Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 1654/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1654/
Ședința publică din 12 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florinița Ciorăscu JUDECĂTOR 2: Corina Pincu Ifrim
JUDECĂTOR 3: Veronica
Judecător: - --
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de reclamanta, domiciliată în B, b-dul. - -, nr.126-128,.17-18,.I,.362, sector 2, împotriva deciziei civile nr.135 din 28 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții:, domiciliat în, str.-, nr.15, județul V, domiciliat în Rm.V,-,.A,.11, județul V, domiciliată în Rm.V,-,.3,.A,.4, județul V și, domiciliată în Rm.V,-,.19,.C,.11, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns procurator, pentru recurenta-reclamantă, lipsă fiind intimații-pârâți G, și -.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 9,50 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Copie de pe întâmpinarea de la dosar se comunică recurentei-reclamante, prin procurator, care nu solicită amânarea judecării cauzei pentru a lua cunoștință de aceasta.
Curtea, din oficiu, pune în discuție, excepția legalității și admisibilității căii de atac în raport de valoarea obiectului dedus judecății și dispozițiile art.2821Cod procedură civilă.
Procurator, având cuvântul pentru recurenta-reclamantă, arată că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a acestei excepții.
CURTEA:
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului civil de față, a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr.7318/15.12.2008, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea principală formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții G, și, s-a dispus ieșirea părților din indiviziune, prin omologarea rapoartelor de expertiză întocmite în cauză de experții tehnici ing. și, cu atribuirea în proprietate a bunurilor succesorale astfel cum au fost lotizate în varianta Iar aportului întocmit de ing., compensate valoric prin sulte.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că judecătoria a pronunțat Încheierea de admitere în principiu nr.5539/29.10.2007, prin care a admis, în principiu, acțiunea principală formulată de reclamantă, iar în temeiul art.6735Cod procedură civilă, a constatat deschisă succesiunea autoarei, decedată la 26.11.2005, cu ultimul domiciliu în orașul, județul V, de pe urma acesteia rămânând, în calitate de moștenitori legali, descendenții de gradul I:, G, și, fiecare cu o cotă legală de câte 1/5 din masa succesorală.
De asemenea, instanța a constatat că masa succesorală rămasă de la autoare se compune din terenurile identificate în titlurile de proprietate nr.1671/28710/4.10.2000, nr.1263/14228/29.10.1999 și nr.1236/28708/14.12.2001 emise de Comisia Județeană de Fond Funciar V aflate la filele 13-15 dosar, terenuri indicate ca atare în dispozitivul încheierii interlocutorii, și casa de locuit, situate în comuna, satul Cheii, județul
Prin raportul de expertiză tehnică (50-56 dosar), expertul, identificând casa de locuit, a stabilit că, întrucât este foarte veche și are structura prăbușită, valoarea de circulație a acesteia este de 621 lei Ron.
Prin raportul de expertiză întocmit de expert tehnic (73-102 dosar), au fost identificate terenurile reținute la masa partajabilă, s-a stabilit valoarea terenurilor la suma de 228.031,67 lei, iar valoarea totală a masei partajabile la suma de 228.652,67 lei, fiind propuse două variante de lotizare.
Reținând că părțile nu au formulat obiecțiuni împotriva rapoartelor de expertiză tehnică, în baza probatoriului administrat, instanța a apreciat întemeiată, în parte, acțiunea formulată de reclamantă și a decis să o admită, astfel că, în temeiul art.728 Cod civil, a dispus ieșirea părților din indiviziune, omologând rapoartele de expertiză întocmite de experții ing. și, iar în raport de criteriile prevăzute la art.6739Cod procedură civilă instanța a atribuit părților în proprietate bunurile, așa cum au fost lotizate în varianta Iar aportului de expertiză întocmit de ing., cu compensarea valorică a sultelor.
Cu privire la compensarea contravalorii cheltuielilor de judecată, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.276 Cod procedură civilă, în sensul celor menționate în dispozitiv.
Împotriva sentinței, în termen legal, a declarat apel reclamanta, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, iar, pe baza dispozițiilor art.292 alin.(2) Cod procedură civilă, a solicitat ca, în cazul în care nu se va motiva calea de atac, tribunalul să se pronunțe, în fond, conform apărărilor și cererilor de ea invocate la prima instanță.
