Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 974/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 974
Ședința publică din data de 27 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Violeta Stanciu
JUDECĂTORI: Violeta Stanciu, Constanța Ștefan Gherghina Niculae C -
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanta --, domiciliată în P,-, jud.P, împotriva deciziei civile nr.18 din 15 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții, -, toți domiciliați în P,-, jud.
Recurs timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 10,00 lei potrivit chitanței nr. -/22.05.2009 și timbru judiciar de 1,50 lei, anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-reclamantă -- reprezentată de avocat din Baroul Prahova și intimații-pârâți, - reprezentați de avocat din același barou.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și dezbaterea recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurentă critică cele două hotărâri sub aspectul modului de rezolvare a servituții de trecere.
Invederează că, din actele dosarului rezultă că toate clădirile sunt pe latura de Nord și consideră că este necesar a se întocmit o variantă de lotizare și pe latura de Sud întrucât prin varianta aleasă de instanță, recurenta este prejudiciată o dată pentru că i se împarte terenul în două și a doua oară pentru că această servitute îi afectează grav și folosința locuinței.
Solicită admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru ca expertul să întocmească o variantă de lotizare și pe latura de Sud. Fără cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimați având cuvântul solicită a se constata că nu sunt motive de nelegalitate și netemeinicie asupra celor două hotărâri.
Invederează că, au fost efectuate două variante, iar varianta aleasă de instanță este cea care respectă calea de acces, iar punctele de vedere al experților sunt atât de explicitare, încât nu se mai impune casarea cu trimitere.
De asemenea, susține că, cei care au ocupat cele trei construcții au respectat calea de acces, proprietarii anteriori au încheiat și o convenție și consideră că nu se poate schimba ceea ce părțile au acceptat la momentul cumpărării construcțiilor și terenului aferent. Recurenta a achitat un preț mai mic la cumpărare tocmai pentru că exista calea de acces.
Solicită respingerea recursului ca nefundat, în cauză fiind respectate dispozițiile art. 728, 617 și 618 Cod civil.
Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 09.10.2008 petenta-pârâtă - a solicitat, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - și intimații-pârâți și, completarea dispozitivului sentinței civile nr. 2279/07.03.2008 pronunțate de Judecătoria Ploiești în dosarul nr-, în sensul că se va constitui și în favoarea sa un drept de servitute pe terenul aparținând pârâților, situat în P,-, pentru calea de acces la drumul public cu auto și pe jos, delimitată în perimetrul A-B-C-D-A în suprafață de 23,84 mp, pe schița de plan anexă la raportul de expertiză întocmit de expert.
În motivarea cererii petenta a arătat că prin cererea reconvențională a solicitat, alături de intimații-pârâți și, crearea unei căi de acces pe terenul reclamantei, pentru a putea ajunge la terenul proprietatea sa, însă instanța nu s-a pronunțat asupra acestei cereri.
Deși legal citată, intimata-reclamantă - nu s-a prezentat în instanță și nici nu a formulat întâmpinare.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr- reclamanta -- a chemat în judecată pe pârâții și -, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună ieșirea din indiviziune cu privire la suprafața de teren de 887,50 mp, situată în P,-, jud. P, precum și stabilirea unei servituți de trecere pentru pârâți, de la calea publică la terenurile ce le vor fi atribuite, servitute ce urmează a greva terenul proprietatea sa, în condițiile prevăzute de lege.
Pârâții și, precum și -, au formulat cerere reconvențională prin care au solicitat crearea unei servituți de trecere care să respecte calea de acces pe care o folosesc și în prezent.
În susținerea celor solicitate, pârâții au arătat că au dobândit, în cotă-parte, dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu, pe care și-au construit case de locuit, iar pentru accesul la era au folosit în trecut, dar și în prezent, o cale unică de acces, astfel încât se impune păstrarea aceluiași drum.
În combaterea acțiunii și în susținerea celor afirmate, pârâții au solicitat admiterea probei cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei, martori, precum și o expertiză tehnică de specialitate.
Față de cererea reconvențională formulată de pârâți, reclamantul a formulat întâmpinare arătând că nu se poate dispune stabilirea unei servituți de trecere care să permită și accesul cu autoturismul, deoarece forma și dimensiunile terenului, precum și modul în care au fost edificate construcțiile pe acest teren nu permit acest lucru.
