Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 199/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 199/
Ședința publică din 27 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 2: Mihaela Ganea
JUDECĂTOR 3: Maria Apostol
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurenții-pârâți G, prin mandatar C, C, și - toți cu domiciliul ales la avocat -- -..19 - împotriva deciziei civile nr.719/28.11.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în contradictoriu cu intimatul-reclamant - M, str.-.- nr.12, județul C, având ca obiect partaj judiciar partaj succesoral.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 18.05.2009 și au fost consemnate în încheierea din acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 25.05.2009 și respectiv 27.05.2009.
CURTEA
Asupra prezentului recurs, constată:
Prin decizia civilă nr. 719/28.11.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța -secția civilă a fost admis apelul declarat de pârâții, prin mandatar C, C, G și, împotriva sentinței civile nr. 277/C/07.02.2007 a Judecătoriei Medgidia, dispunând schimbarea în parte a sentinței, în sensul modificării modalității de partajare astfel:
S-a dispus partajarea imobilului-teren si construcție - situat in M, str.lt.- -, nr.12 prin formarea si atribuirea de loturi, după cum urmează:
Lotul I, in valoare de 28.037lei, compus din teren în suprafață de 153mp, identificat cu portocaliu, în perimetrul A-1-1-1, în schița anexa a răspunsului la obiecțiuni la raportul de contraexpertiză întocmit în cauză de către experți, si s-a atribuit apelanților pârâți.
Lotul II, in valoare de 97.519lei, compus din teren în suprafata de 443mp si construcții-casa de locuit si dependințe, identificat in perimetrul B-C-D-1-1-1-B în schița anexă a răspunsului la obiecțiuni la raportul de contraexpertiză întocmit în cauză de catre experți, si s-a atribuit intimatului reclamant.
A fost obligat intimatul reclamant in favoarea apelantilor pârâți la plata unei sulte in valoare de 10.122 lei. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței civile apelate.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut că prin sentința civilă nr.277/C/7.02.2007, Judecătoria Medgidiaa admis acțiunea reclamantului și a constatat că masa succesorală rămasă de pe urma defunctului este formată din 1/2 din imobilul casă de locuit și teren situat în M,-, ca au calitatea de moștenitori de pe urma acestuia, soție supraviețuitoare, cu o cotă de 1/8 din moștenire (1/4 din 1/2), fiu, cu o cotă de 3/32 (3/16 din 1/2), fiu, cu o cotă de 3/32 (3/16 din 1/2), fiică, cu o cotă de 3/32 (3/16 din 1/2), G, fiu, cu o cotă de 3/32 (3/16 din 1/2). S-a constatat că masa succesorală rămasă de pe urma defunctei, decedată la 28 martie 1984, o reprezintă cota de 5/8 din imobilul situat în M,-, cotă ce reprezintă suma dintre 1/2 dobândită ca bun comun în devălmășie și 1/8 ca moștenitor legal al soțului decedat. Deasemeni s-a constatat că de pe urma defunctei a rămas ca unic moștenitor reclamantul, cu o cotă de 23/32 (3/32 (3/32 + 5/8), ceilalti mostenitori fiind straini de succesiune. S-a dispus ieșirea din indiviziune a părților prin atribuirea imobilului reclamantului. A fost obligat reclamantul la plata către pârâți a sultelor corespunzătoare. Capatul de cerere privind cheltuielile de judecată a fost respins ca nefondat.
Instanța de fond a reținut că potrivit certificatului de moștenitor nr.38/12.02.1969 emis de fostul notariat de Stat, numitul a decedat la data de 25.09.1968; bunurile rămase de pe urma acestuia sunt formate numai din cota 1/2 din dreptul de proprietate asupra imobilului format din teren intravilan în suprafață de 569,18 mp și o casă de locuit formată din 4 camere. Moștenitorii care au acceptat moștenirea de pe urma acestui defunct sunt, în calitate de fiu, cu o cotă de 3/16, în calitate de fiu, cu o cotă de 3/16, G, în calitate de fiu, cu o cotă de 3/16, în calitate de fiică, cu o cotă de 3/16 și, în calitate de soție supraviețuitoare, cu o cotă de 4/16.
