Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 676/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
- Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie -
DOSAR NR-
DECIZIA NR.676
Ședința publică din data de 24 iunie 2008
PREȘEDINTE: Constanța Ștefan C -
JUDECĂTORI: Constanța Ștefan, Ana Roxana Tudose Gherghina
- -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta, cu domiciliul ales în B,-, sector 6, împotriva deciziei civile nr. 103 pronunțată la data de 19 februarie 2008 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în B,-- 3,.26, sector 6 și intimații-pârâți - SERV,cu sediul în P,str.-, nr.16,.13 D,.15, jud.P și domiciliul ales în P,-, jud.P și, domiciliat în comuna, sat, nr.28, jud.
Dezbaterile și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 20 iunie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru avea nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosasrului și pentru a da posibilitatea recurenților-părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 24 iunie 2008 când, în urma deliberării, a pronunțat următoarea decizie:
Curtea:
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Ploiești, sub nr-, reclamanții și au solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, în contradictoriu cu pârâtul să se dispună ieșirea din indiviziune asupra imobilului situat in P,-, Județul
In motivarea cererii reclamanții au arătat că imobilul in litigiu compus din teren de 2.859 mp. și construcțiile amplasate pe acesta, au fost proprietatea autorilor lor, aceștia fiind deposedați in anul 1945 când a fost rechiziționat, ulterior trecând în proprietatea statului in baza Decretului nr. 218/1961.
S-a arătat că prin sentința civilă, nr. 6120/20.iunie 2007, le revin cota de iar pârâtului cota de .
Pârâtul a formulat intâmpinare și cerere reconventională în temeiul art. 115 proc civ. și 119 proc civ.
Prin întâmpinare, pârâtul a arătat că acțiunea este întemeiată numai în parte, întrucât cota sa ce îi revine este de din imobil, iar cealaltă J aparaține reclamanților.
La termenul de judecată din data de 04.02.2004, reclamanții și-au completat acțiunea solicitând instanței să se constate nulitatea absoluta a certificatului de mostenitor nr.113/12.03.2003 eliberat de BNP.
- 2 -
La termenul de judecată din data de 10.11.2006 pârâtul a arătat că înțelege să renunțe la solutionarea cererii recoventionale, instanța de fond in baza disp. art. 246 c proc civ. luand act de această recunoaștere.
Reclamanta, a solicitat la data de 11.09. 2006 introducerea in cauză in calitate de pârâtă a -. Serv SRl
La termenul de judecată din data de 10.11.2006, reclamanta a invocat exceptia de retract litigios, în temeiul art. 1403 civ. solicitând instanței să se ia act de retractul litigios precum și de stingerea litigiului.
Prin sențința civilă nr. 6120 din 20. iunie 2007 Judecătoria Ploieștia admis în parte acțiunea formulată de reclamantii și și a dispus ieșirea din indiviziune conform incheierii din data de 24.11.2006 și a variantei I din raportul de expertiză lotizare.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că retractul litigios presupune doua conditii de admisibilitate respectiv să existe un drept litigios și să fie vorba de o vânzare, adică de o cesiune cu titlu oneros al acesteia.
este un mijloc pus la îndemâna titularului dreptului.
Reține instanța de fond că cel care invoca exercitarea retractului litigios este chiar reclamantul și nu cel cărui drept este contestat, acesta neurmărind să se elibereze de o eventuală amenințare a dreptului său, ci încercând să înlăture dreptul de proprietate al pârâtei, si să devină singurul proprietar al imobilului.
În atingerea unui astfel de scop intr-o acțiune de iesire din indiviziune singura posibilitate este atribuirea bunului in proprietate exclusivă, cu plata de sultă către coindivizori iar in nici un caz exercitarea retractului litigios sens in care a fost resprinsă exceptia de constatare a retractului litigios invocată de reclamanta.
Prin încheierea din 24.11.2006 a fost admisă in parte actiunea și a fost respins ca neintemeiat capătul de cerere avand ca obiect constatarea nulității certificatului de mostenitor.
Pentru a pronunța această incheiere instanța a reținut că reclamanta și pârâtului, au redobândit in baza sebtintei civile nr.9674/6.09.
