Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 677/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
- Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie -
DOSAR NR-
DECIZIA Nr. 677
Ședința publică din data de 24 iunie 2008
PREȘEDINTE: Constanța Ștefan C -
JUDECĂTORI: Constanța Ștefan, Ana Roxana Tudose Gherghina
- -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta, domiciliată în P,-,.117,.D,.4,.20, jud. prin reprezentant legal.av., cu sediul în P,-,.118,.60, jud.P împotriva deciziei civile nr. 98 pronunțată la data de 14 februarie 2008 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata -reclamantă, domiciliată în P,-,.B,.35, jud.
Prezența și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 20 iunie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea la data de mai sus când, în urma deliberării, a pronunțat următoarea decizie:
Curtea:
Examinând recursul de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 14.06.2006 sub nr.8194/2006, reclamanta a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în contradictoriu cu pârâta, să se dispună ieșirea din indiviziune asupra imobilului situat în P,-,. 117,.D,.20 și includerea cotei ce i se cuvine, după ieșirea din indiviziune, în masa succesorală rămasă de pe urma defunctului.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că tatăl său a fost căsătorit cu pârâta în perioada 6.06.1963 - 7.04.1976 și în timpul căsătoriei s-a încheiat contractul nr.12433/1974 cu fostul P pentru construirea imobilului asupra căruia se solicită ieșirea din indiviziune.
Până la desfacerea căsătoriei s-au achitat avansul și o parte din rate iar ulterior nu s-a procedat la împărțirea judiciară a imobilului.
a decedat la data de 19.12.1997 iar conform certificatului de moștenitor nr.53/11.02.1997, unica moștenitoare a defunctului este reclamanta, în calitate de fiică. La momentul respectiv și ulterior prin certificatul de moștenitor suplimentar nr.237/23.05.1997, s-a stabilit masa succesorală în care nu s-a inclus imobilul în litigiu.
-2-
Reclamanta a mai arătat că pârâta a inițiat o acțiune în justiție în anul 2005 prin care a solicitat să se constate că imobilul în cauză este în totalitate bunul său propriu, susținând că fiica fostului soț decedat, nu a acceptat succesiunea în termenul legal.
Această acțiune a fost respinsă prin decizia 616/01.04.2003 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, care a modificat decizia civilă nr.82/27.01.2003 pronunțată de Tribunalul Prahova și sentința civilă nr.9924/05.07.2002 pronunțată de Judecătoria Ploiești, astfel că părțile sunt în indiviziune asupra imobilului.
Pârâta, prin întâmpinare, a arătat că este de acord cu ieșirea din indiviziune asupra apartamentului, solicitând să se aibe în vedere că după rămânerea definitivă a hotărârii de divorț, respectiv 24.07.1976, a achitat rate pentru apartamentul în cauză până în luna martie 1991.
Judecătoria Ploiești, prin încheierea din 03.11.2006 a admis în principiu cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta, a constatat că părțile au calitatea de coproprietare asupra imobilului situat în P str.- - Nr.2.117,.D.20, cu o cotă de pentru fiecare, a constatat că la dobândirea acestuia pârâta a avut o contribuție proprie constând în contravaloarea ratelore achitate în perioada iulie 1976 - martie 1991, cuantumul acestora urmând a fi reactualizat și dedus din valoarea bunului partajat.
După efectuarea expertizelor, Judecătoria Ploiești, prin sentința civilă nr.8076/03.10.2007 a admis acțiunea formulată de reclamantă și a dispus ieșirea din indivizune a părților potrivit raportului de expertiză completare în variantă unică, atribuind pârâtei apartamentul în valoare de 85.837,00 lei și față de dreptul său valoric de 80.274,76 lei, a fost obligată să plătească reclamantei o sultă de 5562,24 lei.
