Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 753/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-.
DECIZIA NR.753
Ședința publică din data de 20 octombrie 2009.
PREȘEDINTE: Marilena Panait
JUDECĂTOR 2: Eliza Marin
JUDECĂTOR 3: Elisabeta Gherasim
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta, domiciliată în B,--86, -. 1,.26, sector 4, împotriva sentinței civile nr. 7894/17 sept. 2008 pronunțată de Judecătoria Ploiești și a deciziei civile nr. 224/24 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții, domiciliată în B,-,. 117,.8, județul B, domiciliată în B,-,. 117,.8, județul B și cu domiciliul ales în B,B-dul. - -, nr. 19, - 5,.2, județul
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 13 octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când curtea, pentru a da posibilitatea apărătorului intimaților-pârâți să facă dovada cheltuielilor de judecată solicitate, a amânat pronunțarea pentru data de 20 octombrie 2009, când a dat următoarea decizie:
CURTEA,
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Vălenii d Munte sub nr- reclamanta chemat in judecata pe pârâtul - St., solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să se declare deschise succesiunile defunctelor - - decedată la 26.06.1998 și - - decedată la 26.09.2002, să se constate calitatea sa de unică moștenitoare legală celor doua defuncte în calitate de nepoată de frate, să se constate masa succesorală rămasă de pe urma defunctelor și să se dispună ieșirea din indiviziune asupra acestor bunuri, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta arătat că la data de 26.06.1998 a decedat -, după care acceptat expres succesiunea și prin declarația autentică dată în termenul legal de 6 luni de la decesul acestuia.
Reclamanta a mai arătat că a efectuat pe cheltuiala sa gardul despărțitor în jur de 90.
În dovedirea acțiunii reclamanta a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
În drept reclamanta invocat disp. art. 111 cod pr. civila, art. 689, 700, 728 și 729 cod civil.
Prin întâmpinare pârâtul invocat excepția necompetenței teritoriale a instanței sesizată de reclamantă, solicitând admiterea excepției și trimiterea cauzei la Judecătoria Ploiești spre competentă soluționare, iar în ceea ce privește fondul cauzei arătat că cererea reclamantei este neîntemeiata, întrucât reclamanta nu are calitate de unic moștenitor al defunctelor, deoarece nu are vocație succesorală de a culege moștenirea lăsată de "de cuius", acesta acceptând tacit moștenirea, stăpânind și bunurile, atât înainte de decesul celor 2 mătuși cât și după data decesului, fiind instituit legatar cu titlu universal al defunctelor, potrivit testamentului autentificat sub nr. 11954/04.08.1990 întocmit de - la data de 04.05.1985.
Pe calea cererii reconvenționale pârâtul a solicitat să se constate că este unic moștenitor în calitate de legatar cu titlu universal al defunctelor - și -, să se constate componența masei succesorale și să se dispună atribuirea întregii mase succesorale către acesta.
În drept pârâtul - reclamant a invocat disp. art. 114, 115, 119 cod pr. civila și art. 859, 860, 894 cod civil.
În combaterea acțiunii și în dovedirea cererii reconvenționale pârâtul reclamant a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
Prin sentința civilă nr.1613/30.11.2006 pronunțată de Judecătoria Vălenii d e fost admisă excepția necompetenței teritoriale invocată de pârâtul - reclamant prin întâmpinare și a fost declinată competența în favoarea Judecătoriei Ploiești, reținându-se că în cauză au fost incidente disp. art. 14 cod pr. civilă, întrucât ambele defuncte au avut, potrivit certificatelor de deces existente la dosar, ultimul domiciliu în Mun.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr-.
La solicitarea reclamantei - pârâte instanța încuviințat proba cu înscrisuri, interogatoriu și audierea a 2 martori, iar ulterior a încuviințat efectuarea expertizei grafologice având ca obiect scrisul și semnătura existentă pe testamentul olograf întocmit de defuncta -.
La solicitarea pârâtului - reclamant instanța încuviințat proba cu înscrisuri, interogatoriu și audierea a 2 martori.
