Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 747/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE-
DOSAR NR-
DECIZIA 747
Ședința publică din data de 8 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Veronica Grozescu
JUDECĂTORI: Veronica Grozescu, Cristina Paula Brotac Corina
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de reclamantul și intervenienta, ambii domiciliați în P,-, jud.P și pârâtele ȘI, ambele domiciliate în C,-, -.3,.C,.2,.51, jud.C, împotriva deciziei civile nr.130 din 10 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata pârâtă, domiciliată în C,-,.3,.C,.2,.51, jud.
Recursul reclamanților este timbrat cu 20,00 lei potrivit chitanței nr.-/03.06.2008, 20,00 lei potrivit chitanței nr.-/03.06.2008 și timbre judiciare în valoare de 0,6 lei, iar recursul pârâtelor este timbrat cu 40,00 lei taxă judiciară de timbru potrivit chitanței seria - nr.- și 0,75 lei timbru judiciar,anulate și atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-reclamant personal și asistat de avocat din Baroul d e Avocați P potrivit împuternicirii avocațiale depusă la dosar, reprezentată de același avocat, intimata-pârâtă reprezentată de avocat din cadrul Baroului I, lipsind recurentele-pârâte și.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat pentru intimata-pârâtă invocă excepția lipsei de interes a recurentelor-pârâte în motivarea recursului.
Avocat pentru recurenții-reclamanți, având cuvântul cu privire la excepția invocată de către apărătorul intimatei-pârâte, arată că lasă la aprecierea instanței.
Curtea, având în vedere obiectul acțiunii, precum și calitatea de moștenitori a recurentelor-pârâte, apreciază că acestea au justificat interesul în promovarea prezentei căi de atac și pe cale de consecință respinge excepția lipsei de interes invocată de apărătorul intimatei-pârâte.
Părțile, având pe rând cuvântul prin apărători, arată că alte cereri nu mai au de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act de declarațiile părților prin apărători, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurentul-reclamant și intervenientă precizează că decizia pronunțată de instanța de apel este nelegală întrucât nu a analizat corect probatoriile administrate în cauză și nu a casat în totalitate sentința instanței de fond astfel cum s-a solicitat.
Apreciază că, față de cotele proporționale ale părților din teren și locuință, instanțele au trecut peste voința recurentelor - pârâte și, deși acestea au cedat drepturile lor succesorale lui.
Consideră că la omologarea variantei de lotizare din raportul de expertiză efectuat în cauză instanțele anterioare nu au ținut cont de voința reală a părților, astfel încât aceasta nu le avantajează.
Solicită admiterea recursului, casarea deciziei civile nr.130 din 10 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
De asemenea, solicită admiterea a recursului declarat de recurentele-pârâte și, fără cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul pentru intimata pârâtă arată că motivele de recurs formulate de recurenții-reclamanți și, nu se încadrează în niciunul din cazurile prev. de disp.art.304 Cod pr.civilă.
Consideră că instanțele anterioare au pronunțat hotărâri legale și solicită respingerea recursului ca nefondat.
Cu privire la recursul declarat de recurentele-pârâte și, arată că manifestarea de voință a acestora cu privire la omologarea variantei de lotizare a fost exercitată în afara cadrului legal și prin urmare solicită respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Mizil sub nr.381/2006, reclamantul a chemat în judecată pârâtele și, solicitând instanței să pronunțe o hotărâre prin care să dispună ieșirea din indiviziune asupra imobilului compus din locuință și teren aferent acesteia, în suprafață de aproximativ 1360,28. situat în comuna, imobil ce a aparținut defuncților autori și.
În motivarea cererii sale reclamantul a arătat că părțile sunt nepoții defuncților și, el posedă contract de vânzare-cumpărare cu privire la cota indiviză de 13/24 din terenul aferent locuinței și de 29/48 din locuință, în timp ce pârâta posedă contract de vânzare-cumpărare pentru cota indiviză de 16/48 din locuință și de 8/24 din terenul aferent,iar pârâta deține o cotă de 2/24 din terenul aferent și de 3/48 din locuință.
