Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 44/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 44/
Ședința publică din 14 Ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florinița Ciorăscu JUDECĂTOR 2: Corina Pincu Ifrim
JUDECĂTOR 3: Veronica
Judecător: -
Grefier:
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile civile declarate de reclamanta, domiciliată în Tg.J, str.-,.3,.1,.9, județul G, pârâtul, domiciliat în Tg.J, str.-,.229,.1,.7, județul G și de către intervenienta, domiciliată în comuna, județul G, împotriva deciziei civile nr.312 din 16 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, venit spre rejudecare, prin strămutare.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: recurentul-pârât și recurenta-intervenientă, asistați de avocat -, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.28/2008, eliberată de Baroul Gorj, lipsă fiind recurenta-reclamantă.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează că la dosarul cauzei s-a depus întâmpinare, prin fax, formulată de către recurenta-reclamantă.
Copie de pe întâmpinare se comunică apărătorul recurentei-pârâte și recurentei-interveniente, avocat -, care arată că nu solicită amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de aceasta.
Curtea pune în discuția părților excepția admisibilității și legalității căii de atac, în raport de valoarea obiectului acțiunii, respectiv c/valoarea a 10.000 euro+20.800 lei, precum și de dispozițiile art.2821Cod procedură civilă.
Avocat - solicită admiterea excepției, având în vedere valoarea obiectului acțiunii și respingerea recursului declarat de reclamantă, ca inadmisibil, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursurilor civile de față, a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Tg. J la data de 06.02.2007, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună partajarea bunurilor comune dobândite de părți în timpul căsătoriei, cu contribuții egale, cu cheltuieli de judecată.
Motivându-și cererea, reclamanta a arătat că în timpul căsătoriei au dobândit, cu contribuții egale, următoarele bunuri: un apartament compus din două camere și dependințe situat în Tg. J, str.-,.229 (fost 17),.1,.17, județul G, cumpărat prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.873/29.05.2003, de la părinții pârâtului, la data perfectării actului fiind achitată suma de 4.000 euro, iar diferența de 6.000 euro a fost plătită din creditul pe care l-au contractat la. Tg. J, fiind virată de bancă în contul vânzătoarei, ratele lunare la acest credit au fost achitate de ei până la data separării în fapt, în cuantum de 1920 euro (rate și dobânzi), iar din luna martie 2006 au fost achitate de pârât, durata creditului fiind de 15 ani.
În timpul căsătoriei au adus apartamentului îmbunătățiri și au mai dobândit un autoturism marca Volkswagen-Passat cu numărul de înmatriculare -, care a fost plătit printr-un schimb cu un autoturism 1310 și diferența de 200.000.000 lei, pentru care s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare în data de 14.01.2004, un colțar compus din 4 piese, o bibliotecă cu 4 corpuri, o unitate pentru calculator pe care au achitat-o cu prețul de 15.000.000 lei, un aragaz cu patru ochiuri și cuptor, un și un amplificator. a fost plătit dintr-un credit contractat de ea la 30.12.2003 la Bank, pe care a continuat să-l achite singură după data despărțirii în fapt, martie 2006, o cameră foto cumpărată de la Altex, plata făcându-se printr-un credit de consum contractat la data de 21.12.2004, pe carte l-a achitat singură după separarea în fapt, un frigider "Arctic" cumpărat prin descoperirea de pe cardul său și sa fie aduse la masa partajară și împrumuturile comune ce au fost contractate în timpul căsătoriei, în cuantum total, rate și dobânzi, 5.044,2 lei.
Pârâtul a formulat cerere reconvențională, iar mama pârâtului, a formulat cerere de intervenție în interesul pârâtului, prin aceste cereri solicitându-se majorarea lotului pârâtului cu: suma de 223.000.000 lei, sumă dată de părinții pârâtului. Au mai arătat că autoturismul WV Passat a fost achiziționat prin darea în schimb a unui autoturism, plus suma de 130.000.000 lei, iar autoturismul dat în schimb a fost achiziționat cu 6.000.000 lei, bani din nuntă, 3.500.000 lei dați de intervenientă și 700.000 lei dați de tatăl reclamantei și au solicitat majorarea lotului pârâtului cu suma de 3.500.000 lei actualizată, autoturismul fiind dat la schimb și evaluat la suma de 50.000.000 lei.
