Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 648/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 648/2009-
Ședința publică din 09.04.2009
PREȘEDINTE: Trif Doina
JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia
JUDECĂTOR 3: Stan Aurelia
Grefier:
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil declarat de recurenta pârâtă domiciliată în O,-, - 5,.6, județul B, în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în comuna, nr.7, județul B, intimații pârâți domiciliată în, nr.7, județul B, domiciliată în O,-, - 1,.1,.4, județul B și intimat intervenient domiciliat în A,-, județul A, împotriva deciziei civile nr. 314/ din 14 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost schimbată în parte sentința civilă nr.5331 din 13 octombrie 2003, pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr.11958/2001, având ca obiect: partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în cauză, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se costată că fondul cauzei a fost dezbătut în ședința publică din data de 02.04.2009, când părțile prezente au pus concluzii asupra recursului în încheierea de acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 09.04.2009, când s-a pronunțat hotărârea.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5331 din 13 octombrie 2003 pronunțată de Judecătoria Oradeaa fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâtele și;
S-a constatat că masa succesorală rămasă după defunctul se compune din cota de parte din imobilul situat în O,-, -.5,.6, județul B, înscris în CF nr. 64182 O, sub nr. top. 2683/4/VI;
S-a constatat că părțile din cauză sunt moștenitoare cu o cotă egală de câte 3/16 părți iar defuncta cu o cotă de 4/16 părți din masa succesorală;
S-a constatat că masa succesorală rămasă după defuncta se compune din:
a). cota de 20/32 părți din apartamentul mai sus menționat;
b). cota de 1/1 parte din imobilul situat în la nr. 7, înscris în CF 836, cu nr. top. 454/1 ce reprezintă terne în intravilan cu o suprafață de 700 mp. și cota de parte din casa edificată pe acest teren;
S-a constatat calitatea de moștenitori ai părților din cauză, în cote egale de câte părți și s-a dispus predarea succesiunii;
S-a constatat că pârâtele și și-au vândut reclamantului cota lor de proprietate din apartamentul din O,-, -.5,.6, județul B, astfel că reclamantul - deține în proprietate cota de părți din imobil iar reclamanta cota de părți din imobil;
S-a dispus sistarea indiviziunii prin formare a două loturi:
- LOTUL I - apartamentul nr. 6 situat în O,-, -.5, județul B, înscris în CF mai sus menționat;
- LOTUL II - casa în cota de părți și terenul în suprafață de 700 mp. situat în nr. 7, județul B, înscris în CF mai sus menționat;
S-a atribuit LOTUL I în proprietatea reclamantului iar LOTUL II în proprietatea reclamantei și a fost obligat reclamantul să plătească reclamantei suma de 91.250.000 lei cu titlul de sultă;
Reclamanta a fost obligată să plătească fiecăreia dintre pârâtele - și suma de 28.750.000 lei cu titlul de sultă;
S-a respins cererea reclamantului privind obligarea reclamantei la plata folosului de tras;
S-a respins cererea de intervenție formulată în interes propriu de intervenienta;
S-au compensat cheltuielile de judecată între părți.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Defunctul a decedat la data de 8 decembrie 1995 în O iar conform certificatului de moștenitor nr. 260/1996 eliberat de BNP, în urma defunctului a rămas ca masă succesorală cota de parte din imobilul înscris în CF individual nr. 64182 O, nr. top. 2683/4/6, restul de parte formând cota soției supraviețuitoare ca parte din bunuri comune.
Defuncta a decedat la data de 30 noiembrie 2001, lăsând ca masă succesorală cota de 20/32 părți din bunul indicat mai sus iar ca moștenitori pe cei 4 copii respectiv pârâții, și în cote egale de fiecare.
Prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la 1 martie 2002 pârâtele și au vândut pârâtului cota lor din imobilul situat în O, astfel încât acesta deține în proprietate o cotă de din imobil.
S-a reținut conform raportului de expertiză că valoarea de circulație a acestui imobil este de 480.000.000 lei, astfel încât partea ce i-ar reveni reclamantei este de 120.000.000 lei vechi.
În ceea ce privește imobilul din nr.7, acesta este întabulat pe numele defunctei dar parte din casă este întabulat pe numele numitei.
Prin raportul de expertiză, acest imobil a fost evaluat la 160.000.000 lei însă întrucât proprietatea asupra casei aparține doar în cotă de defunctei instanța a scos din masa succesorală Corpul I din clădire, rămânând o valoare de 115.000.000 lei, din care cota ce se cuvine fiecărui moștenitor înseamnă 28.750 lei.
