Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 655/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(534/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.655
Ședința publică de la 14.04.2009.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Vișan
JUDECĂTOR 2: Bianca Elena Țăndărescu
JUDECĂTOR 3: Gabriela
GREFIER -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul pârât - reclamant, împotriva deciziei civile nr.90 A din 22.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - pârâtă și cu intimatul intervenient.
are ca obiect - partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul pârât - reclamant personal și asistat de avocat De, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2009, eliberată de Baroul București, pe care o depune la dosar, intimata reclamantă - pârâtă, personal și asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2009, eliberată de Baroul București (fila 18 dosar), intimatul intervenient personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează depunerea la dosar, prin serviciul registratură al instanței, la data de 2 aprilie 2009, a unei întâmpinări formulată de intimata, copia acesteia fiind comunicată recurentului.
Avocatul recurentului, față de dispozițiile instanței, luate prin rezoluția de primire a dosarului, depune la dosar chitanța nr.-/1, în cuantum de 138 lei, eliberată de CEC Bank, la data de 13 aprilie 2009, reprezentând taxă judiciară de timbru, aplicând și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, pe care instanța le anulează.
La solicitarea instanței, părțile se legitimează după cum urmează: recurentul prezintă Carte de Identitate seria -, nr.-, eliberată la data de 26 mai 2006 de SPCEP S4, CNP -; intimata prezintă Carte de Identitate seria -, nr.-, eliberată la data de 15 iunie 2007 de SPCEP S4, CNP -; intimatul prezintă Carte de Identitate seria -, nr.-, eliberată la data de 19 iunie 2004 de Secția 14, CNP -.
Părțile, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri prealabile de formulat.
Curtea, având în vedere că nu sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea motivelor de recurs.
Recurentul pârât - reclamant, prin avocat, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, modificarea în parte a deciziei recurate, în sensul admiterii în tot a cererii reconvenționale, pentru următoarele considerente:
Singura critică adusă hotărârii pronunțată de instanța de apel se referă la interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor legale incidente în materie, în legătură cu stabilirea cotei de contribuție a recurentului la dobândirea bunurilor comune.
Astfel, cu privire la dispozițiile art. 30 din Codul Familiei, textul instituie o prezumție relativă de comunitate, care poate fi răsturnată, prin orice mijloc de probă, de către soțul care pretinde că a avut o contribuție exclusivă sau majoritară la dobândirea bunurilor din timpul căsătoriei. În ceea ce privește dispozițiile art. 31 din Codul Familiei, acestea se referă la bunuri singulare, care ajung în patrimoniul soților în timpul căsătoriei și au caracterul de bunuri proprii.
Din probatoriul administrat în cauză, rezultă că părinții recurentului au înțeles să-și gratifice exclusiv fiul, prin plata întregului avans la apartamentul ce a constitut domiciliul conjugal. Prin urmare, bunul imobil dobândit în timpul căsătoriei de către foștii soți nu are în totalitate caracter de bun comun, ci doar în limita cotei de 60 %. Restul cotei de 40 % este cota proprie a recurentului, dobândită prin donație indirectă sub forma darului manual, de la părinții săi.
Instanța de apel a aplicat greșit prevederile art. 30 din Codul Familiei, stabilind astfel o cotă de 60 % de contribuție a recurentului, și nu de 70 %, așa cum s-a solicitat și demonstrat. Prin urmare, nu se poate reține că recurentul a avut o contribuție numai de 60%, în condițiile în care acesta a participat, în egală măsură cu intimata reclamantă, la munca în gospodărie și la creșterea copilului.
Solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu de avocat în cuantum de 500 lei, potrivit chitanței nr.145 din 14.04.4009, pe care o depune la dosar.
Intimata reclamantă - pârâtă, prin avocat, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii recurate, ca temeinică și legală, având în vedere următoarele aspecte:
Recurentul contestă, de fapt, modul în care au fost interpretate probele de către instanța de apel în stabilirea cotelor de contribuție la dobândirea apartamentului, ceea ce reprezintă motiv de netemeinicie și nu de nelegalitate.
