Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 347/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 347
Ședința publică din 24 martie 2008
PREȘEDINTE: Grozescu Veronica
JUDECĂTORI: Grozescu Veronica, Cristina Paula Brotac Andra
- -- -
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții, -, () și, toți prin mandatar cu domiciliul ales la avocat în B, sector 5,-, -.5,.3,.88, împotriva deciziei civile nr. 635 din 31 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții, și, toți cu domiciliul în S,- jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții reclamanți, -, (), reprezentați de avocat din Baroul București în baza împuternicriii avocațiale aflată la fila 47 dosar, intimații pârâți, și reprezentați de avocat din Baroul Prahova în baza împuternicirii aflată la fila 49 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se comunică apărătorului recurenților reclamanți copia întâmpinării.
Avocat pentru recurenții reclamanți depune la dosar copia sentinței civile nr.16707 din 3 decembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B, în dosarul nr. 17306/2007 și practică judiciară în materie, comunicate recurenților reclamanți.
Precizează că decizia atacată cu recurs este decizia nr. 635 din 31 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Curtea, pune în discuție excepția lipsei calității de reprezentant a avocatei, invocată de intimații pârâți prin întâmpinare.
Avocat pentru intimații pârâți, solicită a se avea în vedere că recursul a fost declarat și semnat de o persoană lipsită de calitate, iar în lipsa unei împuterniciri de a se exercita calea de atac în numele părții, nu îndeplinește condițiile de regularitate prevăzute de art. 83 Cod procedură civilă.
Solicită admiterea excepției.
Avocat pentru recurenți, solicită respingerea excepției, Codul d e procedură civilă prevede că avocatul mandatat într-una din fazele procesuale, este îndreptățit să îndeplinească toate actele de procedură.
Curtea, având în vedere dispozițiile art. 69 alin. 2 Cod procedură civilă care statuează că avocatul care a asistat pe o parte la judecarea pricinii, chiar fără mandat, poate face orice acte pentru păstrarea drepturilor supuse unui termen și care s-ar putea pierde prin neexercitarea lor la timp, el putând să exercite, de asemenea, orice cale de atac împotriva hotărârii date și ținând cont că doamna avocat a reprezentat recurenții în faza apelului, respinge excepția lipsei calității de reprezentant a acesteia, invocată de intimații pârâți prin întâmpinare.
Curtea, pune în discuția părților, cererea de repunerea în termenul de declarare a recursului.
Avocat pentru recurenții reclamanți, solicită a se lua act că nu susține această cerere, fiind formulată de avocat.
Curtea, pune în discuția părților excepția nulității recursului invocată de intimații prin întâmpinare.
Avocat pentru intimații pârâți, solicită admiterea excepției, având în vedere că în ceea ce privește motivele de recurs depuse la 4 ianuarie 2008, în cuprinsul acestora nu este indicat numărul deciziei atacate, iar criticile invocate nu sunt încadrate în drept, ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac.
Referitor la motivele de recurs din data de 13 februarie 2008, solicită a se avea în vedere că nu pot fi avute în vedere, fiind depuse direct la Curtea de Apel și nu la instanța care a pronunțat decizia recurată și după expirarea termenului legal.
Avocat pentru recurenții reclamanți, referitor la motivele de recurs depuse la dosar la data de 4 ianuarie 2008, le apreciază nule și nu înțelege să le susțină.
Referitor la motivele depuse la data de 13 februarie 2008, acestea sunt depuse în termen, cererea de recurs a fost legal depusă la tribunal, iar conform dispozițiilor Codului d e procedură civilă, motivele le-a depus la instanța de recurs.
Curtea, având în vedere susținerile formulate de apărătorul recurenților, în sensul că nu înțelege să susțină primele motive de recurs, depuse la data de 4 ianuarie 2008, urmează să respingă cererea privind nulitatea acestora, ca rămasă fără obiect.
Referitor la nulitatea recursului pentru motivele formulate și înregistrate la data de 13 februarie 2008, respinge și această excepție, pentru următoarele considerente.