Reclamantul a precizat că are interesul să iasă din indiviziune deoarece deține cotele indivize arătate mai sus, potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat de Biroul Notarului Public din orașul M, sub nr.249/16.05.2001 învederând totodată că locuința deținută în indiviziune se compune din 3 camere, un antreu, o bucătărie, o, o verandă și 2 prispe, construcție din paiantă, învelită cu țiglă, iar terenul aferent este în suprafață totală de 1360,28.
Deși legal citate, pârâtele nu au formulat întâmpinare.
La data de 17.05.2006, soția reclamantului a formulat o cerere de intervenție în interes propriu prin care a solicitat ieșirea din indiviziune asupra imobilului în litigiu, în urma constatării faptului că are aceeași cotă indiviză ca și reclamantul, așa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.849/16.05.2001, de Biroul Notarului Public din M, județul P, cerere care a fost admisă în principiu la același termen.
Ulterior,la 21.06.2006 pârâtele și au depus la dosarul cauzei o opțiune de lotizare prin care au solicitat atribuirea numai a unei sulte pentru cotele părți indivize deținute asupra imobilului în litigiu, precizând totodată că cedează drepturile ce le au în natură reclamantului și intervenientei.
Prin încheierea interlocutorie pronunțată la data de 27.06.2006, instanța a admis în principiu acțiunea și în principiu cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta, a constatat calitatea de coindivizari a părților asupra imobilului situat în comuna, județul P și cotele cuvenite acestora.
După administrarea probatoriilor Judecatoria Mizila pronunțat sent.civ.nr.1148/03.10.2007 prin care a admis acțiunea formulată de reclamant și cererea de intervenție în interes propriu și, în consecință, a dispus ieșirea din indiviziune, conform variantei a II-a de lotizare din raportul de expertiză topografică lotizare completare efectuat de expert și schiței de plan din raportul de expertiză construcții efectuat de expert, cu mențiunea că alături de reclamant va figura soția sa, intervenienta.
Prin această variantă au fost atribuite reclamantului și intervenientei terenul în suprafață de 737. - conturul 6.7.8.9.10 și locuința notată "zona B" în expertiza construcții, pârâtei i-a revenit suprafața de teren de 624. - conturul 2.3.4.5. și partea de construcție notată "zona A" în expertiza construcții, urmând ca pentru egalizarea loturilor aceasta din urmă să plătească sulte reclamantului și soției sale,precum și pârâtelor și.
Pentru dispune astfel, instanța de fond a reținut ca reclamantul, a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să dispună ieșirea din indiviziune asupra locuinței și terenului aferent în suprafață de aproximativ 1360,28. imobil situat în comuna, ce a aparținut defuncților bunici ai părților, decedat la 07.04.1983, cunoscut și sub numele de și, decedată la 19.05.1979.
Judecătoria Mizil a apreciat în ceea ce privește împărțirea că cea mai judicioasă este varianta a doua de lotizare din raportul de expertiză topografie completare efectuat de expertul (cu trimitere la expertiza tehnică construcții) întrucât asigură atribuirea în natură a bunurilor imobile, la un nivel apropiat de valoarea cotelor indivize deținute de reclamantul și soția sa, intervenienta, pe de o parte și de pârâta, pe de altă parte -, acestea fiind de altfel singurele părți care au solicitat atribuirea în natură a imobilului.
În sprijinul acestei concluzii, instanța de fond a avut în vedere faptul că în varianta a doua de lotizare, reclamantului și intervenientei li se atribuie o suprafață mai mare de teren (737.), dar și împrejurarea că această variantă de lotizare permite o folosință normală a părții din locuință atribuite în fiecare lor (inclusiv ieșiri la drumul comunal și la lacul administrat de Consiliul Local al comunei, județul P), precum si ca reclamantul și intervenienta nu au dovedit împrejurarea că au făcut îmbunătățiri la locuința în litigiu.
Împotriva acestei sentințe, precum si a încheierii interlocutorii din data de 27.06.2006 au declarat apel reclamantul si intervenienta, apreciindu-le ca fiind nelegale si netemeinice, deoarece nu le-au fost respectate opțiunile de lotizare conform actelor de proprietate, iar expertul care a făcut lotizarea a trecut in mod eronat cotele lor succesorale.
