală absolută, de natură să impună oricărei alte persoane ce pretinde vreun drept real cu privire la respectivul imobil să încheie un act juridic în acest sens.
În speță, apelanta reclamantă a purtat un litigiu cu fostul său soț G, intimat pârât și în prezenta cauză, litigiu soluționat prin sentința civilă nr.1809/15.10.2002 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș în dosar nr.1017/2001 (atașat la dosarul cauzei) având ca obiect împărțirea bunurilor comune dobândite de soți sub durata căsătoriei și în care s-a dispus atribuirea imobilului casă de locuit situată în com. O nr.34/B pe seama pârâtului din acel dosar G, în schimbul obligației corelative de a-i achita apelantei reclamante din prezenta cauză o sultă de 145.643.000 lei Rol la data pronunțării hotărârii (15.10.2002). Această hotărâre a rămas definitivă prin decizia civilă nr.393/Ap/30.06.2003 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr.235/2003 și irevocabilă prin decizia civilă nr.1035/21.11.2003-R pronunțată de Curtea de APEL ORADEA în dosar nr.3265/2003.
Ca urmare a neîndepliniri de către pârâtul Gao bligației sale de achitare a sultei de mai sus, reclamanta a procedat la executarea silită a titlului său executoriu sentința civilă nr.1809/2002 A Judecătoriei Negrești Oaș adjudecând în cadrul acestei proceduri, în dosar execuțional nr.17/2005 al BEJ, tocmai imobilul în litigiu, construcția casă de locuit situată în com. O, nr.34/B vechi S
Față de această stare de fapt, tribunalul a apreciat cererea apelantei reclamante ca fiind întemeiată, reținând totodată că prin puterea de lucru judecat conferită de disp.art.1201 rap.la art.1200 alin.4 Cod.civ. cu aplic.disp.art.166 Cod.proc.civ. hotărârea judecătorească sentința civilă nr.1809/2002 a creat ca mijloc de probă în favoarea reclamantei o prezumție legală, însă de data aceasta cu caracter absolut așa cum rezultă din normele juridice evocate mai sus, în sensul că respectiva construcție nu este proprietatea celui care figurează ca proprietar tabular al terenului, adică a intimatului, ci că a fost edificată de către soții și G sub durata căsătoriei acestora. În consecință, între prezumția legală absolută instituită în favoarea reclamantei prin disp.art.1201 Cod.civ. și prezumția legală relativă instituită în favoarea intimatului pârât prin disp.art.492 Cod.civ. preeminență dobândește cea dintâi.
Mai mult decât atât, instanța de apel a mai reținut și incidența disp.art.26 alin.1 din Legea nr.7/1996 republicată potrivit cărora drepturile reale sunt opozabile terților fără înscriere în cartea funciară atunci când ele provin din vânzarea silită a imobilului.
Împotriva deciziei au declarat recurs - în calitate de proprietate al terenului înscris în 256 O și G - fostul soț al apelantei reclamante, ambii solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii apelului reclamantei și menținerii în întregime a hotărârii instanței de fond.
Recurentul Gai nvocat lipsa sa de calitate procesuală pasivă, iar a invocat calitatea sa de terț în raporturile dintre fiul său și fosta sa noră, precizând că prin raportare la el însuși nu se poate reține că reclamanta ar fi avut calitatea de constructor de bună credință.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
soți și G au construit o casă pe terenul proprietatea recurentului.
Prin hotărâre judecătorească irevocabilă s-a reținut că sub durata căsătoriei cei doi soți au edificat construcția, ce a fost atribuită în natură recurentului G, acesta fiind obligat la plata unei sulte corespunzătoare. Mai mult, a fost acordat un drept de retenție în favoarea intimatei.
În procesul respectiv nu a înțeles să intervină și să invoce calitatea de rea credință a fiului, respectiv a nurorii sale. Mai mult, în fața instanței de fond care a soluționat împărțirea bunurilor comune G nu a contestat afirmația reclamantei potrivit căreia casa ar fi fost edificată pe terenul primit de la tatăl său ( a se vedea întâmpinarea depusă la 14 septembrie 2001, fila 27 dosar 1017/2001 al Judecătoriei O, în cuprinsul căreia recurentul precizează textual:arat că înainte de căsătorie am început construcția casei pe terenul propriu). Această problemă a fost ridicată doar în fază de apel, apel care a fost respins, la fel ca și recursul declarat în cauză. Deoarece s-a reținut că Gaa vut materiale de construcție anterior căsătoriei, valoarea acestora a fost scăzută din valoarea de circulație a imobilului.
Din aceste probe, coroborate cu starea de pasivitate a recurentului se reține fără putință de tăgadă, că a existat acordul proprietarului terenului la edificarea construcției, caz în care ne aflăm în favoarea reclamantei în singura situație în care întreaga doctrină și jurisprudență recunosc dobândirea superficiei prin efectul legii, respectiv al art. 30 codul familiei.
Situația nu s-ar fi complicat dacă recurentul G și-ar fi achitat obligația rezultată din hotărârile judecătorești arătate, executare care nu a avut loc astfel încât intimata a fost obligată să ceară executarea silită pentru recuperarea creanței.
imobilul în contul datoriei intimata a dobândit și dreptul de folosință asupra terenului proprietatea recurentului, drept de folosință ce există pe durata existenței construcției și care poate fi înstrăinat odată ce a fost recunoscut, proprietarul terenului neputând face opoziție la o astfel de înstrăinare.
Față de cele reținute instanța apreciază că sunt nefondate criticile recurenților, hotărârea atacată fiind temeinică și legală, astfel încât va fi menținută în temeiul art. 312 alin. 1 cod pr. civilă.
În baza art. 274 cod pr. civilă, recurenții vor fi obligați în favoarea intimatei la 1000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile civile declarate de pârâții G, domiciliați O nr. 4. Județul S M în contradictoriu cu intimata reclamantă domiciliată O nr. 428 Județul SMî mpotriva deciziei civile nr. 137/A din 17 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 1 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
Red.dec.CD
09.10.2008.
Jud fond
Jud apel -
Dact IM/2 ex./09.10.2008.
Președinte:Popa AuroraJudecători:Popa Aurora, Galeș Maria, Cigan Dana
