Rectificare carte funciara. Speta. Decizia 646/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 646/2009-
Ședința publică din 02.04.2009
PREȘEDINTE: Trif Doina
JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia
JUDECĂTOR 3: Stan Aurelia
Grefier:
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil declarat de recurenții reclamanți, toți cu domiciliul în A,-, județul A, în contradictoriu cu intimații pârâți succesor în drepturi a - SRL, cu domiciliul în, nr. 124, județul S M, succesor în drepturi a - SRL, cu domiciliul în, nr. 73, județul S M, succesor în drepturi a - SRL, cu domiciliul în, nr. 130, județul S M, intimații - SRL S M, cu sediul în S M,-, județul S M, - SRL prin lichidator SRL S M, cu sediul în S M,-, județul S M, împotriva deciziei civile nr. 310/Ap din data de 05.12.2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, prin care s-a schimbat în totalitate sentința civilă nr. 3581 din data de 10.06.2008, pronunțată de Judecătoria Satu Mare, în dosar nr-, având ca obiect rectificare CF.
La apelul nominal făcut în cauză, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că fondul cauzei a fost dezbătut în ședința publică din data de 02.04.2009, când părțile prezente au pus concluzii asupra recursului prin încheierea din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 09.04.2009, când s-a pronunțat hotărârea.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3581/10.06.2008 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr-, a fos5t admisă acțiunea civilă promovată de reclamanții, și, astfel cum a fost aceasta precizată și completată ulterior, împotriva pârâților - SRL prin lichidator - SRL S M, - SRL prin succesorii în drepturi, și, și - SRL S M și în consecință s-a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare nr.3678/2000 încheiat între - SRL și - SRL S M în privința parcelelor de teren de sub nr.top.156/17 și 156/18 din CF nr.502 și 491, dispunându-se totodată rectificarea înscrierilor de carte funciară în privința acestora prin radierea pozițiilor nr.B1-3 din CF nr.491 și a pozițiilor nr. și din aceeași coală, fiind obligați totodată pârâții să lase reclamanților în deplină posesie și proprietate parcela de teren de sub nr.top.156/15 din CF nr.332 precum și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate reclamanților.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că potrivit înscrierilor din CF nr.332, proprietar tabular al parcelei de sub nr.top.156/15 este (), în prezent decedat, ai cărui moștenitori sunt reclamanții în cauză și că, în pofida acestei înscrieri din evidențele de carte funciară, în privința parcelei de sub nr.top.156/15 s-a operat o dezmembrare și apoi o transcriere a dreptului de proprietate în favoarea - SRL și - SRL (), aceasta din urmă înstrăinind respectivul teren în favoarea - SRL S
Raportat la această stare de fapt prima instanță a apreciat că operațiunile de dezmembrare, comasare și înscriere a transferului de proprietate sunt pe de o parte inopozabile reclamanților, iar pe de altă parte înscrieri nevalabile, reținându-se totodată și nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat - SRL S M și - SRL, fundamentat pe reaua credință a cumpărătorului care ar fi putut lua cunoștință despre situația juridică a imobilului prin simpla lecturare a colii de carte funciară.
În acest context, prima instanță a apreciat că în cauză își găsesc aplicarea disp.art.34 pct.1 din Legea nr.7/1996, art.480 Cod civil, art.44 alin.1-3 din Constituția României și art.1 din Protocolul nr.1 al CEDO,admițând acțiunea reclamanților astfel cum a fost formulată și respingând excepțiile procesuale și procedurale invocate de către pârâții în cauză (fila nr.135 verso, alin.6 din dosar nr-)
Împotriva acestei sentințe au promovat în termenul legal calea de atac intitulată recurs, pe de o parte succesorii în drepturi ai pârâtei - SRL, persoanele fizice, și, solicitând modificarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamanților, invocând pe cale de excepție împlinirea cursului prescripției achizitive în favoarea acestora, iar pe de altă parte prescripția extinctivă a dreptului material la acțiune al reclamanților, raportat la împrejurarea că nulitatea invocată este una relativă, prescriptibilă în termenul general de 3 ani de zile iar nu una absolută, imprescriptibilă extinctiv.