Au învederat apelanții ca instanța de judecata nu a ținut cont de opțiunile pârâtelor si, care au primit sulta de la apelanți si si-au exprimat dorința de a le ceda părtile in natura.
La prima zi de înfățișare, apelanții si-au completat motivele de apel, arătând ca varianta la care s-a oprit instanța de fond prin care bunul imobil se împarte între reclamant, intervenienta pe de o parte si parata, pe de alta parte, restul părților primind sulta, nu este in concordanta cu disp.art.6739-10din pr.civ. deoarece împărțeală în natura nu era posibila sau conducea la o scădere importanta a valorii economice a bunului partajat.
Astfel s-a susținut ca, in cazul de fata, locuința nu poate fi partajata in natura întrucât are un antreu, o bucătărie, o cămara si o veranda, iar cele doua unități locative nu ar fi apte de locuit, și în raport de această situație nici terenul nu poate fi împărțit întrucât, construcția se afla aproximativ la mijlocul acestuia.
Apelanții au învederat ca, prin varianta de lotizare omologata, se încalcă dreptul lor de proprietate, întrucât ei au cota cea mai mare, astfel încât trebuia sa li se atribuie in totalitate imobilul si se trece peste susținerile paratelor si, care au declarat ca le cedează drepturile lor.
In raport de aceste motive de apel, s-a apreciat ca se impune rejudecarea cauzei si completarea probatoriilor cu noi variante de lotizare prin care sa se atribuie reclamantului si intervenientei, întregul imobil cu plata sultei aferente, iar in subsidiar, omologarea variantei I din raportul de expertiza lotizare întocmit de expert.
La rândul lor, pârâtele și au formulat apel în cuprinsul căruia au învederat că nu sunt mulțumite de sentința pronunțată deoarece nu le-au fost respectate opțiunile de lotizare prin care precizau că doresc să cedeze părțile lor în natură reclamantului și intervenientei de la care au primit deja sultă.
La data de 10.03.2008, intimata parata a formulat note de ședința prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând ca in opinia sa, susținerile apelanților in sensul ca imobilul suspus partajării nu este comod partajabil in natura si ca expertul nu a propus si o varianta prin care întregul imobil sa fie atribuit in natura uneia dintre părți sunt greșite.
În acest context, faptul ca expertul a găsit 4 posibilități de lotizare demonstrează, în opinia ei, împrejurarea ca bunul este comod partajabil in natura, iar pe de alta parte, imposibilitatea partajării in natura, este o susținere efectuata de apelanți direct in calea de atac, fără a fi pusa in discuția parților la fond.
In final, s-a susținut ca in mod legal si întemeiat, instanța de fond a trecut peste voința parților si, deoarece acestea nu erau in măsura decât sa solicite sa li se plătească sulta fata de cota din dreptul de proprietate asupra imobilului bun succesoral si nu ar fi putut sa dispună de cota lor, decât fie printr-o tranzacție judiciara, fie printr-un contract de vânzare-cumpărare si nu prin atribuirea bunului integral apelanților reclamanți.
Prin decizia civilă nr. 130 din 10.03.2008 Tribunalul Prahovaa respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul și intervenienta și a anulat ca netimbrat apelul pârâtelor și.
În ceea ce privește apelul reclamantului și intervenientei instanța a reținut că varianta de lotizare omologată de Judecătoria Mizil realizează o judicioasă ieșire din indiviziune, în acord cu dispozițiile art. 741 cod civil și art. 6739cod pr.civilă dând eficacitate principiului împărțirii în natură a bunurilor față de situația că diferențele dintre cotele părți ale apelanților și cele ale intimatei nu sunt semnificative și au fost respectate prin atribuirea în lotul apelanților a unei suprafețe mai mari de teren.
Totodată s-a considerat că instanța de fond la alegerea variantei de lotizare a avut în vedere și posibilitatea părților de a folosi partea de locuință atribuită în fiecare lot, raportul de expertiză constructor care a statuat că imobilul aflat în indiviziune se poate împărți în două unități locative distincte, fiecare lot având ieșire la drumul comunal și la lacul administrat de Consiliul Local al comunei.
