Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 790/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 790
Ședința publică de la 06 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paraschiva Belulescu
JUDECĂTOR 2: Sorin Drăguț
JUDECĂTOR 3: Stela Popa
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului formulat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.159 din 27 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă, având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul reclamant personal și asistat de avocat lipsind intimata pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că apărătorul intimatei pârâte, avocat, a depus întâmpinare, după care:
S-a comunicat un exemplar de pe întâmpinare recurentului reclamant, prin apărător,care nu a solicitat acordarea unui termen pentru aoo bserva.
Recurent reclamant a depus la dosar, note scrise.
Constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat,instanța a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurentul reclamant, a susținut că instanța de apel nu a examinat motivele suplimentare de apel pe care le-a depus reclamantul, prin care a criticat modul de lotizare a bunurilor cât și neanalizarea probelor administrate în dovedirea contribuției sale la dobândirea garsonierei. A dezvoltat oral motivele scrise, în raport de care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului, iar pe fond admiterea acțiunii așa cum este formulată, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
La data de 1 martie 2004, reclamantul chemat în judecată pârâta, solicitând partajarea bunurilor dobândite în timpul concubinajului.
În motivarea acțiunii a susținut că a cumpărat împreună cu pârâta o garsonieră în cartier - lui, pe numele acesteia.
Toate veniturile și cheltuielile timp de 20 de ani au fost comune, având venituri substanțiale ca instalator sanitar, și din terenurile agricole.
Reclamantul arătat că relația de concubinaj durat din anul 1979, până în anul 2003.
În acest timp s-au mai dobândit următoarele bunuri:un TV, radio, frigider ARCTIC, covor persan 3,5/2.5, apometre la baie și bucătărie, locuri de veci din cimitirul, suma de 12.000.000 lei depuneri la CEC și suma de 3.000.000 lei depuneri la Trezorerie, o lustră cu trei brațe, perdele, prosoape, raft, mașină de tocat carne, un ceas și alte bunuri casnice.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a confirmat caracterul coachizit al bunurilor mobile și a precizat că nu are același caracter și garsoniera pe care a dobândit-o cu venituri exclusive în baza Decr.61/1990, reclamantul neavând drepturi locative.
Pe baza probelor administrate, Judecătoria Craiovaa pronunțat încheierea de admitere în principiu prin care a admis în parte acțiunea și a constatat dreptul de proprietate în indiviziune al părților asupra următoarelor bunuri: un TV, un covor persan, un radio, un frigider ARCTIC, apometre baie și bucătărie, un ceas, o lustră, o mașină de tocat, perdele, un raft de lemn, 2 locuri de veci în cimitirul și suma de 12.000.000 lei reprezentând depuneri CEC.
S- constatat contribuția la dobândirea bunurilor de a fiecărei părți.
Prin sentința civilă nr. 2096 din 20 martie 2006, pronunțată de Judecătoria Craiova, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul împotriva pârâtei .
S-a omologat raportul de expertiză efectuat de expert, în varianta a II-a și i-a fost atribuit reclamantului suma de 12 milioane ROL = 1476 actualizată, televizor, covor persan, radio casetofon, frigider Arctic, lustră, mașină de tocat carne, perdele, raft în valoarea totală de 2439 RON sultă de la pârâtă 76 lei RON și pârâtei 2 apometre, 2 locuri de veci ( lucrare în Cimitirul ) în valoare de 2439 RON urmând să dea sultă reclamantului 76 lei.
În baza art. 276 pr.civ. s-au compensat cheltuielile de judecată.
Împotriva hotărârii pronunțată de prima instanță a formulat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea căii de atac, reclamantul a susținut că, în mod greșit instanța de fond a exclus din masa bunurilor dobândite de părți în timpul concubinajului, garsoniera situată în C, str. - lui, bloc G 6,. 1,.91, câtă vreme la dobândirea acesteia, părțile au contribuit în comun.
Prin încheierea din data de 4 septembrie 2006 s-a dispus scoaterea cauzei de pe rolul Secției Civile și înaintarea Secției Minori și Familie din cadrul Tribunalului Dolj.
Pentru dispune astfel, instanța avut în vedere faptul că situația concubinilor poate fi asimilată situației soților, conform art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și conform practicii
Prin decizia civilă nr. 22 din 12 octombrie 2006, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Minori și Familiei, în dosarul nr. 274/MF/2006, fost declinată competența de soluționare cauzei în favoarea Tribunalului Dolj - Secția Civilă.
S- constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea cauzei la Curtea de Apel Craiova - Secția Minori și Familie pentru a da regulator de competență.