Pe de altă parte, împotriva aceleiași sentințe a promovat calea de atac intitulată recurs, pârâta - SRL (fila nr.28), solicitând modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamanților, invocând buna credință în calitate de terț cumpărător precum și inadmisibilitatea promovării acțiunii de către reclamanți, prin prisma unei soluții pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție într-o speță similară (filele nr.50-53 din dosarul de apel).
În ședința publică de la termenul din data de 28.10.2008 (filele nr.73-74) instanța a procedat la recalificarea căii de atac promovate în cauză, întemeiat pe disp.art.84 și 135 Cod de procedură civilă, raportat la art.56 din Legea nr.7/1996 republicată, având în vedere capătul principal al cererii reclamanților, acela vizând rectificarea înscrierilor de carte funciară.
Prin decizia civilă nr. 310/Ap din data de 05.12.2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr- s-au admis apelurile declarate de apelanții-pârâți,.în com. nr.124, jud.S M,.în com. nr.73, jud.S M, și,.în com. nr.130, jud.S M, succesori în drepturi ai - "" SRL și - " " SRL, cu sediul în mun.S M,-, jud.S M, împotriva sentinței civile nr.3581/10.06.2008 și a încheierilor pronunțate de Judecătoria Satu Mare în dosar nr- și nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, și, toți cu.în mun.A,-, jud.A, și cu intimatul-pârât - " " SRL, prin lichidator - " " SRL, cu sediul în mun.S M, str.- nr.10, jud.S M și în consecință:
S-a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că admite excepția prescripției achizitive întemeiată pe disp.art.27 din Decretul-Lege nr.115/1938, invocată de apelanții-pârâți succesori în drepturi ai - "" SRL, admite excepția bunei-credințe a apelantei-pârâte - " " SRL și pe cea a prescripției extinctive întemeiate pe disp.art.36 din Legea nr.7/1996, invocate de către această din urmă apelantă, și în consecință respinge acțiunea reclamanților.
S- menținut soluția primei instanțe în privința celorlalte excepții și incidente procedurale dezlegate prin încheierile apelate.
Au fost obligați intimații-reclamanți să plătească apelanților-pârâți succesori în drepturi ai - SRL suma de 1539,65 lei RON, cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel avut în vedere următoarele considerente:
Potrivit înscrierilor din CF nr.332 (fila nr.14 din dosar nr- atașat la dosarul cauzei, în care a fost înregistrată inițial acțiunea reclamanților) proprietar tabular al parcelei de sub nr.top.156/11 figurează la poziția nr.B1, antecesorul reclamanților în cauză, după cum rezultă din arborele genealogic și actele de stare civilă depuse de aceștia, inclusiv certificatele de moștenitor nr.909-911/14.12.1998 (filele nr.132-137 idem).
Potrivit înscrierilor din aceeași coală CF parcela de sub nr.top.156/11 a fost dezmembrată sub două nr.top.noi 156/14 și 156/15, în temeiul sentinței civile nr.2379/1990 a Judecătoriei Satu Mare și a schiței de parcelare ce a făcut parte integrantă din această hotărâre, iar în baza aceleiași sentințe parcela de sub nr.top.nou 156/15 a fost transcrisă într-o nouă coală de carte funciară CF nr.491 în favoarea - SRL.
De asemenea, ulterior, în temeiul sentinței civile nr.9650/1998 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr.7238/1998 și a schiței de dezmembrare parte integrantă a acestei hotărâri, parcela de sub nr.top.nou 156/14 a fost dezmembrată sub două nr.top.noi 156/21 și 156/22, cea dintâi fiind transcrisă în CF nr.502 în favoarea - SRL, com. jud.S M, iar ulterior înstrăinării prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3678/09.06.2000 (filele nr.50-51 idem) către - SRL SM( fila nr.15 verso).
Raportat la această stare de fapt instanța de apel a reținut că, pe de o parte s-a invocat de către reclamanți nulitatea dezmembrărilor și a vânzării-cumpărării din data de 09.06.2000, raportat la înscrierile de carte funciară existente inițial în CF nr.332, inclusiv reaua-credință a cumpărătorului - SRL S M, care nu a consultat aceste evidențe de carte funciară, iar pe de altă parte că s-au invocat în cauză, pe cale de excepție, mai multe incidente prealabile, respinse în bloc de către prima instanță atât prin încheierea de ședință din 03.06.2008 (fila nr.133 din dosar nr-) cât și prin sentința ce face obiectul prezentului apel.