În cauză fost întocmit raportul de expertiză criminalistică nr. 18/22.01.2008 de către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice B, prin care s-a concluzionat că testamentul din data de 04.05.1985 fost scris, datat și semnat de către defuncta -.
Prin sentința civila nr. 7894/17.09.2008 Judecătoria P respins acțiunea principală ca neîntemeiată și a admis cererea reconvenționala, constatând că pârâtul-reclamant G, decedat pe parcursul procesului, este unicul moștenitor al defunctelor și.
S- constatat că masa succesorală rămasă de pe urma defunctelor se compune din cota de 2/3 din bunurile ce au format obiectul Lotului 2 stabilit prin sentința civilă nr. 815/1998 pronunțată de Judecătoria Vălenii d e M, definitivă și irevocabilă.
Restul cotei de 1/3 din Lotului 2 stabilit prin sentința civilă nr. 815/1998 pronunțată de Judecătoria Vălenii d e M, definitivă și irevocabilă a revenit pârâtului-reclamant G, decedat pe parcursul procesului.
A fost obligata reclamanta-pârâtă la plata către pârâtul-reclamant, decedat pe parcursul procesului, a sumei de 1.835 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu apărător și cheltuieli de deplasare.
Pentru a pronunța aceasta sentința instanța de fond a reținut că la data de 26.06.1998 a decedat -, cu ultimul domiciliu în Mun. P, iar la data de 16.06.2002 a decedat si -.
A mai arătat instanța de fond că prin sentința civilă nr. 815/20.03.1998 pronunțată de Judecătoria de a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții - -. -, - -., -, și și în parte cererile reconvenționale și s- dispus partajul conform variantei a IV a din raportul de expertiză - refacere.
Potrivit sentinței menționate lotul nr. 2 revenit numiților -, - și pârâtului - G, decedat pe parcursul soluționării cauzei de față, în indiviziune bunurile menționate.
Judecătoria a reținut că defuncta -, prin testamentul autentificat sub nr. 11954/04.08.1990, a dispus că lasă nepotului său de frate predecedat domiciliat în,-, jud. B, întregul său drept de moștenire ce- revine de pe urma defuncților săi, părinți - G și.
La rândul său, defuncta - dispus prin testamentul olograf din data de 04.05.1985 ca lăsa nepotului sau - întreaga sa avere mobila si imobila, ce se va găsi în patrimoniul său la încetarea sa din viață, atât ce a realizat aceasta personal, cât și ceea ce a moștenit de la defuncții săi părinți în Com., sat, jud. și l-a instituit legatar universal.
Instanța de fond nu a primit susținerea reclamantei - pârâte în sensul că defunctele - și - au revocat cele doua testamente menționate anterior prin contractul de vânzare - cumpărare încheiat sub semnătură privată, întrucât prin contractul de vânzare - cumpărare încheiat la data de 18.04.1997 în Mun. P cele doua defuncte, în calitate de vânzătoare, au vândut pârâtului - reclamant, în calitate de cumpărător, cota parte din moștenirea ce le revenea de drept după defuncții lor părinți - G și - și care va rezulta în urma partajului succesoral asupra proprietății situate în Com., sat, jud.P, prevăzându-se în mod expres că, cumpărătorul intra de drept și de fapt în stăpânirea cotei indivize din imobilul vândut de la data încheierii contractului.
Ca atare, contractul de vânzare - cumpărare a fost încheiat de defuncte în considerarea persoanei cumpărătorului, în speța pârâtului - reclamant - G, aspect ce fost avut în vedere de defuncte și la întocmirea testamentelor mai sus arătate.
Deși prin declarațiile autentificate sub nr. 2901/06.11.1998 și nr. 761/28.02.2003 reclamanta - pârâta declarat că acceptă succesiunile defunctelor -, respectiv -, acestea nu își produc efectele, întrucât în patrimoniul defunctelor nu se mai regăsea nici un bun.
La data de 14.11.2008 apelanta - reclamanta a declarat apel împotriva sentinței civile nr. 7894/17.09.2008 pronunțata de Judecătoria Ploiești în dosarul nr-, pe care o considera nelegală și netemeinică.