Instanța de apel, în mod corect, nu a reținut teoria donației sub forma darului manual, care să justifice pretenția recurentului ca bunul să fie în cotă de 60%, respectiv 40 % bun propriu, aspect ce excede cadrului procesual, nefiind invocat, ca și pretenție distinctă, în faza de judecată a fondului. Ceea ce a pretins recurentul este faptul că bunul este comun, dar că el are o contribuție mai mare. Un bun nu poate fi în parte propriu și în parte comun, astfel că, în mod corect, s-a reținut faptul că apartamentul, fiind dobândit în timpul căsătoriei, este bun comun.
Nu poate fi reținută teoria recurentului, în sensul că ar fi vorba de o donație indirectă sub forma darului manual, donație făcută exclusiv acestuia, nefiind îndeplinite cele două condiții, și anume acordul de voință pentru a transfera și dobândi un drept cu titlu gratuit și tradițiunea, predarea efectivă și reală a bunului dăruit.
Niciodată până la exercitarea prezentei căii de atac, concretizată prin criticile formulate, recurentul nu a combătut pretenția intimatei reclamante de a i se stabili acesteia o cotă de contribuție și prin prisma muncii depuse în gospodărie și la creșterea copilului.
În opinia sa, singurul motiv de recurs invocat de partea adversă este încadrat doar formal în prevederile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, fiind de fapt un motiv de netemeinicie, iar nu de nelegalitate, astfel cum prevede imperativ textul menționat. În aceste condiții, înțelege să invoce excepția nulității recursului.
Solicită obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat în cuantum de 1500 lei, potrivit chitanței nr. 30 din 13.04.2009, pe care o depune la dosar.
Avocatul recurentului, având cuvântul asupra excepției nulității recursului, pune concluzii de respingere a excepției, ca nefondată.
Intimatul intervenient solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6797/04.12.2007, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta-pârâtă -, împotriva pârâtului-reclamant -, s-a admis cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant - împotriva reclamantei-pârâte - și cererea de intervenție în interesul pârâtului-reclamant, formulată de intervenientul, s-a admis excepția lipsei capacitații de folosință a intervenției și s-a respins cererea de intervenție formulată de aceasta în interesul pârâtului-reclamant ca fiind introdusă de o persoană fără capacitate de folosință. S-a luat act de tranzacția părților cu privire la partajarea bunurilor mobile: "TRANZACTIE, Subsemnații, cu domiciliul în B,-,. 14,. 2,. 7,. 67, sector 4, legitimat cu Seria -, nr. -, eliberat de SPCEP S4 biroul nr. 1, la data de 26.05.2006 și, cu domiciliul în B,-,. 14,. 2,. 7,. 67, sector 4, legitimata cu seria -, nr. -, eliberat de SPCEP 54 - biroul nr. 1, la data de 15.06.2007, în calitate de foști soți, am convenit să împărțim de comun acord și J/J, bunuri mobile dobândite în timpul căsătoriei, astfel, 1, Eu înțeleg să primesc în deplină proprietate, următoarele bunuri mobile, a) aragaz, evaluat la 100 lei; b) hotă bucătărie, marca, evaluată la 100 lei; c) televizor marca PHILIPS, cu diagonala de 37 cm, evaluat la 150 lei; d) mobilă de bucătărie, tip, evaluată la 200 lei; e) calorifer electric pentru perete, marca, evaluat la 100 lei; f) calorifer electric mobil, marca, evaluat la 100 lei; g) mașina de spălat, marca, evaluată la 300 lei; h) bibliotecă formată din 3 corpuri, evaluată