Tribunalul a reținut că au fost invocate excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, și, contestându-se calitatea acestora de succesori în drepturi ai def., precum și excepția lipsei de interes pentru anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat de - SRL cu - SRL, prin prisma art.27 și 28 din Legea nr.18/1991 (filele nr.45-46 din dosar nr-), aspecte cărora reclamanții le-au răspuns prin înscrisurile doveditoare ale calității de moștenitor (filele nr.132-137 idem) precum și prin expunerea raționamentului judiciar exprimat într-o speță similară, prin decizia civilă nr.1276/08.12.2005 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr.4335/2005 (filele nr.116-118) precum și prin întâmpinarea depusă la data de 22.03.2007 (filele nr.79-80), astfel încât, prin prisma celor expuse, tribunalul apreciază ca fiind legală și temeinică soluția primei instanțe de respingere a celor două excepții.
De asemenea, s-a mai reținut că pârâta - SRL a invocat în fața instanței de fond pe cale de excepție, buna sa credință în calitate de terț subdobânditor de drepturi reale imobiliare oneroase, raportat la înscrierile din CF nr.502, precum și excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune al reclamanților în privința promovării rectificării de carte funciară (fila nr.82 idem), excepții de asemenea respinse de către prima instanță.
În privința acestor din urmă incidente prealabile, reținând că au fost reiterate de către apelanta pârâtă - SRL și în cadrul apelului promovat împotriva sentinței și a tuturor încheierilor pronunțate (fila nr.52 din dosarul de apel), precum și faptul că în apel s-a invocat pe cale de excepție prescripția achizitivă împlinită în favoarea celorlalți apelanți, tribunalul a analizat cu prioritate în condițiile art.137 raportat la art.298 Cod de procedură civilă respectivele chestiuni prejudiciale.
În ce privește împlinirea cursului prescripției achizitive în favoarea - SRL, întemeiată pe disp.art.27 din Decretul Lege nr.115/1938, invocată de către apelanții-pârâți, și (filele nr.2, 3 din dosarul de apel) tribunalul a reținut că potrivit înscrierilor din CF nr.491 întabularea dreptului de proprietate al - SRL s-a realizat în temeiul încheierii nr.6977/13.07.1993, sub poziția B1, în temeiul sentinței civile nr.2379/1993 a Judecătoriei Satu mare și a schiței de parcelare care a făcut parte integrantă din această hotărâre (fila nr.18 din dosar nr-).
Pe de altă parte acțiunea civilă a reclamanților, și a fost înregistrată la data de 02.11.2006 sub dosar nr- al Judecătoriei Satu Mare, (acest dosar fiind soluționat prin încheierea nr.1315/04.03.2008 prin care s-a luat act de renunțarea la judecată a pârâtei - SRL S M la cererea de chemare în garanție a garantului - SRL prin lichidator judiciar - SRL și s-a disjuns acțiunea principală a reclamanților, înregistrându-se sub dosar nr- al Judecătoriei Satu Mare și fiind soluționat ulterior prin sentința civilă nr.3581/10.06.2008 a Judecătoriei Satu Mare, ce face obiectul prezentului apel).
În aceste condiții, tribunalul a constatat că între data înscrierii în evidențele de carte funciară a dreptului tabular de proprietate dobândit de către - SRL (13.07.1993) și data promovării de către reclamanții, și a cererii introductive în instanță prin care și-au exteriorizat ieșirea din pasivitate (02.11.2006) a trecut un interval de timp de peste 13 ani de zile.
Având în vedere că disp.art.27 din Decretul-Lege nr.115/1938 impun drept condiție legală a uzucapiunii tabulare, prin convalescența titlului, un termen de 10 ani de zile, instanța de apel a constatat că această condiție legală se prezintă a fi îndeplinită în prezenta cauză.
