Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 1588/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1588/
Ședința publică din 14 octombrie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamantul, cu domiciliul ales în Tg.M,-.1 și de pârâtul, domiciliat în orașul,-, jud.H, împotriva deciziei civile nr.49 din 9 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
În lipsa părților, acestea nefiind citate.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea din 7 octombrie 2009 - încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie - pronunțarea fiind amânată pentru astăzi, 14 octombrie 2009.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.565 din 22 noiembrie 2007 Judecătoriei Toplița, a fost admisă acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâții și, precum și acțiunea reconvențională formulată de.
Instanța de fond a constatat că părțile sunt coproprietari în cote egale de 5/12 asupra imobilului situat în -.
Instanța a stabilit valoarea imobilului la suma de 259.300 lei potrivit rapoartelor de expertize întocmit în cauză. A dispus partajarea imobilului în sensul atribuirii acestuia în natură către coproprietarii și, cu păstrarea cotelor avute de părți obligând totodată pârâții la plata sultelor către coindivizarul în sumă de 108.042 lei pârâtul și 43.216 lei pârâta.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul reclamant reconvențional.
Prin decizia civilă nr.18 din 19 februarie 2008 Tribunalului Harghita, a fost admis apelul declarat, a fost menținută dispoziția de atribuire a imobilului către coproprietarii și iar aceștia au fost obligați în solidar, la plata unei sulte de 108.042 lei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul reclamant reconvențional.
Prin decizia 1062 din 18 iunie 2008 Curtea de Apel Tg-M, a admis recursul declarat, a casat decizia atacată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Harghita.
În rejudecare, această instanță a pronunțat decizia civilă 49 din 9 aprilie 2009; a admis apelul declarat de, a stabilit că valoarea bunului supus partajului este de 280.800 lei din care valoarea investițiilor efectuate de apelant este în sumă de 30.260 lei; a atribuit acest imobil în natură coproprietarilor în cotă de 5/7 parte și în cotă de 2/7 parte; a obligat apelantul să plătească reclamantului intimat o sultă de 74.565 lei și pe pârâta intimată să plătească reclamantului o sultă de 29.826 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, având în vedere și dispozițiile hotărârii de casare, tribunalul a reținut următoarele:
Valoarea imobilului supus partajului este de 280.800 lei.
Din ansamblul probatoriului administrat și a concluziilor experților, instanța a reținut că amenajările efectuate de apelantul au adus un aport valoric imobilului în litigiu, aport reprezentat de suma de 30.260 lei. Instanța a dedus această sumă din valoarea totală a imobilului și, constatând că imobilul nu este comod partajabil în natură, a luat în considerare poziția exprimată de cei doi pârâți în sensul în care aceștia au solicitat instanței atribuirea în cote părți a imobilului în favoarea lor.
Având în vedere cota parte cuvenită reclamantului, investițiile efectuate de pârâtul reclamant reconvențional, instanța de apel a procedat la calcularea sultelor prin raportare la aceste date.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul dar și pârâtul reclamant reconvențional.
Recurentul a invocat în drept prev.art.304 pct.9 pr.civ. coroborate cu art.1169 Cod civil.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurentul a invocat faptul că investițiile personale ale pârâtului nu se impuneau a fi recunoscute întrucât, acestea nu au fost dovedite, mai mult reparațiile pretinse de reclamant sunt reparații curente, executate în regie proprie, în calitatea sa de utilizator al imobilului.
Pârâtul reclamant reconvențional prin recursul declarat a invocat prev.art.304 pct.9 pr.civ. solicitând casarea hotărârii atacate și trimiterea spre rejudecare a cauzei pentru administrare de probe noi și respectiv, pentru efectuarea unei noi expertize și atribuirea în natură a imobilului pe apartamente părților litigante, iar în subsidiar, modificarea deciziei în sensul partajării imobilului în baza propunerilor și schiței întocmite de expertul prin atribuirea celor două apartamente părților coproprietari.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurentul a arătat că prin cererea reconvențională s-a solicitat sistarea indiviziunii și atribuirea loturilor formate pârâților. La rândul ei și coproprietara pârâtă prin întâmpinarea formulată a cerut partajarea imobilului în natură.
Din lucrările de specialitate efectuate în cauză, în opinia recurentului, rezultă că în principiu împărțirea imobilului în natură ar fi posibilă însă în lucrarea de specialitate efectuată de trei experți s-a precizat că "imobilul nu este comod partajabil în natură".