În urma probelor administrate, prin sentința civilă nr. 2279/ 07.03.2008 pronunțată de Judecătoria Ploieștia fost admise în parte acțiunea principală, precum și cererea reconvențională, și s-a dispus ieșirea din indiviziune a părților potrivit variantei unice din raportul de expertiză întocmit de expert.
De asemenea, prin aceeași hotărâre, s-a mai dispus constituirea în favoarea pârâților și a unui drept de servitute pe terenul aparținând reclamantei, pentru calea de acces la drumul public, cu auto și pe jos.
Examinând cuprinsul cererii reconvenționale, aflate la dosar la fila nr. 9, instanța a constatat că și pârâta - a solicitat constituirea în favoarea sa a unui asemenea drept de servitute, însă prin sentința civilă menționată anterior instanța nu s-a pronunțat asupra sa.
Potrivit art. 2812.proc.civ. dacă instanța a omis să se pronunțe asupra unei cereri, se poate cere completarea acelei hotărâri.
Prin urmare, instanța a constatat că cererea formulată de petenta - este admisibilă, fiind formulată în condițiile prevăzute de procedura civilă.
De asemenea, și pe fondul ei, instanța a apreciat că această cerere este întemeiată.
În urma ieșirii din indiviziune dispuse de către instanță, s-a constatat că pârâta a primit în deplină proprietate și liniștită posesie un teren în suprafață de 217, 31 mp. Potrivit raportului de expertiză topo întocmit de expert rezultă că acest teren are statutul de loc înfundat, în sensul nu are acces la drumul public.
Prin urmare, instanța a apreciat că și în ceea ce o privește pe pârâta - sunt îndeplinite prevederile art. 616. civ. privitoare la instituirea unei servituți de trecere în favoarea pârâților, care să le permită accesul la drumul public.
La fel, referitor la servitutea de trecere ce urmează a fi stabilită, s-a considerat că ea trebuie să deservească atât trecere cu piciorul, cât și trecere cu autoturismul, având în vedere că expertul a delimitat și o variantă în acest sens (varianta 2), pentru a asigura o aplicare justă și echitabilă a prevederilor legale pentru proprietarii celor două loturi care nu au acces la drumul public, atât pârâții și, cât și pârâta -.
În consecință, în temeiul art. 2812Cod pr.civilă, prin sentința nr.8201/26.09.2008 instanța a admis cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 2279/07.03.2008, formulată de petenta-pârâtă -, și a dispus instituirea unui servituți de trecere și în favoarea acesteia, pe terenul aparținând reclamantei, pentru o suprafață de teren de 23,48 mp, delimitată în perimetrul A-B-C-D-A pe schița de plan anexă la raportul de expertiză efectuat de expert, servitute care va permite trecerea atât cu piciorul, cât și cu auto.
La fel ca în hotărârea menționată mai, s-a apreciat că, urmare a creării acestei căi de acces, reclamantei i se creează un prejudiciu din cauza imposibilității exercitării în condiții normale a dreptului de folosință a terenului ce îi aparține, astfel că, în vederea reparării prejudiciului, instanța va dispune obligarea și a pârâtei -, în solidar cu ceilalți doi pârâți, la plata către reclamantă a sumei stabilite prin expertiză cu titlu de despăgubiri periodice, respectiv suma de 75,14 euro/an.
Reclamanta a declarat apel atât împotriva sentinței nr.2279/ 07.03. 2008, cât și împotriva sentinței nr. 8201/26.09.2008 prin care s-a completat dispozitivul sentinței civile nr. 2279 din 7.03.2008, cu privire la modul de rezolvare a capătului de cerere privind stabilirea servituții de trecere, susținând apelanta că a fost constatată abuziv și cu încălcarea prerogativelor dreptului său de proprietate.
A arătat apelanta că trecerea se realizează pe o cale ce-i aduce prejudicii deoarece a fost făcută pe mijlocul proprietății sale, pentru că pe latura de sud pe proprietatea familiei se află un garaj, care a fost construit fără autorizație și, în plus, este demontabil, fiind edificat din plăci.
A solicitat apelanta completarea probatoriilor cu o nouă expertiză topografie care să propună un traseu al servituții pe latura de sud a proprietății pentru a-i asigura normala folosirea imobilului său.