La data de 28.03.1984 a decedat și mama părților, fără ca părțile să dezbată succesiunea pe cale notarială.
Din probele administrate s-a reținut de catre instanța de fond că reclamantul a locuit și locuiește și în prezent în casa părintească împreună cu familia sa; pârâții și-au întemeiat la rândul lor propriile familii și și-au stabilit domiciliile în alte locuințe decât cea părintească, care face obiectul prezentei judecăți. In raport de aceasta împrejurare s-a considerat ca reclamantul este cel care a efectuat, asupra moștenirii, actele cele mai puternice și mai convingătoare, suficiente pentru a se putea crede că acesta a acceptat tacit moștenirea lăsată de mama sa. Reclamantul, soția și copii acestuia au continuat să locuiască în casa părintească împreună cu bătrânii și, comportându-se ca adevărați proprietari. Reclamantul de-a lungul timpului a plătit anual impozitul pe această proprietate, a realizat o serie de îmbunătățiri, lucrări de amenajare și întreținere curentă. Din declarațiile martorilor audiați a mai reținut instanța de fond ca pârâții nu au efectuat acte de acceptare tacita a moștenirii mamei lor. Cu privire la modalitatea de partajare instanța de fond a arătat ca pârâții au fiecare câte o cotă de 3/32, minoritară în raport cu cea a reclamantului, imobilul reprezintă o singură unitate locativă si poate fi locuit în mod normal numai de o singură familie, reclamantul a locuit în permanență în imobil, astfel ca acesta este îndreptățit a primi în proprietate întregul imobil. S-a mai apreciat ca nu au fost dovedite cheltuielile de judecată.
Ca urmare a decesului lui au fost introduși în cauză moștenitorii acestuia în persoana lui C și.
La termenul de judecata din 21.09.2007 tribunalul a dispus suspendarea cauzei la solicitarea părților în vederea încheierii unei tranzacții cu privire la litigiu; cauza a fost repusă pe rol la data de 7.03.2008 fără ca părțile să poată finaliza tranzacția intenționată.
Procedând la soluționarea apelului tribunalul a constatat că:
Potrivit art.689 civ. acceptarea este tacită când succesibilul face un act (fapt) pe care nu-l putea săvârși decât în calitatea sa de erede și din care rezultă
( indirect, dar neîndoielnic ) intenția sa de acceptare a moștenirii.
Art.6739pr.civ arată că,la formarea și atribuirea de loturilor, instanța va ține seama de, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea";
1.Cu privire la acceptarea moștenirii defunctei de către apelanții pârâți, instanța de apel a reținut din probele coroborate că:
Apelanții pârâți susțin acceptarea tacită a moștenirii și atât în fața instanței de fond cât și în fața instanței de apel a fost administrată proba testimonială și proba cu înscrisuri (planșe foto) cu privire la acest aspect.
Din textul de lege anterior redat rezultă că pentru a fi în prezența acceptării tacite actele săvârșite de către succesibil trebuie să implice cu puterea necesitatii intenția de a accepta mostenirea, să nu poate primi și o altă interpretare. Altfel spus, actele echivoce nu pot constitui o manifestare tacită a voinței de a accepta.
Legea nu stabilește, în concret, care anume acte săvârșite de către succesibil constituie manifestarea intenției de a accepta tacit moștenirea, precizând doar ca actele de conservare si de administrare provizorie nu reprezinta acte de acceptare, dacă acela care le-a facut nu și-a însușit calitatea de moștenitor și ca actele de dispoziție constituie acte de acceptare ( 691C.civ.).
În toate cazurile însă din actele săvârșite de succesibilul ce invocă acceptarea tacită a moștenirii trebuie să rezulte concluzia univocă în sensul că a acceptat moștenirea.
In speță, pârâții si au susținut luarea unor bunuri din casa părintească, respectiv a unei mașini de cusut, a unui scrin și a unui șifonier, precum si a unor plăpumi și saltele.