În ceea ce privește bunurile mobile și animalele existente în gospodăria defuncților și, instanța a constatat că nu a fost făcută dovada acestora, astfel încât nu le-a inclus în masa succesorală.
La sistarea indiviziunii, instanța a reținut că întrucât reclamantul deține din apartamentul din O, în temeiul art. 673 Cod proc. civilă este îndreptățit la atribuirea acestuia în natură cu plata sultei aferente către pârâta.
Întrucât aceasta și-a exprimat la rândul său dorința de a primi în natură o parte din moștenirea părintească, instanța i-a atribuit LOTUL II format din terenul în supraf. de 700 mp. și casă situată în, mai puțin corpul I din clădire, cu plata sultei aferente fiecărui moștenitor.
În ceea ce privește cererea de raportare a donației de 26.000 lei pe care reclamantul ar fi primit-o de la def., instanța a apreciat că aceasta este neîntemeiată atâta timp cât nu s-a putut demonstra că donația chiar a avut loc.
Cu privire la terenul ce face obiectul Titlului de Proprietate nr. 1113/24 iunie 1999 eliberat în favoarea numitului s-a reținut că acesta nu poate face obiectul partajului întrucât nu s-a făcut dovada întabulării în Cartea Funciară.
Cererea de intervenție formulată de numita a fost respinsă întrucât intervenienta nu a înțeles să-și probeze cererea prin nici un mijloc de probă.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel atât cât și și reclamantul.
Prin decizia civilă nr. 314/ din 14 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-au admis ca fondate apelurile civile formulate de apelanții domiciliat în localitatea nr.7, județul B, domiciliată în localitatea nr.7, județul B, domiciliată în O-, -.5,.6, județul B și domiciliată în O,-, -1,.,.4, județul B în contradictoriu cu intimații, și domiciliat în A,-, județul A împotriva sentinței civile nr. 5331 din 13 octombrie 2003 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că:
S-a constatat că reclamanta deține cota de părți din imobil.
A fost obligat reclamantul să plătească reclamantei suma de 19.734 lei cu titlul de sultă.
A fost obligată reclamanta să plătească fiecăreia dintre pârâtele și suma de 7.766 lei cu titlu de sultă.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței atacate.
Au fost obligați intimații, și la 325 lei fiecare în favoarea apelantei .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:
În ceea ce privește apelurile formulate de apelantele și, instanța a constatat că acestea sunt fondate sub aspectul reactualizării valorii de circulație a imobilelor ce intră în masa succesorală și implicit a sultelor ce se cuvin fiecărui comoștenitor raportat la concluziile Raportului de expertiză efectuat în apel, reținându-se ca se impune reactualizarea acestora în sensul că reclamantul va plăti reclamantei suma de 19.734 lei cu titlul de sultă, iar reclamanta va plăti fiecăreia dintre pârâtele și suma de 7.766 lei cu titlu de sultă.
În ceea ce privește susținerile acestor apelante referitoare la includerea în masa succesorală a animalelor ce au rămas în gospodărie la data decesului defunctei, acestea nu pot fi primite, în mod corect instanța de fond constatând că, datorită caracterului incert atât al existenței acestora cât și mai ales a destinației și a folosirii sumelor rezultate din valorificarea lor, ele nu pot fi incluse în masa succesorală.
Astfel, chiar dacă martorii au arătat că la data decesului, avea în gospodărie 7-8 vaci, nu s-a putut stabili cine a înstrăinat aceste animale, cui a profitat prețul primit și nici care a fost acela.
În acest sens martorul a arătat că animalele au fost vândute de, două dintre ele fiind date la, însă arată totodată că cerealele ce s-au regăsit în gospodărie au fost luate de apelanta și că nu știe dacă prețul obținut pentru animale a fost folosit pentru cheltuielile de înmormântare și parastas.
Mai mult, apelantul intimat susține că vitele au fost vândute iar din prețul obținut au fost acoperite cheltuielile de înmormântare și parastas, în timp ce martora a declarat că "două vaci au fost la sora mai mică pe nume ".
Nu se poate stabili cu certitudine nici data vânzării acestora, martora arătând că nu știe ce s-a făcut cu banii obținuți din vânzarea animalelor și că vacile au fost vândute și înainte și după decesul defunctei.
Cu privire la donația pe care apelantele și susțin că defuncta ar fi făcut-o în favoarea apelantului intimat, în mod corect instanța de fond a reținut că din probele administrate nu rezultă în mod neechivoc că aceasta a avut loc, declarațiile martorilor neputând forma convingerea instanței cu privire la obiectul acesteia și condițiile în care donația ar fi avut loc.