Reclamantii au fiecare câte o cotă de din imobil iar paratul are o cotă de din acesta, iar din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1899/11.08.2006 de BNP asociați și, rezultă că reclamantul și, au instrăinat pârâtei -. SERV SRL P, sunt coproprietari ai acestui imobil, reclamanta având o cotă de iar parata -. Serv SRl, o cotă de din acesta.
Cu privire la capărtul de cerere principală completată avand ca obiect constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr. 113 din 12.03.2003 emis de BNP., instanța de fond a reținut că reclamanții au fiecare câte o cotă de din imobil, iar paratul are o cotă de din acesta, iar din contractul de vânzare -cumpărare autentificat sub nr. 1899/11.08.2006 de Biroul Notarului public asociat și rezultă că reclamntul și pârâtul au înstrăinat pârâtei -. Serv SRL, P, dreptul lor indiviz de din imobilul teren și construcții în litigiu.
- 3 -
La omologarea variantei din expertiză, instanța de fond a avut in vedere împrejurarea că imobilul din litigiu a apartinut autorilor reclamanti, care au fost deposedati in mod abuziv de acesta iar in aceste conditii s-ar realiza o justă reparatie morală, imobilul revenind in patrimoniul foștilor proprietari, reclamanta făcând dovada că are la dispozitie sulta pentru a plătii pârâtei.
Au fost cumpensate in parte cheltuielile de judecată conform art. 276 proc civ. iar reclamanta a fost obligată să plătească pârâtei -. Serv SRL P, cheltuieli de judecată in cuantum de 1610 lei, rest după compensare.
Împotriva acestei sentințe și încheierii de ședință din 24.11.2006 au declarat apel reclaamnta și paratii, reclamantul si parata -. Serv SRL P, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Apelanta reclamantă critică sentința arătând că in mod greșit a fost respinsă exceptia privind constatarea faptului ca a intervenit retractul litigios avand in vedere că drepturile vândute de și sunt litigioase deoarece in acest litigiu, aceste drepturi litigioase, sunt constatate atât în privinta existenței lor cât și in privința întinderii lor, dovada fiind că instanța s-a pronunțat pe aspecte litigioase prin IAP, iar drepturile vândute fiind litigioase, vânzarea lor naște dreptul la retract litigios in beneficiul său, aspectele reținute de instanța de fond pentru respingerea retractului litigios fiind străin de art. 1402 proc civ. cât și de practica judiciară in materie.
Referitor la respingerea cererii privind constatarea nulității certificatului de mostenitor nr. 113/12.03.2003 emis de BNP. a invocat lipsa rolului activ al instanței motivat de faptul că deși a repus cauza pe rol, in vederea administrării probatoriilor, acestea, fără nici un motiv nu a fost nici incuvințate și nici administrate.
Apelanta reclamantă critică sentința întrucât instanța de fond constată existența cotelor de coproprietate pe baza actelor aflate la dosar fără să indice nimic, acesta fiind o nemotivare a acestei soluții, existența cotei de copropietate in cazul lui și succesorului acestuia -. Serv SRL P, nefiind dovedită.
Arată apelanta că imobilul din P,-, nu face parte din testamentul lăsat de defunctul decedat in 1967 sotii acestuia.
O altă critică invocată de apelanta-reclamantă constă in faptul că sulta pe care a fost obligată să o plătească are o altă valoare, pretul era mai mare decât cea din expertiza dispusă in cauză și acceptată de -. Serv, fiind de natură să prejudicieze toate părtile.
Apelantul pârât critică sentința întrucât au fost încălcate de instanța de fond dispozitiile codului d e procedură civilă in materia împărțelii judicare, respectiv art. 673 indice 1 și următoarele C proc civ. și în mod special art. 673 indice 9 c proc civ. privind criterile de atribuire a bunului.
Sustine apelantul ca instanta de fond nu a tinut cont de marimea cotei parti ce se cuvenea fiecaruia ignorand acordul partilor.
A fost incalcat criteriul privind domiciliul si ocupatia partilor.
- 4 -
Al doilea motiv de apel se referea la faptul ca instanta de fond in urma cercetarii probelor nu s-a pronuntat in conformitate cu aceasta si a tinut cont de acte care nu au legatura cu pricina straina de motivarile si sustinerile partilor.