Prin încheierea din 21.06.2007 și încheierea de ședință din 30.08.2007 instanța a admis în parte în principiu acțiunea civilă de partaj bunuri comune cu completarea ulterioară, formulată de reclamantă, a admis în parte în principiu cererea reconvențională și cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtului, cu completarea ulterioară, a constatat că reclamanta și pârâtul au dobândit în timpul căsătoriei bunurile care după evaluare și lotizare au fost atribuite părților prin sentința civilă nr.2910 din 15 aprilie 2008 pronunțată de Judecătoria Tg. în dosarul civil nr- "variantei 1" de lotizare, respectiv: reclamantă: plătește credit la Servicii suma de 1.576,00 lei, lot cuvenit - 21.646,50 lei, primește sultă de la pârât 21.646,50 lei, iar pârât: plătește credit la. 27.757,00 lei, lot cuvenit 104.239,5 lei, primește în lot apartament cu 2 camere și dependințe situat în Tg. J, str. -,. 229 (fost 17),.1,.17, județul G, cu îmbunătățirile existente, inclusiv centrala termică, valoare 112.000 lei, autoturism marca Volkswagen - Passat înmatriculat sub nr. -, valoare 10.236 lei, colțar cu 4 piese, valoare 500 lei, bibliotecă cu 4 corpuri, valoare 500 lei, unitate calculator, valoare 500 lei, aragaz cu 4 ochiuri și cuptor, valoare 350 lei, cu amplificator, valoare 600 lei, cameră video, valoare 700 lei, frigider "Arctic", valoare 500 lei, total bunuri atribuite 125.886,00 lei, plătește sultă reclamantei 21.646,50 lei.
S-au compensat în parte cheltuielile de judecată efectuate de părți și a mai fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 450 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că soții au avut contribuții egale în timpul căsătoriei la dobândirea bunurilor comune și a reținut cote egale pentru aceștia. diferite ale soților la achitarea datoriilor comune după despărțire și contribuțiile intervenientei în favoarea pârâtului au fost deja reținute, dispunându-se majorarea loturilor părților cu aceste contribuții.
Împotriva sentinței au declarat apel părțile, criticând-o pentru nelegalitate.
Reclamanta a criticat sentința, arătând că instanța a repartizat în mod greșit apartamentul în lotul pârâtului, având în vedere că din căsătoria părților a rezultat o minoră ce a fost crescută de părinții săi până la vârsta de 8 ani, iar din probele administrate rezultă cert că minora este în întreținerea sa, apartamentul fiind subevaluat, solicitând a se dispune omologarea raportului de expertiză în varianta a II- a de lotizare și obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată.
Apelantul-pârât și apelanta-intervenientă au susținut că în mod greșit a fost introdus apartamentul la masa partajară a bunurilor comune, întrucât acesta este bun propriu, provenind de la părinții săi, fără vreo contribuție din partea soților, iar în ceea ce privește stabilirea prețului apartamentului, s-a solicitat să se aibă în vedere expertiza întocmită de ing., iar cu referire la creditul luat de intervenientă, instanța a reținut greșit cuantumul sumelor, mobila colțar cumpărată de intervenientă în anul 1997 s-a solicitat a fi scoasă de la masa bunurilor comune, fiind bun propriu al pârâtului, având în vedere că reclamanta în perioada achiziționării bunurilor nu realiza venituri, toate bunurile fiind cumpărate cu banii pârâtului și ai părinților săi.
Tribunalul Gorj - Secția civilă, prin decizia nr.321 din 16 septembrie 2008, respins apelurile ca nefondate, reținând în esență că apartamentul în litigiu provine de la părinții apelantului-pârât, iar în contractul de vânzare-cumpărare încheiat între aceștia în timpul căsătoriei, cumpărătorii fiind reclamanta și pârâtul, instanța a apreciat că apartamentul este bun comun al celor doi soți, a fost ipotecat în favoarea băncii până la achitarea integrală a creditului contractat pe numele pârâtului, procedând corect la atribuirea în lotul acestuia a apartamentului.