Conform dispozițiilor art. 302 Cod procedură civilă, text care este de strictă interpretare, recursul se depune la instanța a cărei hotărâre se atacă, sub sancțiunea nulității. O atare dispoziție are în vedere numai depunerea cererii de recurs, nu și a motivelor, astfel cum rezultă și din interpretarea art. 303 Cod procedură civilă. În atare situație, depunerea motivelor de recurs direct la Curtea de APEL PLOIEȘTI nu atrage sancțiunea nulității căii de atac.
În ceea ce privește depunerea în termen a motivelor de recurs, la dosarul de apel, fila 62, există o singură comunicare, pentru recurentul, iar în ce-i privește pe ceilalți recurenți, nu există la dosar dovada comunicării hotărârii. În condițiile în care depunerea motivelor de recurs s-a realizat la 11 februarie 2008, așa cum rezultă din ștampila aplicată pe plicul din dosarul de recurs, raportat la momentul comunicării hotărârii, formularea acestora apare ca fiind în termen.
Avocat pentru recurenții reclamanți și avocat pentru intimații pârâți, solicită pe rând cuvântul în fond.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul.
Avocat pentru recurenții reclamanți, critică decizia pronunțată de instanța de apel, fiind dată cu greșita interpretare a acțiunii dedusă judecății. Arată că a fost formulată cerere de revendicare, prin comparare de titluri, situație în care nu se putea raporta la dispozițiile Legii 10/2001 care este de strictă interpretare.
Greșit s-a reținut de instanța de apel că acțiunea întemeiată pe dispozițiile dreptului comun, după apariția Legii 10/2001 nu ar mai fi admisibilă.
Arată că, atât în doctrină cât și în practica de specialitate a instanțelor și a Înaltei Curți de Casație și Justiție, acțiunea în revendicare prin compararea titlurilor prezentate de părți este perfect admisibilă.
Solicită admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului, desființării sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Avocat pentru intimații pârâți solicită menținerea ambelor hotărâri pronunțate în cauză ca temeinice și legale.
Conform actelor depuse la dosar, în mod corect au reținut instanțele că recurenții au beneficiat de dispozițiile Legii 10/2001, prin care li s-a restituit în natură o parte din imobil, mai puțin apartamentele vândute chiriașilor. Astfel cum prevăd dispozițiile Legii 10/2001, pentru aceste apartamente, au dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent.
Consideră că în raport de data introducerii acțiunii, respectiv după apariția Legii 10/2001, aceasta nu mai este admisibilă, cum corect s-au pronunțat instanțele.
Constituția României guvernează principiul neretroactivității legii, consacrat și în jurisprudența CEDO. Depune practică judiciară în materie.
Solicită respingerea recursului ca nefondat. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, curtea constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr- reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâții și pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamanților imobilul situat în orașul S,-, astfel: două camere de locuit, veranda, garaj, spațiu de depozitare în suprafață utilă totală de 65,81. și terenul aferent acestui imobil în suprafață de 46,53. de la pârâtul și două camere de locuit în suprafață utilă de 45,66. și terenul aferent de 26,97. de la pârâta; culoar wc. antreu, casa scării și terasa deținută în indiviziune de ambii pârâți.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că imobilul a aparținut autorilor lor, de la care a fost preluat în mod abuziv de Statul Român, în baza Decretului 92/1950. Au mai arătat că au formulat notificare în baza Legii nr.10/2001 și prin dispozițiile nr. 363/2004 și nr.268/2005 a fost restituit imobilul în natură, mai puțin spațiile dobândite de pârâți în baza Legii nr.112/1995.
Au mai arătat reclamanții că cererea în revendicare întemeiată pe disp.art.480 cod civil este admisibilă întrucât Legea nr.10/2001 nu conține dispoziții care să excludă acțiunea de drept comun, fiind contrar și jurisprudenței CEDO, precum și art.20 din Constituția României aprecierea ca inadmisibilă a cererii.