În motivarea apelului formulat s-a arătat că în mod greșit prima instanța a respins acțiunea principală și admis cererea reconvențională, constatând că pârâtul - reclamant - G, care a decedat pe parcursul procesului, este unicul moștenitor al defunctelor - și -.
A considerat că instanța de fond pronunțat această hotărâre greșită, deoarece nu a cunoscut suficient dosarul, nu analizat toate împrejurările de fapt și de drept invocate în sprijinul acțiunii și a făcut o greșită interpretare și aplicare legii care guvernează materia succesiunii.
Instanța de fond, potrivit art. 261 pct.5 cod pr. civila, avea obligația de arata motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței,precum și pe cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Instanța de fond s- limitat la motivarea soluției de respingere acțiunii numai la aspectul că acel contract de vânzare - cumpărare încheiat de - și - la 18.04.1997, ulterior încheiat față de cele două testamente, nu le revoca, deoarece acest contract fost încheiat de defuncte în considerarea persoanei cumpărătorului, în speță a pârâtului reclamant - și că declarațiile autentificate prin care acceptat expres cele două succesiuni nu-și produc efectele întrucât în patrimoniul defunctelor nu se mai regăsesc la data decesului lor nici un bun.
În primul rând, acest contract de vânzare - cumpărare a fost depus ca script de comparație pentru expertiza grafologică și acel contract este nul deoarece era un act sub semnătură privată care a fost înlăturat de instanțele care au soluționat procesul de partaj inițial care a format obiectul dosarului nr. 3188/1995 ce s-a aflat pe rolul Judecătoriei Vălenii d e și unde - și au fost părți in acel proces.
Așa cum arătat în acțiune, situația necontestată nici de pârât, bunurile rămase de la cele două defuncte sunt cele dobândite prin sentința civilă nr. 815/1998.
În legătură cu acel contract de vânzare - cumpărare, instanța de fond trebuia să facă aplicațiunea art. 923 cod civil, text de lege care prevede că orice înstrăinare a obiectului legatului, făcut în orice mod, revocă legatul, fără ca legea să distingă dacă înstrăinarea s-a făcut sau nu în persoana beneficiarului legatului, iar revocarea operează chiar în situația în care înstrăinarea era nulă, ca în cazul din litigiu sau când obiectul legatului va fi reintrat în stare testatorului.
Deci, în cauza de față, dat fiind faptul că acel contract nul a intervenit in anul 1997, iar testamentele au fost încheiate în 1985 și respectiv 1990, instanța trebuia să constate că cele doua testamente au fost revocate.
Apelanta a susținut că în acțiune s- arătat că acceptat expres cele două succesiuni, prin cele două declarații autentice iar pârâtul prin cererea reconvențională pretins că a acceptat tacit cele două succesiuni, invocând o singură împrejurare, și anume că atât înainte de moartea celor testatoare cat si după stăpânit cota celor doua testatoare, cota care se afla în indiviziune cu cota de 1/3 dobândita de pârât prin aceeași sentință 815/1998.
Aceasta a menționat că prima instanța nu s- preocupat deloc să stabilească care dintre ei au acceptat succesiunea celor doua defuncte, deși potrivit art.700 cod civil, dreptul de accepta orice succesiune se prescrie în termen de 6 luni de la decesul unei persoane.
Instanța era datoare să observe ca pârâtul nu a făcut nici un act de acceptare tacită succesiunii celor doua testatoare.
- pârâtul, după decesul testatoarelor nu s-a prezentat la Starea civilă să ridice certificatele de deces ale acestora.
- pârâtul nu a făcut cerere de punere în executare a sentinței
nr. 815/1998, făcând acea cerere, situație care rezulta din procesul verbal depus la dosarul cauzei.
- pârâtul nu și- trecut la rolul agricol bunurile pretins moștenite de la cele doua testatoare.
- nu a plătit impozitele și taxele aferente imobilelor.
