Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 468/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 468/2009
Ședința publică de la 19 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Maria Cismaru
JUDECĂTOR 2: Carla Maria Cojocaru
Judecător - - - președinte secție
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de revizuienții și împotriva deciziei civile nr. 237/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr-.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima strigare, se prezintă avocat în substituirea apărătorului titular avocat, pentru intimata -, lipsă fiind părțile și mandatarul recurenților avocat.
Procedura de citare nu este îndeplinită cu recurenta revizuientă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează lipsa de procedură cu recurenta revizuientă nefiind restituită la dosar dovada de îndeplinire a procedurii de citare. Se mai arată că recursul este timbrat, iar mandatarul recurenților, avocat, a solicitat strigarea cauzei a solicitat strigarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată.
Instanța dă curs cererii și lasă cauza lasă doua strigare.
La reluarea cauzei și apelul nominal făcut se prezintă recurenții revizuienți și asistați de avocații și, avocat în substituirea apărătorului titular avocat, pentru intimata - lipsă.
Lipsa de procedură cu recurenta se acoperă prin prezența acesteia în instanță.
Se depune în fața instanței răspuns la întâmpinare din partea recurenților revizuienți împreună cu înscrisuri și împuternicirea avocațială a avocatului. Se înmânează un exemplar și mandatarului intimatei.
Părțile prezente arată că nu mai au cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat pentru recurenții revizuienți, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate și rejudecând pe fond admiterea cererii de revizuire formulată împotriva sentinței civile 381 Judecătoriei Sibiu. În drept art. 304 pct. 7 și 8 Cod pr. civ.
În susținerea recursului arată instanța de apel nu și-a argumentat și motivat hotărârea, și nu a răspuns cererii revizuienților, iar actul nou obținut de la deși a fost emis la o dată ulterioară pronunțării hotărârii, face referire exact la acel moment, și anume că la acea dată nu exista în contul revizuientei vreun disponibil, ca lichiditate, care să acopere debitul de 22.000 euro și care să poată fi ridicată de aceasta. În acest sens învederează actele depuse la dosar precum și procura notarială nesemnată de -.
În completarea susținerii recursului, avocat pentru recurenții revizuienți, arată că niciodată din 2002 și până în prezent nu a existat vreo ofertă reală de plată din partea lui, considerând că se încearcă inducerea în eroare a instanței, și mai mult instanța nu face demersuri la bancă pentru a afla dacă într-adevăr a fost deschis vreun cont pe numele revizuientei și dacă există lichiditate în el.
Avocat pentru intimata -, solicită respingerea recursului ca netemeinic, menținerea hotărârii atacate. Cu cheltuieli de judecată.
Corect cele două instanțe au reținut că actul nou invocat de revizuienți nu exista la momentul pronunțării hotărârii, nefiind îndeplinite cerințele prev. de art. 322 pct. 5 Cod pr. civ. Actul invocat a fost depus ulterior soluționării cauzei și nu se poate reține că partea nu l-a putut prezenta, astfel că nu are relevanță în cauză. Mai arată că suma de bani a fost depusă în contul intimatei de la data formulării ofertei de plată, fiind făcută dovada acestei lichidității, iar în baza acelei împuterniciri notariale revizuienții au fost împuterniciți să o ridice. În cauză nu sunt incidente disp. art. 304 pct. 7 și 8 Cod pr. civ.
În replică, avocat pentru recurenții revizuienți, învederează jurisprudența ICCJ în cauze similare, arătând că oferta reală de plată trebuia făcută pe numele promitentului vânzător, în speță pe numele căruia trebuia deschis contul, nu pe cel al promitentului cumpărător, în speță.
Avocat pentru recurenți arată că revizuienții fac referire la procura notarială dată de mandant, existentă la dosar și nesemnată, și care nu a fost comunicată nici revizuienților și nici băncii.
Față de actele dosarului și cele invocate, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 381/26.01.2009 Judecătoria Sibiua respins cererea de revizuire formulată de revizuienții și împotriva sentinței civile nr. 7514/2002 pronunțată de Judecătoria Sibiu.
Pentru a pronunța această sentință judecătoria a reținut că în speță nu sunt îndeplinite cerințele art. 322 pct.5 Cod procedură civilă, deoarece înscrisul trebuie să fi existat în momentul judecării procesului terminat prin hotărârea atacată, să fi fost necunoscut pentru instanță și revizuient, iar partea să fi fost împiedicată a-l prezenta. Prin împrejurări mai presus de voința părții se înțelege forța majoră, care trebuie dovedită, condiția nefiind îndeplinită dacă înscrisul putea fi procurat și depus la dosar prin diligența părții interesate.
