Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 515/2008. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-

Dosar nr. 3360,-

DECIZIA NR.515

Ședința publică din data de 15 mai 2008

PREȘEDINTE: Mioara Iolanda Grecu

JUDECĂTORI: Mioara Iolanda Grecu, Aurelia Popa Elena

- -

Grefier -

Pe rol fiind judecarea contestației în anulare a deciziei nr. 203 pronunțată la 21 februarie 2008 de Curtea de APEL PLOIEȘTI formulată de contestatorii și, ambii domiciliați comuna, sat, Cod poștal -, Județ D în contradictoriu cu intimatul, domiciliat în comuna, sat, Cod poștal -, Județ

Cerere timbrată cu 0,15 lei timbru judiciar și cu 10 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanțelor nr.- și nr.-, care au fost anulate la dosar.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns contestatorii și reprezentați de avocat din Baroul Dâmbovița și intimatul reprezentat de avocat din Baroul Dâmbovița.

Procedură îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că intimatul a depus întâmpinare, iar contestatorii și au depus la dosar copie de pe adeverința nr. 2203/8.04.2008 eliberată de Primăria comunei și adresa nr.447/23.04.2008 eliberată de Muntenia Nord.

Avocat, având cuvântul, arată că potrivit art. 320 pct. 2 pr.civilă, întâmpinarea trebuie depusă cu cel puțin 5 zile înainte de termenul de judecată și solicită decăderea intimatului din dreptul de a depune întâmpinare, având în vedere că aceasta a fost depusă la data de 12 mai 2008.

Curtea, respinge cererea de decădere a intimaților din dreptul de a depune întâmpinare, având în vedere că sunt îndeplinite dispozițiile art. 115 pr.civilă, iar intimatului, prin citația trimisă, nu i s-a pus în vedere sancțiunea decăderii.

Părțile, având pe rând cuvântul, arată că alte cereri nu mai au de formulat.

Curtea, ia act că nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Avocat, având cuvântul, arată că s-a formulat contestație în anulare privind decizia nr. 203 pronunțată la 21 februarie 2008 de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în temeiul art. 318 pr.civilă Teza I, dezlegarea dată fiind rezultatul unei greșeli materiale privind forma procedurală de soluționare a apelului.

Eroarea materială constă în faptul că instanța de recurs a respins recursul formulat de reclamanți împotriva deciziei nr.427/2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, preluând eroarea materială esențială în care s-a aflat instanța de apel care, deși în dispozitivul deciziei a menționat că admite apelul declarat de reclamanți, a dispus partajarea bunurilor conform variantei a III-a din raportul de expertiză, variantă solicitată de pârât, încălcând, astfel, dispoziția prevăzută de art. 296 Teza II pr.civilă, conform căreia apelantului nu i se poate crea în propria cale de atac o situație mai grea decât aceea din hotărârea atacată.

Mai arată că, deși pe tot timpul procesului reclamanții au susținut oral și în scris omologarea variantei a II-a, instanța a omologat varianta a III-a solicitată de pârât, apreciind că această variantă are în vedere modul de stăpânire al imobilelor întrucât din probele administrate rezultă că imobilul ce cade în lotul apelantului a fost întreținut de acesta.

Din adeverința nr. 2203/8.04.2008 eliberată de Primăria comunei rezultă că, în prezent, în imobilul ce a aparținut def. nu locuiește nimeni, iar din adresa nr.447/23.04.2008 eliberată de Muntenia Nord rezultă că până în anul 2003 a figurat ca titular, iar din septembrie 2003, printr-o tranzacție ilegală și în urma unor lucrări efectuate de persoane neautorizate, contorul a fost mutat la un vecin, respectiv la

Mai arată că există neconcordanță între considerentele și dispozitivul deciziei întrucât, se susține că se admite apelul formulat de reclamanți, dar, în realitate, prin omologarea variantei a III-a, instanța a admis doar apelul formulat de pârât.

Instanța nu a avut rol activ întrucât nu verificat printr-o cercetare la fața locului dacă imobilul este, sau nu, locuit.

Învederează că instanța, respingând recursul, a omis, din greșeală, să cerceteze unul din motivele de casare, respectiv încălcarea dispozițiilor art. 296 Teza II din Codul d e procedură civilă.

Solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată.

Cu cheltuieli de judecată.

Avocat, având cuvântul pentru intimat, arată că instanța de recurs în mod corect a respins recursul formulat de reclamanți întrucât nu s-a făcut dovada criticilor formulate de aceștia, în cauză, neexistând niciunul din motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct.7,8 și 9 pr.civilă, de natură a afecta legalitatea sau temeinicia hotărârii pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.