Cauza fost înregistrată la Curtea de Apel Craiova care, prin decizia civilă nr.3 din 8 decembrie 2006, pronunțată în dosarul nr.707/MF/2006 a stabilit competența de soluționare a cauzei având ca obiect recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 2096 din 20 martie 2006, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 5718/2004, în contradictoriu cu intimata pârâtă, în favoarea Secției Civile a Tribunalului Dolj.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că raporturile care se stabilesc între concubini nu sunt raporturi de dreptul familiei, chiar dacă în fapt, ei conviețuiesc după reguli similare celor ale soților, raporturile personale și patrimoniale ale soților fiind guvernate în totalitate de normele dreptului familiei, bunurile dobândite de soți în timpul căsătoriei având regim juridic propriu, reglementat de Codul familiei, distinct de regimul juridic al bunurilor dobândite de concubini, reglementat de dreptul civil.
S-a mai reținut că normele de drept civil aplicabile partajului coachizit între concubini, sunt general valabile oricărei coachiziții, indiferent de calitatea persoanelor care dobândesc în această modalitate un bun, iar partajul de bunuri coachizite este esențialmente civil.
Împotriva deciziei pronunțate s- exercitat calea de atac a recursului de către reclamant, iar prin decizia nr.25012 din 20 martie 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a luat act de retragerea recursului declarat împotriva hotărârii nr. 3 din 8 decembrie 2006 Curții de Apel Craiova.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj - Secția Civilă, sub nr-, dispunându-se citarea părților.
La termenul de judecată din data de 8 noiembrie 2007, instanța pus în discuția părților calificarea juridică căii de atac, iar în raport de valoarea bunurilor supuse împărțelii, văzând și dispozițiile art. 2821, alin.1 pr.civ. a stabilit calea de atac ca fiind apelul.
Prin decizia civilă nr.159 din 27 martie 2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Dolj - Secția civilă a respins apelul și a obligat apelantul reclamant, către intimata pârâtă la 500 lei cheltuieli de judecată.
Instanța a înlăturat critica din apel, prin care s-a criticat sentința pentru neincluderea în masa partajabilă a garsonierei, motivând că nu s-au administrat probe certe care să ateste contribuția efectivă a reclamantului la dobândirea imobilului.
A reținut că din probele administrate la instanța de fond, respectiv din înscrisurile depuse la dosar, din evaluarea critică a relatărilor martorilor audiați, nu rezultă o altă situație în privința caracterului imobilului în discuție.
În concret s-a argumentat că actul de vânzare-cumpărare a garsonierei s-a încheiat doar pe numele pârâtei, din veniturile căreia s-au reținut ratele pentru plata prețului, reclamantul neavând nici un moment intenția de a participa la dobândirea bunului câtă vreme acesta personal era angrenat în alte acțiuni imobiliare concretizate prin cumpărarea și înstrăinarea ulterioară a altor imobile și nu a figurat cu drepturi locative la adresa la care se află garsoniera.
A reținut instanța că și în ipoteza unei contribuții materiale a reclamantului la dobândirea imobilului, situația juridică a bunului nu se subscrie dispozițiile speciale privind comunitatea de bunuri (art.30 din fam.), reclamantul fiind, în acest caz, doar beneficiarul unui drept de creanță - supus prescripției extinctive.
A motivat că perioada lungă de conviețuire a părților și realizarea de venituri mai mari de către reclamant - nu constituie argumente suficiente pentru a reține caracterul de bun coachizit al imobilului și că aceste împrejurări nu pot înfrânge dispozițiile comune privitoare la regimul juridic al bunurilor dobândite în afara căsătoriei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, invocând art.304 alin.1 pct.7,8 și 9 pr.civ,
Prin motivele formulate a susținut că instanța de apel nu a examinat motivele suplimentare de apel pe care le-a depus la data de 26 iunie 2007, încălcând dispoz.art.295 alin.1 din codul d e procedură civilă.
A arătat că prin aceste motive a criticat modul de lotizare a bunurilor, întrucât i s-au atribuit bunuri degradate, uzate, folosite exclusiv de către intimata pârâtă, bunuri ce nu-i folosesc la de Bătrâni unde locuiește din anul 2003 și că a solicitat să i se atribuie lucrările funerare.
A mai arătat că a solicitat ca intimata pârâtă să fie obligată să-i restituie suma de 3.000.000 lei pe care a retras-o de la Trezorerie înainte de termen și fără consimțământul său, din depozitul de 33.000.000 lei constituit din sumele trimise de fiica sa din Canada - pârâta nefăcând dovada folosirii sumei pentru plata cheltuielilor comune.
