Speta Legea 10/2001. Decizia 4/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.4/
Ședința publică din 14 Ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florinița Ciorăscu JUDECĂTOR 2: Corina Pincu Ifrim
Judecător: - ---
Grefier: -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul civil declarat de contestatoarea - domiciliată în B, -, -.68, sector 4, împotriva sentinței civile nr.42/5 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimat fiind MUNICIPIUL PITEȘTI-prin PRIMAR, cu sediul în Pitești,-, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, eliberată de Baroul Argeș și consilier-juridic, pentru intimatul Municipiul Pitești-prin Primar, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.45005 din 14 ianuarie 2010.
Procedura, legal îndeplinită.
Apelul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentanții părților, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri de formulat sau excepții de invocat, solicitând acordarea cuvântului asupra apelului.
Curtea, constatând apelul în stare de judecată, acordă cuvântul în fond.
Avocat solicită admiterea apelului, casarea sentinței pronunțată de instanța de fond și admiterea contestației, având în vedere faptul că nu s-a pronunțat cu privire la imobilul casă, imobil ce se afla pe teren la data la care au fost preluate abuziv de către stat și pentru care a formulat notificare. Pe parcursul judecării cauzei, s-a făcut dovada existenței, în proprietate, a imobilului casă, compus din 13 camere. În ceea ce privește suprafața de 30.000. se arată că, suprafața de 4.300. nu poate fi restituită în natură pentru că este afectată de construcții. Din raportul de expertiză efectuat rezultă că există și teren liber, ce poate fi restituit în natură. Suprafața de teren a intrat în proprietate prin două acte autentice, unul vizând adresa din str.- -, diferit de cel din strada -.
Consilier-juridic solicită respingerea apelului, ca nefondat și menținerea hotărârii apelate, ca temeinică și legală. Se arată că, din motivarea apelului ar rezulta că este vorba despre două suprafețe de teren, această apărare fiind nouă, astfel că nu poate fi primită. Nu s-a făcut dovada preluării construcțiilor, acesta fiind motivul pentru care nu s-au acordat despăgubiri. Probele au fost analizate în mod corect de către instanța de fond, concluziile celui de-al doilea raport de expertiză fiind de menținere a lucrării efectuată de către primul expert desemnat.
CURTEA:
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra apelului de față;
Constată că, prin sentința civilă nr.42/5 martie 2009, Tribunalul Argeșa respins contestația formulată de împotriva dispoziției Primarului Municipiului Pitești nr.126/24 ian.2006, reținând că, pentru o întindere de 4.300mp. teren din fosta proprietate a acesteia, restituirea în natură este imposibilă, întrucât a fost construit un cvartal de blocuri, acesta cuprinzând căi de acces, alei, parcare, iar restul de 27.000 mp. situat în intravilanul Municipiului Pitești în prezent, este parțial ocupat de construcții, alei și parcare și aparține unei persoane juridice de drept privat, însă pentru acest din urmă teren, contestatoarea a beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate în condițiile Legii nr.18/1991, prin A nr.17/26 iunie 1997, și, respectiv, 18/1997, potrivit propunerilor de validare făcute de Comisia Locală pentru aplicarea Legii fondului funciar.
Împotriva sentinței, în termen, a formulat apel contestatoarea, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, în sensul că în mod greșit instanța nu s-a preocupat de judecata capătului său de cerere privind greșita neacordare a despăgubirilor, prin dispoziția atacată, pentru casa ce s-a aflat pe terenul autorilor săi, dar și pentru greșita nestabilire a eventualei întinderi susceptibilă de restituire în natură, deși a fost efectuată o expertiză care să identifice amplasamentul fostei proprietăți și eventualele construcții aflate pe aceasta.
Astfel, s-a arătat că, deși prin notificare a solicitat acordarea despăgubirilor pentru casa cu 13 camere și dependințe ce exista, la data confiscării abuzive de către stat, pe teren, instanța fondului nu s-a preocupat de analiza îndreptățirii sale de a primi despăgubiri pentru acest imobil, în prezent demolat.