Prin urmare, cererea de revizuire a fost apreciată ca fiind inadmisibilă deoarece adresa emisă de România SA nu a existat la data judecării cauzei, iar înscrisul putea fi procurat de partea interesată cu o minimă diligență, partea adresându-se băncii. Totodată, actul nu era determinant pentru soluția adoptată inițial de instanță, deoarece intimata nu a pretins că împuternicirea era emisă de bancă, intimata constituind depozitul cu diferență de preț.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel revizuienții și care a fost respins prin decizia civilă nr. 237/2009 a Tribunalului Sibiu.
Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut că actul invocat nu îndeplinește nici una din condițiile prevăzute de art. 322 pct.5 Cod procedură civilă, căci nu a fost reținut de partea cealaltă, nu exista anterior litigiului și nu a putut fi prezentat pentru că nu exista la acea dată.
Celelalte motive de apel, vizând fondul litigiului, nu au mai fost analizate față de caracterul inadmisibil al cererii de revizuire.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs revizuienții și prin care au solicitat să se constate că decizie pronunțată este netemeinică și nelegală.
În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct.7 și 8 Cod procedură civilă, recurenții susțin că:
1.decizia civilă nr. 237/2009 este nemotivată în sensul că în loc ca instanța să răspundă motivat cu privire la îndeplinirea sau neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de revizuire, aceasta se rezumă la aserțiuni nesusținute de temeiuri, expresii goale de conținut încercând să convingă printr-o argumentare ambiguă că cererea de revizuire este inadmisibilă.
În acest sens se arată că practica judiciară în materie a apreciat constant că cerința textului este îndeplinită chiar dacă înscrisul poartă o dată ulterioară pronunțării hotărârii, dar se referă la situații atestate de alte înscrisuri preexistente.
Or, prin adresa s-a reținut că la data de 26.11.2002 partea potrivnică a reținut împuternicirea semnată și nu a comunicat-o băncii.
Tehnica de motivare a unei hotărâri prin nemotivarea acesteia poartă denumirea de omisiunea esențială.
În motivare, instanța de apel ignoră faptul că sentința civilă nr. 7514/2002 a fost pronunțată în dosar nr. 4530/2002 al Judecătoriei Sibiu în condițiile în care înscrisul doveditor - procura semnată - a fost reținută de partea potrivnică reclamanta la data de 26.11.2002.
Instanța de apel nu s-a pronunțat nici cu privire la capătul de cerere din dosarul conexat referitor la înscrisul doveditor de plată a avansului de 2500 lei.
Recurenții consideră că toate cerințele sunt îndeplinite întrucât înscrisul este determinant, în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării pricinii, soluția ar fi putut fi alta decât cea pronunțat, înscrisul doveditor este prezentat de revizuienți și nu a fost procurat la solicitarea instanței de judecată.
2.sub aspectul celui de al doilea motiv de recurs se arată că instanța de apel aruncă vina și răspunderea în sarcina pârâților revizuienți în sensul că aceștia trebuiau să depună actele în instanță, deși instanța în baza rolului activ trebuia să stăruie pentru aflarea adevărului și prevenirea oricărei greșeli în aflarea adevărului.
Or, instanța nu a solicitat reclamantei să depună procura originală semnată și nu a solicitat de la informații dacă în baza procurii pârâta poate intra în posesia diferenței de bani, atâta vreme cât condiția fundamentală de admitere a acțiunii era ca diferența de preț să fie achitată.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Se susține că intimata niciodată nu a susținut că recurenta ar fi fost împuternicită să scoată din contul său o anumită sumă de bani printr-un act intern al. Împuternicirea s-a făcut în baza procurii autentificată sub nr. 2224/2004 de notar public.
Cererea de revizuire nu poate fi admisă deoarece adresa băncii nu este un înscris în sensul textului de lege, acesta nu a existat la data judecării cauzei și putea fi procurat de parte cu o minimă diligență, adresându-se băncii.
Revizuienții recurenți au depus răspuns la întâmpinare.
CURTEA, analizând decizia atacată, prin raportare la criticile aduse, reține următoarele:
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă modificarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Motivul nu este incident în cauză.
Astfel cum rezultă din textul de lege, art. 304 pct.7 Cod procedură civilă vizează nemotivarea unei hotărâri judecătorești. În concepția legiuitorului, nemotivarea constituie motiv de casare nu numai atunci când nu se arată motivele pe care se sprijină decizia judecătorului, ci și atunci când hotărârea cuprinde motive contradictorii ori străine de natura cauzei.
Jurisprudența a stabilit că motivarea sumară și confuză echivalează deopotrivă cu o nemotivare.
O motivare sumară, dar clară și la obiect, nu se încadrează în ipoteza legală prevăzută de art. 304 pct.7 Cod procedură.
În speță, nu se poate afirma că lipsește motivarea deoarece instanța de apel a analizat exclusiv aspectul dacă cererea întrunește condițiile de admisibilitate ale unei revizuiri în raport de textul legal indicat de parte.