În aceste condiții recurentul apreciază că instanțele trebuiau să aibă în vedere opinia exprimată de experta, schița de lotizare efectuată de aceasta, situație în care ar fi pronunțat o soluție justă și echitabilă. În acest sens se susține că pârâții sunt persoane în vârstă și nu au posibilitatea de a achita reclamantului suma stabilită cu titlu de sultă.
Părțile au depus întâmpinări solicitând respingerea căilor de atac declarate de partea adversă și invocând în esență motive similare cuprinse în memoriile de recurs.
Recursurile sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente:
Cu referire la recursul formulat de reclamantul, respectiv critica acestuia vizând încălcarea de către instanțe a prevederilor art.1169 Cod civil:
Prin lucrările de specialitate efectuate în cauză au fost evidențiate și, respectiv dovedite susținerile pârâtului reclamant reconvențional în sensul în care acesta a efectuat la imobilul în litigiu o serie de investiții descrise în rapoartele întocmite de experții G și.
Prin decizia atacată instanța de apel a avut în vedere aceleași rapoarte și aceleași constatări ale experților coroborate cu concluziile expertizei efectuate în faza de judecată a apelului. Potrivit acestei ultime lucrări la imobilul în litigiu au fost făcute două categorii de investiții, unele care au adus un aport valoric imobilului, detaliate și precizate la pct.8.2 din expertiză (fila 72 dosar fond) și lucrări de reparații fără aport valoric asupra imobilului. Astfel fiind, în raportul de expertiză, cei trei experți au avut în vedere numai acele categorii de investiții care au sporit valoarea imobilului. În acest context criticile recurentului cu referire la faptul că aceste investiții sunt "lucrări de reparații curente, executate în regie proprie, în calitate de utilizator al imobilului", sunt vădit neîntemeiate și în contradicție cu ceea ce experții au concluzionat.
Cu referire la susținerile recurentului privitoare la neadministrarea niciunui mijloc de probă în dovedirea pretențiilor privind investițiile proprii, așa cum s-a arătat anterior, investițiile au fost evidențiate prin expertize cu ocazia judecării fondului cauzei, și prin expertiza efectuată de trei experți cu ocazia judecării apelului.
Potrivit disp.art.201 și urm. pr.civ. expertiza este un mijloc de probă iar administrarea acesteia în cursul judecății se subscrie noțiunii generale de probatoriu pertinent și concludent soluționării cauzei.
Astfel fiind, cerința înscrisă în art.1169 Cod civil, a fost îndeplinită instanța de apel apreciind corect asupra pretenției pârâtului reclamant reconvențional.
Cu referire la recursul declarat de pârâtul reclamant reconvențional:
Criticile acestuia au în vedere modalitatea de partajare a imobilului, modalitate care susține recurentul, a fost aleasă de instanțe în mod greșit întrucât ieșirea din indiviziune asupra imobilului prin atribuirea acestuia în natură coproprietarilor pârâți, îi pune pe aceștia din urmă în imposibilitatea de a păstra imobilul astfel atribuit, imposibilitate generată de lipsa resurselor financiare pentru achitarea sultei.
Recurentul a susținut că instanțele au încălcat prev.art.673 ind.5 alin.2 pr.civ. în sensul în care nu au respectat principiul împărțelii în natură a bunului în litigiu.
Criticile recurentului nu pot fi primite, în primul rând, curtea reține că potrivit opiniei exprimate de cei trei experți în construcții, imobilul în litigiu, astfel cum este construit nu poate fi partajat în natură. În acest sens, potrivit disp.art.673 ind.10 pr.civ. în cazul în care împărțeala în natură a unui bun nu este posibilă sau ar cauza o scădere importantă a valorii acestuia ori i-ar modifica în mod păgubitor destinația, instanța poate atribui provizoriu bunul în natură unuia dintre coproprietari pentru ca mai apoi atribuirea bunului să fie făcută cu caracter definitiv în situația în care coproprietarul depune sumele cuvenite cu titlu de sultă către ceilalți coproprietari. Față de solicitările părților cuprinse în acțiune și respectiv în acțiunea reconvențională, instanțele au procedat ca atare, respectiv au atribuit bunul în natură părților care au solicitat acest lucru, respectiv pârâților.
În al doilea rând, prin acțiunea reconvențională aflată la fila 20 dosar fond, pârâtul reclamant reconvențional a solicitat "fie partajare în natură fie atribuirea imobilului subsemnatului și pârâtei ". Prin apelul declarat pârâtul reclamant reconvențional nu a contestat modalitatea de partajare a imobilului ci a contestat valoarea stabilită prin expertiză precum și omisiunea instanței de fond de a aprecia asupra investițiilor proprii.