Apelantul parat critica sentinta intrucat instanta de fond a incalcat dispozitiile codului d e procedura civila, pronuntand sentinta in contradictoriu cu toate partile, fara a preciza pe ce capete de cerere are fiecare calitate, a dat cuvantul pe fond tuturor partilor din proces insa nu a precizat partilor calitatea in care pus concluzii pe fond.
Apelantul-reclamant critica sentinta aratand ca in mod eronat instanta de fond a interpretat o serie de acte deduse judecatii in ce priveste sentinta civila nr. 9674/2001, irevocabila care constituie titlul de proprietate asupra imobilului si care reintroduce bunul in circuitul civil de drept comun.
In ce priveste inscrisul aflat la (fila 386 dosar de fond) arata ca dovada unor sume de bani in conturi este facuta pentru o persoana si nu pentru.
Totodata sustine ca motivatia impartirii imobilului in sensul " reparatii morale" este descurajata de faptul ca reclamanta nu locuieste in Romania.
Critica apelantul -reclamant, sentinta aratand ca instanta de fond a interpretat eronat dispozitiile art. 673 indice 9 proc civ. respectiv acordul partilor, marimea cotei parti, natura bunului, domiciliul si ocupatia partilor.
Apelanta parata - SERV SRL, critica sentinta aratand ca initial toti coproprietarii au fost de acord cu vanzarea imobilului, sens in care au dat anuntul in ziarele locale, reclamanta care domiciliaza in Franta a facut o procura la Biroul Notarului, insa, ulterior s-a razgandit, astfel incat la notar la momentul incheierii contractului de vanzare-cumparare s-a prezentat doar si.
Mentioneaza apelanta ca desi, a solicitat omologarea variantei a -II-a, din raportul de expertiza, lotizare efectuat de catre expert, prin care i s-ar fi atribuit tot imobilul, instanta de fond a omologat varianta I, prin care I-a fost incalcat grav dreptul de proprietate.
Sustine ca reclamanta, locuieste in Franta de mult timp, impreuna cu mama sa, vin rar in Romania iar apelanta -parata isi are sediul in P in imediata vecinatate a imobilului in litigiu respectiv in partea vestica acestuia, starea de vecinatate fiind motivul determinat al achizitionarii cotei-parte de din imobilul situat in-.
Apelantul-reclamant, apalanta-parata -. Serv SRL, au formulat intimpinari la apelul formulat de reclamanta, solicitand respingerea acestuia, ca nefondat.
Prin decizia civilă nr.103 din 19 februarie 2008, tribunalul a admis apelul declarat de apelantul reclamant și apelanții pârâți și - SERV SRL P, a schimbat în parte sentința în sensul că a dispus ieșirea din indiviziune a părților conform încheierii interlocutorii din 24.11.2006 a Judecătoriei Ploiești și variantei a II- din raportul de expertiză ing.; prin aceeași decizie s-a respins ca nefundat apelul declarat de apelanta-reclamantă împotriva aceleiași sentințe.
Pentru a se pronunța această hotărâre s-a reținut că în mod corect instanța de fond a respins cererea de constatarea nulității certificatului de moștenitor
- 5 -
nr.113 emis de, precum și cu privire la capătul de cerere prin care s-a solicitat admiterea excepției de ratract litigios.
A mai reținut instanța de control judiciar că în ceea ce privește apelurile pe care le-a admis atâta vreme cât reclamantul și pârâtul au înstrăinat pârâtei - SERV SRL, dreptul lor indiviz de din imobilul situat în P,str.-, nr.21, această din urmă pârâtă deține în prezent o cotă mult mai mare decât reclamanta și, ținând seama și de celelalte criterii a procedat în mod greșit prin omologarea variantei I, cea mai echitabilă potrivit acestor criterii, fiind varianta a doua.
Impotriva acestei decizii, au formulat recurs recurenta-reclamantă, cerere înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești sub nr-.
La data de 19.05.-2008, înăuntrul termenului de recurs, recurenta a depus la dosar și memoriul de motivare a acestuia, prin care a invocat mai multe motive de recurs, primul fiind acela că soluția instanței de apel este nelegală sub aspectul admiterii apelului apelanților și, întrucât din moment ce aceștia și-au vândut dreptul lor litigios nu mai aveau nici un interes în a formula apel împotriva soluției prin care s-a partajat bunul.