Sub acest aspect, instanța de apel a arătat că nici una din condițiile impuse de textul legal indicat nu este îndeplinită, deoarece (1) înscrisul nu a fost reținut de partea potrivnică, (2) nu exista anterior litigiului și (3) putea fi prezentat de parte prin simpla diligență pe lângă bancă.
Celelalte motive care vizau fondul litigiului nu au mai fost analizate față de împrejurarea că instanța a apreciat că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate ale cererii de revizuire.
Pe de altă parte, o motivare succintă nu constituie motiv de recurs, instanța de recurs având posibilitatea de a completa motivarea instanței de apel.
În privința îndeplinirii condițiilor legale pentru promovarea unei astfel de căi extraordinare de atac de către cererea formulată de către revizuienți, instanța constată că în mod corect instanțele de fond au apreciat în sens negativ.
Astfel, revizuirea din prezenta cauză este întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct.5 Cod procedură civilă care se referă la descoperirea de înscrisuri doveditoare după pronunțarea hotărârii,reținutede partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejuraremai presus de voința părților.
În speță, revizuienții au invocat acest motiv de revizuire sub două aspecte.
Astfel, în dosar nr-, revizuienții invocă ca și înscris nou adresa nr. 850/14.07.2008 emisă de România în care se menționează:
În atenția d-nei
Ca urmare a adresei dvs. înregistrată sub nr. 1288/02.07.2008 referitoare la dreptul dvs. de a accesa anumite fonduri din contul d-nei - vă precizăm următoarele:
-Începând cu 20.11.2002 nu ați figurat și nu figurați ca și împuternicită, în baza unui act de împuternicire intern al ROMANIA, pe nici un alt cont deschis la Sucursala Sibiu decât pe cel al d-lui.
-În perioada 20.11.2002-26.11.2002 nu există nici o tranzacție bancară în cadrul Sucursalei Sibiu pe baza procurii autentificate sub nr. 1947/20.11.2002 de BNP din Sibiu.
În dosarul nr-, conexat la dosarul nr-, se invocă ca și înscris nou adresa nr. 937/31.07.2008 a Romania care are următorul conținut:
În atenția d-nei și d-lui
Ca urmare a adresei dvs. înregistrată sub nr. 1534/28.07.2008 vă precizăm următoarele:
- din momentul deschiderii contului nr. - până la data de 06.06.2002 d-na - nu a depus nici o sumă de bani în contul identificat mai sus.
Exercitarea revizuirii întemeiată pe prima ipoteză reglementată de art. 322 pct.5 Cod procedură civilă implică îndeplinirea unor condițiicumulativeși care rezultă chiar din redactarea textului menționat.
În primul rând, revizuirea poate fi cerută numai în cazul descoperirii unor înscrisuri după pronunțarea hotărârii atacate pe calea revizuirii. Aceasta înseamnă că înscrisul trebuie să fi existat la data judecății. Prin urmare, orice alte înscrisuri apărute după pronunțarea hotărârii, indiferent care ar fi natura acestora, nu pot constitui temei pentru exercitarea unei cereri de revizuire. O atare condiție rezultă nu numai din referirea legii la descoperirea de înscrisuri, ci și la imposibilitatea prezentării acestora. Deci înscrisurile au existat la data judecății, dar nu au putut fi prezentate de parte datorită împrejurărilor la care se referă în mod expres chiar art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă.
După cum se poate observa, ambele înscrisuri invocate de revizuienți nu existau la data pronunțării sentinței atacate.
A doua condiție a revizuirii se referă la imposibilitatea prezentării înscrisului în instanța care a pronunțat hotărârea atacată, fie datorită faptului că acesta a fost deținut de partea potrivnică, fie datorită unei împrejurări mai presus de voința părții.
Înscrisurile invocate în cererea de revizuire nu au fost reținute de partea potrivnică, deoarece au fost eliberate revizuienților de către bancă la simpla cerere a acestora, motiv pentru care aceștia nici nu pot invoca imposibilitatea procurării acestora, având în vedere că banca a răspuns solicitării acestora într-un termen extrem de scurt.
Prin urmare, dacă solicitau aceste informații în cursul judecării acțiunii în care s-a pronunțata sentința ce face obiectul revizuirii, acestea le-ar fi parvenit cu ușurință și puteau fi prezentate în instanță, astfel că nu se poate reține o împrejurare mai presus de voința părții în neprezentarea acestora în instanță.
Pe de altă parte, nimic nu justifică de ce părțile s-au adresat băncii doar la 6 ani de la pronunțarea sentinței, pentru a obține aceste relații, ele putând fi cerute de parte oricând.