Nici martorii audiați în fața instanței de apel nu au adus lămuriri suplimentare sub acest aspect, prezumând doar că intimatul și-ar fi cumpărat o mașină din banii dați de mama sa, deoarece la acea dată acesta nu realiza venituri.
Or, o simplă presupunere a martorilor nu este suficientă pentru a proba existența donației, probă absolut necesară pentru a se putea dispune raportul acesteia la masa succesorală.
Cu privire la modalitatea de partajare, în mod corect instanța de fond a reținut drept criteriu esențial de atribuire în natură a imobilului din O către pârâtul apelant, faptul că acesta deține o cotă de din imobil față de cota de cât deține apelanta reclamantă.
Acest criteriu este prioritar, dată fiind superioritatea evidentă a cotei apelantului pârât, restul criteriilor invocate de către apelanta respectiv faptul că a folosit bunul din 1986 având un caracter subsidiar ce ar avea relevanță în condițiile în care cotele de proprietate ale părților ar fi sensibil egale.
Mai mult, nu s-a făcut dovada că apelantul pârât ar deține în proprietate altă locuință, situație care, din considerente de echitate, ar fi putut justifica eventual atribuirea în natură a acestuia către apelanta reclamantă.
Nu pot fi reținute nici susținerile apelantei pârâte potrivit cărora ar fi fost indusă în eroare de către pârâtul cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare, prin sentința civilă nr. 5244/2005 pronunțată de Judecătoria Oradea și rămasă irevocabilă respingându-se ca neîntemeiată acțiunea formulată de aceasta având ca obiect tocmai nulitatea absolută a contractului în discuție.
Referitor la imobilul situat în - ce reprezintă în natură casă și teren în suprafață de 700 mp. - în mod corect instanța a reținut că în masa succesorală intră doar cota de din casă, din înscrierile făcute în CF 836 rezultând că asupra diferenței de cotă de este întabulată numita, cotă ce se circumscrie corpului de clădire I - identificat prin aportul de expertiză, efectuat în cauză.
În ceea ce privește susținerile din apelul formulat de pârâtul, instanța a reținut că acestea sunt întemeiate doar în ceea ce privește existența erorii materiale din dispozitivul hotărârii și anume faptul că în mod greșit s-a trecut cota reclamantei ca fiind din imobil, în loc de așa cum este corect.
Capătul de cerere cu privire la folosul de tras a fost însă în mod corect respins de către instanța de fond, apelanta reclamantă deținând posesia asupra acestui imobil în calitatea sa de coproprietară, dreptul său întinzându-se asupra fiecărei cote ideale, matematice, abstracte din bunul indiviz.
Apelantul nu a făcut dovada că reclamanta i-ar fi împiedicat accesul în imobil și folosința acestuia, pentru a putea pretinde existența unui prejudiciu cauzat de o astfel de conduită.
În consecință, pentru ansamblul considerentelor de fapt și de drept expuse mai sus, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă instanța a admis apelurile formulate și a dispus modificarea în parte a sentinței civile nr. 5331/2003 a Judecătoriei Oradea, conform dispozitivului prezentei decizii.
În temeiul art. 274 Cod proc. civilă a obligat intimații, și la cheltuieli de judecată în cuantum de 325 lei fiecare în favoarea apelantei, sumă obținută după compensare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea lui și în principal casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea hotărârii recurate în sensul atribuirii către ea a imobilului situat în O,-, - 5,. 6, înscris în CF nr. 64182 O, cu obligarea la plata unei sulte.
În motivarea recursului se arată că există neconcordanță între dispozitivul și considerentele deciziei, ceea ce în opinia majoritară a doctrinei și a practicii judiciare echivalează cu o nesoluționare în fond a cauzei, fapt ce ar atrage casarea cu trimitere prev. de art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă. astfel, în dispozitivul deciziei recurate, instanța de apel declară ca admise apelurile inclusiv cel al recurentei, iar în considerente se rezumă la motivarea reactualizării valorii de circulație imobilelor ce intră în masa succesorală și implicit a sultelor, chestiuni care nu au fost solicitate în apel, iar apoi considerentele conțin argumentele pentru care instanța de fond a procedat corect la respingerea capătului de cerere referitor la includerea în masa succesorală animalelor și a celui privitor la raportarea donației făcute în favoarea lui. Ori, considerentele unei hotărâri trebuie să fie în deplină concordanță cu soluția din cauză, ceea ce nu se realizează în decizia din speță.