Prin înscrisul prezentat în apel denumit "întâmpinare", de către apelantă și procuratorul său ing., s-a învederat că motivele și susținerile pentru care se solicită schimbarea hotărârii atacate și atribuirea bunurilor succesorale în varianta a II-a din expertiza cadastrală dispusă de judecătorie constau, în esență, în faptul că voința autoarei a fost aceea ca săliștea casei să-i fie dată acesteia, pentru a face casă, de la defuncta mamă având și încuviințarea să efectueze formalitățile de cadastru, plătind și taxele fiscale în vederea înregistrării la registrul agricol, pentru ca apoi, cu acceptul fraților, soțul său să aducă o casă de stejar cu trei camere din comuna natală, pentru a fi construită pe terenul respectiv.
În același timp, tot pe baza consimțământului autoarei, pe săliștea casei părintești, a făcut o plantație cu diverse specii de pomi fructiferi, că documentația fotografică prezentată în apel oglindește dezastrul în care a ajuns respectiva săliște, că tot aceasta a plătit taxele de succesiune și că, la refuzul pârâților, a fost nevoită să intenteze prezentul proces în vederea efectuării partajului succesoral.
Prin notele scrise depuse în dosar, intimații au solicitat respingerea apelului ca nefondat, învederând că aceștia și-au exprimat punctul de vedere prin aceea că au solicitat atribuirea bunurilor, în natură, către fiecare coindivizar, fiind relevantă administrarea probei cu interogatoriul acestora, solicitată la fond de reclamantă, iar pe de altă parte, soluția atacată este conformă cu dispozițiile 6735alin.(2) și art.6739Cod procedură civilă, atribuirea bunurilor succesorale în varianta I, propusă de expertul tehnic și aleasă de către instanță, stabilind de o manieră echitabilă modalitatea de ieșire din indiviziune și răspunzând solicitărilor, de ei formulate, ca masa partajabilă să fie astfel împărțită așa încât fiecare parte să primească în lot terenurile aflate în fiecare și parcelă, menționate în titlurile de proprietate.
Tribunalul Vâlcea, prin decizia civilă nr.135 din 28 mai 2009, respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamantă, reținând în esență că, ambele părți au acceptat în mod tacit succesiunea acesteia, prin preluarea efectivă a bunurilor succesorale, respectiv terenurile evidențiate în titlurile de proprietate nr.1671/28710/04.10.2000, nr.1263/14228/29.10.1999, nr.1236/28708/14.12.2000 (13-15 dosar) emise de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor V și casa de locuit de 32. bunuri situate în comuna, satul Cheii și, respectiv în, sat, județul V, astfel cum au fost indicate în acțiunea introductivă.
În baza încheierii interlocutorii nr.5539/29.10.2007 (35-38), așa cum s-a arătat mai sus, constatându-se deschisă succesiunea, calitatea de moștenitori legali și drepturile succesorale ale părților, instanța a dispus identificarea, evaluarea și lotizarea bunurilor reținute la partaj, lucrările tehnice în acest sens fiind realizate de expertul constructor ing. (50-55) și expertul topo ing. (73-102), care a întocmit și două variante de lotizare.
Or, pentru omologarea variantei I de lotizare din expertiza topografică, prima instanță a ținut seama de toate probele produse de părți în dosar și a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale în materie, soluția la care s-a oprit fiind conformă criteriilor stabilite în reglementarea cuprinsă la art.6735alin.(2), art.6739Cod procedură civilă și art.741-742 Cod civil. Prin urmare, în lipsa acordului expres al intimaților-pârâți de a ceda terenul solicitat, s-a reținut că argumentele apelantei-reclamante, în sensul că voința defunctei mame a fost ca imobilul " casei" să-i fie dat în întregime acesteia, pentru a construi o casă, că tot aceasta este cea care a efectuat formalitățile de cadastru, că a plătit taxele de succesiune și taxele fiscale în vederea înregistrării imobilelor la rolul agricol, după care, pentru a fi construită casa pe respectivul teren, soțul său ar fi adus și materialele dintr-o altă casă de stejar, din comuna natală a acestuia, cât și faptul că a făcut o plantație de pomi fructiferi pe același teren, nu constituie și motive pentru a conduce la aprecierea că hotărârea este netemeinică și nelegală.