În susținerea cererii s-au depus la dosarul cauzei în copii xerox următoarele acte: dispoziția nr. 363/2004 a Primarului orașului S, dispoziția nr.268/2005 a Primarului orașului S, contract de vânzare-cumpărare nr.1574-N/1998 și nr.1033-N/1999 ( filele 11-21).
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp.art.480 Cod civil, art.948 pct.4, art.966 Cod civil, art.969 Cod civil, art.1895 și urm. Cod civil.
Legal citați, pârâții și au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția inadmisibilității cererii. În motivarea excepției au arătat că o cerere în revendicare de drept comun nu mai poate fi formulată după apariția Legii nr.10/2001, care este un act normativ special cu dispoziții derogatorii de la dreptul comun și care se aplică cu prioritate.
Pârâții și au formulat și completare a întâmpinării, prin care au invocat excepția inadmisibilității cererii introductive cu motivarea că o cerere de felul celei în revendicare promovată de reclamanți nu poate fi formulată de o parte din coproprietari, iar în cauza dedusă judecății, deși coproprietar este și numita, aceasta nu figurează printre reclamanți.
La termenul din 22 iunie 2007, reclamanții au formulat o cerere intitulată "cerere de îndreptare/întregire a petitului" prin care a arătat că și numita are calitate de reclamant în cauză și dintr-o eroare materială nu a fost menționată la introducerea cererii de chemare în judecată alături de ceilalți reclamanți.
Cererea arătată a fost calificată modificare a cererii introductive formulată de reclamanți în condițiile art.132 Cod pr.civilă, fiind introdusă în cauză în calitate de reclamantă numita.
Cererea introductivă a mai fost modificată și în sensul formulării ei în contradictoriu și cu numita - soția pârâtului, dobânditoare alături de soțul său a unuia din apartamentele în litigiu.
Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.
Prin întâmpinare s-a invocat excepția inadmisibilității cererii introductive, arătându-se că după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001, pentru toate imobilele care au intrat sub incidența sa, persoanele îndreptățite pot obține măsuri reparatorii, inclusiv restituirea în natură, numai în condițiile legii speciale, iar nu pe calea acțiunii în revendicare ( filele 5-52).
Prin sentința civilă nr. 717/10.07.2007, Judecătoria Sinaiaa admis excepția inadmisibilității cererii modificate invocată de pârâți și a respins cererea modificată ca inadmisibilă.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamanții, în urma procedurii speciale instituită prin Legea 10/2001, au obținut restituirea în natură a imobilului situat în orașul S, str.-, nr.17, mai puțin apartamentele ce au fost vândute foștilor chiriași în baza Legii 112/1995, pentru care li s-au acordat despăgubiri.
S-a mai reținut că la data introducerii prezentei acțiuni - 28.05.2007, reclamanții numai aveau deschisă calea procedurii de drept comun (art.480 Cod civil) pentru a obține reparații pentru imobilul preluat de statul român în baza Decretului 92/1950, Legea 10/2001 suprimând acțiunea dreptului comun și, deși nici un text nu o indică expres, concluzia derivă din principiul mai larg potrivit căruia specialul derogă de la general și se aplică cu prioritate, precum și din dispozițiile art.1, 2 din Legea nr.10/2001, care conturează domeniul de aplicare al prezentei legi.
În baza acelorași considerente, prin decizia civilă nr.635/31.10.2007, Tribunalul Prahovaa respins ca nefondat apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr.717/10.07.2007 a Judecătoriei Sinaia.
Împotriva deciziei Tribunalului au declarat recurs reclamanții, susținând, în esență, că în mod nelegal le-a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea în revendicare, din moment ce procedura prevăzută de Legea nr.10/2001 era condiționată de deținerea imobilului solicitat, la data intrării în vigoare a menționatei legi -14.01.2001, de o persoană juridică - " unitate deținătoare". Ori, în speță, imobilul nu se mai afla în posesia unei " unități deținătoare " întrucât a fost înstrăinat pârâților prin contractele de vânzare-cumpărare 1033/10.04.1997, respectiv 1574/25.05.1998.