Cu privire la primul motiv al contestației, arată că reclamanții, în apel, au criticat valorile terenurilor intravilane și nelegalitatea compensării cheltuielilor de judecată, nefăcând nicio referire la variantele de lotizare.

Instanța de apel a răspuns celor două critici formulate de reclamanți, în sensul că a admis critica referitoare la cheltuielile de judecată și a respins critica referitoare la subevaluarea terenurilor.

În mod corect instanța a omologat varianta a III-a întrucât pârâtul a făcut dovada că a stăpânit și întreținut cele două imobile.

În ceea ce privește cel de-al doilea motiv al contestației, arată că nu există nicio eroare materială, instanța pronunțându-se asupra tuturor criticilor formulate de reclamanți și de pârât.

Solicită respingerea contestației ca nefondată și obligarea contestatorilor la plata cheltuielilor de judecată.

CURTEA:

Asupra contestației în anulare de față:

Prin acțiunea introdusă la Judecătoria Târgoviște sub nr. 2417/15.05.2003 reclamanții și ( actual ) au chemat în judecată pe pârâtul pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună partajarea bunurilor rămase de pe urma defunctei.

În motivarea acțiunii, reclamanții au aratat că mama lor a decedat la data de 16.01.1990, de pe urma acesteia au rămas următoarele bunuri: o curte în suprafață de 500, situată în comuna sat, cu vecinii E-, V-, S-drum, N- fost teren CAP, o casă din cărămidă învelită cu tablă compusă din 3 camere, un pătul cu 3 încăperi, și o bucătărie cu 2 camere, precum și terenul rămas de pe urma defunctului.

De asemenea, reclamanții au mai aratat că de pe urma defunctei au rămas ca moștenitori părțile din prezenta cauză și care a decedat ulterior.

După administrarea de probatorii, prin sentința civilă nr.1792 din 8.05.2007, Judecătoria Târgoviștea admis acțiunea formulată de și ( ) în contradictoriu cu pârâtul a dispus partajarea bunurilor conform încheierii de admitere în principiu din 8.04.2004 modificată prin decizia nr. 2225/12.08.2004 a Curții de APEL PLOIEȘTI și a dispus partajarea bunurilor conform raportului de expertiză varianta a II-

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că prin încheierea din 8.04.2004 s-a admis în principiu și în parte acțiunea așa cum a fost completată și cererea reconvențională, și s-a constatat prescrisă cererea privind raportul donației având ca obiect casa formată din încăperi primită de zestre de către.

De asemenea, s-au constatat prescrise cererile privind obligarea reclamantului să raporteze la masa de împărțit a casei cu 5 camere din cărămidă învelită cu tablă și de obligare a reclamantei de a raporta la masa de împărțit o serie de bunuri mobile, anume: mașina de cusut, șifonier, pat de doritor, bufet, masă de bucătărie, trusou; plapumă, 2 cearceafuri și 2 velințe.

În ceea ce privește masa succesorală a autorului s-a reținut că aceasta se compune din suprafața de 500 teren situat în comuna, sat având ca vecini: N- fost teren CAP, E-, V- S-drum - suprafața de 1000 teren situată în aceeași localitate cu venicii, și Șoseaua Târgoviște -

Instanța a mai reținut că are vocație succesorală de 1/4 din patrimoniul succesoral, în calitate de soție supraviețuitoare iar reclamanții, pârâții și au vocație succesorală în cote egale, de câte 3/16 în calitate de descendenți de gradul

S-a constatat că masa succesorală a autoarei se compune din l/4 din terenul în suprafață de 5.000 și cel de 1.000 p ( arătate mai sus ), casa din cărămidă învelită cu tablă din 3 camere un patul cu 3 încăperi și bucătărie cu 2 camere (construite pe terenul de 500 ). Reține că moștenitorii cu vocație succesorală în cote de descendenți de gradul I ai acesteia, anume, și.

Cât privește masa de partaj a defunctului s-a reținut că aceasta se compune din: terenul arabil în suprafață de 0,62 ha situat în comuna, sat în punctul " ", în tarlaua T 103, parcela P4 61/16 cu
vecinii: N- DE 461/3, E-, S- DE 461/4, V-
G; suprafața de 1200 situată în punctul " ", în tarlaua
//139 cu vecinii: N-DE 340/3, E-, S-,
V-; suprafața de 0,13 ha teren arabil situat în punctul
/P/461/16 (Punctul );suprafața de 0,21 ha situat în punctul " M",/7cu vecini N- DE 30/6, E-, S- 48, V-; suprafața de 0,17ha teren arabil situată în punctul ""
//39, cu vecinii N- DE 292, E- L, S- DE 294, V-
; 1/4 din terenurile în suprafață de 500m.p. și 1000 și l/4 din construcția situată pe terenul de 500

În ultimul rând, s-a mai reținut că au vocație succesorală concretă cu cote de câte 1/3 reclamanții, și pârâtul.

