Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 348/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA Nr. 348
Ședința publică din 24 martie 2008
PREȘEDINTE: Grozescu Veronica
JUDECĂTORI: Grozescu Veronica, Cristina Paula Brotac Andra
- -- -
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul și, domiciliați în com., str. -, jud. D împotriva deciziei civile nr. 527 din 23 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul și pârâtul, domiciliați în com., str. principală jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: recurenții pârâți și personal și asistați de avocat din Baroul Dâmbovița în baza împuternicirii aflată la fila 16 dosar, intimatul reclamant reprezentat de avocat din Baroul Dâmbovița în baza împuternicirii aflată la fila 18 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul a fost timbrat cu 9,50 lei taxă judiciară de timbru prin anularea chitanței nr. 82106/26.02.2008 și timbru judiciar de 0,30 lei la fila 10 dosar.
Avocat pentru intimatul reclamant depune la dosar întâmpinare, comunicată recurenților pârâți, prin care invocă excepția nulității recursului.
Curtea, pune în discuție excepția invocată de intimatul reclamant prin întâmpinare.
Avocat pentru intimatul reclamant, consideră că nu sunt precizate motivele de drept prin care se atacă decizia pronunțată de Tribunalul Dâmbovița. Referitor la precizările la recurs, consideră că sunt depuse peste termenul legal prevăzut de lege.
Solicită admiterea excepției nulității recursului.
Avocat pentru recurenții pârâți, invocă două motive de recurs de ordine publică prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 1,2 Cod procedură civilă, arătând că instanța nu a fost legal constituită, raportat la dispozițiile art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, care arată că motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu.
Curtea, față de aceste precizări, pune în discuție excepția nulității recursului, având în vedere că motivele dezvoltate de către recurent în cererea depusă la data de 3.03.2008 nu se încadrează în ipoteza reglementată de art.304 pct.1 și 2 pr.civilă.
Avocat pentru recurenții pârâți și solicită respingerea excepției.
Avocat pentru intimatul reclamant solicită admiterea excepției. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată la 19 iulie 2005 pe rolul Judecătoriei Târgoviște reclamantul domiciliat în comuna a chemat în judecată pe pârâții și, domiciliați în aceeași localitate, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună ieșirea din indiviziune asupra averii rămasă de pe urma defunctei, ă la 20.11.1997, cu ultim domiciliu în comun a, sat, județul
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, după decesul defunctei, moștenitorii cu vocație succesorală au rămas reclamantul și pârâtul, în calitate de fii și pârâtul în calitate de soț supraviețuitor, iar în ceea ce privește masa succesorală, aceasta este compusă din suprafața de 1700. teren intravilan, pe care se află construită o casă cu cinci camere, baie, bucătărie de vară, magazie din scândură, un grajd din cărămidă cu două camere, cu două compartimente și un puț din ciment.
Pârâtul, în conformitate cu disp.art.115 Cod pr.civilă, a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, întrucât bunurile înscrise în acțiune au fost deja partajate conform sentinței civile nr.81/10.01.2000 pronunțată în dosarul 1036/1999.
La data de 28 noiembrie 2005 reclamantul a formulat o cerere de introducere în cauză a numitei, soția pârâtului, motivat de faptul ca aceasta este parte în sentința civilă invocată prin întâmpinarea depusă de pârât.
De asemenea, reclamantul a făcut o cerere înregistrată la 23 ianuarie 2006, prin care a invocat excepția inopozabilității sentinței civile nr.81 din 10.01.2000, care a consfințit tranzacția, solicitând anularea acesteia.
În urma probelor administrate cu înscrisuri și martori, prima instanță a pronunțat la data de 13.03.2006 o încheiere interlocutorie prin care a admis în principiu acțiunea și a constatat deschisă succesiunea defunctei.
Prin aceeași încheiere s-a constatat că de pe urma defunctei au rămas ca moștenitori pârâtul, în calitate de soț supraviețuitor, cu o cotă de din masa succesorală, reclamantul și pârâtul, în calitate de descendenți direcția de gradul I, fiecare cu o cotă de 3/8.
S-a stabilit că masa succesorală rămasă de pe urma defunctei se compune din cota de, dintr-o casă cu cinci camere, dependințe și anexe gospodărești, diferența de reprezentând cota cuvenită soțului supraviețuitor, ca proprietar codevălmaș.
