Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 57/2010. Curtea de Apel Ploiesti

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

-SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE-

DOSAR NR-

DECIZIA NR. 57

Ședința publică din 25 ianuarie 2010

PREȘEDINTE: Veronica Grozescu

JUDECĂTORI: Veronica Grozescu, Cristina Paula Brotac Andra

- - -

Grefier -

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta, domiciliată în com., sat, jud. D împotriva deciziei civile nr. 366/26.10.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții, domiciliat în B, sector 1,-, domiciliată în B, sector 1,- și intervenientul, domiciliat în com., sat, jud.

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 18 ianuarie 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la această dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.

Curtea, pentru a da posibilitate intimaților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, data de mai sus, pronunțând următoarea decizie:

CURTEA,

Deliberând asupra recursului civil de față;

Prin acțiunea înregistrată pe rolul judecătoriei Răcari sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții și, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună ieșirea din indiviziune asupra bunurilor rămase de pe urma defuncților G și și atribuirea acestora către copărtași conform cotelor succesorale.

În motivarea acțiunii, reclamanta a învederat că la data de 4 decembrie 1981 decedat G, iar anterior acestei date, respectiv la 25 ianuarie 1979, decedat și, ambii cu ultimul domiciliu în comuna sat, jud.D, lăsând ca urmași pe pârâtul și pe numiții și.

Ulterior, a decedat, având ca moștenitori legali pe reclamantă și pe pârâta, în calitate de fiice, iar moștenitorii numitului (decedat și el) sunt părțile din prezenta cauză, în calitate de colaterali privilegiați.

A precizat reclamanta că prin titlul de proprietate nr. 50798/19.04.1995 s-a

reconstituit pe numele pârâtului și a defuncților și, în calitate de moștenitori ai lui G, dreptul de proprietate asupra terenurilor în suprafață de 2 ha și 0,300 mp situate în localitatea, suprafață care urmează a fi împărțită între cei trei copărtași, în funcție de cotele lor succesorale.

În continuare, s-a arătat de către reclamantă că, din totalul suprafețelor menționate anterior, 1000 mp din P 1291 și 1000 mp din au fost înstrăinate de către în timpul vieții numitului, dar înstrăinarea s-a făcut în baza unei chitanțe de mână, fără a fi respectată forma "ad validitatem" cerută în mod expres de lege la întocmirea unor astfel de acte, ambele părți fiind de rea-credință la încheierea acestui înscris, în condițiile în care cunoșteau că vânzătorul nu este proprietar iar succesiunea defunctului G nu a fost dezbătută.

Pârâții și nu au formulat întâmpinare, dar s-au prezentat în fața instanței, arătând că sunt de acord cu acțiunea și cu susținerile reclamantei.

La data de 24.10.2007, numitul - a formulat cerere de intervenție în interes propriu, prin care a solicitat instanței să constate că între el și numitul a intervenit la data de 10.12.2006 o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare cu privire la terenurile în suprafață de 2000 mp, situate în 2 7, 1292 și o casă de locuit cu 3 camere, urmând ca hotărârea pronunțată să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, iar în subsidiar, s-a cerut scoaterea de la partaj a imobilelor menționate.

În motivarea cererii, intervenientul precizat că, prin sentința civilă nr. 1211/2007 pronunțată de Judecătoria Răcari, s-a constatat vânzarea-cumpărarea bunurilor indicate în cererea de intervenție, însă hotărârea nu este irevocabilă, soluționarea recursului fiind suspendată până la judecarea prezentei cereri de partaj.

În continuare, intervenientul a învederat că se impune a se forma un lot defunctului, în care să fie trecute terenurile înstrăinate, iar solicitarea formulată în subsidiar se justifică prin faptul că sentința civilă este definitivă.

Prin încheierea din 14.11.2007, instanța, în temeiul art. 52 Cod proc.civilă, a încuviințat în principiu cererea de intervenție în interes propriu formulată de -, apreciindu-se că acesta are dreptul de a participa la procesul de partaj dintre părți, potrivit art. 785 Cod civil.