Martorul, audiat la propunerea pârâților, a arătat in referire la mașina de cusut, că aceasta a fost adusă la locuința lui, de meserie, de către reclamant, fără însă a putea preciza dacă aceasta a aparținut defunctei. În ceea ce privește celelalte bunuri, scrinul și șifonierul, martorul a declarat că acestea au fost ridicate de la poarta imobilului și nu cunoaște dacă au aparținut defunctei sau dacă au existat discuții între părți cu privire la o partajare amiabilă a bunurilor mobile ale moștenirii. Nici martorul audiat în fața instanței de apel nu a putut preciza instanței dacă dulapul aflat în fața porții a aparținut sau nu defunctei, mai mult cu cât reclamantul a locuit și și-a întemeiat întreaga gospodărie împreună cu familia în locuința bătrânească. Sub acest aspect a fost înlăturată proba cu înscrisuri constând în planșele foto întrucât, în lipsa datării acestora și a posibilității plasării acestora în spațiu, nu se poate stabili nici locația și nici data efectuării, chiar dacă la dosar exista chitanța de plată pe numele reclamantului.
Cât privește pe pârâta, din declarația martorului audiat în fața instanței de apel, se reține că aceasta a luat de la casa părintească plăpumi și saltele, în condițiile în care și această parte a locuit în casa părintească.
Pârâtul G nu a susținut niciodată preluarea unor bunuri din masa succesorală și nici nu a făcut o atare dovadă.
Doctrina și practica judiciară în materie au statuat în mod constant că pot fi apreciate ca acte de acceptare tacită a moștenirii preluarea unor bunuri succesorale care, prin numărul, natura și valoarea lo, exclud ideea culegerii unor simple amintiri de familie. Preluarea unui singur bun de valoare redusă ori a unui bun ce este necesar exercitării meseriei unuia dintre moștenitori nu constituie acte de acceptare tacită a moștenirii, așa cum este cazul în speță.
A mai susținut apelanta că aceasta folosea în mod exclusiv o cameră din casa bătrânească, pe care ulterior a înțeles să o extindă cu o baie. Din declarațiile martorilor rezultă că aceasta nu venea decât în vizită la fratele său și folosea o cameră ori de câte ori rămânea peste noapte. Nu se poate reține că această cameră era folosită în mod exclusiv de către apelantă, chiar după încheierea vizitei prin depozitarea unor bunuri personale sau alte asemenea fapte. Ori, de vreme ce faptele săvârșite pot primi și o altă interpretare, ele nu mai au în mod neechivoc valoarea unei acceptări tacite.
S-a mai susținut chiar și plata impozitului pentru bunul succesoral de către apelanta, însă la dosar nu au fost depuse chitanțe de plată în acest sens din epoca termenului de acceptare al succesiunii, singurele dovezi în acest sens fiind atașate de către reclamant. Chitanțele referitoare la cumpărarea unor materiale de construcții sunt datate după anul 1996 (în condițiile în care decesul defunctei a avut loc în anul 1984).
Cât privește pretinsa preluare a unei perechi de cercei și a unui inel, în ciuda faptului că nu s-a făcut dovada existenței acestor bunuri în patrimoniul defunctei și a împrejurarii că nici unul din martorii propuși de această parte nu au văzut aceste bunuri, aceasta nu poate valora decât o amintire de familie, având în vedere că apelanta era singura fată a familiei.
În consecință, întrucât din probele administrate în cauză nu au rezultat împrejurari din care să rezulte neîndoielnic intenția de acceptare a succesiunii, tribunalul a apreciat că în mod corect instanța de fond a statuat asupra acceptării moștenirii de pe urma defunctei.