Reclamanta primește sultă ce reprezintă 6,48% din valoarea apartamentului, respectiv 5562,24 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta iar Tribunalul Prahova, prin decizia nr.98/14.02.2008 a admis apelul, schimbat în parte sentința în sensul că a dispus ieșirea din indiviziune a părților potrivit variantei I din raportul de expertiză tehnică completare întocmit de expert, atribuind pârâtei apartamentul în litigiu, în valoare de 85.837,00 lei și față de dreptul său valoric de 57.975,15 lei a fost obligată să plătească sultă reclamantei suma de 27.861,85 lei.
Reclamanta primește sultă de la pârâta în sumă de 27.861,85 lei.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că instanța de fond a dispus ieșirea din indiviziune potrivit unui raport de expertiză întocmit de expert în variantă unică, raport care însă nu există la dosarul de fond.
S-a reținut că atât timp cât prin încheierea interlocutorie din 03.11.2006 s-a constatat calitatea de coproprietare a părților asupra apartamentului în litigiu în cote de pentru fiecare, precum și faptul că pârâta are o cotă de contribuție proprie constând în contravaloarea ratelor achitate în perioada iulie 1976 - martie 1991, ce a fost stabilită prin raportul de expertiză contabilă, înseamnă că în mod greșit instanța de fond a dispus efectuarea unui raport de expertiză pentru întocmirea unor propuneri de lotizare cu luarea în calcul unor cote ce nu au fost reținute prin încheierea
-3-
interlocutorie, respectiv de 93,16% pentru pârâtă și 6,84% pentru reclamantă, încheiere care nici nu a fost atacată pe calea de atac a apelului.
Faptul că s-a depus în fața instanței de apel un raport de expertiză în care se menționează varianta unică avută în vedere de instanța de fond, nu are relevanță în cauză cât timp acest raport de expertiză nu a existat la momentul pronunțării sentinței și nu a fost pus în discuția părților, ceea ce înseamnă că soluția a fost dată pe baza unui act inexistent.
Ca atare, singurul raport de expertiză care respectă încheierea interlocutorie din 03.11.2006, fiind întocmit cu luarea în calcul a cotelor de pentru fiecare parte și a contribuției proprii a pârâtei la apartamentul în litigiu, este raportul de expertiză tehnică construcții completare, întocmit de expert, depus la filele 80, 81 dosar fond.
Instanța de apel a mai reținut că în mod implicit a fost inclusă în masa succesorală a defunctului cota ce revenea reclamantei în calitate de unică moștenitoare a defunctului, astfel cum s-a reținut prin încheierea interlocutorie și sentință, în sensul că reclamanta, în calitate de unică moștenitoare a defunctului, a devenit coproprietară cu pârâta asupra apartamentului în litigiu, în cote de câte pentru fiecare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, invocând motivele de nelegalitate prev. de art.304 pct.6, 7 și 9 cod pr.civilă, susținând că:
Decizia este afectată de nelegalitatea prev. de art.304 pct.6 cod pr.civilă, întrucât instanța de apel a acordat mai mult decât s-a cerut în sensul că, deși apelanta, prin motivele scrise depuse la data de 05.02.2008 a precizat că își menține primele motive de apel și nu mai susține alte motive de apel, s-a admis apelul declarat la data de 27.11.2007 nefăcându-se nicio referire la apelul din 23.11.2007.
Decizia este afectată de nelegalitatea prev. de art.304 pct.7 cod pr.civilă în sensul că aceasta cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii.
Instanța de apel nu ia în considerare raportul de expertiză pe baza căruia a fost pronunțată sentința, nu ia în discuție nici raportul de expertiză atașat la dosarul de fond dar a omologat un raport de expertioză completare contestat de părți și care a fost refăcut.
Decizia este afectată de nelegalitatea prev. de art.304 pct.9 cod pr.civilă întrucât părțile au convenit împărțirea imobilului în procente de 93,16% pentru pârâta-recurentă și de 6,84% pentru reclamantă, au renunțat la expertiza contabilă și orice altă împărțire care nu respectă această înțelegere, este nelegală.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, decizia criticată prin recursul formulat, constată că nu este afectată legalitatea acesteia, recursul fiind nefondat și urmează a fi respins, deoarece:
Soluționarea prezentului litigiu pune în discuție caracterul juridic al încheierii prin care se admite în principiu acțiunea de ieșire din indiviziune și consecințele ce decurg din acesta.