Pe de altă parte, întrucât reclamanta nu a formulat obiecțiuni la expertiza tehnică judiciară în fața primei instanțe, tribunalul a apreciat că solicitările din apel nu impun citarea intimaților-pârâți pentru a răspunde la interogatoriu pe împrejurări legate de atribuire a variantelor de lotizare și nici refacerea sau completarea probelor dispuse de către judecătorie.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Motivând recursul, reclamanta susține că instanța de apel a pronunțat hotărârea prin încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor legale referitoare la procedura împărțelii judiciare, existând motivul de modificare prevăzut în art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Instanța de fond și instanța de apel nu au aplicat dispozițiile art.6739Cod procedură civilă referitoare la criteriile de atribuire a bunurilor succesorale în proprietatea particulară a moștenitorilor.
Reclamanta a solicitat omologarea expertizei tehnice ing. și să se atribuie bunurile în proprietatea moștenitorilor conform variantei a II-a, în sensul ca terenul din pct. " Casei" să fie atribuit în întregime în proprietatea acesteia.
Se arată că toți pârâții au gospodării proprii și nu pot pretinde că doresc să construiască case pe același teren.
Pentru aceste motive consideră recurenta că instanțele de fond trebuiau să dispună atribuirea bunurilor în proprietatea părților, conform variantei a II-a a expertizei tehnice.
Se solicită admiterea recursului, casarea deciziei civile, admiterea apelului reclamantei, modificarea sentinței civile pronunțată de instanța de fond în sensul admiterii acțiunii civile de partaj, omologării raportului de expertiză tehnică și atribuirii bunurilor în proprietatea părților conform variantei a II-a a expertizei, cu cheltuieli de judecată.
Potrivit prevederilor art.137 Cod procedură civilă, Curtea se va pronunța cu prioritate asupra excepției inadmisibilității recursului în raport de dispozițiile art.2821din același cod, excepție care face de prisos cercetarea în fond a pricinii și care este privită ca fondată.
Recursul este inadmisibil.
Prin art.129 din Constituția României, revizuită, cu referire la art.126 din legea fundamentală, a fost statuat principiul potrivit căruia părțile interesate pot apela la protecția juridică a drepturilor subiective încălcate, oferită imparțial de către instanțele competente, în cadrul sistemului procesual civil, prin care a fost reglementat și dreptul exercitării căilor de atac.
Potrivit dispozițiilor cuprinse în art.129 (1) din Codul d e procedură civilă, legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător.
Prin urmare, revin persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesuale civile, aceleași pentru subiecții de drept aflați în situații identice.
Aceleași exigențe, exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern, prin legea procesuală.
de atac sunt prevăzute prin lege, legiuitorul consacrând astfel principiul legalității, potrivit căruia, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege. Altfel spus, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Este o regulă cu valoare de principiu, prevăzută de art.129 din Constituție, care instituie dreptul părților interesate de a ataca hotărârile judecătorești numai în condițiile legii. Textul constituțional evocă nu numai faptul că mijloacele procesuale de atac ale hotărârilor judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie să se realizeze în condițiile legii.
Legalitatea căii de atac implică și consecința că mențiunea greșit făcută în dispozitivul hotărârii care se atacă nu acordă părții o cale de atac pe care legea însăși nu a prevăzut-
Conform dispozițiilor art.2821alin.(1) Cod procedură civilă, modificat prin Legea nr.195/2004, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind - litigii al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv.
Termenul de litigiu folosit de legiuitor în art.2821Cod procedură civilă desemnează toate acțiunile cu caracter patrimonial calificate ca atare de doctrină și jurisprudența în materie prin raportare la obiectul acestora, care privește în mod direct o valoare patrimonială ori un act juridic al cărui obiect este un drept evaluabil în bani.
Înalta Curte de Casație și Justiție, a statuat prin decizia nr.32/2008, pronunțată de Secțiile Unite, că cererea este actul de investire a instanței,. obiectul cererii de chemare în judecată constituindu-l pretenția concretă a reclamantului. Întrucât dreptul subiectiv material constituie fundamentul acțiunii, fiind factorul configurator al acesteia, el impune și toate consecințele ce decurg de aici: calificarea acțiunii, determinarea competenței, alcătuirea completului, determinarea căii de atac.
Din cuprinsul art. 112 alin. 1 pct. 3 Cod procedură civilă, nu poate rezulta o altă concluzie decât aceea că valoarea interesului alegat este cea "prețuită" de reclamant în cererea de chemare în judecată, așadar la momentul cererii introductive de instanță, indicarea valorii acestuia fiind criteriul în raport de care instanța stabilește taxa de timbru, competența, calea de atac împotriva sentinței primei instanțe.