Tribunalul Prahova, prin decizia civilă nr. 18 din 15 ianuarie 2009 a respins cererea de completare a probatoriilor și a respins ca nefondat apelul,reținând că la instanța de fond s-au întocmit două expertize, respectiv expertiza și expertiza, rezultând că actuala configurație a imobilelor este cea existentă de peste 60 de ani, fără a suferi modificări, singurele modificări fiind garajele construite de familiile și.
A rezultat din rapoartele de expertiză că toate părțile au dobândit terenurile în indiviziune și că servitutea stabilită de instanță este singura modalitate care asigură accesul auto la proprietățile părților și este cea mai puțin costisitoare, întrucât nu necesită nicio cheltuială din partea părților.
Rezultă că sunt neîntemeiate susținerile apelantei-reclamante, care a cunoscut situația la momentul dobândirii imobilului în urmă cu circa 2 ani de zile, cunoscând și modalitatea de folosință, neschimbată de circa 60 de ani.
Este adevărat că expertul a mai întocmit o variantă la propunerea reclamantei, însă aceasta nu a putut fi omologată întrucât pârâții ar beneficia numai de acces pietonal la imobilele lor, spre deosebire de varianta omologată de instanță în care se asigură accesul pietonal, dar și auto la calea publică.
Sunt nefondate afirmațiile reclamantei în sensul că prin servitutea de trecere se împiedică normala folosință a locuinței sale și că ar exista altă posibilitate mai puțin costisitoare, dimpotrivă varianta propusă de aceasta presupune cheltuieli suplimentare pentru pârâți constând în desființarea conductei de apă, de gaze și a contorului de gaze și neutilizarea garajului edificat de familia.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta - prin prisma motivelor de casare prev. de art. 304 pct. 7 și 9 Cod pr.civilă, susținând că prin modul în care a fost stabilită servitutea de trecere pe terenul său, care are calitatea de teren aservit, îi este grav încălcat dreptul de proprietate exclusivă a acestuia.
Prejudiciul suferit este cu atât ai evident cu cât servitutea îi afectează nu numai folosința terenului, care este împărțit în două, ci și pe aceea a clădirii pentru că așa cum rezultă din schița anexă a raportului de expertiză, latura A-B a servituții de trecere se suprapune cu intrarea în locuința sa proprietate personală, fapt care dă posibilitatea intimaților să observe tot ce se întâmplă în locuința sa.
In această situație s-a ajuns la încălcarea disp. art. 617 și 618 Cod civil, care consimt prevederi de protecție pentru fondul aservit și nu pentru fondul dominant, sens în care se prevede în art. 618 cod civil că, este obligatorie alegerea trecerii prin locuri ce ar pricinui o mai puțină pagubă a aceluia pe al cărui loc trecerea urmează a fi deschisă,
Recurenta susține că nimic nu instanțele să stabilească servitutea de trecere atât cu piciorul cât și cu auto cât mai orientată spre latura de Sud a imobilelor și nu spre latura de Nord, cum este în prezent, așa încât să-și poată folosi în condiții normale atât locuința cât și terenul.
Se mai susține că argumentul reținut de instanțe că pe latura de Sud, familia a construit un garaj care ar trebui demolat în cazul instituirii servituții pe latura sudică a proprietății nu este real pentru că s-a dovedit cu acte oficiale că acest garaj este construit nelegal și în plus demolarea lui nu aduce pagube familiei, fiind vorba de un garaj demontabil, făcut din plăci.
Solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor cu trimitere spre rejudecare pentru ca expertul să configureze un alt teren afectat servituții de trecere orientat spre latura de a proprietății.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, decizia criticată prin recursul formulat, constată că este afectată legalitatea acesteia, recursul fiind fondat și urmează a fi admis deoarece:
Criticile formulate de recurentă, pun în discuție condițiile de stabilire a servituții de trecere prev. de art. 616, 618, 634 Cod civil.
Prin loc înfundat - la care se referă art. 616 Cod civil, în baza căruia se poate stabili dreptul de servitute de trecere - se înțelege acel teren care este înconjurat de alte proprietăți, fără ca titularul dreptului de proprietate asupra terenului dominant, care invocă dreptul de trecere, să aibă vreo posibilitate de ieșire la calea publică.