Referitor la apelul declarat de pârâtele și tribunalul a constatat că deși acestora li s-a pus în vedere să timbreze calea de atac promovată cu taxă de timbru în cuantum de 9,6 lei, acestea nu și-au îndeplinit obligația stabilită de lege.
În atare situație, în raport de disp.art. 20 alin.3 din Legea 146/1997 instanța a procedat la anularea pentru netimbrare a apelului declarat de pârâte împotriva sentinței civile nr. 1148/2007 pronunțată de către Judecătoria Mizil.
Decizia mai sus menționată a fost atacată cu recurs de către pârâtele și criticând-o pentru nelegalitate pe considerentul că nu s-a ținut cont de opțiunea lor prin care îi cedau lui toate bunurile și drepturile ce li se cuveneau, nu s-a luat în considerare procura legală prin care le reprezenta în acest dosar, menționând totodată că nu au dorit și nu au făcut nici o opțiune din care să reiasă că primesc sultă de la.
La rândul lor, reclamantul și intervenienta au formulat recurs împotriva deciziei pronunțate de tribunal, apreciind că aceasta este nelegală întrucât a trecut peste toate probatoriile pe care le-au administrat și nu a dat curs solicitării lor de a casa sentința de fond în sensul atribuirii către ei a întregului imobil compus din locuință și teren aferent.
S-a precizat de către recurenți că în raport de cotele proporționale ale părților din cauză instanța de fond și cea de apel au trecut peste voința pârâtelor și deoarece acestea nu erau în măsură decât să solicite să li se plătească sultă față de cota mică din dreptul de proprietate asupra imobilului bun succesoral, cu atât mai mult cu cât ele i-au cedat lui drepturile lor succesorale.
Au învederat recurenții că în mod greșit instanțele au omologat o variantă de lotizare ținând cont de regula în materia partajului reglementată de art. 741 cod civil și art. 6739cod procedură civilă și nu de voința reală a părților, deși scopul ieșirii din indiviziune a fost tocmai realizarea voinței părților și nu o împărțeală care nu-i avantajează.
Pe cale de consecință s-a solicitat admiterea recursului, casarea în totalitate a celor două hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Examinând hotărârea atacată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a motivelor invocate, dar și a dispozițiilor legale incidente în prezenta speță, curtea reține următoarele:
În ceea ce privește recursul declarat de pârâtele și, instanța reține următoarele:
Prin decizia civilă nr.130/10.03.2008 pronunțată de Tribunalul Prahovas -a anulat ca netimbrat apelul declarat de acestea împotriva sentinței civile nr.1148/3.10.2007 a Judecătoriei Mizil, iar la stabilirea acestei măsuri instanța a făcut aplicarea disp.art.20 alin 3 din Legea nr.146/1997, reținând că, deși pârâtelor, prin citație, li se pusese în vedere să timbreze calea de atac promovată cu taxă de timbru în cuantum de 9,6 lei, nu și-au îndeplinit obligațiile stabilite de lege.
Criticile formulate de recurente, în sensul că nu s-a ținut cont de opțiunea lor la efectuarea partajului, că nu au dorit să primească sultă de la pârâta și că nu s-a luat în considerare procura legală prin care urma să le reprezinte în acest dosar nu pot fi analizate în recurs, deoarece exced obiectului recursului.
Conform art. 299 cod pr.civilă obiectul recursului îl constituie decizia tribunalului, iar, în speță, această instanță, astfel cum s-a menționat anterior, nu s-a pronunțat asupra nemulțumirilor invocate de apelantele și cu privire la fondul cauzei, și anume, modalitatea de efectuare a partajului, ci în baza unei excepții, aceea de netimbrare a apelului lor.
Pe cale de consecință, în raport de considerentele expuse mai înainte, Curtea, în baza art.312 alin.3 Cod pr.civilă rap.la art. 304 pct.9 Cod pr.civilă, va respinge ca nefondat recursul declarat.
Pe de altă parte recursul promovat de reclamanți apare ca nefondat pentru argumentele ce se vor expune în continuare:
Singurul aspect care îi nemulțumește pe reclamanți vizează modalitatea de ieșire din indiviziune prin formarea de loturi și atribuirea lor în natură, aceștia apreciind ca nelegală soluția instanței care nu a dat curs solicitărilor lor de a li se atribui în totalitate imobilul în litigiu.