la 300 lei; i) masă pliantă cu 4 scaune, evaluată la 50 lei; j) două corpuri de mobilă pentru bucătărie, evaluate la 100 lei; k) aparat aer condiționat, marca, evaluat la 300 lei; 1) mobilier pentru dormitor, șifonier, pat și birou, evaluate la 300 lei; m) televizor marca, evaluat la 150 lei; n) cuptor cu microunde, marca, evaluat la 30 lei; O) aspirator, marca AR, evaluat la 100 lei; p) un dulap cu 2 corpuri pentru hol, evaluat la 900 lei; q) comodă, evaluată la 100 lei; r) comodă, evaluata la 80 lei; II. Eu, înțeleg să primesc în deplină proprietate, următoarele bunuri mobile: a) frigider, marca, evaluat la 800 lei; b) colțar pentru bucătărie, evaluat la 250 lei; c) masă din furnir și 2 scaune, evaluate la 100 lei; d) televizor, marca, evaluat la 100 lei; e) colțar, tip (sufragerie), evaluat la 700 lei,- f) covor tip persan (2.50/3.50), evaluat la 100 lei; g) aparat video, marca, evaluat la 30 lei; h) două fotolii pat și un taburet, evaluate la 600 lei; i) șifonier, evaluat la 600 lei. Aceasta este voința noastră și înțelegem să prezentăm această tranzacție Judecătoriei Sectorului 4 B, pentru a fi consfințită într-o hotărâre de expedient în cadrul dosarului nr-.14.11.2007, 1. indescifr.", 1. indescifr." S-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei imobilul situat în B,-,. 14, SC. 2,. 7,. 67, sector 4, în valoare de 72.970 de euro. A constatat că reclamanta - pârâtă a avut o contribuție de 35,6% la dobândirea bunului, iar pârâtul - reclamant de 64,4%. A dispus ieșirea părților din indiviziune. A atribuit reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în B,-,. 14,. 2,. 7,. 67, sector 4, în valoare de 72.970 de euro. A obligat reclamanta la plata sumei de 46.992,68 euro către pârât, cu titlu de sultă.
Prin decizia civilă nr. 90A/22.01.2009, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a admis apelul declarat de apelantul-pârât-reclamant împotriva sentinței civile nr. 6797/4.12.2007, pronunțată de Judecătoria Sector 4 B, în contradictoriu cu apelanta-reclamantă-pârâtă și intimatul-intervenient; a schimbat în parte sentința apelată, în sensul admiterii în parte a cererii reconvenționale; a constatat că, la dobândirea bunului comun imobil, reclamanta-pârâtă a avut o contribuție de 40 %, iar pârâtul de 60 %; i-a atribuit pârâtului-reclamant, în deplină proprietate și liniștită posesie, imobilul situat în B,-, b1.14, SC.2,.7,.67, sector 4, în valoare de 72.970 euro; a obligat pârâtul-reclamant la plata sumei de 29.188 euro, cu titlu de sultă, către reclamanta-pârâtă; a menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate; a respins apelul declarat de apelanta-reclamantă-pârâtă împotriva sentinței civile nr. 6797/4.12.2007, pronunțată de Judecătoria Sector 4 B, în contradictoriu cu intimatul-intervenient, ca nefondat; a obligat apelanta-reclamantă-pârâtă la plata sumei de 1496,05 lei cheltuieli de judecată către apelantul-pârât-reclamant.
Analizând apelurile declarate, în funcție de motivele invocate, și prin prisma efectului devolutiv al apelului, tribunalul a reținut următoarele:
În timpul căsătoriei, soții au dobândit apartamentul situat în B, str. (- -)-,. 14,. 2, el. 7,. 67, sector 4. Din contractul de construire nr. 651/2/20.04.l984, coroborat cu actul adițional nr. 57 la contractul de construire, prețul total al apartamentului, modificat prin recalculare, conform Decretului nr. 256/1984, a fost de 143.627 lei.
