Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 468/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE-
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 468
Ședința publică din data de 25 mai 2009
PREȘEDINTE: Andra Corina Botez
JUDECĂTORI: Andra Corina Botez, Veronica Grozescu Cristina
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâții G, domiciliați în P,-, jud.P și reclamanții, domiciliați în P,-,.37,.F,.111, jud.P, împotriva deciziei civile nr.232/27.03.2009 a Tribunalului Prahova.
Recursul declarat de pârâții G și este timbrat cu 1.454,03 lei taxă judiciară de timbru potrivit chitanței seria - nr.-/25.05.2009 și 5 lei timbru judiciar, anulate și atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-pârâți G și personal și asistați de avocat din Baroul d e Avocați P, potrivit împuternicirii avocațiale nr.99/17.04.2009 depusă la fila 11 dosar, recurenta-reclamantă în nume propriu și ca avocat pentru recurentul-reclamant în baza împuternicirii avocațiale nr.60/2009.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul recurenților-reclamanți este scutit de plata taxei judiciare de timbru, iar prin intermediul serviciului registratură aceștia au depus la dosar la data de 21.05.2009 întâmpinare la recursul formulat de recurenții-pârâți.
Avocat pentru recurenții-pârâți depune la dosar un set de acte, care au fost comunicate și părții adverse, respectiv adresa nr.15970/21.12.2006 emisă de Primăria P - Direcția Patrimoniu, Serviciul Evidență Patrimoniu, xerocopia contestației formulate de pârâții G și împotriva dispoziției nr.2843/17.05.2006 a Primăriei Municipiului P, dispoziția nr.2843 emisă de Primăria Municipiului P, un extras din Monitorul Oficial nr.279/29.11.1995 contestație la executare formulată de pârâți împotriva deciziei civile nr.232/27.03.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-, xerocopii de pe chitanțe reprezentând taxe judiciare de timbru, somație de plată, proces verbal, proces verbal de situație, toate încheiate la 16 aprilie 2009 în dosarul nr.121/2009 al Biroului Executorului Judecătoresc, xerocopia deciziei
civile nr.232/27.03.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-.
La solicitarea instanței, avocat precizează că a luat cunoștință de conținutul întâmpinării depusă la dosar de recurenții-reclamanți.
Avocat depune la dosar practică judiciară și, la solicitarea instanței, arată că are cunoștință de actele depuse de apărătorul recurenților-pârâți.
Părțile, având pe rând cuvântul prin apărători, arată că alte cereri nu mai au de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act de declarațiile părților prin apărători, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurenții-reclamanți invocă excepția nulității recursului declarat de recurenții-pârâți, întrucât acesta nu se poate încadra în niciunul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art.304 Cod pr.civilă.
Avocat având cuvântul solicită respingerea excepției nulității recursului invocată de apărătorul recurenților-reclamanți, arătând că instanțele anterioare au pronunțat hotărâri nelegale deoarece au interpretat eronat obiectul acțiunii cu care au fost investite.
Curtea respinge excepția nulității recursului declarat de recurenții-pârâți invocată de apărătorul recurenților-reclamanți, apreciind că motivele de recurs formulate se încadrează în disp.art.304 pct.9 Cod pr.civilă și acordă cuvântul pe fondul recursurilor.
Avocat, având cuvântul pe recursul reclamanților, arată că decizia recurată este nelegală, deoarece instanța de apel nu s-a pronunțat asupra solicitării recurenților-reclamanți cu privire la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în faza procesuală a apelului, neavând în vedere disp.art. 274 (1) Cod pr. civilă, potrivit potrivit cărora " partea care cade în pretenții, va fi obligată la cerere, să plătească cheltuieli de judecată".
Avocat, având cuvântul pentru recurenții-pârâți, solicită respingerea recursului reclamanților ca nefondat, întrucât cheltuielile de judecată nu au fost solicitate în faza apelului.
Cu privire la recursul recurenților-pârâți, avocat arată că instanțele și-au bazat soluțiile pe un material probator incomplet și nu au solicitat depunerea la dosar a schiței de plan care este parte integrantă a titlului de proprietate al reclamanților.
Apreciază că în mod greșit a fost instituit dreptul de servitute în favoarea pârâților, deoarece în situația în care un astfel de drept este deja stabilit prin titlul de proprietate al reclamanților, contractul de donație nr. 3289/19.XII.2006 autentificat de Biroul Notarului Public --, este, practic, lipsit de obiect.