De asemenea, în privința regimului juridic aplicabil posesiei exercitate de către dobânditorul - SRL, raportat la succesiunea actelor normative în timp, tribunalul a reținut că în speță cursul prescripției achizitive a început în perioada în care a era în vigoare Decretul-Lege nr.115/1938, anterior adoptării Legii nr.7/1996 și că s-a împlinit ulterior intrării în vigoare a acestui act normativ, situație tranzitorie lămurită prin decizia nr.86/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată într-un recurs în interesul legii aplicabil în cauză conform disp.art.329 alin.3 partea finală Cod de procedură civilă în sensul că uzucapiunii în cauză urmează a-i fi aplicabile dispozițiile normative cuprinse în Decretul-Lege nr.115/1938.
În schimb, o altă condiție legală impusă prin disp.art.27 din Decretul-Lege nr.115/1938 este aceea a bunei-credințe a uzucapantului, bună credință care trebuie să existe cel puțin la data începerii cursului prescripției achizitive.
Sub acest aspect, instanța de apel a constatat că potrivit înscrierilor din CF nr.491 (filele nr.17-19 din dosar nr-) coroborat cu dispozitivul și considerentele sentinței civile nr.2931/14.04.1993 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr.2379/1993 (filele nr.22-23 idem), respectiva dezmembrare și constatare a dobândirii prin vânzare-cumpărare a terenurilor în litigiu de către - SRL, în condițiile art.28 și 93 din Legea nr.18/1991 în redactarea existentă la acel moment, s-a operat în temeiul unei hotărâri judecătorești devenită irevocabilă și intrată în puterea lucrului judecat.
Este adevărat că, după cum a reținut și prima instanță, hotărârea judecătorească de mai sus este inopozabilă intimaților-reclamanți din prezenta cauză. În mod indubitabil însă, ea a produs efecte, atât între părțile din respectivul litigiu, cât și față de terți, prin înscrierea în evidențele de carte funciară a dispozitivului acestei sentințe. Aceasta este de altfel și una dintre funcțiile îndeplinite de sistemele de publicitate imobiliară, în speță de evidențele de carte funciară, aceea a asigurării publicității și opozabilității față de terți.
În acest context, raportat la împrejurarea că dreptul subdobânditorului cumpărător în condițiile art.28 și 93 din Legea nr.18/1991 - SRL a fost confirmat printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă și apoi înscris în evidențele de carte funciară, independent de orice alte eventuale neregularități procedurale vizând aplicarea normelor legale cuprinse în Legea nr.18/1991 evocate anterior, tribunalul a apreciat ca fiind întemeiată buna-credință afirmată și susținută de către - SRL prin succesorii săi în drepturi persoane fizice apelante-pârâte în cauză și pe cale de consecință ca fiind îndeplinite condițiile legale de existență a uzucapiunii tabulare reglementate prin art.27 din Decretul-Lege nr.115/1938.
Prin prisma acelorași raționamente, coroborat și cu înscrierea preexistentă din CF nr.502 (filele nr.15-16 idem), tribunalul a apreciat ca fiind întemeiată și excepția de bună-credință invocată de către subdobânditorul - SRL, reținând totodată și perfectarea în formă autentică a contractului prin care acesta din urmă a dobândit terenul în litigiu.
Potrivit disp.art.1899 alin.2 Cod civil, buna-credință se prezumă întotdeauna, sarcina probațiunii relei credințe revenind părții care afirmă existența acesteia, reaua-credință neputând fi presupusă.
În speță atâta timp cât vânzătorul din contractul autentic nr.3678/09.06.2000 (filele nr.63-64 idem) figura înscris în evidențele de carte funciară în CF nr.502, înscriere realizată în temeiul unei hotărâri judecătorești irevocabile și în baza unei schițe de parcelare avizate de OJCGC S M ce făcea parte integrantă din respectiva hotărâre, tribunalul a apreciat că în mod nelegal prima instanță a considerat că subdobânditorul - SRL a fost de rea-credință prin aceea că nu a întreprins demersuri pentru a consulta și înscrierile anterioare din CF nr.332. Instanța de apel a apreciat că dimpotrivă, atâta vreme în CF 502 nu a figurat nicio atenționare înscrisă din partea oricărei persoane interesate (sub forma notării unui proces, de exemplu) la rubrica consacrată din cuprinsul colii de carte funciară, coroborat cu existența unei hotărâri judecătorești irevocabile și a unei schițe de parcelare întocmite de către o persoană abilitată în acest sens în temeiul legii și fiind considerată un specialist prin care se atesta dreptul de proprietate al vânzătorului, cerința impusă de către prima instanță de a fi consultate și colile anterioare de carte funciară, până la prima înscriere existentă inițial, se prezintă a fi excesivă. Pe cale de consecință instanța de apel urmează a reține buna-credință a subdobânditorului - SRL.