2.Cu privire la modalitatea de partajare a imobilului succesoral;
Instanța de fond a procedat la atribuirea întregului bun către reclamantul intimat.
n materie de partaj judiciar regula o constituie partajul în natură, iar excepția atribuirea bunului către un coindivizar sau vânzarea acestuia. Regula partajului în natură este consacrată și de prevederile art.746 civ. potrivit cu care fiecare copărtaș este îndreptățit să ceară partea sa din bun,în natură" precum și de art.741C.civ. Prin urmare, atribuirea întregului bun este admisibilă numai în măsura în care împărțirea în natură nu este posibilă, pentru că imobilul nu este comod partajabil, s-ar lotiza peste măsură sau s-ar schimba destinația pentru care a fost creat.
Ori în cauză în speță nu este întâlnită nici una dintre aceste situații, astfel că sub acest aspect apelul pârâților a fost apreciat ca fiind întemeiat.
n fața instanței de apel a fost administrată proba cu contraexpertiză, având în vedere că la instanța de fond au fost efectuate mai multe rapoarte de expertiză, concluziile acestora fiind contradictorii în ceea ce privește posibilitatea partajării în natură a imobilului. Concluziile exprimate în lucrare au fost în sensul admiterii posibilității partajării în natură a imobilului prin atribuirea construcției către reclamant, ținând seama de cota majoritară a acestuia și de împrejurarea de necontestat că acesta a făcut îmbunătățiri și lucrări asupra bunului și atribuirea către pârâți a unei suprafețe de teren libere de construcții, potrivit variantei propuse în răspunsul la obiecțiuni.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, pârâții, C, G și, care au criticat soluția pe următoarele considerente:
- greșita reținere a împrejurării neacceptării de către pârâți a moștenirii rămase de pe urma defunctei, cu înlăturarea fără temei a declarației martorului audiat la fond, care a declarat că a participat la împărțirea bunurilor mobile rămase în urma decesului acesteia, ajutându-l pe să transporte de la casa bătrânească un scrin, o mașină de cusut și un șifonier.
S-a invocat că această declarație a fost susținută de declarația martorei, audiată în fața instanței de apel, și care a declarat că a însoțit-o pe recurenta la casa bătrânească pentru a lua mai multe bunuri: plăpumi, saltele, obiecte de uz gospodăresc și bijuterii.
- a fost ignorat, totodată, faptul că în cursul soluționării apelului, între părți s-a încheiat o tranzacție, la care a renunțat ulterior intimatul.
- instanța de apel a încălcat principiul,non reformatio in pejus, înrăutățind situația apelanților statuată prin soluția la fond în favoarea lor. Astfel, instanța de fond a reținut că valoarea imobilul care compune masa succesorală este de 171.699 lei, în raport de care cota valorică ce li se cuvine este de 48.290 lei. Prin sentința civilă nr. 277/C7.02.2007 pe care au apelat-o s-a acordat sulta totală de 48.290 lei (16.096 lei + 16.093 lei + 8.048 lei + 8.048 lei). Prin decizia civilă pronunțată în apel s-a reținut că valoarea masei succesorale ar fi de 135.678 lei.
Instanța de apel a atribuit lotul I în valoare de 28.037 lei și s-a acordat sulta de 10.122 lei rezultă valoarea totală de 38.159 lei, cu 10.131 lei mai puțin decât sulta de 48.290 lei ce li s-a acordat de către instanța de fond.
Au fost depuse, totodată, concluzii scrise pe aceleași considerente.
În raport de dispozițiile art. 312 alin. 3 teza a II-a cod proc.civilă, se va reține că recursul este întemeiat prin prisma criticilor de nelegalitate raportate la prevederile art. 304 pct. 9 cod proc. civilă, pentru următoarele considerente:
Prin soluția de primă instanță s-a constatat că de pe urma defunctului a rămas ca masă succesorală cota de din dreptul de proprietate asupra imobilului - casă de locuit și teren situat în M,- - iar ca moștenitori au rămas: (soție supraviețuitoare), cu o cotă de 1/8, precum și descendenții gr. I, și G, fiecare cu câte o cotă de 3/32.
S-a reținut că de pe urma defunctei a rămas ca unic moștenitor, cu o cotă de 23/32 din dreptul de proprietate asupra aceluiași imobil. S-a constatat că pârâții, Gh.G și ( ultimii doi ca nepoți ai fiului decedat G ) sunt străini de succesiune.