Consideră că în mod greșit instanțele anterioare au obligat pârâții la plata unor sume foarte mari cu titlu de folosință a servituții și, respectiv, de lipsă de folosință pentru terenul de 120,78,p., în condițiile în care nu sa dovedit că aceștia ar fi împiedicat în vreun fel pe reclamanții să-și folosească proprietatea.
Concluzionând, arată că instanțele anterioare i-au obligat în mod greșit pe pârâți să-și ridice construcțiile, respectiv cotețele pentru animale, în condițiile în care aceștia au făcut dovada existenței dreptului de servitute de trecere constituit în favoarea lor prin însăși titlul de proprietate al reclamanților.
Solicită admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond în vederea completării probelor. Cu cheltuieli de judecată.
Avocat, cu privire la recursul declarat de recurenții-pârâți, arată că prin stabilirea servituții de trecere s-a urmărit folosirea eficientă a celor două corpuri de clădire, chiar în situația în care corpul A are acces la calea publică, iar disp.art.616 cod civil nu-și mai găsesc aplicabilitatea.
Precizează că atât prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, cât și prin concluziile formulate pe fondul cauzei, recurenții-pârâți au fost de acord cu ieșirea din indiviziune, cu respectarea drepturilor menționate în actele de proprietate.
Solicită respingerea recursului ca nefondat. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor civile de față, curtea constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Ploiești sub nr-, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâta, solicitând, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună ieșirea din indiviziune asupra terenului situat în P, str. -, nr. 12, în suprafață de 387 mp (din care reclamanții detin 296,68 mp), obligarea pârâtei să-și ridice construcțiile realizate fără autorizație, amplasate pe terenul proprietatea reclamanților, precum și la plata lipsei de folosință a terenului în suprafață de 100,63 mp, începând cu data de 01.01.2007 până la rămânerea definitivă a sentinței ce se va pronunța și instituirea unei servituți de trecere la calea publică pentru pârâtă, cu plata despăgubirii aferente.
In motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, în baza contractului de donație autentificat sub nr. 3289/19.12.2006, sunt proprietarii imobilului situat în P,-, compus din teren curți-construcții în suprafață indiviză de 296,68 mp din suprafața totală de 387 mp, precum și a locuinței C1-corp A amplasată pe acest teren, imobil ce a fost intabulat la Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară
Au mai arătat reclamanții că pârâta este proprietara apartamentului format din 4 camere, vestibul, wc, bucătărie, baie, hol, imobil situat în P,-, fiind dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 1622-N, încheiat la data de 21.07.1998, în baza prevederilor art. 9 din Legea nr. 112/1995. În afara acestor construcții, pârâta a edificat pe terenul proprietatea reclamanților și alte anexe, realizate însă fără autorizație de construire.
Au precizat reclamanții că imobilul proprietatea lor a fost restituit în baza Legii nr. 10/2001 la data de 17.05.2006, iar până la acea dată pârâta a avut un contract de închiriere pentru suprafața de 100 mp cu Primăria Deși ulterior restituirii și respectiv a încheierii contractului de donație, pârâta a fost notificată în sensul de a încheia un nou contract de închiriere cu noii proprietari pentru suprafața respectivă, aceasta a refuzat, motiv pentru care a formulat capătul de cerere privind plata lipsei de folosință a terenului de circa 100 mp.
În dovedirea acțiunii, reclamanții au depus la dosar înscrisuri.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a arătat că la data de 21.07.1998 a cumpărat de la Societatea Comercială de Construcții și Tranzacții Imobiliare SA casa situată în P,-, jud.P, compusă din două corpuri A și B, alcătuită din 4 camere de locuit, vestibul, wc, magazie, baie și hol, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 1622-N din 12.07.1998, imobil pe care l-a cumpărat în rate, în prezent fiind achitat în totalitate. Prin același contract de vânzare-cumpărare i-au fost atribuite în proprietate următoarele suprafețe de teren curți-construcții: 46,43 mp, teren aferent corpului de casă A și 60,89 mp teren aferent corpului de casă
A precizat pârâta că este de acord cu cererea reclamanților de ieșire din indiviziune cu respectarea drepturilor părților menționate în actele de proprietate, precum și cu instituirea unei servituți de trecere la calea publică în favoarea sa, urmând ca expertul să stabilească și contravaloarea lipsei de folosință anuală a suprafeței de teren cu această destinație.Nu este însă de acord cu ridicarea construcțiilor și plata lipsei de folosință a terenului de 100 mp.
La termenul de judecată din 26.09.2007, la solicitarea reclamanților, instanța a dispus introducerea în cauză în calitate de pârât și a numitului G întrucât la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 1622-N/21.07.1998 pârâta era căsătorită cu acesta.