Încheierea de admitere în principiu sus menționată a fost atacată cu apel și prin decizia nr.2225/12.08.2004 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în dosarul nr. 5483/2004 a fost admis apelul declarat de reclamanți și a fost schimbată în parte încheierea atacată în sensul că a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune, privind raportul donației formulată de reclamanți și s-a constat că din masa succesorală a defunctului M face parte și construcția compusă din 3 camere edificată pe terenul în suprafață de 1.000 situat în comuna, sat cu vecinii, și Șoseaua Târgoviște - aflată în posesia pârâtului.

În cauză au fost efectuate expertize în specialitățile construcții și topografie, de către ing. și, care a efectuat și lotizarea finală, în urma admiterii obiecțiunilor părților.

Împotriva sentinței au declarat apel reclamanții și, dar și pârâtul care au învederat următoarele motive de nelegalitate a hotărârii atacate:

Instanța nu a motivat de ce a omologat raportul de expertiză în
varianta a II-a a raportului de expertiză, care nu ține cont de modul de
stăpânire a terenurilor.

Deși a solicitat expertului să întocmească o variantă în care să le
revină și lor casa lui în lot, expertul a inclus într-
variantă atât casa lui cât și casa în care locuiesc.

S-a solicitat omologarea variantei a III-a a raportului de expertiză.

Apelanții și au învederat următoarele motive de nelegalitate a hotărârii atacate: valoarea pe metru pătrat de teren intravilan practicate de expertul la terenurile cămin de casă supuse partajului și provenite de la defunctul sunt evaluate sub valoarea de circulație la data partajului, sentința este nelegală sub aspectul compensării și acordării cheltuielilor de judecată.

Având în vedere criticile formulate prin decizia nr.427/22.10.2007 Tribunalul Dâmbovițaa admis apelurile și schimbat sentința apelantă în sensul că a dispus partajarea bunurilor conform variantei a III- a raportului de expertiză și l-a obligat pe pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 180 lei către apelantul, menținând restul dispozițiilor sentinței.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele:

În mod greșit s-a dispus partajarea bunurilor conform variantei a II -a a raportului de expertiză. Criticile aduse sentinței instanței de fond prin motivele de apel sunt fondate, varianta a III-a a raportului de expertiză este aceea variantă care are în vedere și modul de stăpânire a imobilelor și asigură o repartizare echitabilă a bunurilor supuse împărțelii așa cum prevăd disp. art. 6739Cod Procedură civilă.

Așa cum a susținut și apelantul în motivele de apel, omologarea variantei a II-a a raportului de expertiză de instanța de fond nu răspunde necesității de a se atribui bunurile conform modului de stăpânire a imobilului, ce a aparținut defunctului, deoarece acest imobil nu a fost stăpânit de nicio parte. La omologarea variantei a III-a a raportului de expertiză tribunalul va avea în vedere că acest imobil ce cade în lotul apelantului a fost întreținut de această parte, așa cum rezultă din materialul probator administrat în cauză.

Relativ la apelul declarat de apelanții și, instanța a reținut că nu se pot primi criticile privind subevaluarea terenurilor cămin de casă, deoarece expertul corect a evaluat terenurile reținute la masa de partaj având în vedere recomandările primite de la Biroul Central de Expertize prin buletinul informativ de specialitate, precum și de alte criterii, de posibilitățile de racordare la rețelele de edilitare, prețurile practicate pe plan local și zonal la terenuri similare, zona terenurilor respective.

S-au apreciat ca întemeiate criticile privind acordarea cheltuielilor de judecată, formulate de apelanții reclamanți, urmând ca în baza art. 274 Cod procedură civilă, instanța să oblige pe pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 180 lei către apelantul reclamant.

Împotriva deciziei pronunțată de Tribunalul Dâmbovița au declarat recurs reclamanții și considerând-o nelegală și netemeinică sub aspectul variantei de lotizare a bunurilor, apreciind că în mod greșit instanța a schimbat lotizarea, ținând cont doar de stăpânirea în natură a bunurilor, în momentul partajării, pretinzând că ambele imobile, atât cel provenit de la părinți cât și cel provenit de la fratele lor decedat, sunt stăpânite de către intimatul.