Potrivit art.6736cod pr.civilă, dacă pentru formarea loturilor sunt necesare operații de măsurătoare, evaluare și altele asemenea, pentru care instanța nu are date suficiente, ea va da o încheiere prin care va stabili elementele arătate la art.6735alin (1) cod pr.civilă întocmind în mod corespunzător minuta prevăzută de art.258 (instanța va stabili bunurile supuse împărțelii, calitatea de coproprietar, cota-
-4-
parte ce se cuvine fiecăruia și creanțele născute din starea de proprietate comună pe care coproprietarii le au unii față de alții.Dacă se împarte o moștenire, instanța va mai stabili datoriile transmise prin moștenire, datoriile și creanțele comoștenitorilor față de defunct, precum și sarcinile moștenirii).
Încheierea ce se pronunță în temeiul disp. art.6735cod pr.civilă și 6736cod pr.civilă, are caracter interlocutoriu, deci instanța nu mai poate reveni asupra celor stabilite prin încheiere.
Art.6737cod pr.civilă prevede posibilitatea ca instanța să dea o nouă încheiere, în cazul în care, după pronunțarea încheierii prevăzute de art.6736alin.1 cod pr.civilă dar mai înainte de pronunțarea hotărârii de împărțeală se constată că există și alți coproprietari sau că au fost admise unele bunuri care trebuiau supuse împărțelii.
În aceleași condiții, instanța poate, cu consimțământul tuturor coproprietarilor, să scoată un bun care a fost cuprins din eroare în masa de împărțit.
Rezultă că atâta vreme cât nu se dă o nouă încheiere în condițiile reglementate de art.6737cod pr.civilă, instanța nu mai poare reveni asupra celor stabilite prin încheierea inițială, dispozițiile acesteia fiind obligatorii atât pentru instanță cât și pentru părți. În caz contrar, intervine nulitatea actelor de procedură îndeplinite cu nerespectarea dispozițiilor încheierii interlocutorii, în condițiile art.105 alin.(2) cod pr.civilă.
În speță, instanța de fond a pronunțat încheierea interlocutorie din 03.11.2006 prin care a admis în principiu cererea reclamantei în contradictoriu cu pârâta, a constatat că părțile au calitatea de coproprietare asupra imobilului situat în P,-.117,.D,.20, cu o cotă de pentru fiecare și că la dobândirea acestuia, pârâta a avut o contribuție proprie constând în contravaloarea ratelor achitate în perioada iulie 1976 - martie 1991, cuantumul acestora urmând a fi reactualizat și dedus din valoarea bunului partajabil.
După efectuarea raportului de expertiză contabilă de către expert, care a stabilit contribuția proprie a pârâtei la dobândirea imobilului în sumă de 301.133.002 ROL și a expertizei constructor de către expert, care a evaluat apartamentul la suma de 85.837 RON, reclamanta, prin concluziile scrise a solicitat aplicarea altor cote decât cele stabilite prin încheierea interlocutorie, respectiv 6,84% pentru reclamantă și 93,16% pentru pârâtă, ce ar fi trebuit aplicate la o altă valoare a apartamentului decât cea stabilită de expert.
Ambele părți au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză constructor, care au fost respinse de instanță în ședința publică din 11.04.2007.
La aceeași dată, instanța de fond a dispus ca expertul în specialitatea construcții civile să întocmească propuneri de lotizare, având în vedere cotele părților de 93,16% pentru pârât și 6,84% pentru reclamantă iar în final, prin sentință, instanța de fond a dispus ieșirea din indiviziune a părților în varianta unică din expertiza întocmită în raport de aceste cote procentuale.