În ceea ce privește terenul, dispoziția atacată a stabilit îndreptățirea sa de a primi despăgubiri numai pentru 4.300mp. afectați de construcții de blocuri, în vreme ce, pentru terenul de 25.700mp. s-a considerat că nu ar fi incidente dispozițiile Legii nr.10/2001. Această statuare este însă greșită, în opinia apelantei, deoarece terenul ar fi trebuit să se afle în extravilanul localității la data preluării abuzive, sau la data notificării, așa cum cer dispozițiile art.8 alin.1 ale Legii 10/2001. Or, expertiza a arătat că terenul se află în prezent în intravilanul municipiului și nu există probe din care să rezulte natura juridică a terenului la data preluării. lui în intravilan este o consecință a faptului că forma trup comun cu cel de 4.300 mp. despre care nu s-a contestat că se află în intravilan.
Pe acest teren nu există decât două construcții noi, autorizate, așa încât, diferența de teren, rămasă liberă, ar putea fi restituită în natură.
În măsura în care o asemenea restituire nu era posibilă, dispoziția trebuia să stabilească îndreptățirea sa de a primi despăgubiri bănești.
Curtea, examinând sentința prin prisma criticilor aduse ca și a întregului probatoriu administrat, constată parțial fondate criticile, în limita celor ce se vor arăta:
Într-adevăr, așa cum susține apelanta, notificarea adresată de aceasta a privit întreaga sa proprietate moștenire de la autorii G și, situată în- (fila 22), în cerere arătându-se că solicită fosta proprietate și curtea și grădina acestui imobil.
De asemenea, cererea adresată la data de 3 septembrie 2001, depusă la Prefectura Județului A, ca urmare a notificării inițiale face vorbire despre fișa de contur a terenului, cu indicarea construcțiilor și anexelor (fila 24). La fel, în completarea notificării depusă prin executorul judecătoresc, la 17 iulie 2001, sub nr.6264 la Prefectura Municipiului A, se face istoricul dobândirii proprietății și descrierea acesteia ca fiind un imobil cu 13 camere și dependințe, potrivit autorizației de construcție din anul 1937 (fila 25), completarea fiind însoțită de înscrisuri doveditoare a stării terenului și construcțiilor.
Prin contestația formulată împotriva dispoziției emisă de către Primarul Municipiului Pitești, deși în preambul se arată că ar fi vorba despre un teren în suprafață de 30.000 mp. în continuare, în cuprinsul contestației, se face vorbire despre construcția de 537 mp. având 13 camere și dependințe, ulterior naționalizate pe numele unei persoane care nu era proprietar la acea dată.
Cum se poate vedea, încă din faza de notificare, apelanta a formulat pretenții cu privire la imobilul construcție aflat pe proprietatea funciară, tribunalul însă nu a verificat dacă prin contestație se urmărește recunoașterea dreptului și asupra acestui imobil sau numai asupra terenului, ci s-a pronunțat exclusiv asupra celui din urmă.
O asemenea necercetare a unui capăt de cerere, reprezintă o lipsă a pronunțării pe fondul pricinii, motiv pentru care, în temeiul art.297 Cod procedură civilă, cu privire la construcție, urmează ca instanța să desființeze sentința, admițând apelul și să trimită cauza, spre rejudecare, aceluiași tribunal, pentru a cerceta în fond această cerere.
Cât despre soarta terenului, urmează a se observa că instanța a avut în vedere un incident care face imposibilă luarea în discuție a retrocedării în natură a vreunei părți din suprafața acestuia.
Astfel, contestatoarea, în apelul său, consideră că dispozițiile art.8 din Legea nr.10/2001, condiționează aplicabilitatea Legii nr.18/1991 și respectiv inaplicabilitatea Legii nr.10/2001, de situarea, la data notificării, a terenului în extravilanul localității.
Aceasta însă privește trunchiat dispozițiile alin.1 al art.8 care exclud de la aplicarea Legii nr.10/2001, trei categorii de terenuri: cele situate în extravilanul localității la data preluării abuzive, cele situate în extravilanul localității la data notificării și pe cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr.18/1991, cu modificările și completările ulterioare.
În cauză, nu se reține faptul că terenul s-ar fi aflat fie la data preluării, fie la cea a notificării, în extravilanul localității, ci faptul că, deja, pentru acest teren, a operat o recunoaștere a îndreptățirii la restituire în procedura prevăzută de Legea nr.18/1991, chestiune necontestată de către apelanta-contestatoare.