Legat de acest aspect recurenții au menționat că argumentația instanței este în afara probelor dosarului, dimpotrivă cele două imobile au fost încuiate, nelocuite de nimeni, până ce instanța se va pronunța în legătură cu partajarea.

Recurenții au mai criticat decizia pronunțată în legătură cu varianta de lotizare în sensul că partajarea nu s-a făcut prin acordarea tuturor moștenitorilor a bunurilor pe cât posibil în mod egal, varinta III- îmbrățișată de Tribunal este o modalitate inechitabilă, în discordanță cu prevederile legii și stăpânirii în natură, considerente pentru care s-a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei pronunțate de Tribunalul Dâmbovița în sensul partajării conform variantei a II-a așa cum corect a fost îmbrățișată de instanța de fond.

Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat, întrucât varianta a III-a de partajare bunurilor este singura echitabilă dintre toate variantele efectuate în cauza dedusă judecății ce a trenat pe rolul instanțelor de judecată de cca 6 ani, timp în care s-a ocupat în exclusivitate de starea imobilelor.

Recurenții au mai depus la dosar concluzii scrise prin care au învederat aceleași aspecte precizate și în motivele de recurs formulate, în copie raportul de expertiză întocmit de ing. cu variantele de lotizare, lucrare care există și la dosarul cauzei, întocmit la prima instanță.

Prin decizia nr.203 pronunțată la 21 februarie 2008, Curtea de APEL PLOIEȘTIa respins recursul ca nefondat.

Împotriva deciziei sus menționate au formulat contestație în anulare reclamanții recurenți și apreciind că în speță sunt incidente dispoz. art.318 cod pr.civilă dat fiind faptul că dezlegarea dată în decizia atacată este rezultatul unei greșeli materiale, iar instanța respingând recursul a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

Au mai arătat contestatorii că eroarea materială esențială constă în faptul că instanța de recurs a respins recursul declarat împotriva deciziei 427/2007 a Tribunalului Dâmbovița, preluând întocmai eroarea materială esențială în care s-a aflat această instanță când, în dispozitiv, a menționat că au fost admise apelurile decalarate de către reclamanți și cu toate acestea a încălcat dispoziția prevăzută de art.296 cod pr.civilă potrivit căreia apelantului nu i se poate crea în propria calea de atac o situatie mai grea decât aceea prin hotărârea atacată.

Apreciază contestatorii că încălcarea principiului sus arătat s-a produs prin omologarea variantei a III a din exp. și nu variantei a II a din aceeași expertiză, astfel cum solicitaseră apelanții reclamanți, iar motivarea deciziei din apel cuprinde aspectul că au fost admise doar criticile privind acordarea cheltuielilor de judecată, ceea ce ar fi trebuit să conducă la admiterea apelurilor în parte, doar pentru ceea ce s-a apreciat că este fondat în criticile acestor apelanți, iar instanța de recurs a omis din greșeală să cerceteze acest motiv de modificare sau casare a deciziei pronunțate în apel.

Analizând contestația în anulare formulată, raportat la motivele acesteia, la actele și lucrările dosarului, cât și textele legale incidente în cauză, Curtea de Apel constată că aceasta este neîntemeiată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prin decizia nr.203/21.02.2008 pronunțată în dosarul nr- de către Curtea de APEL PLOIEȘTIa fost respins ca nefondat recursul declarat de către reclamanții și împotriva deciziei civile nr.427/2007 a Tribunalului Dâmbovița, reținând că, instanța a apreciat că dispozițiile art.6739cod pr.civilă au fost corect aplicate la situația dedusă judecății, la probatoriile administrate în cauză și din analiza variantelor de lotizare a fost îndepărtată corect varianta a II-a întrucât nu corespundea modului de stăpânire a imobilului, deoarece prin aceasta se menționa că imobilul nu a fost stăpânit de nicio parte.

S-a mai arătat că, din probatoriile ce au fost administrate în cauză, respectiv martorii, și acte, a rezultat că intimatul a întreținut imobilul, situație pentru care solicitându-se acesta, în varianta a III-a a raportului de expertiză a fost inclus în lotul său.

A conchis această instanță că împrejurările respective au fost analizate în mod corect de către instanța de apel în raport și de cele reținute prin încheierea de admitere în principiu, în care au fost arătate cotele părților și contribuția acestora la imobilele bunuri succesorale, așa cum a fost modificată prin decizia instanței de recurs, situație prezentată mai sus.