Prin ieșirea din indiviziunea părților potrivit variantei unice din raportul de expertiză întocmit de expert, loturile nr. 2 și 3 atribuite pârâților intimați, și, au devenit locuri înfundate conform art. 616 Cod civil.
Pentru stabilirea servituții de trecere pe lotul nr. 1 atribuit reclamantei recurente, instanțele trebuiau să respecte prevederile art. 618 și art. 634 Cod civil din care rezultă că la constituirea unui drept de servitute de trecere trebuie să se țină seama și de interesul celui ce urmează să suporte consecințele ei, și nu să se ia în considerare, în mod precumpănitor și exclusiv, interesul celui ce urmează să beneficieze de dreptul de trecere.
In raport de aceste dispoziții, trebuie luată în considerare susținerea recurentei reclamante că stabilirea servituții de trecere cu auto și pe jos, în perimetrul A-B-C-D-A identificat în schița anexă la raportul de expertiză, îi îngrădește dreptul să se bucure de toate prerogativele dreptului de proprietate și îi produce mari inconveniente prin aceea că servitutea de trecere este stabilită prin mijlocul proprietății și îi afectează intrarea în locuința sa.
Prin raportul de expertiză întocmit de expert, a fost identificat și o altă variantă de servitute de trecere evidențiată pe plan prin punctele E-F-G-H-E, dar numai pentru acces pietonal.
Cererea reclamantei apelante formulată în fața instanței de apel, de a se dispune completarea probelor cu o nouă expertiză topo care să stabilească servitutea de trecere pe latura de Sud a terenului, a fost respinsă nejustificat, iar prin soluția de menținere a hotărârii instanței de fond s-au încălcat prevederile arătate mai.
Motivul pentru care instanța de apel nu a avut în vedere posibilitatea stabilirii servituții de trecere pe latura de Sud a terenului, respectiv că aceasta ar presupune cheltuieli suplimentare pentru pârâți, constând în desființarea conductei de apă, de gaze, a contorului de gaze și neutilizarea garajului edificat de familia, nu corespunde realității pentru că expertul tehnic a precizat că pe traseul stabilit în ambele variante nu există conducte de gaze, de apă și contor de gaze.
Cât privește garajul pârâților, din adresa nr. -/2006 din 23.02.2007 emisă de Primăria mun.P - Direcția Generală de Dezvoltare ( fila 25 dosar apel) rezultă că a fost executat de fără a poseda autorizație de construire, sens în care s- emis somația nr. 10/2007 cu măsuri dispuse de desființarea garajului și aducerea terenului la forma inițială.
In plus, nu poate fi împovărat proprietarul fondului aservit prin stabilirea unei servituți de trecere în favoarea proprietarului fondului dominant, care și-a îngreunat accesul la drumul public prin fapta sa proprie, constând în edificarea garajului pe latura pe care este posibilă constituirea servituții de trecere.
Curtea, constată că este posibilă stabilirea unei servituți de trecere cu piciorul și cu auto pe latura de Sud a terenului, în perimetrul H, care să asigure pentru pârâți accesul la publică și pentru reclamanta recurentă exercitarea prerogativelor dreptului său de proprietate asupra terenului și locuinței, cu o limitare rezonabilă, sens în care urmează ca în baza disp. art. 312 alin. 1 și 5 Cod pr.civilă să fie admis recursul, casată decizia cu trimitere spre rejudecare la instanța de apel pentru efectuarea unei expertize topo care să identifice servitutea de trecere cu piciorul și cu auto pe latura de Sud a terenului în perimetrul E,H, să identifice suprafața de teren necesară acestei căi de acces și să evalueze lipsa de folosință pentru această suprafață de teren, la plata căreia urmează a fi obligați pârâții beneficiari ai servituții de trecere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta --, domiciliată în P,-, județul P, împotriva deciziei civile nr.18 din 15 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții, -, toți domiciliați în P,-, județul și în consecință:
Casează -menționata decizie și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Prahova, potrivit considerentelor prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Violeta Stanciu, Constanța Ștefan Gherghina Niculae
- - C - - -
GREFIER,
- -
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Tehnored. GH.N/CO
6 ex./3.12.2009
f- Judec.
a- Trib.
Președinte:Violeta StanciuJudecători:Violeta Stanciu, Constanța Ștefan Gherghina Niculae