Potrivit contractului de împrumut pentru constituirea avansului, nr. -/13.04.1984, a împrumutat de la CEC suma de 46.000 lei, iar mama acestuia, -, în calitate de garant plătitor, și-a luat angajamentul să plătească lunar întregul împrumut. Astfel, adeverința nr. 268/30.10.2006, emisă de, coroborată cu adeverința emisă de INSTITUTUL DE CERCETARE ȘI PROIECTARE PENTRU, LOCUINȚE ȘI GOSPODARIE COMUNALĂ - -, atestă că - a fost angajată a -, iar, în perioada 1984-1989, avut rețineri din salariu pentru rate locuință, totalul reținerilor fiind de 55.200 lei.
Din depozițiile martorilor și, tribunalul a reținut că și avansul în sumă de 12.047 lei a fost dat tot de către părinții apelantului-pârât-reclamant, intenția acestora fiind de a-și gratifica fiul cu această sumă de bani. Tribunalul nu a reținut susținerile martorilor - si cu privire la avans, întrucât acestea nu au perceput direct cele relatate, ci le cunosc de la apelanta-raclamantă-pârâtă.
Totodată, tribunalul a reținut, din depozițiile martorilor - și, aspectul că părinții apelantei-reclamante-pârâte i-au ajutat pe soți în privința creșterii copilului acestora și, de-a lungul căsătoriei, au contribuit la susținerea familiei cu diverse sume de bani și produse alimentare.
Bunurile dobândite în condițiile art. 30.fam. constituie proprietatea codevălmașă a soților., neavând, de la început, stabilit dreptul de proprietate asupra unor anumite bunuri sau asupra unei anumite cote din aceste bunuri, numai cu ocazia partajului se stabilește cota fiecărui soț, în ansamblu, pentru totalitatea bunurilor comune, iar nu pentru fiecare bun în parte.
Cota fiecărui soț se determină în funcție de aportul pe care l-a avut fiecare, în tot timpul căsătoriei, la dobândirea bunurilor comune. Acest aport poate fi dovedit prin orice mijloace de probă, inclusiv martori și prezumții.
Prezumția că soții au contribuit deopotrivă la dobândirea bunurilor operează numai în lipsa unor probe din care să rezulte că aportul unuia dintre ei a fost mai mare decât al celuilalt.
În speță, făcând o nouă apreciere a probelor, văzând și disp. art. 296 Cod procedură civilă, tribunalul a admis apelul declarat de apelantul-pârât-reclamant și a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a admis, în parte, cererea reconvențională și a constatat că părțile au cote de contribuție la dobândirea bunurilor comune, de 40% reclamanta-parata și 60 % pârâtul-reclamant.
La stabilirea cotelor de contribuție, tribunalul a avut în vedere, pentru apelanta-reclamantă-pârâtă, munca depusă în gospodărie, ajutorul dat de părinții săi, iar, pentru pârâtul-reclamant, faptul că a realizat venituri și că avansul plătit la apartament s-a realizat cu bani dați de către părinții săi.
Din conținutul raportului de expertiză tehnică judiciară specialitatea construcții civile, încheiat de expert tehnic, a rezultat că valoarea actuală de circulație a apartamentului este de 72.970 euro.
Văzând și prevederile art. 6739Cod procedură civilă, cu preponderență faptul că apelantul-pârât-reclamant a avut o contribuție mai mare la dobândirea bunului, că a făcut dovada că poate plăti sulta către intimată, având bani la dispoziție, tribunalul a atribuit pârâtului-reclamant, în deplină proprietate și liniștită posesie, apartamentul situat în B,-,.14,.2,.7,.67, sector 4, în valoare de 72.970 euro.
În temeiul art. 67310Cod procedură civilă, tribunalul a obligat pârâtul-reclamant la plata sumei de 29.188 euro, cu titlu de suItă, către reclamanta-pârâtă, menținând celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Împotriva acestei decizii, a formulat recurs pârâtul-reclamant, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei civile nr. 90A/22.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, modificarea în parte a hotărârii instanței de fond, în sensul admiterii în întregime a cererii reconvenționale, astfel cum a fost aceasta precizată.