Art.181Cod procedură civilă statuează că, instanța investită potrivit dispozițiilor referitoare la competență după valoarea obiectului cererii rămâne competentă să judece chiar dacă, ulterior investirii, intervin modificări în ceea ce privește cuantumul valorii aceluiași obiect. Textul are o valoare de principiu, deoarece confirmă regula potrivit căreia competența se fixează încă din momentul sesizării instanței, cererea de chemare în judecată ca element al acțiunii civile individualizând instanța.
Față de dispozițiile art.2821Cod procedură civilă și statuările, se constată că, obiectul prezentei acțiuni îl constituie partajarea bunurilor succesorale a căror valoare este de 76.500 lei, conform certificatului fiscal depus de reclamantă, acțiune patrimonială, cu un obiect de sub 100 000 lei, în raport de care calea de atac este, potrivit art.2821Cod procedură civilă, recursul.
Cum se poate observa, legiuitorul a înțeles să confere un mai mare grad de celeritate în soluționare acelor litigii considerate de mai mică importanță, alegând criteriul patrimonial. Astfel, nu s-a raportat la cereri evaluabile, ci la litigii privind un obiect de o valoare mai mică de 100.000 lei, inclusiv.
În această situație, indiferent de natura litigiului, s-a avut în vedere valoarea patrimonială a bunului asupra căruia poartă litigiul, atribuindu-se o importanță mai mică litigiilor de orice natură care poartă asupra unui obiect de o valoare mai mică, indiferent că ar fi vorba despre acțiuni evaluabile sau neevaluabile, în sensul Legii nr.146/1997.
de a îngrădi drepturi consacrate constituțional, reglementarea prevăzută de art.2821Cod procedură civilă constituie o garanție a aplicării principiului prevăzut de art.6 pct.1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale privind judecarea unei cauze în mod echitabil și într-un termen rezonabil în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părților, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluționării unui proces.
De altfel, reglementările internaționale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicție sau la toate căile de atac prevăzute de legislațiile naționale, art.13 din aceeași convenție consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în fața unei instanțe naționale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicție.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în cazul " împotriva Regatului Unit", 1975, că dreptul de acces la tribunale nu este absolut, fiind vorba de un drept pe care convenția l-a recunoscut fără să-l definească în sensul restrâns al cuvântului, existând posibilitatea limitărilor implicit admise, chiar în afara limitelor care circumscriu conținutului oricărui drept.
Acțiunea dedusă judecății, având caracter patrimonial, cu conținut economic, se încadrează astfel în acțiunile reglementate de art.2821Cod procedură civilă, valoarea obiectului dedus judecății este mai mică de 100.000 lei și se constată că în cauză soluția adoptată de către tribunal este una de recurs, iar nu una de apel.
Conform dispozițiilor art.299 Cod procedură civilă, sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege. În consecință, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs, este inadmisibil.
Nu are relevanță calea de atac menționată în decizia tribunalului, deoarece aceasta este stabilită de legiuitor și este, potrivit textului mai sus menționat, recurs, astfel că, recursul la recurs formulat în cauză, apare ca fiind inadmisibil.
Hotărârea pronunțată de tribunal, chiar și într-o compunere greșită, fiind una pronunțată în recurs, față de dispozițiile art.299 alin.1 Cod procedură civilă, nu este supusă recursului, prin urmare prezenta cale de atac se observă a fi inadmisibilă.
Or, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.
Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art.126 din Constituția României
În raport de considerentele mai sus expuse, se impune ca în temeiul art.2821raportat la art.299 și art.312 Cod procedură civilă, să fie respins recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta, domiciliată în B, b-dul. - - nr.126-128,.17-18,.I,.362, sector 2, împotriva deciziei civile nr.135 din 28 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții G, domiciliat în, str. - nr.15, județul V, domiciliat în Râmnicu V,-,.A,.2,.11, județul V, domiciliată în Râmnicu V,-,.3,.A,.4, județul V și, domiciliată în Râmnicu V,-,.19,.C,.3,.11, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - --- - --
Grefier,
Red.
Tehnored.
7 ex./18.11.2009
Jud. apel:
Jud. fond:
Președinte:Florinița CiorăscuJudecători:Florinița Ciorăscu, Corina Pincu Ifrim, Veronica