Decizia de casare nr.1062/R/18.06.2008 a Curții de Apel Tg-M a stabilit limitele rejudecării în sensul în care nu a formulat obiect al criticii nici în recurs modul de partajare în natură, respectiv, modalitatea de atribuire a imobilului coproprietarilor pârâți.
În aceste condiții, instanța de recurs constată că această critică a fost formulată numai după stabilirea cotelor părți și a sultelor și numai în calea de atac a recursului formulat împotriva unei decizii de rejudecare și extrinsec limitelor impuse instanței de rejudecare.
Nu în ultimul rând în modalitatea în care pârâtul reclamant reconvențional a formulat acțiunea reconvențională se poate deduce că partajarea în natură a acestui imobil și atribuirea în coproprietate în favoarea celor doi pârâți corespunde petitului acțiunii reconvenționale astfel cum a fost formulat. În același context trebuie subliniat faptul că pârâtul reclamant reconvențional nu a solicitat formarea a trei loturi, respectiv trei apartamente doar reclamantul pârât reconvențional a solicitat prin acțiune și mai apoi prin obiectivele la expertiză lotizarea imobilului în două apartamente și atribuirea acestora în natură celor doi pârâți sens în care a și formulat obiective de expertiză.
La efectuarea celei de a doua expertize cu ocazia judecării fondului pârâtul s-a opus efectuării acesteia arătând că prima expertiză a fost efectuată la solicitarea reclamantului și a răspuns integral obiectivelor formulate de acesta (fila 150 dosar fond). Reclamantul pârât reconvențional a insistat asupra efectuării celei de a doua expertize precizând doar că primul expert nu s-a pronunțat asupra existenței izvorului de apă minerală. În ceea ce privește partajarea imobilului propusă în prima expertiză, a arătat că aceasta este corect făcută.
Prin cea de a doua expertiză, experta a avut în vedere obiectivele reclamantului privind împărțirea imobilului în două apartamente și nicidecum vreo altă variantă de partajare a imobilului în trei apartamente, respectiv câte unul pentru fiecare coproprietar.
Cu ocazia judecării în fond a cauzei pârâtul reclamant reconvențional a solicitat efectuarea unei noi lucrări de specialitate ( a treia) care să aibă în vederevaloarea reală a imobiluluiprecum șiîmbunătățirile adusede această parte. Obiectivele formulate de pârâtul reclamant reconvențional nu au avut în vedere nici de această dată partajarea în natură a imobilului și modul de atribuire a acestuia părților.
Mai trebuie precizat că atât prin hotărârea instanței de fond cât și prin cele 2 decizii pronunțate în apel pârâtul reclamant reconvențional a fost obligat la plata sultei compensatorii. În cadrul primei judecăți a apelului și a primului memoriu de recurs pârâtul nu a invocat motivele din prezentul memoriu deși soluțiile instanțelor nu s-au modificat, Potrivit deciziei de casare nr.1062/R din 118 iunie 2008 Curții de Apel Tg-M, instanța de rejudecare a apelului a avut obligația de a stabili cotele indivizarilor (pârâți în cauză) și raportat la acestea sulta compensatorie.
Cu alte cuvinte pârâtul reclamant reconvențional putea critica, în precedentele căi de atac, modalitatea de partajare în situația în care vârsta înaintată și lipsa resurselor financiare (temeiurile noi solicitări) nu sunt elemente noi intervenite pe parcursul judecății.
Așa cum am mai arătat, din modul în care a fost formulată acțiunea și acțiunea reconvențională instanțele s-au pronunțat în limitele investirii și cu respectarea principiului disponibilității.
Având în vedere cele de mai sus (conținutul acțiunii reconvenționale, obiectivele la expertize, concluziile experților și solicitările reclamantului pârât reconvențional), Curtea apreciază ca fiind neîntemeiate criticile formulate de recurentul.
Potrivit disp.art.312 pr.civ. instanța va respinge ca nefondate ambele recursuri declarate în cauză menținând ca legală și temeinică decizia pronunțată de instanța de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâtul reclamant reconvențional, domiciliat în orașul,-, județul H, și reclamantul pârât reconvențional, cu domiciliul ales în Tg-M,-,.1, județul M, împotriva deciziei civile nr.49 din 9 aprilie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Harghita.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată azi, 14 octombrie 2009, în ședință publică.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
-
GREFIER
Red.
Tehnored.
20.11.2009
5 exp.
Jud.fond:
Jud.apel: Sz.-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