Au mai susținut recurenții că soluția pronunțată este în totală contradicție atât cu doctrina, cât și practica de specialitate a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a, potrivit cărora acțiunea în revendicare, prin compararea titlurilor prezentate de părți, este perfect admisibilă tocmai în lumina dispozițiilor Codului civil și ale legilor speciale, în speță ale Legii 10/2001, respectiv ale Legii 112/1995. Acțiunea în revendicare, prin compararea titlurilor, este urmarea firească a obținerii efectelor deciziilor emise în baza dispozițiilor Legii nr.10/2001.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate, precum și de dispozițiile legale incidente în cauză, curtea reține că recursul este fondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Procedura prevăzută de Legea 10/2001 nu este una exclusivă și nu poate constitui un motiv de neacceptare a acțiunii în revendicare formulată în temeiul dreptului comun, respectiv art.480 și următoarele Cod civil, în cazul în care ea vizează un bun preluat în mod abuziv de către stat, dar partea împotriva căreia s-a îndreptat reclamantul este persoana fizică cumpărător de la stat al acestui bun și nu unitatea deținătoare sau entitatea învestită cu soluționarea notificării prevăzută de Legea 10/2001, astfel cum acestea au fost definite de Normele metodologice de aplicare a menționatei legi, aprobate prin HG450/2007.
Legea 10/2001 nu conține nicio dispoziție derogatorie de la dreptul civil, în sensul de a declara inadmisibile acțiunile în revendicare formulate de către foștii proprietari împotriva persoanelor fizice dobânditoare ale unor imobile preluate abuziv de către stat. Mai mult decât atât, nici un text din Legea 10/2001 nu vizează raportul juridic direct dintre proprietarul deposedat și cumpărătorul persoană fizică, acest raport juridic rămânând supus pe deplin Codului civil.
A respinge ca inadmisibilă o acțiune în revendicare întemeiată pe dispozițiile dreptului comun ar însemna încălcarea de către instanțele judecătorești a dispozițiilor art.21 din Constituție, conform cărora orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și intereselor sale legitime, nicio lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept, iar părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, dispoziții care sunt în deplină concordanță cu cele ale art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și ale art. 1 din Protocolul nr.1 al convenției menționate.
Față de considerentele arătate, este cert că prin respingerea acțiunii în revendicare întemeiată pe dispozițiile dreptului comun, promovată în contradictoriu cu persoanele fizice dobânditoare de la stat a dreptului de proprietate asupra unei părți din imobilul preluat de la autorii reclamanților, pe calea excepției inadmisibilității, au fost încălcate atât dispozițiile art.480 și următoarele Cod civil, cât și ale art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și ale art. 1 din Protocolul, nr.1 al menționatei convenții.
În consecință, Curtea, în temeiul art. 304 pct.9 Cod pr.civilă raportat la art.312 alin.5 Cod pr. civilă, va admite recursul, va casa atât decizia civilă nr.635/31.10.2007 a Tribunalului Prahova cât și sentința civilă nt.717/10.07.2007 a Judecătoriei Sinaia și va trimite cauza spre rejudecare la udecătoria Sinaia pentru soluționarea pe fond a pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții, -, () și, toți prin mandatar cu domiciliul ales la avocat în B, sector 5,-, -.5,.3,.88, împotriva deciziei civile nr. 635 din 31 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții, și, toți cu domiciliul în S,- jud. P și în consecință:
Casează decizia civilă nr. 635 din 31 octombrie 2007 Tribunalului Prahova
și sentința civilă nr.717/10.07.2007 a Judecătoriei Sinaia și trimite cauza spre rejudecare la udecătoria Sinaia.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 24 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Grozescu Veronica, Cristina Paula Brotac Andra
- - --- - -- -
GREFIER,
/VM
3 ex/26.03.2008
nr- Judec.
nr- Trib.
R, ta
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
Președinte:Grozescu VeronicaJudecători:Grozescu Veronica, Cristina Paula Brotac Andra