În aceste condiții, odată reținută buna-credință a subdobânditorului apelant-pârât - SRL, tribunalul a reținut că în cauză își găsesc aplicarea disp.art.30 din Legea nr.7/1996 ("Dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real în condițiile prezentei legi, în folosul unei persoane, se presupune că dreptul există în folosul ei, dacă a fost dobândit sau constituit cu bună-credință cât timp nu se dovedește contrariul") precum și disp.art.36 din aceeași lege, potrivit cărora "acțiunea în rectificare, întemeiată pe nevalabilitatea înscrierii, a titlului ce a stat la baza acesteia sau pe greșita calificare a dreptului înscris, se va putea îndrepta și împotriva terțelor persoane care și-au înscris un drept real, dobândit cu bună-credință și prin act juridic cu titlu oneros bazându-se pe cuprinsul cărții funciare, în termen de 3 ani de la data înregistrării cererii de înscriere formulată de dobânditorul nemijlocit al dreptului a cărui rectificare se cere, afară de cazul când dreptul material la acțiunea de fond nu s-a prescris".
Prin prisma normei juridice evocate instanța de apel a reținut, raportat la temeiul juridic invocat de către reclamanți în cuprinsul cererii introductive și anume art.35 din Legea nr.7/1996 (fila nr.4 din dosar nr-) precum și la temeiul faptic în susținerea nulității absolute a vânzării-cumpărării încheiate între - SRL și - SRL, acela al relei-credințe a părților contractante, că de principiu în sistemul nostru juridic vânzarea lucrului altuia nu este sancționată cu nulitatea absolută decât în ipoteza în care ambele părți au fost rea-credință, soluție fundamentată pe ideea unei cauze ilicite din partea cocontractanților.
În speță însă, consecvent celor expuse anterior, tribunalul a apreciat că subdobânditorul - SRL a fost de bună-credință la data perfectării vânzării-cumpărării, astfel încât susținerile reclamanților fundamentate pe o atare nulitate absolute se prezintă a fi nefondate iar în privința unei eventuale nulități relative fundamentate pe reaua-credință a vânzătorului, acțiunea reclamantului este prescriptibilă în termenul general de 3 ani de zile, reglementat prin art.3 din Decretul nr.167/1958.
În acest context, reținând din cuprinsul ipotezei legale descrise în art.36 din Legea nr.7/1996 că, pe de o parte dreptul material la acțiune al reclamanților se prezintă a fi prescriptibil, iar pe de altă parte că între data înscrierii în CF a dreptului de proprietate dobândit cu titlu oneros de către - SRL prin contractul autentificat prin nr.3678/2000, aceea de 12.06.2000 conform încheierii nr.5951/2000 cf sub poziția nr.B2 (fila nr.15 verso din dosar nr-) și momentul înregistrării cererii de rectificare CF față de subdobânditorul cu titlu oneros de bună-credință - SRL, aceea de 02.11.2006 s-a împlinit termenul legal de 3 ani la care face referire dispoziția normativă evocată, tribunalul a admis această excepție și în consecință a admis ambele apeluri, a schimbat în tot sentința apelată în sensul că a admis atât excepția prescripției achizitive întemeiată pe disp.art.27 din Decretul-Lege nr.115/1938, invocată de apelanții-pârâți succesori în drepturi ai - SRL cât și excepția bunei-credințe și a prescripției extinctive a dreptului material la acțiune întemeiate pe disp.art.36 din Legea nr.7/1996 invocate de către apelanta-pârâtă - SRL, menținând însă în tot soluția primei instanțe în privința celorlalte excepții și incidente procedurale pe care le-a dezlegat în cuprinsul încheierilor de ședință prealabile, făcând totodată aplicarea disp.art.274 și urm. raportat la art.298 Cod de procedură civilă și obligând intimații reclamanți la plata cheltuielilor de judecată ocazionate apelanților-pârâți, și, conform dispozitivului prezentei decizii.