În baza probelor administrate, prin sentința civilă nr. 4897/20.05.2008, Judecătoria Ploieștia admis acțiunea, a dispus ieșirea din indiviziune a părților asupra terenului din P,- conform raportului de expertiză topografică completare ing., a instituit o servitute de trecere pietonală asupra terenului proprietatea reclamanților, în favoarea pârâților și a obligat pe pârâți la plata către reclamanți a sumei de 345,2655 lei lunar, reprezentând contravaloarea folosinței servituții de trecere, precum și la plata sumei de 26.516,061 lei, contravaloarea lipsei de folosință pentru terenul în suprafață de 112,38 mp, pentru perioada 1.01.2007-02.2008.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că:
- din conținutul actelor de proprietate și concluziile raportului de expertiză topometrică ing. se constată că părțile sunt în indiviziune asupra terenului situat în P,- și că, potrivit dispozițiilor art. 728 Cod civil, nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune;
- varianta de lotizare întrunește în cea mai mare măsură criteriile de echitate în formarea loturilor, astfel cum sunt prevăzute de art. 741 Cod civil;
- configurația construcțiilor proprietatea pârâților necesită instituirea unei căi de acces în favoarea acestora;
- modalitatea concretă de instituire a servituții de trecere, respectiv pe o suprafață totală de 59,03 mp din terenul proprietatea reclamanților, corespunde criteriilor prevăzute de legiuitor, astfel cum sunt prevăzute de art. 616-619 Cod civil;
- varianta de calcul a contravalorii folosinței servituții de trecere omologată este cea mai judicioasă, având drept criteriu valoarea chiriei practicate de Primăria Municipiului P pentru teren intrravilan, categoria curți-construcții;
- prin restituirea în natură a terenului către fostele proprietare, astfel cum s-a realizat prin dispoziția nr. 2843/17.05.2006 a Primăriei Municipiului P și după încunoștințarea pârâților despre noua situație juridică a terenului în litigiu, pretinsele raporturi locative decurgând din contractele de închiriere încheiate cu Municipiul P și-au încetat valabilitatea;
- din răspunsurile la interogatoriu ale pârâtei rezultă refuzul pârâților de a încheia un nou contract de închiriere cu noii proprietari- reclamanții pentru suprafața de teren de 112,38 mp;
- din concluziile raportului de expertiză topografică efectuat în cauză, ing., rezultă că pe terenul reclamanților se află cotețele de animale aparținând pârâților, edificate fără autorizație de construire, situație ce echivalează cu o îngrădire a dreptului de proprietate al reclamanților.
În baza acelorași considerente, prin decizia civilă nr. 232/27.03.2009, Tribunalul Prahovaa respins ca nefondat apelul declarat de pârâți împotriva sentinței civile nr. 4897/20.05.2008 a Judecătoriei Ploiești. Prin aceeași decizie, Tribunalul Prahovaa admis apelul reclamanților, a schimbat în parte sentința civilă nr. 4897/20.05.2008 a Judecătoriei Ploiești, în sensul că a obligat pe pârâți la plata către reclamanți a sumei de 1071,3945 lei/lună, reprezentând c/val folosinței servituții de trecere (conform variantei a 8 din expertiza completare ing. ), precum și la plata sumei de 57.761,40 lei, contravaloarea lipsei de folosință pentru terenul de 120,78 mp (conform expertizei ing. G efectuată în apel).
Împotriva deciziei Tribunalului au declarat recurs atât reclamanții,cât și pârâții.
În recursul lor, reclamanții au susținut că în mod nelegal Tribunalul nu s-a pronunțat asupra solicitării lor (atât prin concluziile orale, cât și prin notele scrise depuse la dosarul cauzei) cu privire la obligarea apelanților-intimați la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxele judiciare de timbru achitate de ei, reclamanții, în această fază procesuală.
