Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 64/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE
DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE
CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZI CIVILĂ NR. 64/
Ședința publică din 21 februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Pincu Ifrim JUDECĂTOR 2: Florinița Ciorăscu
Judecător: - -
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul, împotriva deciziei civile nr.290 din 5 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns: recurentul-pârât, personal și prin procurator, intimatul-reclamant, asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.21 emisă de Baroul A-Cabinet individual și intimatul-pârât G, asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.292/2008, emisă de Baroul A-Cabinet individual, care răspunde și pentru intimații-pârâți și.
Procedura legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu timbre judiciare în valoare de 5 lei și taxă judiciară de timbru în sumă de 10,00 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că la dosar s-au depus prin serviciul registratură concluzii scrise din partea intimaților-pârâți.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul-reclamant, precizează că, în faza de apel s-a calculat taxa judiciară de timbru (filele 28 și 29), iar în recurs s-au formulat aceleași critici, astfel că taxa judiciară de timbru cuvenită la valoarea bunurilor contestate reprezintă din cea stabilită în apel; depune note scrise.
Curtea, având în vedere data soluționării cauzei în primă instanță, precum și valoarea bunurilor ce fac obiectul litigiului de față, care este sub 100.000 lei, pune în discuție excepția privind admisibilitatea căii de atac.
Recurentul-pârât solicită soluționarea recursului ca fiind admisibil.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul-reclamant, precizează că a invocat această excepție în notele scrise și solicită admiterea excepției și respingerea recursului ca inadmisibil, cu cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul pentru intimații-pârâți, arată că, raportat la valoarea obiectului din cererea introductivă, valoarea este sub 100.000 lei, astfel că hotărârea primei instanțe era atacabilă doar cu recurs. Solicită admiterea excepției și respingerea recursului ca inadmisibil, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului de față;
Constată că, prin sentința civilă nr.1177 din 22 decembrie 2006, Judecătoria Curtea d Argeș, după ce, prin încheierea din data de 18 ianuarie 2006 constatase deschise succesiunile defuncților -, și, toate în comuna, la date diferite, a dispus partajarea bunurilor rămase de pe urma fiecăruia dintre autori, bunuri evaluate prin acțiunea introductivă de instanță la un total de 119.050.000 lei vechi, prin cererea reconvențională solicitându-se completarea masei cu bunuri de 25.000.000 și un pasiv de 30.000.000 lei.
Acțiunea a fost formulată de împotriva pârâților, G, și, pârâtul formulând cerere reconvențională, iar numita a formulat cerere de intervenție în interes propriu, respinsă în principiu prin încheierea din data de 19 ianuarie 2006 aceleiași instanțe.
Bunurile au fost atribuite potrivit expertizei întocmită în cauză, în așa fel încât tuturor loturilor să le revină bunuri în natură iar sultele datorate să fie cât mai mici.
Împotriva sentinței și a încheierii de admitere în principiu a formulat apel pârâtul criticând-o pentru greșita compunere a masei succesorale.
Prin decizia civilă nr.290 din 5 octombrie 2007, Tribunalul Argeș în complet de apel a respins calea de atac ca nefondată, reținând în fapt că între părți a mai existat o judecată în cadrul căreia s-a reținut că o parte din bunurile succesiunii lui au fost înstrăinate prin contract de întreținere, așa încât ele nu pot face parte din masa succesorală, iar în ceea ce privește pretinsul contract de donație invocat de către pârât, acesta nu întrunește condiția autenticității cerută de art.113 Cod civil. În sfârșit, ultima critică vizând greșitele valori ale unor bunuri a fost respinsă ca urmare a impreciziunii acesteia, partea neînțelegând să arate care consideră că ar fi valoarea reală și pentru care argumente, în vreme ce expertiza de evaluare a formulat criterii, partea neformulând obiecțiuni cu privire la lucrări sub acest aspect.
Împotriva deciziei, în termen, a formulat recurs, invocând mai multe motive de nelegalitate și netemeinicie, în drept invocând dispozițiile art.304 pct.7, 8 și 9 Cod procedură civilă.
O primă critică o constituie greșita calificare a căii de atac ca fiind apelul iar nu recursul, deși judecătoria a menționat această cale și așa a și fost declarată.
Asupra fondului, instanța a ignorat faptul că, printr-o altă hotărâre judecătorească, irevocabilă din anul 2000, fost rezolvit contractul de întreținere și dispusă repunerea părților în situația anterioară, pe cale de consecință, bunurile reintrând în masa succesorală.
În ceea ce privește contractul de donație, instanța nu a observat că acesta deține o încheiere de legalizare a copiei, așa încât trebuia considerat pe deplin valabil, la fel ca și cel intitulat chitanță legalizat de asemenea pentru conformitate.
Cât despre bunurile mobile se pretinde că în mod greșit s-a dovedit existența lor în masa partajabilă pentru unele, iar pentru altele greșit s-a reținut că ar mai putea aparține acestei mase, câtă vreme au trecut mai mult de 3 ani decât sunt posedate de către recurent.