Prin aceeași încheiere s-a admis excepția invocată de către reclamantă cu privire la inopozabilitatea partajului voluntar cuprins în hotărârea de expedient nr.81/10.01.2000 a Judecătoriei Târgoviște și s-a dispus numirea de experți pentru identificarea, evaluarea bunurilor și formularea propunerilor de lotizare.
La data de 3.07.2006 Judecătorie Târgoviște a pronunțat sentința civilă nr.2597 prin care a admis acțiunea și a constatat nulitatea absolută a tranzacției menționate în sentința civilă nr.81/10.01.2000 a Judecătoriei Târgoviște.
S-a omologat varianta a II- din raportul de expertiză întocmit de ing. și, pe cale de consecință, s-a admis acțiunea formulată de și pentru constituirea unui drept de superficie asupra suprafeței de 150. teren aparținând pârâtului, suprafață aferentă construcțiilor atribuite soților și.
S-a mai dispus că dreptul de superficie să fie instituit pe toată durata existenței construcțiilor, urmând ca beneficiarii să-l despăgubească pe pârâtul fie prin contravaloarea acestui teren, fie prin plata unei prestații periodice.
S-au compensat în parte cheltuielile de judecată ale pârâților, fiind obligați pârâții să le plătească reclamanților câte 79 lei, rest după compensare.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, în urma probelor administrate, s-a stabilit prin încheierea interlocutorie calitatea de succesori a părților, masa succesorală rămasă de pe urma defunctei, cotele legale ale acestora, iar în ceea ce privește partajul voluntar consemnat prin hotărârea de expedient, acesta nu-i poate fi opozabil reclamantului, care a lipsit de la judecata cauzei, invocându-se dispozițiile art.730 Cod civil, text de lege în temeiul căruia tranzacția este lovită de nulitate.
Împotriva acestei sentințe și a încheierii de admitere în principiu au declarat apel pârâții și, susținând că soluția instanței de fond este nelegală și netemeinică.
S-a arătat că hotărârea este nelegală cu privire la constatarea nulității absolute a tranzacției, atâta vreme cât a fost de acord să renunțe la partea sa de moștenire în favoarea lui, situație în care tranzacția trebuia respectată.
Pe fond s-a susținut că hotărârea este netemeinică, întrucât construcția casei inclusă la masa de partaj s-a făcut cu contribuția exclusivă a apelanților, care trebuia scăzută din sumele pe care le datorează celorlalte părți, în acest sens solicitând administrarea de probatorii cu înscrisuri și martori, prin care să se dovedească contribuția personală pe care au avut-o apelanții la edificarea a două camere, a unei băi și a unei bucătării, precum și alte îmbunătățiri la construcția veche, cât și efectuarea unei expertize.
În ședința publică din data de 7.02.2007 tribunalul a dispus, în temeiul art.295 al.2 Cod pr. Civilă completarea probatoriilor cu martori, având în vedere că la instanța de fond nu s-a administrat această probă în ceea ce-i privește pe apelanții-pârâți.
La data de 7.03.2007 Tribunalul Dâmbovițaa pronunțat decizia civilă nr.102 prin care a admis apelul declarat de pârâți și a schimbat în parte încheierea interlocutorie din 13.03.2006, constatând că masa succesorală se compune din cota de dintr-o casă cu două camere și hol, bucătărie de vară, magazie din scânduri, un grajd din cărămidă, cu două compartimente etajate, restul de reprezentând cota cuvenită soțului codevălmaș.
S-a mai constatat că reprezintă bunuri proprii ale apelanților construcțiile adăugate la casa veche, respectiv: două camere, o baie, o bucătărie, precum și renovările la casa veche, constând în tencuieli și zugrăvelile exterioare, schimbat
tâmplărie, înlocuit învelitoarea din tablă, instalație de gaze, turnat alei beton, refăcut gard împrejmuitor cu borduri de ciment și lemn, refăcut pod de ciment la poartă și un puț.
S-au menținut în rest dispozițiile încheierii interlocutorii din 13.03.2006 pronunțată de Judecătoria Târgoviște și s-a dispus numirea de expert pentru evaluare și întocmirea de propuneri de lotizare.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că, potrivit dispozițiilor martorilor audiați construcțiile noi și îmbunătățirile aduse casei succesorale au fost edificate pe cheltuiala integrală a apelanților, impunându-se astfel admiterea apelului declarat de către pârâții și.
La data de 13.04.2007 a intimatul, instanța de apel luând act prin încheierea de ședință din 13.06.2007 că moștenitorii defunctului sunt cei doi fii, părți în prezenta cauză și anume: apelantul și intimatul.