C mai relevant aspect privind neacceptarea celor doua succesiuni de către pârât îl reprezinta, în opinia apelantei, probele care au fost efectuate în dosarul de revizuire nr. 2711/2002, care fost pe rolul Judecătoriei Vălenii d e M, cerere de revizuire promovată de pârât, ocazie cu care a declarat că pârâtul nu știe cine este succesorul celor doua defuncte.
În ceea ce privește testamentul olograf întocmit de -, apelanta a susținut că pârâtul nu s- conformat disp. art. 892 cod civil.
Pentru toate aceste motive, a solicitat admiterea apelului și schimbarea în tot hotărârii în sensul admiterii acțiunii principale și respingerii cererii reconvenționale.
La data de 18.02.2009 intimatele - pârâte - - și -, în calitate de moștenitoare ale defunctului - G, au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 7894/17.09.2008 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr- ca fiind netemeinic și nefondat.
În motivarea s-a arătat că reclamanta nu are calitate de unic moștenitor al defunctelor - și -, astfel cum afirma în acțiunea introductivă, întrucât nu are vocație succesorală de culege moștenirea lăsată de decuius, datorită faptului că pârâtul - - decedat în cursul procesului acceptat tacit moștenirea despre care este vorba, stăpânind și folosind bunurile în nume propriu, atât înaintea decesului celor două mătuși, cât mai ales după data decesului, fiind instituit legatar cu titlu universal al defunctelor potrivit testamentului autentificat la notar sub nr. 11954/04.08.1990 întocmit de -, ca și al testamentului olograf întocmit de - la data de 04.05.1985.
Datorită faptului că reclamanta nu a făcut parte din categoria moștenitorilor rezervatari, prin întocmirea testamentelor nu poate culege moștenirea după defunctele - și -, astfel încât declarațiile notariale de acceptare moștenirii după -, respectiv -, au fost lipsite de efecte juridice, neputând fi valorificate, reclamanta fiind înlăturată de la moștenirea după cele două mătuși de frate.
Așa fiind, lotul nr. 2, atribuit in indiviziune către -, - și - G prin sentința civila nr. 815/20.03.1988 pronunțată de Judecătoria Vălenii d, fost stăpânit și folosit exclusiv de către pârâtul defunct - în nume propriu, după cum rezulta din actele depuse la dosar (lucrări de investiții efectuate asupra lotului, declarația martorului - ). Mai mult, după rămânerea irevocabila a sentinței civile nr. 815/20.03.1998, a fost executat un gard despărțitor al celor doua loturi, fapt ce a făcut imposibilă folosirea de către reclamantă loturilor atribuite de către -, - și -
Au menționat intimatele ca pârâtul nu și-a înscris în evidențele fiscale bunurile moștenite întrucât acestea au fost acordate în indiviziune și nici o prevedere legală nu - obliga să se înscrie ca plătitor de impozite pe aceste bunuri, în condițiile în care acesta avut calitatea de revoluționar și era scutit de plata impozitelor potrivit legii.
Faptul ca apelanta a înțeles să plătească impozit pentru bunurile ce i-au fost acordate tot prin aceeași sentința 815/1998 a Judecătoriei Vălenii d e și eventual a plătit în mod excedentar, nu îi conferea un statut privilegiat având posibilitatea solicitării restituirii plaților efective.
În cuprinsul întâmpinării s-a menționat că defunctul - probat că acceptat moștenirea după - și - prin stăpânirea de fapt lotului acordat prin sentința civilă nr. 815/1998 Judecătoriei Vălenii de M, prin lucrările de investiții și amenajare efectuate la aceste bunuri, dintre care cel mai edificator este introducerea curentului electric, ulterior punerii în executare sentinței civile nr. 815/1998 Judecătoriei Vălenii d
În ceea ce privește așa zisa revocare a testamentului olograf lăsat de - legatarului -, invocată de către reclamantă numai după ce instanța procedat la închiderea dezbaterilor și a acordat cuvântul în fond, a fost de subliniat că instanța nu fost investită cu o astfel de pretenție.
