Speta Legea 10/2001. Decizia 105/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 105/
Ședința publică din 14 octombrie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanta, domiciliată în O S,-.17, împotriva sentinței civile nr. 896 din 30 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
În lipsa părților, acestea nefiind citate.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea din 7 octombrie 2009 - încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie - pronunțarea fiind amânată pentru astăzi, 14 octombrie 2009.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 896/30 aprilie 2009, Tribunalul Harghitaa respins excepția tardivității contestației invocată de pârâtul Primarul municipiului O S, precum și contestația formulată de reclamanta împotriva dispoziției nr. 1390/02.10.2006 emisă de Primarul municipiului O
În adoptarea acestei soluții, prima instanță a reținut, cu privire la excepția tardivității invocată de pârât, că borderoul predat la poștă din data de 09.11.2006 care cuprinde și o corespondență expediată către reclamantă, nu poate face dovada comunicării dispoziției atacate către aceasta, atâta timp cât nu s-a dovedit că reclamanta ar fi primit corespondența cât și conținutul acestei corespondențe.
În ceea ce privește fondul cauzei, tribunalul a reținut că prin notificarea depusă, reclamanta a solicitat despăgubiri și nu restituirea în natură, astfel că în mod corect Primarul municipiului OSa soluționat cererea reclamantei prin acordarea de despăgubiri prin echivalent pentru terenul solicitat.
Soluția anterior descrisă a fost atacată cu apel d e către reclamantă, solicitându-se admiterea contestației, anularea Dispoziției nr. 1390/2006, obligarea pârâtului la restituirea în natură a terenului situat în O S, str. - -, în locul numit "", înscris în nr. 2431, nr. top. 2293/3/b/1/2/1/1/1, în suprafață de 2390. și întabularea dreptului de proprietate în evidențele de carte funciară, conform raportului de expertiză care să facă parte integrantă din hotărâre, iar pentru suprafața de 1353. să fie obligat același pârât să stabilească măsuri reparatorii prin echivalent, constând în compensare cu alte bunuri, și anume prin identificarea și restituirea unei suprafețe echivalente ca mărime și ca valoare, dacă este posibil în vecinătatea terenului ce se restituie, de sub nr. top. 2293/3/b/1/2/1/1/1.
În motivarea apelului s-a arătat că instanța de fond nu a ținut cont de principiul restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv de stat, stabilit prin art. 1 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, și conform căruia numai în cazul în care această măsură nu este posibilă se acordă despăgubiri.
Acest principiu se aplică chiar și în cazurile prevăzute de art. 2 din Legea nr. 10/2001, care se referă la imobilele preluate de stat cu titlu valabil astfel cum este definit de art. 6 alin.1 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.
Deci, apartenența terenurilor la domeniul public nu împiedică restituirea în natură a acestora.
Din întreg probatoriul administrat în cauză reiese clar că, parcela în litigiu este liberă și nu este afectată de investiții, drept pentru care utilitatea publică ce a constituit rațiunea exproprierii nu operează.
Prin raportul de expertiză s-a stabilit că suprafața de 2390. identificată în nr. 2431, sub nr. top. 2293/3/b/1/2/1/1/1, reprezintă platformă betonată și de animale.
Această suprafață de teren este în continuarea celui identificat sub nr. top. 2293/3/b/1/2/2, în suprafață de 2752. nr. top. 2293/3/b1/1/b/2, în suprafață de 1054. nr. top. 2293/3/b/1/1/b/1, în suprafață de 585. nr. top. 2293/3/b/1/1/a/1, în suprafață de 824. și care au fost restituite vecinilor prin sentința civilă nr. 1690/2007 pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
Din suprafața restituită în celălalt dosar, 1192. constituie suprafața betonată, astfel cum rezultă din copia raportului de expertiză efectuată.
Diferența de suprafață de 1353. transcris în 2801 sub nr. top. 2293/3/b/1/2/1/2 în favoarea Industrializarea H nu poate fi restituit, fiind în proprietatea unei societăți în baza nr.HG 834/1991.
În aceste condiții, potrivit art. 1 alin.2 din Legea nr. 10/2001, "în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă, se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent".
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a susținut legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe, solicitând respingerea apelului.
Examinând calea de atac dedusă judecății, prin raportare la motivele invocate și având în vedere caracterul devolutiv consacrat de art. 292, 295 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Prin dispozițiile art. 1 din Legea nr. 10/2001 s-a instituit principiul restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, prevăzându-se, în cuprinsul alin.2, că "în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă, se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent".
Același principiu este reluat și prin dispozițiile art. 7 din lege, precizându-se chiar, la alin. 2, că "dacă restituirea în natură este posibilă, persoana îndreptățită nu poate opta pentru măsuri reparatorii prin echivalent decât în cazurile expres prevăzute".
În contextul prevederilor legale enunțate, Curtea apreciază ca fiind lipsită de relevanță împrejurarea că reclamanta a solicitat prin notificare acordarea de despăgubiri, persoana juridică deținătoare fiind obligată să verifice cu prioritate dacă nu este posibilă restituirea în natură și numai apoi să propună acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
În speță, de altfel, prin Dispoziția nr. 1390/2 octombrie 2006, Primarul municipiului OSs -a conformat prevederilor legale anterior examinate, constatând că terenul pentru care se formulase notificare nu poate fi restituit în natură deoarece este afectat de amenajări de utilitate publică. ( fila 21 dosar fond ).
Or, fiind sesizată cu plângerea reclamantei - care contestă tocmai reținerea de către persoana juridică notificată a imposibilității restituirii în natură - prima instanță era datoare să verifice situația juridică a terenului prin raportare la susținerile ambelor părți și la probele administrate în cauză, iar nu să respingă contestația cu simpla motivație că prin notificare s-au solicitat despăgubiri, iar nu restituirea în natură, cu atât mai mult cu cât a dispus efectuarea în cauză a unei expertize topografice, la conținutul căreia nu s-a făcut, însă, nicio referire în considerentele hotărârii pronunțate.
Față de o atare abordare a cauzei, Curtea constată incidența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 297 alin.1 teza întâi Cod procedură civilă, prima instanță rezolvând în mod greșit procesul fără a fi intrat în cercetarea fondului.
Prin urmare, în temeiul dispoziției legale enunțate, apelul reclamantei va fi admis, cu consecința desființării hotărârii atacate și trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, în vederea verificării situației juridice a terenului din litigiu sub aspectul posibilității de restituire a acestuia în natură, prin raportare la probele deja existente în dosarul cauzei și la cele care vor mai fi, eventual, administrate - la cererea părților sau din oficiu, în baza rolului activ consacrat de art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă - în scopul pronunțării în final a unei soluții care să răspundă exigențelor impuse de prevederile Legii nr. 10/2001.
De asemenea, va fi supusă analizei și cererea privitoare la stabilirea măsurilor reparatorii prin echivalent, constând în compensare cu alte bunuri, respectiv prin identificarea și restituirea unei suprafețe echivalente ca mărime și valoare cu terenul care nu poate fi restituit în natură, cerere detaliată la pct. 3 din Precizarea de acțiune depusă la termenul de judecată din 16 aprilie 2009 ( fila 89 dosar fond ).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanta, domiciliată în O S,-.17, împotriva sentinței civile nr. 896/30 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
Desființează hotărârea atacată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14 octombrie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
4 exp./12.11.2009
Jud. fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