Potrivit art. 318 civ. otărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

În speța de față contestatorii au arătat că instanța de recurs a preluat eroarea materială comisă de către Tribunalul Dâmbovița, în sensul că aceasta admis în totalitate apelul declarat de către reclamanți, deși ar fi trebuit admis doar în parte raportat numai la motivul referitor la cheltuielile de judecată și nu și la alegerea variantei de lotizare, câtă vreme aceștia au solicitat omologarea variantei a din expertiza și nu varianta a III a cum a fost acordată de către instanță.

Potrivit dispozițiilor procedurale referitoare la procedura de soluționare a cererilor de apel, respectiv art.296 cod pr.civilă, rezultă că instanța a de apel are posibilitatea, ca urmare a admiterii apelului, să schimbe în tot sau în parte hotărârea atacată, ceea ce nu înseamnă ca și admiterea apelului să se facă doar în parte raportat la motivele de apel considerate întemeiate, această cerință fiind obligatorie doar pentru judecătorul fondului, cu ocazia pronunțării asupra acțiunilor principale, cererilor reconvenționale sau a altor cereri cu care este investit potrivit legii.

Ca atare, nu se poate considera că în dispozitivul deciziei pronunțate în apel și menținut de către instanța de recurs, s- strecurat o eroare materială în acest sens, iar schimbarea variantei de lotizare s-a produs datorită admiterii apelului celeilalte părți.

De altfel, entru p. ca eroarea materială să constituie motiv de contestație în anulare, în înțelesul art.318 Cod procedură civilă, ea trebuie să existe și să poată fi sesizată în mod concret, în dosarul în care s-a dat soluția a cărei anulare se cere.

Ca urmare, eroarea trebuie să fie evidentă și săvârșită de instanță, datorită omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante din dosarul cauzei, iar greșeala materială se apreciază astfel, în raport cu datele existente la dosarul cauzei la data pronunțării hotărârii.

Acesta este sensul urmat de legiuitor, la redactarea acestui motiv de contestație în anulare, care are o interpretare restrictivă față de aria sa limitată de acțiune, iar o altă interpretare ar crea, prin această cale extraordinară de atac, un veritabil recurs la recurs, astfel încât chiar dacă s-ar fi considerat că într-adevăr soluționarea cauzei de către instanța de apel ar fi fost greșită, tot nu ar fi fost întrunite dispozițiile art.318 cod pr.civilă pentru admisibilitatea contestației în anulare întemeiată pe motivul existenței unei erori materiale.

Cu privire la cel de-al doilea motiv al contestației în anulare, respectiv că instanța de recurs a omis sa cerceteze în totalitate motivele de recurs invocate, se constată că aceasta a analizat în amănunțime toate motivele de recurs invocate, răspunzând punct cu punct la fiecare dintre acestea, singurele motive consemnate în cererea de recurs depusă la data de 27.12.2007, fiind cele legate de alegerea greșită a variantei de lotizare, raportat la stăpânirea în natură a bunurilor și încălcarea principiului potrivit căruia partajarea bunurilor succesorale ar fi trebuit să se facă în natură și cu acordarea tuturor moștenitorilor de bunuri în mod egal, în aceeași calitate și cantitate.

De altfel, normele procedurale nu impun judecătorului reluarea întocmai a motivelor de recurs invocate în cererea de recurs, acesta putând sintetiza cererile formulate astfel, ca să se raspundă în esență susținerilor recurenților, deziderat ce s-a îndeplinit în speța de față.

Pe cale de consecință, urmează a se constata că raportat la actele și lucrarile dosarului, motivele invocate în cadrul prezentei contestații în anulare nu au fost dovedite, nefiind astfel întrunite condițiile prevăzute de art. 318 civ. iar față de considerentele mai sus arătate, Curtea va respinge contestația în anulare formulată ca nefondată.

În baza dispozițiilor art.274 cod pr.civilă vor fi obligați contestatorii la plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecată către intimatul, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței nr.67/2008.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge contestația în anulare a deciziei nr. 203 pronunțată la 21 februarie 2008 de Curtea de APEL PLOIEȘTI formulată de contestatorii și, ambii domiciliați comuna, sat, Cod poștal -, Județ D în contradictoriu cu intimatul, domiciliat în comuna, sat, Cod poștal -, Județ D, ca nefondată.

bligă contestatorii la plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecată către intimatul.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 mai 2008.

Președinte, JUDECĂTORI: Mioara Iolanda Grecu, Aurelia Popa Elena

- - - - - -

Grefier,

Red.dact./CC

2ex. 26.05.2008

operator date cu caracter personal

notificare nr.3120

Președinte:Mioara Iolanda Grecu
Judecători:Mioara Iolanda Grecu, Aurelia Popa Elena

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 515/2008. Curtea de Apel Ploiesti