Potrivit art.6739Cod pr.civilă, la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama de acordul părților, mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăruia, masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, precum și faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala au efectuat îmbunătățiri la imobilul în litigiu.
La rândul său, art.741 Cod civil a instituit principiul potrivit căruia, ca expresie a egalității părților, specific raportului juridic civil, partajul trebuie realizat în natură, eventualele diferențe create compensându-se prin sulte.
Prin încheierea interlocutorie pronunțată de Judecătoria Mizil la 27.06.2006( filele 79-81 dosar fond) s-a reținut calitatea de coindivizari a părților asupra terenului de 1367,60. și locuința situată pe acesta (compusă din 3 camere, antreu, bucătărie, verandă, 2 prispe ) cotele acestora fiind următoarele: și au 13/24 din dreptul de proprietate asupra terenului și 29/48 din dreptul de proprietate asupra locuinței, o cotă de 8/24 din teren și 16/48 din locuință, o cotă de 3/96 din teren și 3/192 din locuință și o cotă de 9/96 din teren și 9/192 din locuință.
În cauză, partajul în natură s-a realizat în varianta a II-a din raportul de expertiză, respectiv în modalitatea care se circumscrie ideii de "comod partajabil", luând în considerare criteriul mărimii cotelor de proprietate ale părților, precum și celelalte elemente de fapt pentru a nu se ajunge la nesocotirea principiilor care guvernează această materie. Nu poate fi primită critica recurenților, în sensul că instanța a omologat o variantă ținând cont de regula în materia partajului reglementată de art. 741 Cod civil și art.6739Cod pr. civilă și nu de voința reală a părților.
Astfel, cu ocazia efectuării ieșirii din indiviziune nu trebuie luat în considerare în mod exclusiv doar un anumit criteriu, respectiv cel al voinței părților (așa cum se solicită în cazul de față), cu ignorarea celorlalte criterii prevăzute de dispozițiile legale, ci trebuie realizată o partajare care să respecte prevederile art.6739Cod pr.civilă și art.741 Cod civil, să țină seama de interesele practice și situația concretă a tuturor părților.
În condițiile în care imobilul compus din teren și construcție putea fi împărțit în natură (așa cum reiese din raportul de expertiză efectuat la instanța de fond), în mod corect s-a omologat o variantă prin care acesta era atribuit reclamanților și pârâtei, loturile din varianta omologată, fiind astfel create încât părțile să aibă ieșire la drumul comunal și la lacul administrat de Consiliul Local și să-și poată folosi partea de locuință atribuită.
Totodată, referitor la poziția pârâtelor și, Tribunalul Prahova, în mod legal a apreciat că disponibilitatea acestora de a-și primi cotele părți din bunurile indivize în sulte și nu în natură a fost luată în considerare de instanța de fond, însă aceasta nu poate profita doar reclamantului și intervenitei.
Prin urmare, Curtea, constatând că modalitatea de ieșire din indiviziune omologată în speță respectă prevederile art.6739Cod pr. civilă și, nicidecum nu se poate vorbi de incidența în cauză a art.304 pct.6 Cod pr. civilă( text de lege pe care recurenții și-au întemeiat calea de atac promovată), în baza art.312 alin.3 Cod pr. civilă va respinge ca nefondat recursul declarat, menținând ca legală decizia atacată.
Urmează a se lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanul, intervenienta, ambii domiciliați în P,-, jud.P și pârâtele ȘI, ambele domiciliate în C,-, -.3,.C,.2,.51, jud.C, împotriva deciziei civile nr.130 din 10 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata pârâtă, domiciliată în C,-,.3,.C,.2,.51, jud.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 8 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Veronica Grozescu, Cristina Paula Brotac Corina
- - - - - - -
GREFIER,
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
VG/VM
2 ex/19.09.2008
nr- Judec.
nr- Trib.
,
Președinte:Veronica GrozescuJudecători:Veronica Grozescu, Cristina Paula Brotac Corina