La data de 20.03.2008, în conformitate cu disp.art.673⁵Cod proc.civilă, instanța a pronunțat o încheiere interlocutorie, prin care a admis în principiu acțiunea și în parte în principiu cererea de intervenție în interes propriu, a constatat că masa partajabilă se compune din terenurile în suprafață totală de 2 ha 0,300 mp situate în com. sat, jud.D, identificate în TP 50798/19.04.1995, având calitatea de coproprietari ai terenului pârâtul cu o cotă de 1/3, numitul cu o cotă de 1/3 și cu aceeași cotă.

Prin aceeași încheiere s-a stabilit că reclamanta și pârâta, în calitate de descendenți de gradul I ai defunctului, culeg fiecare o cotă de din dreptul acestuia de 1/3 din masa partajabilă, iar dreptul de 1/3 aparținând defunctului (decedat la 11.01.2007) va fi cules în

proporție de 1/2 de pârâtul, în calitate de colateral privilegiat, restul cotei

de din cota cuvenită acestui defunct revenind reclamantei și pârâtei împreună, în calitatea lor de colaterale privilegiate ( nepoate de frate predecedat ).

După efectuarea expertizelor de specialitate, prin sentința civilă nr. 2613/12.09.2008, Judecătoria Răcaria admis acțiunea formulata de catre reclamanta, a admis în parte cererea de intervenție în interes propriu formulată de - și a dispus iesirea din indiviziune partilor in privinta suprafetei de teren de 1 ha si 9300 mp identificată in titlul de proprietate nr. 50798 / 1995 conform incheierii pronuntata la data de 21.03.2008 si raportului de expertiza, omologind varianta nr. 2 insotita de schitele anexe ( 1, 2, 3).

În temeiul aceleiași hotărâri s-a respins petitul al doilea al cererii de intervenție și au fost obligați pârâții și la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut ca la data de 19.04.1995 a fost eliberat titlul de proprietate nr.50798, prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate cu privire la terenurile în suprafață de 2 ha 0300 mp pe numele moștenitorilor defunctului G, respectiv pârâtul și numiții și.

Prin actele depuse la dosar s-a făcut dovada că numitul a decedat la data de 20.11.2002, lăsând ca moștenitori legali pe reclamanta și pe pârâta în calitate de descendente de gradul I, iar a decedat la data de 11.01.2007, lăsând ca moștenitori legali pe pârâtul în calitate de colateral privilegiat (frate), pe reclamanta și pe pârâta în calitate de nepoate de frate predecedat.

Având în vedere că s-a făcut dovada existenței unei stări de coproprietate între titularii dreptului de proprietate, menționați în titlul de proprietate nr.50798/19.04.1995 în calitate de moștenitori ai defunctului G s-a stabilit, în acord cu principiul egalității între moștenitorii din aceeași clasă și de același grad, că au calitate de coproprietari, în cote egale de 1/3, pârâtul și numiții și, dar întrucât ultimii doi coproprietari erau decedați la data introducerii prezentei cereri de partaj, cota de 1/3 a fiecăruia va fi culeasă de moștenitorii lor legali, conform celor sus arătate.

În privința componenței masei partajabile, instanța a considerat că aceasta include toate terenurile în suprafață totală de 2 ha 0300 mp, situate în com., satul, jud. D, și evidențiate în titlul de proprietate nr.50798/19.04.1995- mai putin suprafata de 1000 mp situata in T 26, P 1235 cu privire la care partile au recunoscut ca fost instrainata.

A conchis instanța din sentința civilă nr.1211/23.04.2007 a judecătoriei Răcari, definitivă, ca între intervenientul în interes propriu și numitul a intervenit vânzarea - cumpărarea cu privire la următoarele imobile, situate în comuna, satul, județul D: casa cu 3 camere, teren categoria curți construcții în suprafață de 1000 mp T - 27, P - 1291 și teren intravilan arabil în suprafață de 1000 mp, T - 27, P - 1292.