S-a solicitat instanței de apel să observe că prima și singura dată când apelanta făcut referire la așa zisa revocare a testamentului fost la termenul din 05.09.2008, pe fondul cauzei după închiderea dezbaterilor, astfel cum a reieșit și din încheierea de ședință din 05.09.2008.
Astfel, reclamanta nu a formulat întâmpinare la cererea reconvenționala a pârâtului, nici nu și- modificat cererea de chemare în judecată, în sensul de solicita instanței să constate revocarea testamentului olograf ca efect al înstrăinării cotei indivize tot către - G, situație care nu a putut fi suplinită de principiul rolului activ al instanței prevăzut de art. 129- 130 cod pr. Civila, căci nu erau în prezența încălcării vreunei norme imperative de ordine publică care sa atragă nulitatea absolută.
Potrivit principiului disponibilității, atât în sensul material cât și procedural, reclamanta stabilit cadrul procesual, a determinat obiectul cererii de chemare în judecată, cât și limitele apărării.
Nu în ultimul rând, s-a arătat că numai legatele cu titlu particular pot fi revocate, iar nu și cele universale și cu titlu universal, aspect desprins din interpretarea dispozițiilor art. 923 cod civil.
Prin decizia civilă nr.224/24 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahovas -a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta - reclamanta împotriva sentinței civile 7894/17.09.2008 pronunțata de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimații-pârați, și .
S-a respins cererea de acordare cheltuielilor de judecata.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că prin cererea de chemare in judecata reclamanta solicitat în contradictoriu cu pârâtul - St., decedat pe parcursul procesului, ca prin sentința ce se va pronunța să se declare deschise succesiunile defunctelor - - decedata la 26.06.1998 si - - decedată la 26.09.2002, să se constate calitatea sa de unică moștenitoare legală celor două defuncte în calitate de nepoată de frate, să se constate masa succesorala rămasă de pe urma defunctelor și să se dispună ieșirea din indiviziune asupra acestor bunuri, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Tribunalula reținut că la data de 26.06.1998 a decedat -, cu ultimul domiciliu în municipiul P, iar la data de 26.09.2002 a decedat -, cu ultimul domiciliu în aceeași localitate, ambele dispunând prin testament - - prin testamentul autentificat sub nr. 11954 /04.08.1990 și - prin testamentul olograf din data de 04.05.1985 - în favoarea nepotului acestora de frate, pârâtul din prezenta cauza, moștenirea rămasă acestora de la defuncții părinți.
În mod întemeiat instanța de fond a constatat că prin sentința civilă nr. 815 /20.03.1998 pronunțata de Judecătoria Vălenii de Ma fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții - -. - și împotriva pârâților - G, -, -, -, -, și și în parte cererile reconvenționale ale pârâților - G si - și s- dispus partajul conform variantei a IV a din raportul de expertiză - refacere, revenind numiților -, - și pârâtului - G, decedat pe parcursul soluționării cauzei de față, în indiviziune, bunurile ce compuneau lotul nr. 2.
Problema supusă examinării instanței de apel a fost aceea a acceptării sau neacceptării succesiunii testamentare instituită de cele două defuncte de către pârâtul inițial din prezenta cauza.
Acceptarea voluntara a succesiunii poate fi expresa (art. 689 cod civil ), atunci când moștenitorul își însușește titlul sau calitatea de moștenitor printr-un act autentic sau sub semnătură privata sau tacită, care rezulta din acte sau fapte pe care succesibilul nu ar fi putut să le facă decât în calitatea sa de moștenitor acceptant, adică să fie vorba de acte juridice din care să rezulte că a înțeles să accepte pur și simplu moștenirea.
În practica judiciară și literatura de specialitate s-a stabilit că reprezintă acte de acceptare tacită a succesiunii actele de administrare care nu au caracter urgent și angajează viitorul, cum sunt actele de folosința a bunurilor succesorale deoarece implica acceptarea pentru ca succesibilul s-a comportat ca un proprietar și nu a putut săvârși aceste acte fără să fi voit să accepte succesiunea. Din probele administrate în fața instanței de fond a reieșit că pârâtul a efectuat astfel de acte de acceptare a succesiunii.