O altă critică privește soluția pretins nelegală a instanței de apel, în sensul de a reține că retractul litigios nu se poate exercita atunci când cesiunea s-a făcut de către un comoștenitor sau coproprietar al dreptului cedat, neregăsindu-se printre cauzele prevăzute de art. 1404 Cod civil.
Un alt motiv al nemulțumirii recurentei este acela că în mod nelegal a fost respinsă cererea privind constatarea nulității certificatului de moștenitor al lui nr.133/12.03.2003, întrucât hotărârea prin care a fost restituit imobilului și de care se prevalează ambele instanțe în susținerea soluției pe acest capăt de cerere, nu prevede în dispozitiv nici o soluție privitoare la acest certificat de moștenitor iar din considerentele acesteia nu rezultă că instanța ar fi cercetat în vreun fel calitatea de moștenitor a sus-numitului.
Un al patrulea motiv de recurs privește nelegalitatea soluției referitor la existența și întinderea cotei de coproprietate în cazul lui și implicit a succesorului acestuia - SERV, nu sunt dovedite neexistând probe care să dovedească transmiterea dreptului de la coproprietarul lui inițial, decedat în 1967 la și implicit la succesorul său - SERV SRL.
In sfârșit o ultimă critică vizează atribuirea întregului imobilul către - SERV, întrucât întinderea cotei și domiciliul părților nu constituie criteriile fundamentale, acela ce deține cota cea mai mică neputând fi privat de dreptul de a i se atribui imobilul; pe de altă parte s-a încălcat dreptul de dispoziție al recurentei în sensul că prețuirea la o valoare mai mare a imobilului decât cea din expertiză, o valoare acceptată de - SERV, a fost ignorată în mod nejustificat cu prejudicierea tuturor părților.Dreptul la un proces echitabil prev. de art. 21 al. 3 din Constituție și încălcat de instanța de apel impun atribuirea imobilului ținând cont de nevoile actuale ale copărtașilor atâta vreme cât recurenta este nepoata foștilor proprietari, astfel că bunul are pentru ea atât valoare materială cât și morală, este cetățean român și locuiește doar temporar în străinătate.
- 6 -
In termen legal recurentul a formulat întâmpinare pe calea căreia solicitat respingerea ca nefondat a recursului, întrucât hotărârea instanței de fond pe capetele de cerere privind nulitatea certificatului de moștenitor și retractul litigios este legală iar hotărârea instanței de apel a rectificat și eroarea săvârșită la fond prin omologarea raportului de expertiză în varianta
La rândul său recurenta - SERV a formulat în termen legal întâmpinarea solicitând respingerea recursului pe toate motivele invocate și intimatul a întâmpinare pe calea căreia a solicitat de asemenea respingerea recursului ca nefondat.
Examinând recursul de față, prin prisma textelor de lege incidente, a actelor și lucrărilor dosarului dar și raportat la criticile invocate, Curtea reține următoarele:
Așa cum a reținut instanța de fond în încheierea interlocutorie din 24. 11.2006, după administrarea probelor, recurenta reclamantă și pârâta intimată - SERV SRL P, dețin în coproprietate un imobil situat în P,str.-, nr.21, jud.P, compus dintr-un teren de 2846. și construcțiile edificate pe acest teren.
Societatea comercială ce are calitatea de coindivizară a dobândit bunul în urma vânzării cumpărării prin contractul autentificat sub nr. 1899/11.08.2006 de Asociați și, de la pârâții și, act translativ de proprietate în urma căruia a dobândit o cotă de din bunul respectiv.
La rândul lor cei doi vânzători au redobândit imobilul împreună cu reclamanta recurentă, prin sentința civilă nr.9674 din 6.09.2001 a Judecătoriei Ploiești, devenită definitivă și irevocabilă și care prezintă titlul lor de proprietate.
Pe calea cererii ce face obiectul prezentului dosar s-a solicitat inițial ieșirea din indiviziune asupra acestui teren, ulterior invocându-se existența și incidența în cauză a unui retract litigios și respectiv constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr.113 din 12.03.2003 prin care s-a constatat calitatea de unic moștenitor al defunctei, a pârâtului.