O altă cerere formulată prin motivele suplimentare de apel, la care s-a referit recurentul, privea partajarea dobânzilor aferente sumei de 12.000.000 lei consemnată pe un libret CEC.
A criticat recurentul excluderea, din masa bunurilor coachizite a garsonierei, apreciind că instanța de apel a motivat sumar decizia, fără o analiză judicioasă, concretă, a probelor administrate în cauză.
A mai susținut că motivarea este în contradicție cu situația reținută în privința lucrărilor funerare, întrucât atât garsoniera cât și aceste lucrări s-au dobândit pe numele pârâtei, dar lucrările funerare au fost reținute în masa partajabilă.
A invocat și practica judiciară, susținând că aceasta este, în sensul că indiferent pe numele căruia dintre concubini a fost achiziționat bunul, dacă a fost dobândit prin contribuție materială comună, reprezintă proprietatea lor indiviză.
În continuare, recurentul s-a referit la probele administrate ce ar dovedi gospodărirea în comun a părților o perioadă de 20 ani în care s-au folosit în comun veniturile, apreciind că instanța de apel a analizat superficial declarațiile martorilor și răspunsurile date de pârâtă la interogatoriu.
În argumentarea celui de al doilea motiv de recurs, reclamantul a arătat că s-a reținut greșit de către instanța de apel că nu a avut intenția de a participa la dobândirea garsoniere, considerând că această interpretare ar reprezenta o interpretare greșită a actului juridic dedus judecății de natură schimba natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acesteia, și susținând că intenția sa în dobândirea imobilului s-ar concretiza în împrejurarea că a locuit împreună cu pârâta o perioadă de 20 ani și a contribuit cu bani la cumpărarea garsonierei.
Din aceleași considerente a apreciat ca nefondat și argumentul din decizie privitor la dreptul său de creanță.
Privitor la analiza probelor administrate în dovedirea contribuției sale la dobândirea garsonierei - recurentul a susținut că atât sentința cât și decizia cuprind o argumentare cu caracter general, instanțele neavând în vedere că pe perioada conviețuirii a realizat venituri mai mari decât pârâta, atât din salariu (situație ce rezultă din adeverința eliberată la 06.02.2008 de către Ministerul Apărării Naționale - Unitatea Militară 02405 Pitești), cât și din alte surse - vânzarea de produse agricole și din vânzarea apartamentului ce a aparținut acestuia și fiicei sale.
A considerat nerelevant și argumentul instanțelor privitor la neevidențierea sa cu drepturi locative la asociația de proprietari.
Intimata pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului întrucât deși este încadrat formal în motivele prevăzute de art.304 pct.7, 8 și 9 pr.civ. în concret cuprinde aspecte de netemeinicie - necenzurabile în recurs.
A mai arătat că, în apel s-au analizat implicit motivele suplimentare de apel, că decizia nu cuprinde contradicții, la masa partajabilă fiind reținute doar lucrările funerare, nu și terenul ce s-a concesionat - doar pârâtei, că instanțele au aplicat corect dispozițiile legale, că reclamantul nu a formulat în fața primei instanțe cereri privitoare la partajarea dobânzilor aferente sumei de 12.000.000 lei.
Recursul este nefondat.
Motivul de modificare prevăzut de art.304 pct.7 pr.civ. este aplicabil când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
În speță, nu se impune modificarea deciziei pentru acest motiv întrucât hotărârea cuprinde motivarea soluției date, iar considerentele duc logic la soluția pronunțată, aceste considerente nu sunt străine de natura pricinii, nici contradictorii.
Instanța de apel a analizat motivele formulate de către reclamant în termen, respectiv până cel mai târziu prima zi de înfățișare - conform art.287 alin.2 pr.civ. respectiv criticile privind neincluderea garsonierei în masa partajabilă.
Sub acest aspect, instanța a stabilit că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile din Codul familiei privitoare la comunitatea de bunuri a soților, ci dispozițiile din Codul civil -privitoare la coproprietate - și că reclamantul trebuia să facă dovada că a existat o convenție a părților de a cumpăra ca bun coachizit garsoniera - ceea ce în cauză nu s-a probat. A mai reținut că nu s-a dovedit nici contribuția reclamantului la plata garsonierei.
În acest sens, instanța a reanalizat probatoriul administrat (înscrisuri, declarații de martori) și a concluzionat că este corectă situația reținută de prima instanță.
A mai argumentat că în lipsa unei convenții a părților de a dobândi în coproprietate garsoniera - eventuala contribuție a reclamantului la plata prețului i-ar fi creat doar un drept de creanță ce trebuia valorificat în cadrul termenului de prescripție extinctivă.