Astfel, din declarația martorului - (fila 64 dosar de fond) tribunalul a reținut că pârâtul - G " făcea curățenie, tăia pomii, a introdus lumină, a reparat gardurile", administra partea stânga a imobilului situat în comuna, care " a fost ale unor mătuși care l-au donat pârâtului".
Instanța nu a putut primi criticile apelantei în sensul că nu a fost plătit impozitul pentru imobilul în litigiu de către pârâtul - G, întrucât potrivit art. 10 lit. k din Legea nr. 42 /1990 pentru cinstirea eroilor martiri și acordarea unor drepturi urmașilor acestora, răniților, precum și luptătorilor pentru victoria din decembrie 1989, preluat de dispozițiile art. 50 din Legea nr. 27/1994 privind impozitele și taxele locale, precum și adresei nr. 96953/9.11.1998, acesta nu datora impozit pentru clădiri și terenul aferent.
Potrivit Codului civil ( art. 888) "legatul universal este dispoziția prin care testatorul lasă după moarte-i, la una sau mai multe persoane, universalitatea bunurilor sale". Revocarea legatelor, ca manifestare de voința a testatorului, poate fi expresă, rezultând dintr-o declarație a testatorului cuprinsă într-un înscris întocmit sub forma testamentară sau autentică, ceea nu exista în cazul de față, sau poate fi tacită, fiind aceea care, fără a fi fost expres declarată, rezulta din anumite acte sau fapte săvârșite de testator, cum ar fi incompatibilitatea cu un testament întocmit ulterior sau înstrăinarea bunului care face obiectul legatului. În speță, nu numai că cele două defuncte nu au înstrăinat în mod valabil cota -parte ce le revenea acestora ca moștenire de la defuncții părinți, dar din înscrisul sub semnătură privată încheiat nu a reieșit intenția acestora de a înstrăina către o altă persoană obiectul legatului universal anterior instituit, întrucât beneficiarul promisiunii de vânzare -cumpărare este același cu beneficiarul legatului universal.
Pentru toate aceste considerente, in baza dispozițiilor art. 296.pr.civ. tribunalul a respins apelul formulat de apelanta -reclamanta ca nefondat.
In baza dispozițiilor art. 274.pr.civ. tribunalul a respins cererea de acordare de cheltuieli de judecata, întrucât nu s-a făcut dovada efectuării acestora.
Împotriva sus menționatei decizii a declarat recurs reclamanta, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
A susținut în esență recurenta că, prima instanță în mod greșit a respins acțiunea promovată de recurenta-reclamantă. Instanța de apel a încercat să suplinească greșelile instanței de fond privind nemotivarea acceptării succesiunii de către - Recurenta apreciază că numai ea are calitatea de moștenitoare legală la cele două succesiuni privind pe - și -, deoarece a acceptat expres cele două succesiuni în termen de 6 luni de la deschiderea celor două succesiuni.
A mai susținut recurenta-reclamantă că - G nu are calitatea de moștenitor testamentar din următoarele motive: fiind vorba de un testament olograf lăsat de -, acest testament nu putea intra în vigoare pentru a fi valabil decât cu respectarea dispozițiilor art. 892 Cod civil. Potrivit acestui text de lege testamentul olograf, înainte de a fi executat, se va prezenta înaintea Tribunalului Județean.Or pârâtul nu a îndeplinit această formalitate.
Nu numai că - G nu a prezentat acest testament notarului public, dar acesta nu s-a prezentat nici să ridice certificatele de deces, iar în dosarul de revizuire nr. 2711/2002 al Judecătoriei Vălenii de M, care a fost anexat dosarului de fond al Judecătoriei Ploiești, - Gad eclarat că nu știe cine este succesorul celor două defuncte.
Cele două instanțe trebuiau să constate că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 923 Cod civil, deoarece prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat ulterior de cele două defuncte, în 1997, cele două testamente încheiate în 1985, respectiv 1990, erau revocate implicit.