Cu referire la valoarea apartamentului, instanța a reținut corect că evaluarea făcută în noua expertiză întocmită de cei trei experți, a răspuns la obiecțiunile formulate de părți, care au menționat că valoarea de circulație a apartamentului la 18.03.2008 este cea reținută în completarea la expertiză, iar în ceea ce privește celelalte bunuri comune reținute de instanță, tribunalul a constatat că s-a stabilit în mod corect masa bunurilor partajate, cât și sumele pe care le au de achitat cu titlu de datorii părțile, raportat la data separării în fapt a celor doi soți și cuantumul ratelor rambursate în perioada conviețuirii celor doi soți.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât reclamanta, cât și pârâtul și intervenienta.
În recursul său, reclamanta critică decizia instanței de apel ca netemeinică și nelegală, în temeiul dispozițiilor art. 304 alin. 1-5 și alin. 7-9 Cod procedură civilă, susținând că, instanța de fond a reținut în mod incorect că reclamantei îi revine doar o sultă de 21.646,50 lei de la pârât, nu a ținut seama de faptul că reclamanta are în întreținere minora care are nevoie de un spațiu de locuit, iar cu suma pe care urmează să o primească ca sultă de la pârât, nu are posibilitatea de a-și achiziționa nici cel puțin o garsonieră, unde să poată locui împreună cu fiica sa.
A mai precizat reclamanta că nu a fost mulțumită nici de expertizele ce au fost făcute pentru evaluarea apartamentului cu două camere, acesta fiind evaluat sub prețul pieței.
În recursul lor, pârâtul și intervenienta susțin că decizia pronunțată este nelegală pentru motivele prevăzute de art. 304 alin.7, 8 și 9 Cod procedură civilă, deoarece, în mod greșit instanțele de fond și de apel au reținut că pârâtul a realizat în timpul căsătoriei cu reclamanta un apartament, din moment ce acesta a dovedit că apartamentul a fost proprietatea părinților săi și printr-o vânzare deghizată le-a fost transmis soților, fără a se plăti prețul vânzării, în scopul obținerii unui credit pentru ca părțile să poată cumpăra mașina Volswagen și alte bunuri, fiind în realitate un contract fictiv.
Mai arată că s-au comis erori de calcul, fiind diminuat greșit creditul de 3.500.000 ROL cu 700.000 ROL, nu s-a luat în considerație mobila cu colțar cumpărată de intervenientă, precum și faptul că reclamanta nu realiza niciun fel de venituri în perioada cumpărării bunurilor, iar cota egală reținută nu se justifică.
Potrivit prevederile art.137 Cod procedură civilă, Curtea se va pronunța cu prioritate asupra excepției admisibilității recursului în raport de dispozițiile art.282 (1) din același cod, excepție care face de prisos cercetarea în fond a pricinii și care este privită ca fondată.
Recursul este inadmisibil.
Prin art.129 combinat cu la art.126 din Constituția României, a fost statuat principiul potrivit căruia, părțile interesate pot apela la protecția juridică a drepturilor subiective încălcate, oferită imparțial de către instanțele competente, în cadrul sistemului procesual civil, prin care a fost reglementat și dreptul exercitării căilor de atac.
Potrivit dispozițiilor cuprinse în art.129 (1) din Codul d e procedură civilă, legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător. Prin urmare, revin persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesuale civile, aceleași pentru subiecții de drept aflați în situații identice.
Aceleași exigențe, exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern, prin legea procesuală.
de atac sunt prevăzute prin lege, legiuitorul consacrând astfel principiul legalității, potrivit căruia, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege. Altfel spus, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Este o regulă cu valoare de principiu, prevăzută de art.129 din Constituție, care instituie dreptul părților interesate de a ataca hotărârile judecătorești numai în condițiile legii. Textul constituțional evocă nu numai faptul că mijloacele procesuale de atac ale hotărârilor judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie să se realizeze în condițiile legii.
Legalitatea căii de atac implică și consecința că mențiunea greșit făcută în dispozitivul hotărârii care se atacă nu acordă părții o cale de atac pe care legea însăși nu a prevăzut-
Conform dispozițiilor art.2821alin.(1) Cod procedură civilă, modificat prin Legea nr.195/2004, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind - litigii al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv.
Termenul de litigiu folosit de legiuitor în art.2821Cod procedură civilă desemnează toate acțiunile cu caracter patrimonial calificate ca atare de doctrină și jurisprudența în materie prin raportare la obiectul acestora, care privește în mod direct o valoare patrimonială ori un act juridic al cărui obiect este un drept evaluabil în bani.