În motivarea cererii de recurs, recurentul a invocat faptul că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor legale incidente, în legătură cu stabilirea cotei de contribuție a recurentului, recurentul susținând că, din probatoriul administrat în cauză, corect coroborat de ambele instanțe, rezultă că părinții săi au înțeles să-și gratifice exclusiv fiul, prin plata întregului avans la apartamentul din-,.14,.2,.7,.67,.4, B, această gratificare fiind privită ca o excepție de la regula comunității de bunuri, conform art.31 lit.b din Codul familiei.
Prin urmare, bunul imobil dobândit de către foștii soți în timpul căsătoriei nu are în totalitate caracter de bun comun, ci doar în limita cotei de 60%, restul cotei de 40% fiind cota proprie a recurentului, dobândită prin donație indirectă, sub forma darului manual, de la părinții săi.
Recurentul a susținut, însă, că instanța de apel a aplicat greșit prevederile art. 30 Codul familiei, stabilind o cotă de 60% de contribuție a soțului, și nu de 70%, așa cum s-a solicitat și demonstrat, pentru diminuarea cotei de contribuție a recurentului de la 70%, la 60%, instanța de apel având în vedere munca intimatei în gospodărie și ajutorul dat de părinții săi, aspecte care nu au fost dovedite.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Intimata a formulat întâmpinare, obligatorie conform art. 308 alin. 2 Cod procedură civilă, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
În conținutul întâmpinării, intimata a susținut că singurul motiv de recurs invocat este încadrat doar formal în prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, fiind de fapt un motiv de netemeinicie, iar nu de nelegalitate, așa cum prevede imperativ art. 304 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește susținerea recurentului că bunul imobil ar fi propriu în privința cotei de 40%, intimata a arătat că instanța de apel, în mod corect, nu a reținut teoria donației sub forma darului manual, pentru că, în cauză, nu a fost reținută îndeplinirea celor două condiții care să susțină această teorie, respectiv acordul de voință pentru a transfera și dobândi un drept cu titlu gratuit și tradițiunea, predarea efectivă și reală a bunului dăruit.
Sub aspectul susținerii recurentului, în sensul că nu a fost dovedită contribuția intimatei, prin munca în gospodărie, la dobândirea bunului comun, intimata a arătat că, niciodată până la momentul recursului, fostul soț nu a combătut pretenția sa a-i fi stabilită cota de contribuție și prin prisma muncii depuse în gospodărie, admițând, chiar prin răspunsurile date la întrebările nr.10 și 15 din interogatoriu, atât munca sa în gospodărie, cât și ajutorul dat de mama sa la creșterea copilului.
În etapa procesuală a recursului, nu a fost administrată proba cu înscrisuri noi, în sensul art. 305 Cod procedură civilă.
În ședința publică din 14.04.2009, a fost invocată excepția nulității recursului declarat de recurentul, pentru imposibilitatea încadrării recursului în dispozițiile limitative ale art. 304 Cod procedură civilă.
Examinând decizia recurată, prin prisma motivului de recurs invocat și a dispozițiilor legale relevante în această materie, și deliberând cu prioritate, în temeiul art.137 alin.1 Cod procedură civilă, asupra excepției procesuale de procedură, absolută, peremptorie, a nulității recursului, Curtea reține următoarele:
Sub aspectul excepției nulității recursului, din perspectiva imposibilității încadrării recursului în motivele reglementate în mod exhaustiv de dispozițiile art. 304 pct. 1-9 Cod procedură civilă, Curtea reține că, în actuala structură a recursului, această cale de atac poate fi exercitată în mod exclusiv pentru motive de nelegalitate, iar nu și de netemeinicie, competențele instanței de recurs fiind limitate la analiza legalității soluțiilor pronunțate de instanțele anterioare.