A mai susținut recurenta-reclamantă că- G nu a făcut nici un act de acceptare tacită a succesiunii în termen de 6 luni de la deschiderea celor două succesiuni.- G, atât înainte de decesul testatoarelor, cât și după moartea acestora, a stăpânit cota din bunurile care reveneau celor două, cote care erau în indiviziune cu cota sa, nefăcându-se nicio dovadă că a stăpânit cota celor două defuncte în calitate de succesor al acestora.
Pârâtul nu și-a trecut la rolul agricol bunurile pentru a plăti impozite și taxe, deoarece cele două testatoare nu beneficiau de scutire de impozit, care trebuia plătit pentru acestea până la deschiderea succesiunii.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea ambelor hotărâri și, pe fond,admiterea acțiunii promovată de reclamantă, respingerea cererii reconvenționale. Intimații-pârâți -, - și -, prin întâmpinarea formulată și depusă la dosar, au solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Curtea, examinând decizia recurată în raport de actele și lucrările dosarului,de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente în cauză,constată că recursul e nefondat din considerentele ce se vor arăta în continuare:
Raportat la împrejurarea că potrivit disp. art.689 civ. acceptarea succesiunii poate fi nu numai voluntară,ci și tacită, rezultând din acte sau fapte pe care succesibilul nu ar fi putut sa le facă decât in calitatea sa de moștenitor acceptant, practica judiciară recunoscând ca fiind un asemenea act și acela de folosința a bunurilor succesorale,având în vedere că din probele administrate in fata instanței de fond,respectiv din declarația martorului - (fila 64 dosar de fond) a reieșit ca paratul - G " făcea curățenie, tăia pomii, a introdus lumina, a reparat gardurile", administra partea stânga a imobilului situat in comuna, care " a fost ale unor mătuși care l-au donat paratului", rezultă că în mod just s-a reținut că intimatul-pârât-reclamant a acceptat în termen legal succesiunea defunctelor - și -.
De asemenea,față de faptul că dispozițiile legale nu prevăd nicio sancțiune pentru nerespectarea disp. art.892 potrivit cărora estamentul olograf sau mistic, înainte de a fi executat, se va prezenta tribunalului județean în a cărui rază teritorială s-a deschis succesiunea,urmează a fi înlăturată și susținerea recurentei-reclamante pârâte în sensul că cele două testamente făcute de defunctele - și - nu-și pot produce efectele.Din aceste considerente și întrucât prin înscrisul sub semnătură privată încheiat de defuncte,în calitate de promitente-vânzătoare,și intimatul-pârât-reclamant, decedat pe parcursul procesului,în calitate de beneficiar al promisiunii de vânzare, reiese că intenția acestora a fost nu de a revoca legatul instituit în favoarea intimatului-pârât,ci aceea ca el să beneficieze de bunurile testate înainte de deces, Curtea apreciază că recursul declarat de recurenta-reclamantă-pârâtă e nefondat,astfel încât în baza art. 312 proc.civ.urmează a-l respinge ca nefondat.
Văzând și disp. art. 274 proc.civ.constatând culpa procesuală a recurentei în promovarea prezentei căi de atac, va obligă pe recurenta-reclamantă la 2500 lei cheltuieli de judecată către intimatele-pârâte -, -.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta, domiciliată în B,--86, -. 1,.26, sector 4, împotriva sentinței civile nr. 7894/17 sept. 2008 pronunțată de Judecătoria Ploiești și a deciziei civile nr. 224/24 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții, domiciliată în B,-,. 117,.8, județul B, domiciliată în B,-,. 117,.8, județul B și cu domiciliul ales în B,B-dul. - -, nr. 19, - 5,.2, județul B, ca nefondat.
Obligă pe recurenta-reclamantă la 2500 lei cheltuieli de judecată către intimatele-pârâte -, -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 20 oct. 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./
Tehnored./MP
6 ex./ 17 nov. 2009
f-
a-
a R
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Marilena PanaitJudecători:Marilena Panait, Eliza Marin, Elisabeta Gherasim