În al doilea rând, instanța de apel a făcut o greșită aplicare a legii întrucât a făcut o ierarhizare criteriilor de atribuire enumerate de art. 673 ind. 9 Cod procedură civilă și reține ca și criteriu esențial și prioritar, pe acela referitor la mărimea cotei deținute din bunul supus partajului, ori art. 673 indice 9 Cod procedură civilă face o enumerare pur exemplificativă a acestor criterii, lăsând loc și altor criterii pe care instanțele le pot avea în vedere în funcție de situațiile concrete. Astfel, în cazul din speță, recurenta locuiește în apartamentul din O încă din 1986, împreună cu cei doi copii ai ei, nu deține o altă locuință, s-a ocupat de întreținerea corespunzătoare a lui, aducându-i și îmbunătățiri și plătind toate taxele aferente încă din anul 1986, iar imobilul de la ce i-a fost atribuit nu-l vrea și nici nu l-a cerut, astfel că nu putea instanța să i-l atribuie.
În fine, instanța de apel a mai comis o eroare, și anume a reținut că din imobilul situat în ce reprezintă în natură și 700 mp teren, în masa succesorală ar intra doar din înscrierile făcute în CF nr. 836, asupra diferenței fiind întabulată, ceea ce este inexact deoarece în anul 2001 transmis cota sa, mamei părților,.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 312 alin. 3 și 5, 304 pct. 9 și 7 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei recurate ca fiind legală și temeinică.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, instanța reține următoarele:
În privința motivului de recurs principal în baza căruia se solicită casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare, instanța de recurs constată că există deplină concordanță între motivare și soluția adoptată. Recurenta a formulat apel, tot ea a fost cea care la termenul de judecată din 23.05.2007 a solicitat reevaluarea imobilului, probațiune încuviințată de instanță și în baza căreia evident că s-au recalculat sultele stabilite în sarcina părților. Deci reevaluarea imobilelor a fost solicitată chiar de recurenta apelantă și nu se poate reține incidența vreunui motiv de casare.
Referitor la criteriul avut în vedere de instanțe când au atribuit apartamentul în litigiu la reclamant, chiar dacă într-adevăr nu este un criteriu absolut, în mod corect instanțele au ținut cont de mărimea cotei reclamantului, alte criterii cum ar fi faptul că locuiește din 1986, că nu are altă locuință și că l-a întreținut în mod corespunzător, au fost apreciate ca nerelevante, mai ales că nici reclamantul nu are altă locuință, iar faptul că l-a întreținut era normal câtă vreme ea l-a folosit.
Oricum, recurenta nu a putut dovedi vreun criteriu care să încline în favoarea ei balanța atribuirii apartamentului, investiții făcute anterior, cu acordul coproprietarilor nu s-au dovedit, iar faptul că a locuit din 1986 în apartament și a achitat taxele aferente, este un element de conjunctură și nu poate constitui un criteriu care să prevaleze față de cota superioară a reclamantului, astfel că nu se poate reține vreun aspect de nelegalitate a hotărârii recurate, din acest punct de vedere.
În fine, referitor la eroarea instanței de apel privind includerea în masa de împărțit doar cotei de din imobilul înscris în CF nr. 836, se constată că situația scriptică din CF nu reflectă realitatea faptică. Cu ocazia efectuării expertizei s-a constatat că pe teren există 3 corpuri de clădire, din care unul este ocupat și folosit de, aspect confirmat și de recurentă și de martorii audiați în apel.
Ca atare, câtă vreme instanțele au concretizat ce reprezintă cota de din casele identificate pe teren de expert, respectiv mai puțin corpul I de clădire pe care îl ocupă, raportat și la recunoașterile părților cu privire la acest aspect, nu se poate reține că este o eroare a instanței în modul în care a dispus sistarea indiviziunii.
Cât despre faptul că recurenta nu a solicitat și nu-i poate fi atribuit imobilul din, aceasta are posibilitatea să-l vândă dacă nu are nevoie de el, dar câtă vreme și-a exprimat dorința de a primi în natură o parte din moștenire, instanțele au procedat în mod corect.
Față de toate cele expuse mai sus, recursul este nefondat și va fi respins în baza prevederilor art. 312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurenta pârâtă domiciliată în O,-, - 5,.6, județul B, în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în comuna, nr.7, județul B, intimații pârâți domiciliată în, nr.7, județul B, domiciliată în O,-, - 1,.1,.4, județul B și intimat intervenient domiciliat în A,-, județul A, împotriva deciziei civile nr. 314/ din 14 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 09.04.2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
- redactat hotărâre în concept - judecător - - - 10.04.2009
- judecător fond -
- judecători apel -, -
- dact. gref. - 10.04.2009 - 2 ex.
Președinte:Trif DoinaJudecători:Trif Doina, Moșincat Eugenia, Stan Aurelia
