Drepturi salariale (banesti). Decizia 1871/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr. 1871
Ședința publică din data de 20 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Simona Petruța Buzoianu
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții -, -, -, -, -, -, -, G, -, -, și, toți cu domiciliul ales la Cabinet avocatură - P, sr.Emile, nr.4, -.B,.3,.12, județ P, împotriva sentinței civile nr.604 din 11.03.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata-pârâtă reprezentată de avocat din Baroul Prahova în substituire avocat titular din același barou, lipsind recurenții-reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că urmează să se pună în discuție excepția de nulitate a recursului pentru nemotivare în termen, măsură dispusă de instanță la termenul din data de 22 iunie 2009.
Totodată, se mai învederează că apărătorul recurenților-reclamanți - avocat din Baroul Prahova, a depus la dosar o cerere prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată că prin notele scrise existente la filele 12-13 dosar recurs cu viză de primire la data de 19.06.2009, se menționează că se completează motivele de recurs și, totodată, se solicită și repunerea în termenul de motivare a recursului. Din examinarea conținutului notelor scrise, se constată că acestea constituie motivarea recursului, chiar dacă din eroare au fost intitulate note scrise.
Avocat având cuvântul arată că aceste note scrise nu i-au fost comunicate.
Curtea lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitate apărătoarei intimatei-pârâte să ia cunoștință de conținutul acestora, fixând ora 10,30 pentru reluarea cauzei.
La reluarea cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata-pârâtă reprezentată de avocat din Baroul Prahova, lipsind recurenții-reclamanți.
Avocat având cuvântul invocă excepția de nulitate a recursului, acesta nefiind motivat în termenul procedural de 10 zile de la data comunicării sentinței instanței de fond. În ceea ce privește cererea de repunere în termenul de depunere a motivelor de recurs solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată, apreciind că nu există nici un motiv pentru a se solicita repunerea în termen.
Pe fond solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că instanța de fond pronunțat o sentință legală și temeinică. Referitor la cheltuielile de judecată arată că urmează să le solicite pe cale separată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, în baza lucrărilor dosarului, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanții, -, -, G, au chemat în judecată pe pârâta SC - SA B, solicitând obligarea acesteia să le achite beneficiul reprezentând cota de participare la profit pentru anul 2004; pentru anul 2005 în cuantum de 2926,01 lei; pentru anul 2006 în cuantum de 6070,52 lei; la plata dobânzilor legale aferente calculate conf.art.3 al.3 din.nr.9/2000 pentru fiecare suma de bani neacordata; actualizarea prin indexare a sumelor datorate de la momentul nașterii dreptului până în momentul plății efective precum și plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că sunt salariații pârâtei și în această calitate aveau dreptul la plata cotei-părți ce li se cuvenea din profitul societății, în perioada 2004-2007, drept expres prevăzut în art. 139 din contractul colectiv de muncă pe anii 2004 -2007.
Reclamanții au mai susținut că în anul 2004 societatea SA a fost privatizată și în lipsa negocierilor între SA si, fondul de premiere, în cuantum de 10% din profitul realizat, trebuie acordat prin împărțirea sumei rezultate la numărul de angajați din anul respectiv.
În dovedirea susținerilor lor, reclamanții au depus înscrisuri (filele 9-245).
Pârâta a formulat întâmpinare (filele 288-305) prin care a invocat excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamanților întrucât nu sunt parte la negocierile colective privind drepturi izvorâte din CCM decât prin sindicat, excepția prematurității cererii privind acordarea cotei de profit, deoarece acest drept ar fi putut lua naștere doar în condițiile stabilirii exprese a cotei de participare la profit, precum și a condițiilor de diferențiere între salariați, aspecte care nu pot fi stabilite decât în cadrul negocierii speciale cu sindicatul, precum și prescripția extinctivă, fiindcă conform dispozițiilor art. 283 lit. e din Codul muncii, termenul de prescripție aplicabil în cauza este de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune și acesta s-a împlinit.
În fondul cauzei, pârâta a cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât, pe de o parte art. 137 din CCM se referă la fondul de premiere constituit anual în procent de 10% din fondul de salarii, fond care se distribuie numai pentru stimularea angajaților cu performante apreciabile, ori, în cauză lipsesc dovezile cu privire la nominalizarea reclamanților de către în acest scop.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr. 604 din 11 martie 2009, Tribunalul Prahovaa respins ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale active, a prematurității acțiunii și a prescripției dreptului material la acțiune, invocate de pârâtă prin întâmpinare.
Totodată, a respins acțiunea ca neîntemeiată, luându-se act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, tribunalul a constatat că exista identitate intre persoana reclamanților și titularii dreptului dedus judecații, în condițiile în care reclamanții, în calitate de salariați ai pârâtei, au dreptul să solicite în instanța să le fie achitate toate drepturile salariale ce deriva din raporturile de muncă dintre părți.
Totodată, instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, constatând că în cauză sunt aplicabile disp.art.283 al.1 lit.c muncii în baza cărora prezenta acțiune este supusa termenului de prescripție de 3 ani care a început să curgă de la data scadentei drepturilor solicitate, respectiv ianuarie 2005, cu atât mai mult cu cât prezenta acțiune vizează un conflict de muncă.
Cât privește excepția prematuritații acțiunii prima instanță a stabilit că în condițiile în care promovarea prezentei acțiuni nu este condiționată de parcurgerea unei proceduri prealabile, susținerile privind inexistenta negocierilor între sindicat și patronat vizează fondul cauzei deduse judecații.