Împotriva acestei decizii, în termen, legal timbrat, au declarat recurs intimații, și solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei și menținerea sentinței, cu cheltuieli de judecată.
Prin motivele de recurs s-a invocat greșita aplicare a art. 27 din Decretul Lege nr. 115/1938, antecesorul lor a fost proprietar tabular a nr. top. 156/11 - 5,4755 mp înscris în CF nr. 332, în 1993 când - SRL a promovat litigiul indicând greșit că acest nr. top. este înscris în Cf nr. 280 în care de fapt este înscris nr. top. 156/7 în suprafață de 5755 mp, litigiu ce s-a purtat fără citarea antecesorului lor, s-a solicitat și dezmembrarea. Ar fi putut solicita nulitatea sistării indiviziunii dacă prin sentința civilă nr. 2931/1993 s-ar fi dezmembrat terenul din CF nr. 332, al cărui proprietar a fost antecesorul lor, au ales calea rectificării întrucât înscrierea nu a fost valabilă, sentința dispunând dezmembrarea terenului din CF nr. 280, apreciază că din eroare judiciară.
Deși prin sentința civilă nr. 2931/1993 a Judecătoriei Satu Mares -a dezmembrat nr. top. 156/11 în nr. top. 156/14 = 19 ha și 5523 mp, nr. top. 156/15 = 2 ha și 3498 mp aceasta s-a înscris în CF 332 nu în 280 iar suprafețele nu erau cele din hotărâre - nr. top. 156/14 = 5 ha și 1257 mp și 156/15 = 3498 mp înscrierea fiind făcută ilegal.
La cererea - SRL, sentința de dezmembrare s-a întabulat în CF 332, fără știrea lor, 2 din 3 asociați, membri și ai comisiei de lichidare a CAP cunoșteau că societatea nu îndeplinea condițiile Legii nr. 18/1991 pentru a dobândi gratuit terenul aferent construcțiilor cumpărate de la CAP întrucât acest drept revenea doar societăților agricole, mai mult, aceste construcții ocupă doar câțiva ari de teren, nefiind de bună credință.
Nelegal s-a apreciat că - SRL a posedat cu bună credință terenul 10 ani, câtă vreme era înscris în CF ilegal doar 6 ani - din 1993 până în 1999. În CF se reține că doar asupra nr. top. 156/15 = 3498 mp a dobândit drept de proprietate - SRL. Cum putea - SRL să cumpere nr. top. 156/14 în 1998 când atunci era proprietar tabular, antecesorul lor în 1998? Cum putea solicita dezmembrarea a 3,1257 mp când nr. top. 156/14 avea înscrisă doar o suprafață de 5,1257 mp?
Prin sentința civilă nr. 9650/1998 a Judecătoriei Satu Mare s-a dispus dezmembrarea nr. top. 156/14 - 3,1257 mp - deși avea înscrisă o suprafață de 5,1257 mp, în două numere topografice - 156/21 = 700 mp și nr. top. 156/22 = 3 ha și 557 mp, în urma întabulării dispărând 2 ha teren din CF, nici - SRL și nici - nu au fost de bună credință la aceste operațiuni.
Greșit s-a admis excepția prescripției achizitive, nu era împlinit termenul prevăzut de art. 27 din Decretul Lege 115/1938, dar în 2000 intimata s-a înscris în CF, nu era de bună credință, putând să afle că dreptul vânzătorului nu era legal, verificând înscrierile din CF. La data cumpărării, ei înaintaseră cerere în baza Legii nr. 18/1991 pentru reconstituire, aspect ce se putea cunoaște dacă se solicitau relații de la comisie. -. SRL a cumpărat doar nr. top. 156/17, 156/18, 156/21 de la - SRL, instanța avea obligația de-a analiza distinct situația juridică suprafeței de teren cu care s-au împroprietărit foștii asociați ai - SRL ce a ajuns la - SRL.