O ultimă condiție a revizuirii este aceea ca înscrisul descoperit să aibă un caracter determinant, adică să fi fost de a conduce la o altă soluție decât cea pronunțată.
Prin cele două adrese se face cunoscut că nu există nici un act de împuternicireinternal pe numele revizuientei și că în contul nr. - până la data de 06.06.2002 intimata nu a depus nici o sumă de bani.
Însă intimata nu a susținut că există un astfel de act intern al băncii prin care să împuternicească pe revizuienta să ridice banii, acesta declarând că a dat o procură notarială, autentică prin care împuternicea revizuienta să ridice banii.
Această procură este datată 20.11.2002 și vizează suma de 22.000 EURO pe care revizuienta era mandatată să-i ridice din contul cu numărul - (fila 63 dosar de fond).
La dosar este depus și un act emis de la data de 19.11.2002, anterior pronunțării sentinței, din care rezultă (fila 62 dosar de fond) că intimata avea depusă suma de 36.082 EURO în contul -.
Ambele înscrisuri au fost avute în vedere de către instanță la momentul pronunțării sentinței atacate.
La dosar nu există nici o dovadă că revizuienta s-a prezentat la bancă cu această procură și că nu a putut ridica banii.
Pe de altă parte, revizuienta, dacă întradevăr a întâmpinat dificultăți în executarea acestui mandat, putea în calea de atac a sentinței să invoce acest aspect, și deci să facă obiect al analizei instanței.
După cum se poate observa, această procură a fost reînnoită (fila 21, 22 dosar de fond), revizuientei aducându-i-se la cunoștință că dacă va întâmpina dificultăți intimata se va prezenta alături de aceasta la bancă pentru a i se înmâna suma de bani.
Prin urmare, revizuientei nu i s-a spus niciodată că suma de bani ce i se cuvine se află depusă în contul cu nr. -, astfel că inexistența vreunei sume de bani în acest cont nu are nici o relevanță în cauză, cât timp intimata a dovedit că exista disponibil suficient în contul deschis pe numele său, cont adus la cunoștința revizuientei și pentru care avea mandat să ridice orice sumă până la valoarea de 22.000 EURO.
În consecință, înscrisurile nu au caracter determinant, astfel că nici cea de-a treia condiție nu este îndeplinită.
C de-al doilea motiv de recurs este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.8 Cod procedură civilă care are următoarea formulare: când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic la acestuia.
Recurenții consideră, în aplicarea acestui text de lege, că instanța trebuia să manifeste un rol activ si să pună în vedere intimatei să depună la dosar originalul procurii și să facă demersuri pe lângă pentru a verifica dacă în baza acestei procuri revizuienta poate intra în posesia sumei de bani, deoarece condiția fundamentală a admiterii acțiunii era ca diferența de preț să fie achitată.
Rezultă că acest motiv vizează sentința nr. 7514/2002 a Judecătoriei Sibiu și nu decizia pronunțată de către Tribunalul Sibiu în judecarea apelului în cadrul revizuirii, or aceste aspecte, cum corect a reținut și instanța de apel, vizează fondul litigiului și nu pot fi analizate decât dacă condițiile de admisibilitate ale revizuirii sunt întrunite, ceea ce nu este cazul în speța de față.
Pe de altă parte, trebuie menționat că în decizia nr. 57/2005 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr. 1217/2003 prin care s-a respins apelul declarat de către pârâții și împotriva sentinței civile nr. 7514/2002 a Judecătoriei Sibiu se reține cu autoritate de lucru judecat următoarele: "chiar dacă contul deschis la bancă nu este pe numele pârâtei, în temeiul art. 1532 și următoarele civ, în baza procurii speciale aceasta avea posibilitatea să ridice banii. La instanța de apel reclamanta a făcut dovada ofertei reale de plată pentru pârâtă, însă aceasta a declarat că nu este de acord cu aceasta, respectiv cu ridicarea banilor din cont. Față de refuzul pârâtei de a primi diferența de preț, nu se poate reține că prețul nu a fost achitat".
Deoarece instanța de apel în mod corect a apreciat că în cauză înscrisurile invocate de către revizuienți nu îndeplinesc condițiile prevăzute expres de către textul art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, decizia pronunțată este la adăpost de criticile formulate, motiv pentru care în temeiul art. 312 Cod procedură civilă se va dispune respingerea recursului ca nefondat.
Fiind în culpă procesuală, față de soluția pronunțată, revizuienții vor fi obligați să plătească intimatei suma de 1.500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de revizuienții și împotriva deciziei civile nr. 237/15.06.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu.
Obligă recurenții să plătească intimatei - Suma de 1.500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 19.11.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Tehnod./15.12.2009
5ex
Judecător fond:
Judecători apel:,
Președinte:Monica Maria CismaruJudecători:Monica Maria Cismaru, Carla Maria Cojocaru