Prin completare la raportul de expertiză tehnică constructor, expertul a întocmit și cele două variante de lotizare a apartamentului cu respectarea încheierii interlocutorii, având în vedere cotele părților de pentru fiecare și contribuția proprie a pârâtei constând în contravaloarea ratelor achitate în perioada iulie 1976 - martie 1991, instanța de apel dispunând ieșirea din indiviziune
-5-
conform variantei I din această expertiză în care apartamentul se atribuie pârâtei iar reclamantei sulta de 27.861,85 lei ce urmează să o primească de la pârâtă.
Decizia pronunțată de instanța de apel nu este fectată de nelegalitățile prevăzute de art.304 pct.6, pct.7 și pct.9 cod pr.civilă, invocate de recurenta-pârâtă, neputându-se reține că a acordat mai mult decât s-a cerut, dovedindu-se că reclamanta a avut o atitudine oscilantă cu privire la cota ce-i revine din valoarea apartamentului prin formularea unor motive de apel contradictorii, dar, în același timp a aavut o atitudine neechivocă prin întâmpinarea la recursul pârâtei, în care arată că în cauză nu se poate reține învoiala părților deoarece acest fapt nu a existat. Faptul că la un moment dat, în cursul judecății, fiind în eroare, a depus anumite concluzii scrtise, nu înseamnă că s-a ajuns la o înțelegere între părți.
Instanța de apel în mod corect a reținut că singurul raport de expertiză care respectă închierea interlocutorie din 03.11.2006 prin luarea în calcul a cotelor de pentru fiecare parte și a contribuției proprii la apartamentul în litigiu, este raportul de expertiză, prin care s-au întocmit două variante de lotizare din care a fost omologată prima variantă, motivarea deciziei respectând prevederile art.261 pct.5 cod pr.civilă.
De asemenea, decizia instanței de apel respectă prevederile art.6735- 6739cod pr.civilă, neputându-se reține că ar fi afectată de nelegalitatea prevăzută de art.304 pct.9 cod pr.civilă, neputându-se avea în vedere susținerea recurentei că orice altă împărțire care nu respectă înțelegerea părților în privința cotelor procentuale ce s-ar cuveni fiecăreia ar fi nelegală, câtă vreme această înțeleger nu a fost materializată prin pronunțarea unei noi încheieri interlocutorii care să devină obligatorie pentru instanță și pentru părți.
Rezultă așadar că atâta timp cât instanța de fond nu a pronunțat o nouă încheiere interlocutoriue în condițiile art. 6737cod pr.civilă, în care să constate că părțile, prin acordul lor, au stabilit alte cote decât cele din încheierea inițială, respectiv 6,84% pentru reclamantă și 93,16% pentru pârâtă în loc de pentru fiecare, în mod greșit a dispus expertului să întocmească lotizarea în raport de cotele procentuale și nu în raport de cotele stabilite prin încheierea interlocutorie și a dispus ieșirea din indiviziune conform variantei unice, hotărâre astfel pronunțată cu nerespectarea încheierii interlocutorii, fiind nelegală.
Reținându-se că decizia instanței de apel nu este afectată de niciuna din nelegalitățile invocate de recurentă, urmează ca în baza art.312 alin.1 cod pr.civilă, să fie respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta, domiciliată în P,-,.117,.D,.4,.20, jud. prin reprezentant legal.av., cu sediul în P,-,.118,.60, jud.P, împotriva deciziei civile nr. 98 pronunțată la 14 februarie 2008 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în P,-,.B,.35, jud.
-6-
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 iunie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Constanța Ștefan, Ana Roxana Tudose Gherghina
C - --- - -
Grefier,
Operator de date cu caracter
personal Nr.notificare 3120
red. /tehnored.VM
2 ex./26.06.2008
f- Judecătoria Ploiești
a- Tribunalul Prahova
-, R
Președinte:Constanța ȘtefanJudecători:Constanța Ștefan, Ana Roxana Tudose Gherghina