Acest suprafețe de teren nu au intrat niciodată în patrimoniul CAP, la cerere li se putea elibera titlu de proprietate cu caracter cognitiv.
Recursul nu este motivat în drept.
Intimații, și au solicitat respingerea recursului ca nefondat, întreaga motivație de fapt și de drept a instanței de apel fiind completă și în conformitate cu dispozițiile legale aplicabile în speță. S-a învederat de asemenea că, atâta timp cât operațiunile în CF s-au efectuat în acord cu prevederile Legii nr. 18/1991 și s-au bazat pe hotărâri judecătorești definitive și irevocabile și pe actele de dezmembrare întocmite de specialiști autorizați în domeniu, buna credință succesorilor în drepturi ai - SRL nu poate fi pusă la îndoială. Reaua credință - SRL, care ar fi cumpărat o parte din imobilul în litigiu după ce reclamanții ar fi formulat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate în baza Legii nr. 169/1997, nu intră în discuție întrucât, reclamanții nu pot uza în paralel și de dispozițiile Legii nr. 169/1997 și de dreptul comun - rectificare de CF; mai ales că li s-a propus acordarea în compensare de alte terenuri, dar reclamanții le-au refuzat.
Intimata - SRL SMa cerut și ea respingerea recursului ca nefondat, prin întâmpinare învederând faptul că concluziile instanței de apel sunt juste, în mod corect a reținut buna credință în ceea ce o privește vis-a-vis de cumpărarea unei porțiuni din imobil, reaua credință nefiind dovedită, astfel că, în mod corect s-a făcut aplicarea excepției prescripției prevăzută de art. 30 și 36 din Legea nr. 7/1996, prescripția achizitivă fiind îndeplinită prin joncțiunea posesiei cu cea a antecesorilor.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor invocate, instanța constată următoarele:
Acțiunea în rectificare de carte funciară, promovată de reclamanți, nu se putea formula decât întemeiat pe prevederile art. 36 din Legea nr. 7/1996. Ori, potrivit acestor dispoziții legale " acțiunea în rectificare, întemeiată pe nevalabilitatea înscrierii, a titlului ce a stat la baza acesteia - se va putea îndrepta - în termen de 3 ani de la data înregistrării cererii de înscriere formulată de dobânditorul nemijlocit al dreptului a cărui rectificare se cere-".
În cazul din speță dobânditorul nemijlocit al dreptului a cărui rectificare se cere este - SRL S M, care își înscrisese dreptul de proprietate sub B 2 la 12 iunie 2000 în CF 502, respectiv la 31 octombrie 2003 în CF 491 sub B 13, date față de care acțiunea în rectificare promovată la 02.11.2006 prin prisma prevederilor art. 36 din Legea nr. 7/1996, apare ca fiind prescrisă, dobânditorul - SRL fiind un dobânditor de bună credință. Nu se poate reține că s-ar fi dovedit reaua credință a acestei pârâte prin prisma aspectelor invocate de recurenți și anume că ar fi trebuit să verifice înscrierile de CF anterioare, respectiv să fi solicitat relații de la comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/, în baza legii fondului funciar.
Rolul înscrierii drepturilor în cartea funciară este tocmai de a asigura publicitatea și opozabilitatea față de terți, situație față de care - SRL nu avea de ce să pună sub semnul întrebării întabulările antecesorilor, ori să verifice dacă proprietarul inițial de sub B 1 formulat cerere la Legea nr. 18/1991, mai ales că nu există notat nici un proces sau vreo cerere la Legea nr. 18/1991 cu privire la imobil la momentul dobândirii lui de către -. Ca atare, buna credință fiind prezumată și neputând fi răsturnată prin dovedirea relei credințe a subdobânditoarei nemijlocite, acțiunea apare ca fiind prescrisă, și în mod corect a fost respinsă întemeiat pe această excepție.