A fost atribuit întregul imobil reclamantului, acesta fiind obligat la plata unei sulte determinate pentru, Gh. G și.
Principala critică supusă analizei de legalitate și de temeinicie în apel a vizat înlăturarea pârâților de la succesiunea defunctei, pe aprecierea că nu au fost efectuate acte de acceptare a succesiunii în condițiile art. 700 cod civil.
Atât instanța de fond, cât și cea de apel au reținut în considerente faptul că în cauză nu s-a probat efectuarea de acte materiale de preluare a unor bunuri din averea succesorală, fără însă a se motiva aspectul înlăturării din materialul probator a declarației martorului, privitor la ridicarea din locuință, după decesul lui, de către fiul acesteia, a unui scrin, descris ca fiind o măsuță cu blat marmorat și cu trei sertare, iar ulterior, a unui șifonier în două canate, cu oglindă și sertar în partea de jos. Același martor a afirmat că l-a văzut de reclamant că a adus în curtea lui o mașină de cusut, despre care i-a relatat că este din casa bătrânească, mașina de cusut aflându-se și ulterior în casa pârâtului.
În egală măsură, nu a fost motivată înlăturarea în apel a declarației testimoniale a martorei, care a arătat că s-a deplasat personal cu colega sa de serviciu, după decesul lui, ocazie cu care au fost ridicate câteva bunuri din locuința bătrânească, în prezența lui; martora a declarat, în concordanță cu cele relatate de martorul menționat anterior, că a fost ridicat un șifonier din aceeași locuință și transportat cu o dubă.
Ambele instanțe nu au analizat în corelare celelalte probe aduse ca înscrisuri în cauză, fiind dovedit faptul că în casa pârâtului se regăsesc bunurile menționate, că ele corespund descrierilor făcute de martori
( cu referire la mașina de cusut, la blatul marmorat și la șifonierul în două canate, cu oglindă și sertare ), instanța de apel limitându-se să rețină faptul că martorii audiați nu au putut spune cu certitudine dacă aceste bunuri au aparținut sau nu defunctei. Au fost înlăturate, sub aspectul probatoriului, planșele fotografice depuse de către ambele părți ( având în vedere imposibilitatea stabilirii cu certitudine a datei lor ) fără a se analiza dacă, în raport de probele administrate, acestea dovedeau în fapt împrejurarea neechivocă a existenței în posesia pârâtului a bunurilor invocate ca fiind luate din locuința bătrânească, altele decât cele fotografiate ca fiind în locuința reclamantului.
În fine, a fost ignorată depunerea tranzacției încheiate prin prisma voinței reale a părților la 08.08.2007, semnată de către toate părțile, în cuprinsul căreia se consemnează calitatea de comoștenitori a tuturor părților de pe urma defunctei, precum și a cotelor determinate conform legii din masa succesorală - fila 28 apel.
Faptul că ulterior prezentării acestei tranzacții ( asupra căreia a achiesat însuși intimatul-reclamant ) părțile nu au mai fost în măsură să-și formuleze un punct de vedere concordant, necesar stingerii litigiului pe cale amiabilă, nu înlătură de plano efectele juridice ale acestui înscris recognitiv al drepturilor, astfel că în măsura în care nu se probează că este supus nulității, el își produce pe deplin efectele cel puțin sub aspectul recunoașterii reciproce a calității de succesor legal.
Nu se poate susține întemeiat că intimatul reclamant, animat la un moment dat de interesul stingerii litigiului, a fost de acord cu realizarea unei concesii de această natură, pentru ca ulterior să nege celorlalte părți recunoașterea făcută prin înscrisul intitulat,tranzacție, pentru că prin însăși încheierea lui partea a achiesat asupra chestiunii litigioase a acceptării în termen a succesiunii mamei sale de către frații săi și a înlăturat, prin voință proprie, susținerea potrivit căreia este unicul moștenitor legal.