Această analiză de legalitate însă, trebuie să fie circumscrisă naturii și circumstanțelor particulare ale fiecărei cauze deduse judecății.
Astfel, cercetând recursul exercitat de recurentul, Curtea apreciază că aceasta invocă, în esență, interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 30 și 31 din Codul familiei, privind caracterul de bun propriu al imobilului în litigiu, precum și stabilirea cotelor de contribuție ale părților la dobândirea acestui bun, prin raportare la anumite criterii, pe care instanța de recurs le califică, de asemenea, ca fiind criterii legale, astfel încât motivul de recurs invocat de recurent poate fi încadrat, în considerarea art. 306 alin. 3 Cod procedură civilă, la pct. 9 al art. 304 Cod procedură civilă, urmând a se stabili dacă acest motiv și argumentele ce îl susțin sunt fondate.
Pentru considerentele expuse, Curtea va respinge excepția nulității recursului declarat de recurentul, ca nefondată.
Asupra motivului de recurs, prin care se critică soluțiile pronunțate pe fondul cauzei, Curtea îl apreciază ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Sub un prim aspect, Curtea notează că există o anumită contradicție în argumentele expuse de recurent în susținerea recursului, din perspectiva faptului că, deși nu contestă în ansamblu caracterul de bun comun al apartamentului situat în B,-,.14,.2,.7,.67,.4, acesta susține că, cota de 40% este cota sa proprie, dobândită prin donație indirectă, sub forma darului manual, de la părinții săi, pentru ca, ulterior, să conteste stabilirea cotei de contribuție de 60% în favoarea sa, iar nu de 70%, astfel cum a pretins prin cererea reconvențională formulată în cauză.
Or, regulile partajului de bunuri comune nu pot conduce la evaluarea cotelor de contribuție, ca fiind proprii sau comune, aceste caractere fiind atribuite doar bunurilor ce formează masa de partajat, pentru că, în condițiile în care s-ar stabili că un bun este propriu, potrivit art. 31 Codul familiei, acesta nu ar mai intra în masa partajabilă.
Dacă, însă, persoana interesată invocă faptul că are o contribuție majoritară la dobândirea bunurilor comune, aceasta nu mai poate susține, în mod valid, teza contrarie, respectiv faptul că bunul ar fi propriu. În același sens, în ipoteza în care s-ar susține că o terță persoană a contribuit la dobândirea unui bun ce a fost inclus în masa partajabilă, ar urma să se stabilească dacă există un drept de creanță al acestei persoane și, corelativ, o datorie comună a soților față de acesta.
În acest context, având în vedere și faptul deja expus că instanța de recurs nu mai poate face o reevaluare a probelor administrate în cauză, Curtea apreciază că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale în această materie, stabilind o cotă de contribuție majorată, la dobândirea bunurilor comune, în favoarea recurentului, dând eficiență, în egală măsură, criteriului, conform căruia munca depusă în gospodărie, timp de 24 de ani, confirmată chiar de recurent, reprezintă o contribuție esențială a reclamantei-pârâte, la dobândirea bunului imobil comun.
Pentru considerentele expuse, constatând că nu este operant motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, raportat la art. 298 Cod procedură civilă, coroborat cu art. 316 Cod procedură civilă, Curtea îl va obliga pe recurent la plata sumei de 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata, reprezentând onorariu avocațial, conform chitanței nr. 30/13.04.2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, excepția nulității recursului formulat de recurentul, invocată de intimata .
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul împotriva deciziei civile nr. 90A/22.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata și intimatul intervenient.
Obligă pe recurentul la 1.500 lei cheltuieli de judecată către intimata.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - --- - - -
GREFIER,
Red.
Dact. / cs
2 ex./11.06.2009
- Secția a III-a Civ. -
-
Jud. Sectorului 4. -
Președinte:Mirela VișanJudecători:Mirela Vișan, Bianca Elena Țăndărescu, Gabriela