La data de 23 noiembrie 2007 Tribunalul Dâmbovițaa pronunțat decizia civilă nr. 527 prin care, admițând apelul, a schimbat în parte sentința civilă nr. 2597/1.07.2006 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, dispunând partajarea bunurilor succesorale conform variantei unice din raportul de expertiză întocmit de ing., menținând în rest dispozițiile sentinței.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că varianta omologată respectă disp. art. 67310Cod pr. civilă și ale art.741 al.2 Cod civil, bunul succesoral neputând fi comod partajabil în natură, situație în care s-a impus atribuirea sa în integralitate apelantului-pârât, care se află în posesia bunului și care i-a adus o serie de îmbunătățiri și construcții noi.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termenul legal prevăzut de art.301 Cod pr. civilă pârâții și, criticând-o ca nelegală.
Recurenții au susținut că întreaga masă succesorală se cuvenea să le fi fost atribuită, deoarece l-au îngrijit pe defunctul, situație pe care intimatul o cunoaște și de care a înțeles să profite, nefiind întâmplător faptul că în apel a lăsat la latitudinea instanței desemnarea variantei de sistare a stării de indiviziune.
Se solicită admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei, în sensul înlăturării obligației recurenților de a plăti sulta de 5.105 lei.
Recursul nu a fost motivat în drept.
Intimatul, în conformitate cu disp.art.115 și 308 alin.2 Cod pr.civilă a formulat la data de 26.02.2008 întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, având în vedere că vizează aspecte de netemeinicie, care nu se încadrează în disp.art.304 Cod pr.civilă.
Intimatul a solicitat și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 3.03.2008 recurenții au depus la dosar precizări și completări ale motivelor de recurs, susținând că în cauză sunt incidente cazurile de casare prev. de art. 304 pct.1 și 2 Cod pr.civilă, întrucât sentința a fost pronunțată de judecător, același judecător intrând în apel la termenul de din 10 octombrie 2007, deși ulterior i se admisese cererea de abținere.
De asemenea, susțin recurenții, la termenele de judecată din data de 1 noiembrie 2006, 6 decembrie 2006, 7 februarie 2007, 7 martie 2008, 4 aprilie 2007, 2
mai 2007, 13 iunie 2007, 27 iunie 2007, 12 septembrie 2007, 10 octombrie 2007 și 23 noiembrie 2007 au intrat alți judecători, neexistând procese verbale întocmite conform Regulamentului de Ordine Interioară al instanțelor judecătorești, fiind astfel încălcat principiul continuității completului de judecată.
În cauză, susțin recurenții, sunt aplicabile și dispozițiile art.304 pct.7,8 și 9 Cod pr.civilă, nefiind avute în vedere incidența în cauză a uzucapiunii, faptul că nu există bucătărie de vară, magazie sau pentru porc și împrejurarea că expertiza nu a realizat o evaluare corectă a imobilului și a îmbunătățirilor.
În aceste condiții, concluzionează recurenta, instanța nu a intrat de fapt în cercetarea fondului, impunându-se admiterea recursului și casarea ambelor hotărâri, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
La data de 24.03.2008 intimatul a depus o nouă întâmpinare față de noile motive de recurs formulate de către pârâți, prin care a invocat excepția nulității recursului, având în vedere că motivele ulterioare de recurs s-au depus tardiv.
La termenul de judecată din data de 24.03.2008 Curtea, din oficiu, în temeiul disp.art. 129 alin.4 pr.civilă rap. la art.306 pr.civilă a invocat excepția nulității recursului față de motivele suplimentare depuse de recurenți, la data de 3.03.2008, întrucât acestea nu constituie în realitate motive de ordine publică, neputând fi încadrate în motivele de casare prev. de art. 304 pct.1 și 2 Cod pr.civilă.
La același termen de judecată Curtea a pus în discuția părților și excepția nulității recursului invocată de către intimat prin cele două întâmpinări, atât față de cererea inițială de recurs cât și față de motivele ulterioare depuse la data de 3.03.2008.
Examinând excepțiile invocate, Curtea constată următoarele:
Decizia recurată le-a fost comunicată recurenților-pârâți la data de 17.01.2008, astfel cum rezultă din dovezile aflate la filele 82 și 84 dosar apel.
Primele motive de recurs au fost depuse de către pârâții și în cadrul termenului legal prev. de art.301 și 303 Cod pr.civilă respectiv la data de 23.01.2008( fila 4 dosar recurs).