Referitor la solicitarea intervenientului de a fi scoasă de la masa de partaj

suprafața totală de 2000 mp intravilan, s-a considerat că aceasta este neîntemeiată deoarece la încheierea antecontractului de vânzare - cumpărare, voința de a înstrăina a fost exprimată doar de numitul, nu și de către ceilalți coproprietari, respectiv pârâtul și moștenitoarele legale ale numitului (reclamanta și pârâta ).

Ținând cont că aceștia nu și-au exprimat acordul în sensul perfectării vânzării - cumpărării nici în fața instanței sesizate cu acțiunea având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare - cumpărare s-a stabilit că în aceste condiții, regula unanimității cerută pentru înstrăinarea unui bun aflat în coproprietate nu a fost respectată, fiind suplinit doar consimțământul unui singur coproprietar, respectiv numitul. Din acest motiv în sentința civilă nr.1211/23.04.2007 se arată că înstrăinarea urmărită de un singur coproprietar nu poate aduce atingerea drepturilor celorlalți, astfel încât soarta actului va depinde de rezultatul partajului, cu condiția ca terenurile vândute să fie atribuite în lotul lui.

În raport de aceste considerente, instanța a apreciat că suprafața totală de 2000 mp nu poate fi scoasă de la masa partajabilă, deoarece face parte în continuare din patrimoniul părților în calitate de coproprietari, iar sentința civilă nr.1211/23.04.2007 a judecătoriei Răcari le este opozabilă părților din cauza de față doar în calitatea lor de moștenitori legali ai defunctului și doar în ceea ce privește consimțământul acestuia la înstrăinare.

Pe cale de consecință s-a reținut că masa partajabilă se compune din toate terenurile cuprinse în titlul de proprietate nr.50798/19.04.1995, inclusiv cele menționate în sentința civilă nr.1211/23.04.2007 și s-a dispus iesirea din indiviziune conform incheierii pronuntata la data de 21.03. 2008 si raportului de expertiza tehnica judiciara intocmita de catre expertul tehnic judiciar, omologindu-se dintre variantele propuse, varianta nr 2 insotita de schitele anexe, varianta considerata, in raport de situatia de fapt existenta in cauza si deja retinuta, fi cea mai optima.

Urmare acestei omologari s-a admis in parte cererea de interventie in interes propriu formulata de catre intervenient, interpretindu-se primul petit al cererii ca fiind dat de solicitarea de se include in lotul promitentului vinzator terenul ce format obiectul antecontractului de vinzare cumparare incheiat, aceasta întrucât constatarea vinzarii cumpararii si pronuntarea unei hotariri judecatoresti in lumina disp. art 1073, 1077din Codul Civil, a fost deja dispusa printr-o hotarire judecatoreasca definitiva și s-a respins cel de al doilea petit al cererii de interventie.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen legal reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pe considerentul că instanța de fond a ținut cont de o vânzare care nu respectă cele mai elementare reguli în ceea ce privește tranzacționarea bunurilor imobile. A învederat apelanta că nu putea înstrăina terenul câtă vreme între moștenitorii defuncților G și nu se partajase masa succesorală, iar în condițiile în care s-a tranzacționat bunul altuia, un atare înscris nu ar trebui să producă efecte juridice.

S-a precizat de către apelantă că Judecătoria Răcaria reținut că s-ar fi achitat impozitele de către intervenient, deși acestea au fost plătite prin contribuția comună a

tuturor moștenitorilor defuncților G și și a soluționat în mod greșit dosarul de partaj, incluzând terenul intravilan în totalitatea sa în lotul lui, deși se cunoaște diferența de valoare dintre terenurile intravilane și extravilane, terenul intravilan având o valoare de cel puțin 10 ori mai mare decât cel extravilan.