De altfel, în jurisprudență s-a reținut că tranzacția depusă în cursul procesului, indiferent de stadiul procesual, are valoare probatorie în cauză, câtă vreme este rezultatul voinței neviciate a părților și nu tinde către un scop ilicit.
Astfel fiind, constatând că, după prezentarea tranzacției, există opoziția oricăreia dintre părți în a se lua act de această înțelegere în vederea stingerii litigiului conform art. 271 cod proc. civilă, instanța de apel urma a dispune reformarea soluției fondului cel puțin pe aspectul stabilirii calității părților prin prisma succesiunii în dezbatere.
Neprocedând astfel, instanța de appel a pronunțat o soluție cu aplicarea greșită a legii, temei de modificare în raport de disp. art. 304 pct. 9 cod proc. civilă.
Va fi, totodată, reținut ca întemeiat și motivul de apel referitor la punerea apelanților pârâți într-o situație mai grea decât cea dispusă cu ocazia soluționării fondului; analiza soluțiilor pronunțate confirmă această ipoteză, întrucât în absența unui apel al reclamantului și a unui motiv de apel al pârâților pe chestiunea greșitei stabiliri valorice a masei succesorale, instanța de apel nu putea determina o valoare mai mică a acestui bun în apelul pârâților și de a genera în această modalitate un cuantum mai redus al sultei rezultante după aplicarea prevederilor art. 746 cod civil.
Fiind sub acest aspect fără echivoc faptul că părțile din prezenta cauză au calitatea de succesori legali și, deci, drepturi proprii asupra masei succesorale, urmează a se constata dacă, în raport de capătul de cerere formulat de către reclamantul în fața instanței de fond și pentru care s-au administrat și probe relevante - anume, constatarea existenței unui drept de creanță propriu asupra bunului succesoral, constând în îmbunătățirile aduse acestuia după anul 1984 - s-ar impune reanalizarea soluției fondului.
Constatând, astfel, că temeiurile de reformare a hotărârii instanței de apel impun administrarea inclusiv a unei expertize, care să statueze asupra noilor condiții de partajare a bunului succesoral, precum și a cotelor care se cuvin părților, dar și a eventualelor drepturi de creanță, probă ce nu poate fi valorificată în recurs în conformitate cu disp. art. 305 cod proc. civilă, în raport de disp. art. art. 312 alin. 3 teza a II-a cod proc.civilă recursul formulat de recurenții pârâți urmează a fi admis, cu consecința casării deciziei recurate și trimiterii cauzei spre rejudecare la Tribunalul Constanța.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul civil declarat de recurenții-pârâți G, prin mandatar C, C, și - toți cu domiciliul ales la avocat -- -..19 - împotriva deciziei civile nr.719/28.11.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în contradictoriu cu intimatul-reclamant - M, str.-.- nr.12, județul
Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Constanța.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,astăzi 27.05.2009.
Președinte Judecători
- - - -
- -
Grefier
- -
Jud.fond:
Jud.apel::
Tehnored.dec.jud./30.06.2009
Tehnored.disp./30.06.2009
4 ex.
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Către,
TRIBUNALUL CONSTANȚA
Vă trimitem dosarul nr- al Curții de Appel privind recursul civil declarat de recurenții-pârâți G, prin mandatar C, C, și - toți cu domiciliul ales la avocat -- -..19 - împotriva deciziei civile nr.719/28.11.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în contradictoriu cu intimatul-reclamant - M, str.-.- nr.12, județul C, având ca obiect partaj judiciar partaj succesoral.
Curtea de APEL CONSTANȚA prin decizia civilă nr.199 din 27 mai 2009 admis recursul civil declarat de recurenții-pârâți G, prin mandatar C, C, și - împotriva deciziei civile nr.719/28.11.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
S-a casat decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Constanța.
La prezentul dosar sunt atașate următoarele dosare: dosarul nr- al Tribunalului Constanța și dosarul nr- (1435/2002) al Judecătoriei Medgidia.
Președinte de complet
- - Grefier
- -
Președinte:Vanghelița TaseJudecători:Vanghelița Tase, Mihaela Ganea, Maria Apostol