Prin prisma scurtelor expuneri privind situația de fapt și raportat la considerentele avute în vedere de celelalte două instanțe în primul și al doilea grad de jurisdicție, considerente expuse anterior, Curtea, constată că recursul este nefundat pe toate motivele invocate pentru considerentele ce urmează:
In ceea ce privește prima critică, prin care se pretinde o eventuală lipsă de interes a intimaților și în promovarea apelului soluționat prin decizia recurată, asemenea susțineri nu pot avea un caracter fondat câtă vreme, în urma vânzării cumpărării drepturilor lor către intimata - SERV, aceștia au obligația de garanție față de cumpărători, față de evicțiunea oricărui terț, obligație ce le conferă interesul de a-și exercita drepturile procesuale și de avea calitate procesuală în prezenta cauză, inclusiv de a justifica interesul în promovarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri ce afectează drepturile cumpărătorului, aceasta cu atât mai mult cu cât prin cererea ce a declanșat prezentul proces s-a solicitat și constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor emis pe numele pârâtului, ceea ce a ridicat în mod indubitabil problema valabilității vânzării de către acesta a drepturilor sale.
- 7 -
Referitor la a doua critică care invocă incidența în cauză a unui retract litigios, motiv ce a fost susținut de către recurentă și în faza de judecată a apelului, ambele instanțe au reținut în mod corect faptul că în nici un caz în cauză nu își găsește aplicabilitatea art. 1403 Cod civil, pentru motivele expuse pe larg și într-un mod temeinic în redactarea hotărârii primei instanțe.Astfel, potrivit textului de lege citat atunci când vânzarea are ca obiect un drept litigios, indiferent de natura acestuia, așadar fie el drept real sau de creanță, legea permite terțului titular al dreptului să fără judecată pretenția formulată în contra sa, plătind cumpărătorului acestui drept litigios, prețul vânzării sau al cesiunii.
Este indubitabil, deci că prima condiție de admisibilitate pentru a primi efectele acestei instituții juridice este aceea de a exista un drept litigios și a doua, de a fi vorba de o vânzare adică o transmitere cu titlu oneros a respectivului drept. In cauza de față chiar dacă s-a acreditat inițial ideea că există un litigiu atâta vreme cât s-a contestat inclusiv de către intimatul cota indiviză ce ar aparține lui, ulterior prin vânzarea de către cei doi prin același contract de vânzare cumpărare către un terț a cotelor ideale din bun rezultă fără îndoială că reclamantul a recunoscut implicit cota ce revine celuilalt vânzător pe care inițial o contestase. Nu este lipsit de semnificație nici faptul că retractul nu se poate exercita decât de cel contra căruia s-a formulat pretenția, nicidecum de cel care a pornit procesul sau care contestă existența unui drept, respectiv recurenta din prezenta cauză. Așadar, cel care încearcă exercitarea retractului litigios în prezenta cauză, este cel care con testă existența unui drept și nu cel a cărui drept este contestat și care ar urmări să se elibereze de o eventuală amenințare a dreptului său.
Nereținând aplicabilitatea în cauză a efectelor unui retract litigios va respinge recursul și pe critica ce vizează acest aspect.
Al treilea motiv de recurs, vizează pretins nelegala soluționare a capătului de cerere privind constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor al lui, respectiv certificatul nr.113 din 12.03.2003 este de asemenea nefondat; Așa cum au reținut în mod corect cele două instanțe, respectiv la fond și apel, prin sentința civilă nr.9674 /2001 a Judecătoriei Ploiești, devenită irevocabilă s-a reținut că este moștenitorul lui, iar prin decizia civilă nr.2780/2004 a Curții de Apel Ploieștis -a constatat că reclamanții sunt moștenitorii defunctului, iar este legatarul universal al lui, la rândul ei succesoare în drepturi a lui, moștenitoarea testamentară a defunctului, ceea ce face ca problema calității părților și a cotelor din bunul în litigiu să aibă puterea lucrului judecat, principiu ce împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat având același obiect, cauză și aceleași părți, dar și analizarea unor aspecte statuate irevocabil într-o hotărâre judecătorească chiar dacă aceasta nu îndeplinește respectiva triplei identitate.