Că a operat o asemenea reconstituire, rezultă din cele două hotărâri ale Comisiei Județene A de aplicare a Legii fondului funciar la care face trimitere și prima instanță de fond, dar și din cererea formulată în condițiile Legii nr.18/1991 la data de 16 martie 1991, terenurile menționate ca situate în, str.- -, fiind indicate ca având categoria grădină pentru 2,40 ha. la fel ca și cele 0,25 ha. din Drumul Bisericii sau ca cele 0,84 ha. din comuna, suprafețele inițial cerute în aceleași puncte dar cu aceeași destinație fiind de 0,36 ha. în - -, 0,67 la și 0,50 ha. în (filele 45-46 dosar fond).
Cum se poate observa, terenul preluat avea destinație agricolă și grădină, deci făcea obiect al aplicării Legii nr.18/1991, motiv pentru care, au și fost emise cele două hotărâri ale comisiei județene, însă în anul 1997. Comisia Locală, competentă să dispună asupra acestor terenuri, în anul 1991, când terenul se afla în perimetrul, potrivit constatărilor făcute de expertiza dispusă în prezentul dosar (fila 185), a trecut la punerea în posesie a unor altor persoane decât fostul proprietar, aceștia ulterior vânzând actualului deținător. Potrivit identificării făcute de expertiză, în prezent, terenul este situat în intravilanul Municipiului Pitești (fila 192 dosar fond).
Ca atare, terenul nu se află la dispoziția primarului municipiului pentru a dispune asupra lui, ci a trecut din patrimoniul fostei cooperative agricole în cel privat.
Existând însă, deja, o recunoaștere a îndreptățirii la primirea proprietății funciare în condițiile Legii nr.18/1991, îndreptățire necontestată de către apelantă în modalitățile prevăzute de lege, aceasta constituie titlu în vederea obligării la executarea hotărârii comisiei județene, fie prin punerea în posesie, cu respectarea vechiului amplasament sau pe un alt amplasament, fie, în măsura în care nu mai există terenuri în natură la dispoziția comisiei, prin înscrierea titularei dreptului pe lista de despăgubiri în condițiile legislației speciale, stabilirea și plata acestor despăgubiri fiind reglementată în mod unitar, atât în ceea ce le privește pe cele stabilite în condițiile Legii nr.18/1991, precum și pe cele stabilite în condițiile Legii nr.10/2001, prin aceleași dispoziții ale Titlului VII, art.1 alin.1 și 3 din Legea nr.247/2005.
Ca atare, corectă se constată a fi soluția de respingere a cererii de atribuire în natură în condițiile Legii nr.10/2001, a vreunei părți din terenul fostă proprietate a contestatoarei, situată în-.
Susținerea făcută în fața instanței de apel privitor la existența a două adrese pentru terenuri, una în-, iar alta în str.- -, dincolo de faptul că este făcută pentru prima dată în cadrul cuvântului acordat asupra fondului apelului, este lipsită de relevanță, înscrisurile cu care s-a făcut dovada fostei proprietăți descriind două cumpărări care, transpuse, se regăsesc pe amplasamentul ce a făcut obiectul notificării și al cererii adresată comisiei locale de aplicare a Legii fondului funciar, adresa inițială fiind în comuna, la șoseaua județeană.
În aceste condiții, urmează ca apelul să fie admis numai în parte, după cum s-a arătat, menținându-se sentința în ceea ce privește terenul, dar casându-se în partea nepronunțării acesteia asupra contestației la modul de soluționare al notificării privind construcțiile expropriate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de contestatoarea -, domiciliată în B, -, -.68, sector 4, împotriva sentinței civile nr.42/5 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimat fiind MUNICIPIUL PITEȘTI-prin PRIMAR, cu sediul în Pitești,-, județul
Desființează în parte sentința și trimite cauza spre rejudecare asupra construcțiilor, aceluiași tribunal. Menține în rest sentința.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 ianuarie 2010, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător,
- - - ---
Grefier,
-
Red.-/26.01.2010
GM/4 ex.
Jud.fond:
Președinte:Florinița CiorăscuJudecători:Florinița Ciorăscu, Corina Pincu Ifrim