Cu referire la aceste motive prin care se invocă, că întreaga masă succesorală se impunea a le fi atribuită, că intimatul a profitat de împrejurarea că recurenții l-au îngrijit pe și că, din aceste considerente trebuie să fie înlăturată obligația de a plăti sultă intimatului se constată că reprezintă în mod evident critici care vizează în realitate aspecte legate de interpretarea probelor și stabilirea situației de fapt deduse judecății și care implică practic un control de netemeinicie a hotărârii, ceea ce excede limitelor prev. de art. 304 Cod pr.civilă și nu intră în atribuțiile instanței de recurs, sancțiunea fiind cea de nulitate a recursului conform art. 306 al.3 Cod pr.civilă.
În ceea ce privește motivele de recurs ulterioare, depuse la data de 3.093.2008, se impune a se constata ca prim aspect, că au fost formulate cu mult după împlinirea termenului de recurs prev. de art. 301 și 303 al.1 și 2 Cod pr.civilă.
În aceste condiții, motivele invocate în finalul cererii, încadrate în drept pe disp. art.304 pct.7,8 și 9.pr,civilă, prin care se susține că instanțele au ignorat incidența în cauză a uzucapiunii, faptul că nu există anumite construcții și, greșita evaluare a imobilelor și a îmbunătățirilor aduse acestora, reprezintă motive noi față de cele invocate prin cererea inițială și care nu sunt de ordine publică, situație în care,
potrivit disp.art.306 alin.1 Cod pr.civilă apar ca fiind lovite de nulitate, nefiind formulate în cadrul termenului legal de 15 zile de la comunicarea hotărârii atacate.
Rămâne prin urmare în discuție o singură categorie de motive dintre cele depuse la data de 3.03.2008 și anume acelea pe care recurenții le-au interpretat ca fiind de ordine publică și le-au încadrat în drept pe disp.art.304 pct.1 și 2 Cod pr.civilă.
Potrivit disp.art. 304 al.1 și 2 Cod pr.civilă, casarea unei hotărâri se impune fie în situația în care instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale ( al.1), fie atunci când hotărârea s-a dat de alți judecători decât cei care au luat parte la dezbaterea în fond a pricinii (al.2).
Verificând susținerile recurenților, se constată că acestea sunt infirmate de către actele dosarului, întrucât instanța care a pronunțat decizia recurată a fost constituită în mod legal ca instanță de apel, în complet de doi judecători, astfel cum rezultă din practicaua deciziei (fila 71 dosar apel) și potrivit aceleiași hotărâri judecătorii care au luat parte la dezbaterile din data de 23.11.2007- d-nii a și sunt aceiași judecători care au pronunțat la aceeași dată și decizia, întocmind și semnând minuta și dispozitivul hotărârii (fila 75 și 81 dosar apel).
Se constată astfel că în cauză nu s-a dovedit existența nulităților de ordine publică reglementate de cele două cazuri de casare prev. de art. 304 pct. 1 și 2 pr.civilă, motivele invocate sub acest aspect de către recurenți, în sensul că la mai multe termene de judecată nu s-a asigurat continuitatea completului de judecat, deoarece au intrat alți judecători, printre care și un judecător care se abținuse anterior, neputând fi subsumate condițiilor clare și limitativ prevăzute de cele două cazuri de casare invocate de către recurenți ca temei pentru motivele de ordine publică.
Concluzionând, în considerarea celor menționate în precedent, Curtea, în temeiul disp. art. 306 al.1 și 3 Cod pr. civilă va admite excepția nulității recursului și va constata, pentru considerentele mai sus expuse, nulitatea recursului declarat de către pârâții și.
În baza disp.art. 274 pr.civilă, Curtea îi va obliga pe recurenți să plătească intimatului suma de 550 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat în recurs, conform chitanței aflată la fila 33 dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția nulității recursului invocată de către intimatul-reclamant și de către instanță din oficiu.
Constată nulitatea recursului declarat de pârâtul și, domiciliați în com., str. -, jud. D împotriva deciziei civile nr. 527 din 23 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul
D, în contradictoriu cu reclamantul și pârâtul, domiciliați în com., str. principală jud.
Obligă pe recurenții-pârâți și să plătească intimatului-reclamant suma de 550 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 24 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Grozescu Veronica, Cristina Paula Brotac Andra
- - --- - -- -
GREFIER,
/VM
2 ex/31.03.2008
nr.4340/2005 Judec.Târgoviște
nr.7722/2006 Trib.
a
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Președinte:Grozescu VeronicaJudecători:Grozescu Veronica, Cristina Paula Brotac Andra