Potrivit dispozițiilor art.139 din contractul colectiv de muncă pentru perioada dedusă judecății, la categoria alte venituri este prevăzut dreptul salariaților SA de a participa la profitul anual al societății, urmând ca modalitatea concreta de acordare, precum și condițiile de diferențiere să fie stabilite prin negociere cu.
Cererea reclamanților privind acordarea cotei de participare la profit este însa neîntemeiată fiindcă în cuprinsul art.139 din CC nu sunt prevăzute criteriile prin care drepturile salariaților să fie determinate sau determinabile, acesta reglementând mai mult o vocație a salariaților care trebuie interpretată nu numai prin prisma dispozițiilor art.139 din CCM, dar și raportat la legislația care guvernează regimul juridic al profitului.
Astfel, după modificarea Legii nr.31/1990 privind societățile comerciale prin Legea nr.161/2003 vocația salariaților de a primi o cota parte din profitul net al unei societăți comerciale cu capital integral sau majoritar privat a fost înlăturată întrucât se aducea atingere regimului juridic al proprietății private, astfel că singurul organ îndreptățit să dispună asupra profitului este AGA.
În consecință, anterior oricărei negocieri între patronat și sindicate, trebuie să existe o hotărâre a acționarilor prin care aceștia să determine o anumita cotă din profit ce urmează a fi cesionata salariaților și numai după emiterea unei astfel de hotărâri se poate discuta despre aplicabilitatea art. 139 din CCM.
Cum o astfel de hotărâre nu există, cuantumul sumelor care eventual ar trebui să fie acordate salariaților nu este determinat și nici nu ar putea fi determinabil prin prisma prevederilor contractuale.
Împotriva acestei sentințe la data de 10 aprilie 2009 au declarat recurs reclamanții (fila 6) iar motivarea recursului s-a făcut prin intermediul notelor scrise depuse la data de 19 iunie 2009 (filele 12-13). Prin acestea, recurenții-reclamanți au solicitat și repunerea în termenul de motivare a recursului susținând că sentința recurată a fost comunicată numai la adresa domiciliului ales respectiv la Cabinetul de Avocatură, iar nu la cele individuale, pentru a fi în măsură să formuleze motivele recursului în termenul prevăzut de lege.
La termenul din 20 octombrie 2009 intimata a invocat excepția de nulitate a recursului pentru nemotivarea acestuia în termen.
Analizând cu prioritate, cererea de repunere în termenul de recurs și în raport de dezlegarea căreia depinde soluționarea excepției de nulitate a recursului, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată și va fi respinsă.
Potrivit dispozițiilor procesual civile, neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage sancțiunii decăderii din exercițiul acestui drept procedural, cu excepția situațiilor în care legea dispune altfel sau partea dovedește că a fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voința ei pentru a îndeplini actul de procedură în termenul fixat de legiuitor.
În acest din urmă caz, pentru a se dispune repunerea în termen, se cer a fi îndeplinite următoarele condiții:
-partea trebuie să facă proba împiedicării sale produse înainte de împlinirea termenului legal și survenite dintr-o împrejurare mai presus de voința ei;
-în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării, partea interesată are obligația de a cere atât repunerea în termen cât și de a împlini actul de procedură, respectiv motivarea recursului.
Aceste cerințe nu sunt îndeplinite, fiindcă la dosar nu s-au produs dovezi din care să rezulte ce împrejurări mai presus de voința recurenților-reclamanți i-au împiedicat pe aceștia să motiveze calea de atac exercitată înlăuntrul termenului legal de 10 zile de la comunicarea hotărârii, alegerea domiciliului la cabinetul avocatului neconstituind o împrejurare de natură să justifice pierderea termenului legal de recurs.
În raport de cele ce preced, Curtea reține, sub aspectul excepției nulității recursului pentru nemotivare că potrivit art.306 alin.1 Cod pr.civilă, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termen legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin.2, care statuează că motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbaterea părților.
În conformitate cu art.303 alin.1 Cod pr.civilă, recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs care, în această materie, este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțate de instanța de fond, conform art.80 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă.
Așa cum s-a arătat în cele ce preced, recursul a fost declarat la data de 10 aprilie 2009, situație față de care sunt aplicabile și disp.art.303 alin.2 Cod pr.civilă, conform cărora termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii.
În cauza de față, recurenților le-a fost comunicată sentința instanței de fond la data de 29 aprilie 2009, așa cum rezultă din dovada de comunicare (fila 327dosar fond) astfel încât ultima zi de motivare a recursului a fost data de 9.05.2009, zi nelucrătoare a săptămânii, situație în care termenul se prelungește până la sfârșitul primei zile lucrătoare, adică luni 11 mai 2009, confirm art.101 alin.5 cod pr.civ.
Recurenții-reclamanți au depus motivele de recurs cu depășirea acestui termen, ceea ce atrage admiterea excepției nulității recursului, invocată de intimată, cu consecința constatării nulității căii de atac exercitate prin nerespectarea termenului legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de repunere în termenul de motivare a recursului ca neîntemeiată.
Admite excepția invocată de intimată și constată nulitatea recursului declarat de recurenții-reclamanți -, -, -, -, -, -, -, G, -, -, și, toți cu domiciliul ales la Cabinet avocatură - P, sr.Emile, nr.4, -.B,.3,.12, județ P, împotriva sentinței civile nr.604 din 11.03.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 octombrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Simona Petruța Buzoianu
--- - --- - -- -
Grefier
Fiind în concediu fără plată
semnează prim-grefier
/VS
4 ex./ 19.11.2009
f--Trib.
-
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Simona Petruța Buzoianu