La rândul lor, pârâții, în recursul declarat, au susținut, în esență, că:
- în mod greșit s-a dispus ieșirea din indiviziune a părților atâta timp cât în speță este un caz de indiviziune forțată, situație dovedită chiar cu titlul de proprietate al reclamanților, respectiv contractul de donație autentificat sub nr. 3289/19.12.2006 de notarul public --. Astfel, prin actul respectiv se instituie în favoarea lor un drept de servitute de trecere și, deci, implicit, o stare de indiviziune forțată asupra terenurilor pe care părțile le au în proprietate;
- în mod greșit s-a instituit în favoarea lor un drept de servitute, din moment ce acesta era deja stabilit prin titlul de proprietate al reclamanților, rămânând, deci, fără obiect;
- în mod greșit au fost obligați la plata unor sume foarte mari cu titlu de folosință a servituții de trecere, neținându-se cont de faptul că el, pârâtul G, este o persoană cu handicap locomotor grav și beneficiază astfel de prevederile Legii nr. 448/2006. Actul normativ menționat prevede calculul chiriei la un tarif minim și nu la prețul aberant de circulație;
- în mod greșit au fost obligați la plata lipsei de folosință pentru terenul de 120,78 mp din moment ce nu s-a făcut dovada că i-ar fi împiedicat pe reclamanți să-și folosească proprietatea;
- în mod greșit au fost obligați să-și ridice construcțiile-cotețele pentru animale, întrucât acestea sunt amplasate pe terenul proprietatea lor; în situația în care se reține o situație contrară, să se constate că au uzucapat terenul respectiv, situație invocată și în apel.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate, precum și de dispozițiile legale incidente în cauză, curtea reține următoarele:
Referitor la recursul declarat de reclamanți se impune următoarea precizare:
Potrivit art. 274 Cod proc.civilă, instanța acordă cheltuielile de judecată numai la cerere, deci nu le poate acorda din oficiu.
Ori, în cazul în speță, în faza apelului, reclamanții nu au solicitat cheltuielile de judecată nici prin cererea de apel, nici prin concluziile orale sau scrise.
În consecință, curtea, în baza art. 312 Cod proc.civilă, raportat la art. 304 pct.9 Cod proc.civilă, va respinge ca nefondat recursul reclamanților.
În ceea ce privește recursul pârâților, curtea reține următoarele:
Conform actelor de proprietate ale părților, respectiv contractul de donație autentificat sub nr. 3289/19.12.2006 de notarul public și contractul de vânzare-cumpărare nr. 1622/N/21.07.1998, precum și raportului de expertiză topografică ing., părțile se află în indiviziune cu privire la terenul situat în P,-, iar potrivit art. 728 Cod civil, nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune.
Pe de altă parte, în fața primei instanțe, prin întâmpinare și concluziile scrise, însăși pârâții și-au exprimat acordul cu privire la ieșirea din indiviziune asupra terenului anterior identificat.
În aceste condiții, împrejurarea că în titlul de proprietate al reclamanților se menționează că terenul lor este grevat de o servitute de trecere, nu este de natură a crea o stare de indiviziune forțată.
Întrucât în contractul de donație servitutea de trecere nu a fost materializată pe teren, conform dispozițiilor art. 616-618 Cod civil, cererea reclamanților de instituire a unei servituți de trecere nu poate fi lipsită de obiect.
Susținerea recurenților cum că despăgubirea pentru folosirea servituții de trecere a fost stabilită fără să se țină cont de prevederile Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, nu poate fi reținută întrucât actul normativ menționat își găsește aplicabilitatea numai în raporturile juridice dintre persoanele cu handicap și Statul Român sau unitățile administrativ teritoriale ale acestuia, ceea ce nu este cazul în speță.
Critica recurenților, care vizează plata lipsei de folosință a terenului de 120,78 mp, nu poate fi analizată întrucât se referă exclusiv la interpretarea probatoriului administrat, ce nu mai constituie motiv de recurs în actuala reglementare a art. 304 Cod proc.civilă.
În legătură cu ultimul motiv de recurs este de precizat că recurenții, în fața instanței de recurs, au invocat pentru prima dată dobândirea prin uzucapiune a dreptului de proprietate asupra terenului pe care sunt edificate cotețele de animale (a căror demolare s-a dispus) ceea ce nu este posibil, conform art. 316 Cod proc.civilă raportat la art. 294 alin.1 Cod proc.civilă.
Față de toate aceste considerente curtea, în baza art. 312 Cod proc.civilă raportat la art. 304 pct.9 Cod proc.civilă, va respinge ca nefondat și recursul pârâților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanții, domiciliați în P,-,.37,.F,.111, jud.P și pârâții G, domiciliați în P,-, jud.P, împotriva deciziei civile nr. 232/27.03.2009 a Tribunalului Prahova.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi,25 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Andra Corina Botez, Veronica Grozescu Cristina
--- - - - -- -
GREFIER,
Red.
Tehnored.CC
2 ex./27.05.2009
nr- Judecătoria Ploiești
-
nr- Tribunalul Prahova
-,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120/2006
Președinte:Andra Corina BotezJudecători:Andra Corina Botez, Veronica Grozescu Cristina