Pe cale de consecință, s-a solicitat admiterea apelului formulat.

La data de 16.02.2009, reclamanta a depus la dosar încă un set de motive de apel, prin care s-au dezvoltat criticile inițiale vizând varianta de lotizare omologată. A învederat apelanta că sentința pronunțată de instanța de fond încalcă în mod flagrant drepturile legale ale moștenitorilor, consacrate de art. 669 Cod civil, precum și prevederile art. 664 Cod civil, 673⁶alin.2 și 673⁹Cod proc.civilă, vizând modul de alcătuire al loturilor și atribuirea acestora către copărtași.

Totodată, s-a învederat că se impune efectuarea unei noi lucrări de expertiză care să propună trei loturi în mod just și echitabil, în sensul atribuirii în fiecare lot a cotei de 1/3 cuvenită fiecărui moștenitor, atât din terenul intravilan cât și din cel extravilan. În plus s-a precizat că în speță Judecătoria Răcaria încălcat și interpretat eronat prevederile art. 129 și ale art. 84 Cod proc.civilă, în sensul că nu putea să schimbe primul petit al cererii de intervenție principală, interpretându-l ca o solicitare a intervenientului de a include în lotul promitentului vânzător terenul ce a format obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare, fără a fi formulată și luată în considerare din punct de vedere procedural o cerere modificatoare de către intervenient, în sensul art. 132 alin.1 Cod proc.civilă.

La termenul din 16.02.2009 s-a formulat o cerere de probatorii de către apelanta reclamantă, cerere ce a fost admisă, expertul urmând să aibă în vedere la efectuarea lucrării principiul egalității moștenitorilor și actul de vânzare-cumpărare intervenit.

Prin decizia civilă nr. 366 din 26.10.2009, Tribunalul Dâmbovițaa respins ca nefondat apelul declarat, reținând că în mod corect s-a apreciat de instanța de fond că terenul de 2000 mp ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nu poate fi exclus de la partaj, întrucât face parte în continuare din patrimoniul succesoral.

S-a conchis de instanța de control judiciar că antecontractul de vânzare-cumpărare a făcut obiectul pronunțării unei hotărâri judecătorești irevocabile, dată în contradictoriu cu și, astfel încât în urma lichidării stării de indiviziune, dacă bunul cade în lotul vânzătorului, contractul se consolidează retroactiv, împărțeala făcută având caracter declarativ.

A stabilit tribunalul că, în modalitatea în care s-a efectuat partajul, bunul vândut a căzut în lotul vânzătorului, astfel că vânzarea s-a consolidat retroactiv, în speță fiind aplicabile regulile ce guvernează vânzarea bunului altuia, iar faptul că a primit o suprafață mai mare decât cota la care era îndreptățit nu are nicio relevanță, atâta timp cât acest lucru nu aduce atingere drepturilor succesorale ale celorlalte părți, care pot fi îndestulate prin plata unor sulte corespunzătoare.

O ultimă concluzie reținută de instanța de apel a fost aceea că, măsura stabilită de Judecătoria Răcari este echitabilă, cu atât mai mult cu cât bunurile vândute au fost stăpânite de către cumpărător mai mult de 20 de ani, iar acesta și-a exercitat prerogativele dreptului de proprietate în mod pașnic și netulburat de niciuna din părțile cauzei de față.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate, pe considerentul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, sau, "dacă pot fi considerate motive cele menționate la ultimul paragraf al paginii 4 și la cele patru paragrafe din pagina 5 din decizie, acestea sunt cel puțin contradictorii, confuze și superficiale".

Sub acest aspect, a învederat reclamanta că instanța în mod greșit a reținut că s-ar fi solicitat prin apel excluderea din masa succesorală a terenului vândut, deși nu s-a formulat o atare cerere precum și faptul că nu s-au făcut obiecțiuni la raportul de expertiză, cu toate că ea a depus la dosar un punct de vedere al expertului consilier, solicitând ca acesta să fie considerat ca obiecție la raportul de expertiză, iar această obiecție a fost respinsă printr-o încheiere de ședință anterioară.