Raționamentul instanței este logic, corect și deci relevant în pronunțarea soluției.
Considerentele deciziei nu sunt contradictorii.
În masa partajabilă nu s-a reținut terenul ce s-a concesionat doar pe numele pârâtei, ca loc de veci, ci doar lucrările funerare realizate de părți pe acest teren - astfel că nu se poate reține că instanțele ar fi dat efecte diferite celor două contracte încheiate doar pe numele pârâtei, contracte privind vânzarea garsonierei și concesionarea locurilor de veci.
Reclamantul nu a formulat critici sub aspectul modalității de atribuire a bunurilor - prin motivele formulate în termen procedural.
La data de 26.06.2007, apelantul reclamant a depus la dosar un set de acte, printre care și un memoriu în care și-a exprimat nemulțumirea cu privire la propunerile de lotizare a bunurilor din raportul de expertiză, data 01.03.2007.
Acest memoriu, pe lângă faptul că nu a fost formulat până la prima zi de înfățișare din apel, nu s-a formulat expres ca o completare a motivelor de apel, astfel că instanța de apel nu avea obligația să examineze cauza și sub aspectul modalității de atribuire a bunurilor - iar prima instanță la atribuirea bunurilor a avut în vedere art.741 civ. potrivit căruia - la formarea și compunerea loturilor trebuie să se atribuie părților, pe cât posibil, bunuri în natură, dar și faptul că locul de veci - pe care părțile au realizat lucrări funerare - s-a concesionat doar pârâtei.
Nu se impune modificarea deciziei nici în baza art.304 pct.8 pr.civ. - întrucât nu este aplicabil în raport de criticile formulate prin recurs.
Prin acest text se invocă încălcarea principiului înscris în art.969 alin.1 din Codul civil, potrivit căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
Motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.8 pr.civ. se pune în discuție în cazul în care instanța este sesizată ca un diferend în legătură cu un act juridic ale cărui clauze sunt clare, precise - pe care judecătorul care soluționează fondul, trebuie să-l aplice, în litera și în spiritul lui.
Acest motiv privește situația în care, deși actul juridic dedus judecății este cât se poate de clar, "vădit neîndoilenic", instanța îi schimbă natura ori înțelesul - ori, în speță, nu se regăsește această situație, instanțele dând efectele ce rezultă din cuprinsul actelor atât în cazul contractului de vânzare-cumpărare a garsonierei, cât și în cazul actului de concesiune.
Pe de altă parte, recurentul nu invocă schimbarea naturii juridice ori a înțelesului clauzelor acestor acte, ci modul în care instanța le-a interpretat în contextul probator - aspect ce nu se circumscrie ipotezei textului legal.
Cât privește partajarea dobânzilor și restituirea sumei de 3.000.000 lei de către pârâtă -prima instanță nu a fost investită cu soluționarea unor cereri noi și nu era posibilă formularea de cereri noi în apel( art.294 CPC).
Nu este fondat nici motivul prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. invocat de către recurent - instanțele aplicând corect în soluționarea cauzei dispozițiile legale.
După cum am arătat deja, instanțele au făcut distincție între regimul comunității de bunuri a soților, reglementat de Codul familiei și cel aplicabil în cazul bunurilor dobândite prin coachiziție, situație reținută în speță.
Pe de altă parte, corect instanța de apel a reținut că doar în situația existenței unei convenții a părților, se reține dobândirea în coproprietate a unui bun, nu și în cazul în care,în lipsa unei convenții, o parte a contribuit cu suma de bani la plata prețului - caz în care se poate invoca doar un drept de creanță - pentru recuperarea contribuției.
Totodată, instanțele au avut în vedere că vânzarea-cumpărarea garsonierei s-a făcut în baza Decretului 61/1990 și că doar pârâta a figurat în contractul de închiriere cu drepturi locative, nu și reclamantul.
Cum calitatea de chiriași era o condiție pentru cumpărarea locuințelor construite din fondurile statului - o convenție a părților în litigiu de a cumpăra împreună locuința, în lipsa drepturilor locative ale reclamantului, ar fi fost nelegală.
Față de toate aceste considerente și în baza art.312 pr.civ. urmează a se respinge, ca nefondat, recursul.
Cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată - ocazionate de recurs - nu este justificată cu înscrisuri care să facă dovada efectuării cheltuielilor - urmând a se respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.159 din 27 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă.
Respinge cererea intimatei privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Octombrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
13.10.2008
Red.jud.-
Tehn.MC/2 ex.
Președinte:Paraschiva BelulescuJudecători:Paraschiva Belulescu, Sorin Drăguț, Stela Popa