Verificările pe care recurenții susțin că ar fi trebuit să le întreprindă - SRL, sunt absurde câtă vreme antecesorii au fost întabulați în baza unor hotărâri judecătorești irevocabile, deci cu atât mai mult nu avea de ce să aibă îndoieli cu privire la legalitatea modului de dobândire de către vânzător a dreptului de proprietate ce i-l transmitea, ori să se gândească la faptul că în spatele hotărârilor judecătorești ar exista moștenitori ai primului proprietar din CF 332 care ar revendica imobilul ( moștenitori ai căror nume și adresă oricum nu avea de unde să le cunoască, nefiind evidențiate în CF).
Nu este mai puțin adevărat însă că într-adevăr s-a operat greșit în cartea funciară nr. 332 sentința civilă nr. 2931/14.04.1993 a Judecătoriei Satu Mare pronunțată în dosar nr. 2379/1993, mai ales că prin această hotărâre nu era vizat CF 332 și nici nr. top. 156/11, după cum nici suprafețele de teren din acest topografic și cea indicată în sentință ca având nr. top. 156/1 nu corespund. Ori, acceptarea întabulării într-un alt CF și cu referire la alt nr. top. decât cel cu privire la care s-a pronunțat instanța de judecată, nu-i poate transforma nici un moment pe reprezentanții - SRL ( actualmente în lichidare) în dobânditori de bună credință. Ei au fost parte în sentința a cărei întabulare s-a făcut eronat într-un alt CF și totuși au acceptat acest lucru și l-au trecut sub tăcere, iar faptul că ulterior printr-o altă sentință nr. 9650/18 decembrie 1998 Judecătoriei Satu Mare, o porțiune din imobil s- transmis ca efect al divizării la - SRL, face ca și această societate desprinsă din - SRL să fie la rândul ei de rea credință.
Dar, din păcate, cu toate acestea, subdobânditorului - SRL nu i se poate imputa ceva, mai ales că atât - SRL în CF nr. 491, cât și - SRL în CF 502 figurau sub B 1 în baza unor hotărâri judecătorești irevocabile și nu în vechiul CF 332 unde figura inițial proprietar și în care s-a făcut eroarea de întabulare.
Dar toată această greșeală, care culminat cu pierderea nelegală proprietății de către moștenitorii fostului proprietar de sub B 1 din CF 332, chiar dacă nu mai poate fi rectificată prin acțiunea în rectificare de CF pentru considerentele expuse anterior, trebuie reparată, fie prin acordarea altor terenuri de calitate și cantitate identică sau apropiată, fie prin plata unor despăgubiri, pentru că este clar la această oră că reclamanții au rămas prejudiciați, iar prejudiciul pe care-l suferă trebuie acoperit de către cei vinovați, fie pe cale amiabilă fie pe calea justiției.
Așa fiind, recursul este nefondat, în mod corect fiind respinsă acțiunea pe excepția prescripției dreptului la acțiune prin decizia instanței de apel, decizie ce va fi menținută în totalitate ca legală și temeinică.
În privința cheltuielilor de judecată solicitate de succesorii în drepturi ai - SRL, numiții, și, instanța de recurs le va respinge față de faptul că a reținut reaua credință antecesoarei lor - SRL și implicit și a lor, care știind că ei au generat toată neplăcerea și prejudiciul pe care-l încearcă reclamanții recurenți, s-au opus cu rea credință la găsirea unei soluții amiabile și echitabile, generând aceste cheltuieli recurenților reclamanți.
Se constată că - SRL nu solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurenții reclamanți, toți cu domiciliul în A,-, județul A, în contradictoriu cu intimații pârâți succesor în drepturi a - SRL, cu domiciliul în, nr. 124, județul S M, succesor în drepturi a - SRL, cu domiciliul în, nr. 73, județul S M, succesor în drepturi a - SRL, cu domiciliul în, nr. 130, județul S M, intimații - SRL S M, cu sediul în S M,-, județul S M, - SRL prin lichidator SRL S M, cu sediul în S M,-, județul S M, împotriva deciziei civile nr. 310/Ap din data de 05.12.2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 02.04.2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
- redactat hotărâre în concept - judecător - - - 14.04.2009
- judecător fond -
- judecători apel -,
- dact. gref. - 14.04.2009 - 2 ex.
Președinte:Trif DoinaJudecători:Trif Doina, Moșincat Eugenia, Stan Aurelia