În sfârșit, ultima critică vizează greșita considerare drept corectă a evaluării bunurilor din partaj.
Curtea, în ședința publică de astăzi, 25 februarie 2008, luat cu prioritate în discuție excepția admisibilității căii de atac promovate față de valoarea indicată pentru bunuri la data investirii instanțelor judecătorești, chestiune avută în vedere sub o altă formă și de către recurent atunci când a formulat prima critică asupra deciziei tribunalului, dar și de intimați potrivit întâmpinării depuse prin apărător la dosar.
Potrivit dispozițiilor art.2821alin.1, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind - litigii al căror obiect are o valoare de până la un miliard lei inclusiv (100.000 lei RON).
Cum se poate observa, legiuitorul a înțeles să confere un mai mare grad de celeritate în soluționare acelor litigii considerate de mai mică importanță, alegând criteriul patrimonial. Astfel, nu s-a raportat la cereri evaluabile, ci la litigii privind obiect de o valoare mai mică de un miliard lei inclusiv (100.000 lei RON).
În această situație, indiferent de natura litigiului, ceea ce s-a avut în vedere o constituie importanța patrimonială a bunului asupra căruia poartă litigiul.
Că este așa, vin să confirme inclusiv dispozițiile speciale ale procedurii de partaj succesoral. La art.6738Cod procedură civilă, se prevede, în mod expres, susceptibilitatea încheierilor prevăzute la art.6736alin.1 și art.673 Cod procedură civilă, de a fi atacate cu apel sau după caz cu recurs odată cu fondul, fiind supuse acelorași căi de atac ca și hotărârea dată asupra fondului procesului.
Cum se poate observa, în materia partajului se acceptă de către legiuitorul susceptibilitatea unei hotărâri de a fi atacată numai cu recurs.
Singura dispoziție care exclude calea de atac a apelului în procedura civilă română o constituie dispozițiile art.2821sus menționate.
Ca atare, legiuitorul își menține în mod cursiv raționamentul de a atribui o importanță mai mică litigiilor de orice natură care poartă asupra unui obiect de o valoare mai mică, indiferent că ar fi vorba despre acțiuni neevaluabile în sensul legii privind taxele de timbru.
De altfel, faptul că s-a avut în vedere valoarea obiectului litigiului o constituie și dispozițiile art.2 alin.1 lit.b Cod procedură civilă, care, atribuind în primă instanță tribunalelor judecata litigiilor ce au obiecte cu o valoare mai mare de 500 lei, exclude partajele de la această atribuire de competență, indiferent de valoarea lor.
Prin urmare, criteriul avut în vedere de legiuitor întâlnindu-se și în pricina de față, bunurile a căror proprietate s-a transmis prin succesiunea supusă dezbaterii fiind de o valoare mai mică de un miliard lei (100.000 lei RON), așa cum rezultă din cele arătate în cuvântul asupra fondului dezbaterilor de către recurentă, ca și prin motivele de recurs, constatăm că în cauză soluția dată de către tribunal este una de recurs, iar nu una de apel.
În această situație, hotărârea pronunțată de tribunal, chiar și într-o compunere greșită, fiind una pronunțată în recurs, față de disp.art.299 alin.1 Cod procedură civilă, ea nu este supusă recursului, prin urmare prezenta cale de atac se observă a fi inadmisibilă, motiv pentru care ea are a fi respinsă. fără ca aceasta să semnifice îngrădirea liberului acces la justiție sau de încălcare a dreptului la un proces echitabil. Aceasta, pentru că pricina s-a bucurat de dublul grad de jurisdicție pe care legiuitorul i l-a prevăzut, apelul fiind, chiar mai permisiv în privința termenelor de motivare, a probelor ce pot fi administrare, decât recursul și asigurându-se pe deplin dreptul persoanei la un recurs efectiv în fața unei instanțe naționale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicție.
Pe cale de consecință, urmează a nu fi examinate criticile aduse asupra fondului soluției de apel.
Având în vedere dispozițiile art.274 alin.3 Cod procedură civilă, Curtea urmează a admite cererea intimaților de a li se plăti cheltuielile de judecată făcute în recurs, însă, văzând că înșiși aceștia invocă excepția de inadmisibilitate, constată că se impune o micșorare în condițiile textului de mai sus a onorariului de avocat achitat către apărător, de către intimații, și, la, considerând valoarea încasată ca nepotrivit de mare față de munca îndeplinită de avocat.
Pe cale de consecință, recurentul urmează a fi obligat la plata sumelor de 1.000 lei către intimații, și, în solidar, precum și a celei de 1.000 lei către intimatul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul civil declarat de pârâtul, împotriva deciziei civile nr.290 din 5 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind reclamantul și pârâții G, și.
Obligă pe recurent la plata sumelor de 1.000 lei către intimații G, și, în solidar după reducerea onorariului de avocat de la 2.000 lei, precum și de 1.000 lei, către intimatul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 februarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
-,
Grefier,
Red./26.02.2008
GM/2 ex.
Jud.apel:
Președinte:Corina Pincu IfrimJudecători:Corina Pincu Ifrim, Florinița Ciorăscu