Ca atare, motivul de recurs privitor la modul în care instanțele au soluționat cererea în constatarea nulității respectivului certificat de moștenitor este de asemenea nefondat.
Nici în ceea ce privește existența în favoarea părților a unor alte cote de indiviziune, decât cele reținute de instanță în primele două grade de jurisdicție, critica în acest sens nu are nici un fundament probator și nici real; este indubitabil că
- 8 -
și dețineau înaintea vânzării o cotă de și respectiv din imobil, recurenta nefăcând dovada unei alte situații de fapt.
In ceea ce privește ultimul motiv de recurs referitor la modalitatea de partajare a bunului între coindivizari și stabilirea valorii acestuia, Curtea reține că potrivit art. 728 cod civil atâta vreme cât nimeni nu poate fi obligat să rămână în indiviziune, iar părțile nu se înțeleg cu privire la modalitatea de partajare, revine instanței obligația de a sista starea de indiviziune și de a stabili modalitatea de partajare dar nu într-un mod aleatoriu sau subiectiv ci conducându-se după criteriile stabilite de art. 6739Cod pr.civilă, dar și după situația de fapt reală și concretă existentă în fiecare caz în parte.
Este fără îndoială, faptul că între aceste criterii, opinie fundamentată în doctrină și practică mărimea cotei părți a fiecăruia dintre coproprietari are o importanță covârșitoare atâta vreme cât nu se face dovada existenței unui alt motiv cu o importanță primordială care ar anihila cu totul incidența primului motiv.
Nu se poate susține că împrejurării de necontestat a existenței în favoarea - SERV SRL a unei cote de din bun și respectiv a cotei de doar în favoarea recurentei, i se pot opune considerentele de ordin mai mult sentimental decât moral că imobilul a aparținut autorilor acesteia, atâta vreme cât sus-numita locuiește în străinătate, chiar și domiciliul ales în țară este într-o altă localitate decât cea în care se află imobilul, Adăugând faptul că respectiva Societate comercială are sediul în P iar bunul în litigiu se află în continuarea proprietății sale respectiv locul unde se află acest sediu, precum și împrejurarea că recurenta nu a făcut dovada niciunui motiv viabil care să justifice dorința sa expresă de a primi bunul în natură, Curtea apreciază că instanța de apel a apreciat în mod corect asupra caracterului echitabil și răspunzând întocmai exigențelor art. 6739Cod pr.civilă al variantei a II-a în care s-a dispus în apel modalitatea de ieșire din indiviziune.
In sfârșit faptul că intimata - SERV, nu s-a opus în nici un fel propriei evaluări pe care recurenta a făcut-o imobilului nu poate fi apreciat ca un acord ca bunul să fie atribuit în natură acesteia din urmă.
Având în vedere toate aceste considerente în baza art. 312 al. 1 Cod pr.civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat, iar în baza art. 274 Cod pr.civilă, ca parte care a pierdut procesul, recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorarii de avocați către intimata - SERV SRL și către intimatul; pe de altă parte va fi respinsă ca nedovedită cererea având același obiect,formulată prin întâmpinare de către intimatul întrucât acesta nu a făcut în nici un fel dovada avansării unor sume cu acest titlu în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta, cu domiciliul ales în B,-, sector 6, împotriva deciziei civile nr. 103 pronunțată la data de 19 februarie 2008 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în B,-- 3,.26, sector 6 și intimații-pârâți - SERV,cu sediul în P,str.-, nr.16,.13 D,.15, jud.P și
- 9 -
domiciliul ales în P,-, jud.P și, domiciliat în comuna, sat, nr.28, jud.
Obligă recurenta la plata către intimata - SERV a cheltuielilor de judecată în cuantum de 4665 lei și către intimatul a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2000 lei.
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimatul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 24 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Constanța Ștefan, Ana Roxana Tudose Gherghina
- - - - -
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Tehnored.ART/CO
2 ex./24.06.2008
f- Judec.
a- Trib.
Președinte:Constanța ȘtefanJudecători:Constanța Ștefan, Ana Roxana Tudose Gherghina