A precizat recurenta că instanța formulează o serie de enunțuri cu caracter teoretic privind vânzarea bunului altuia, aspecte ce-l privesc exclusiv pe intervenientul-intimat, care nu a declarat apel, fără a răspunde însă criticilor sale vizând împărțirea terenului în suprafață de 2000 mp, situat în intravilanul localității, în funcție de cotele egale ale celor trei moștenitori și fără a motiva în nici un fel soluția atribuirii în totalitate lui a imobilului situat în intravilan.

Pe de altă parte s-a menționat că s-a făcut o gravă confuzie teoretică între consolidarea vânzării, ca urmare a rezultatului partajului, și regulile ce guvernează vânzarea lucrului altuia, instanța, prin soluția pronunțată, încălcând disp.art. 741 cod civil și pronunțând o hotărâre care nu este nici justă și nici echitabilă, câtă vreme intervenientul-cumpărător nu a stăpânit bunul timp de 20 de ani.

În atare context, s-a apreciat că motivarea deciziei din apel este confuză, iar această confuzie reiese în principal din modul în care instanța de control judiciar a relaționat cele două noțiuni de drept, fără a ține cont că în soluționarea partajului judiciar nu are nicio relevanță faptul că s-a pronunțat o hotărâre definitivă care ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare, cu privire la terenul în cauză, iar o atare concluzie a fost confirmată de doctrina și practica judiciară în materie, care au precizat că soarta contractului de vânzare-cumpărare depinde de rezultatul partajului judiciar și nu invers.

O a doua critică formulată a vizat împrejurarea că decizia atacată este lipsită de temei legal, întrucât nu este motivată în drept, făcându-se referiri generale la anumite texte de lege dintr-o materie, ceea ce echivalează cu o nemotivare.

În această privință s-a menționat că judecătorii care au soluționat apelul nu au avut în vedere dispozițiile art. 741 Cod civil și principiul consacrat de acest text, încălcând totodată principiul egalității moștenitorilor prev.de art. 669 Cod civil.

În continuare, s-a invocat faptul că instanța nu a respectat prevederile art. 261 alin.1 pct.5 Cod proc.civilă, în sensul că hotărârea pronunțată nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

În drept, recurenta a invocat prevederile art. 304 pct.5,7 și 9 Cod proc.civilă și a solicitat, în raport de motivele formulate, admiterea recursului.

Intimatul-intervenient - nu a formulat întâmpinare, dar prin concluziile scrise depuse la dosar a solicitat respingerea recursului formulat, ca nefondat, având în vedere că decizia atacată a analizat întregul material probator

administrat în cele două faze procesuale și a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 728, 1073, 1077 Cod civil și art. 673^5,14Cod proc.civilă.

Examinând hotărârea atacată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a motivelor invocate, dar și a dispozițiilor legale incidente în prezenta speță, curtea reține următoarele:

Din lecturarea motivelor de recurs rezultă că deși reclamanta și-a structurat calea de atac promovată invocând trei motive de nelegalitate a deciziei Tribunalului Dâmbovița, respectiv prevederile art.304 pct.5,7 și 9 Cod pr.civilă, criticile care alcătuiesc conținutul nemulțumirilor sale vizează, în principal, un singur aspect și anume împrejurarea că hotărârea atacată nu respectă cerințele art.261 pct.5 Cod pr.civilă.

Conform dispozițiilor legale menționate anterior, motivarea unei hotărâri trebuie să fie precisă și clară, să răspundă în drept și în fapt tuturor pretențiilor formulate de părți pentru a conduce în mod logic la soluția din dispozitiv. O atare motivare care corespunde exigențelor expuse în precedent, care se referă la probele administrate în cauză și este în concordanță cu acestea oferă posibilitatea instanței superioare să exercite controlul declanșat prin căile de atac și totodată constituie o garanție a părților împotriva arbitrariului judecătorilor.