Înalta Curte de Casație și Justiție, a statuat prin decizia nr. 32/2008, pronunțată de Secțiile Unite că, cererea este actul de investire a instanței,. obiectul cererii de chemare în judecată constituindu-l pretenția concretă a reclamantului. Întrucât dreptul subiectiv material constituie fundamentul acțiunii, fiind factorul configurator al acesteia, el impune și toate consecințele ce decurg de aici: calificarea acțiunii, determinarea competenței, alcătuirea completului, determinarea căii de atac.
Față de dispozițiile art.2821Cod procedură civilă și statuările, se constată că valoarea masei partajabile din cererea introductivă de instanță este după prețuirea părților de 10.000 euro+20.800 lei, acțiune patrimonială, cu un obiect de sub 100.000 lei, în raport de care calea de atac este potrivit art.2821Cod procedură civilă, recursul.
Cum se poate observa, legiuitorul a înțeles să confere un mai mare grad de celeritate în soluționare acelor litigii considerate de mai mică importanță, alegând criteriul patrimonial. Astfel, nu s-a raportat la cereri evaluabile, ci la litigii privind un obiect de o valoare mai mică de 100.000 lei, inclusiv.
În această situație, indiferent de natura litigiului, s-a avut în vedere valoarea patrimonială a bunului asupra căruia poartă litigiul, atribuindu-se o importanță mai mică litigiilor de orice natură care poartă asupra unui obiect de o valoare mai mică, indiferent că ar fi vorba despre acțiuni evaluabile sau neevaluabile, în sensul Legii nr.146/1997.
de a îngrădi drepturi consacrate constituțional, reglementarea prevăzută de art.2821Cod procedură civilă constituie o garanție a aplicării principiului prevăzut de art.6 pct.1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale privind judecarea unei cauze în mod echitabil și într-un termen rezonabil în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părților, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluționării unui proces.
De altfel, reglementările internaționale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicție sau la toate căile de atac prevăzute de legislațiile naționale, art.13 din aceeași convenție consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în fața unei instanțe naționale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicție.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în cazul " împotriva Regatului Unit", 1975, că dreptul de acces la tribunale nu este absolut, fiind vorba de un drept pe care convenția l-a recunoscut fără să-l definească în sensul restrâns al cuvântului, existând posibilitatea limitărilor implicit admise, chiar în afara limitelor care circumscriu conținutului oricărui drept.
Acțiunea dedusă judecății, având caracter patrimonial, cu conținut economic, se încadrează astfel în acțiunile reglementate de art.2821Cod procedură civilă, valoarea obiectului dedus judecății este mai mică de 100.000 lei și se constată că în cauză soluția adoptată de către tribunal este una de recurs, iar nu una de apel.
Conform dispozițiilor art.299 Cod procedură civilă sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege. În consecință, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs, este inadmisibil.
Nu are relevanță calea de atac menționată în decizia tribunalului, deoarece aceasta este stabilită de legiuitor și este, potrivit textului mai sus menționat, recurs, astfel că, recursul la recurs formulat în cauză, apare ca fiind inadmisibil.
Hotărârea pronunțată de tribunal, chiar și într-o compunere greșită, fiind una pronunțată în recurs, față de dispozițiile art.299 alin.1 Cod procedură civilă, nu este supusă recursului, prin urmare prezenta cale de atac se observă a fi inadmisibilă.
Or, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.
Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art.126 din Constituția României
În raport de considerentele mai sus expuse, se impune ca în temeiul art.2821raportat la art.299 și art.312 Cod procedură civilă, să fie respinse recursurile ca inadmisibile.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă va fi respinsă cererea privind cheltuielile de judecată formulată de apărătorul recurentului-pârât și recurenta-intervenientă, căzuți în pretenții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de reclamanta, domiciliată în Tg. J, str. - -,.3,.1,.9, județul G, de pârâtul, domiciliat în Tg. J, str. -,.229,.1,.7, județul G și de către intervenienta, domiciliată în comuna, județul G, împotriva deciziei civile nr.312 din 16 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-.
Respinge cererea de obligare la cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 ianuarie 2010, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - --- -
Grefier,
Red.
Tehnored.
5 ex./29.01.2010
Jud. apel:
Jud. fond:
Președinte:Florinița CiorăscuJudecători:Florinița Ciorăscu, Corina Pincu Ifrim, Veronica