Pe de altă parte, astfel cum s-a statuat în jurisprudența comunitară, dreptul la un proces echitabil, garantat de art.6.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului include, pe de o parte dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor, iar pe de altă parte obligația instanței de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă ale părților, pentru a le aprecia pertinența.

Plecând de la ideea că prin Convenție se propune garantarea unor drepturi concrete, nu teoretice sau iluzorii, s-a apreciat,( atât în cauza Albina contra României, cât și Ionescu contra României), că dreptul la un proces echitabil poate fi considerat efectiv numai dacă cererile părților sunt examinate în mod real conform normelor de procedură de către tribunalul sesizat.

Analizând conținutul deciziei pronunțate de instanța de apel se observă că Tribunalul Dâmbovița în raționamentul său juridic răspunde unor nemulțumiri care nu au fost invocate de apelantă prin calea de atac promovată.

Astfel, deși prin motivele de apel (aflate la filele 4-6 și respectiv 23-26 dosar apel) reclamanta a formulat critici vizând modalitatea de partajare a terenului intravilan în suprafață de 2000. ( și nicidecum excluderea acestuia de la masa de partaj), făcând trimitere în acest sens la prevederile art.664, 669 Cod civil, 673⁶alin.2 Cod pr.civilă și OG 2/2002 și a solicitat partajarea acestuia în cote de 1/3 pentru fiecare lot, instanța apreciază că în mod corect suprafața menționată anterior nu trebuia scoasă de la partaj ( cu toate că nu se solicitase acest lucru).

În continuare se fac câteva aprecieri generice asupra legalității și temeiniciei hotărârii instanței de fond și asupra situației vânzării de către un comoștenitor unui bun aflat în indiviziune, precizându-se că terenul ar fi fost stăpânit de cumpărător 20 de ani ( cu toate că acesta învederat că l-a cumpărat în 2006), fără nicio trimitere la dispozițiile legale incidente raportului juridic dedus judecății, fără un răspuns concret la motivele de apel formulate, care să facă dovada examinării în mod real de către

instanță a problemelor esențiale care i-au fost supuse.

Având în vedere considerentele expuse anterior, este evident că tribunalul a pronunțat o hotărâre care încalcă disp.art.261 alin.5 Cod pr.civilă și face imposibilă analiza, în cadrul recursului,a legalității soluției pe fond. În condițiile în care o atare situație echivalează cu nemotivarea hotărârii și, pe cale de consecință, cu o necercetare a fondului pricinii de către instanța de apel, sunt incidente prevederile art. 304 pct.7 Cod pr.civilă, care atrag însă soluția casării potrivit prev. art.312 alin.5 Cod pr.civilă.

Prin urmare, Curtea, făcând aplicarea art.312 alin.5 rap. la art.304 pct.7 și 304 pct. 5 Cod pr.civilă, va admite recursul declarat, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Dâmbovița pentru a proceda la soluționarea apelului declarat de reclamantă în concordanță cu dispozițiile legale, motivând în fapt și drept elementele care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților în scopul de a se asigura atât o justă soluționare a raportului juridic dedus judecății, cât și posibilitatea exercitării controlului judiciar de către instanța de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanta, domiciliată în com., sat, jud. D împotriva deciziei civile nr. 366/26.10.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții, domiciliat în B, sector 1,-, domiciliată în B, sector 1,- și intervenientul, domiciliat în com., sat, jud. D și în consecință:

Casează decizia civilă nr. 366/26.10.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, respectiv Tribunalului Dâmbovița.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, azi 25 ianuarie 2010.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Veronica Grozescu, Cristina Paula Brotac Andra

- - - - - - -

GREFIER,

VG/CC

7 ex/28.01.2010

nr- Judec.

nr- Trib.

operator de date cu caracter personal

notificare nr.3120/2006