Plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52 legea 7/1996). Decizia 1217/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1217/R/2009
Ședința publică din 14 mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Eugenia Pușcașiu
JUDECĂTORI: Eugenia Pușcașiu, Andrea Chiș Ana Ionescu
- -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantele și - împotriva deciziei civile nr. 83/12 februarie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalul Cluj, privind și pe intimatul pârât Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară C, având ca obiect plângere împotriva încheierii de CF.
La apelul nominal, se prezintă reprezentanta recurenților, avocat, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar în sumă de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la dosar s-a depus, prin registratura instanței, de către reprezentanta recurenților, un înscris prin care invocă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 pct. 1,2,3 din Ordinul nr. 371/27.12.2007 modificat cu Ordinul nr. 432 din 31.03.2008 rap. la art. 55 alin 2 din Ordinul nr. 633/2006 privind Regulamentul de funcționare și organizare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară.
Instanța, referitor la excepția de constituționalitate formulată în scris de către reprezentanta recurenților, pune în discuția acesteia dacă excepția de neconstituționalitate poate fi ridicată sau nu împotriva unui ordin al ministrului și faptul că Ordinul nr. 371 este abrogat cu data de 06.04.2009 prin Ordinul cu nr. 39/06.04.2009.
Reprezentanta recurenților învederează faptul că își menține excepția de neconstituționalitate așa cum a fost formulată, pe motiv că nu există altă măsură de cenzurare a constituționalității actului normativ, iar cel abrogator trebuie să cuprindă dispoziții similare în materia tarifelor și solicită, totodată, suspendarea soluționării recursului potrivit disp. art.23 alin.5 din Legea 47/1992.
Curtea respinge cererea de sesizare a Curții privind soluționarea excepției de neconstituționalitate invocată și, pe cale de consecință, respinge și cererea de suspendare formulată în temeiul art. 23 alin.5 din Legea 47/1992, pe motiv că obiectul excepției de neconstituționalitate îl pot constitui doar legile și ordonanțele guvernului, în vigoare, așa cum rezultă din dispozițiile art. 29 alin. 1 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.
Nemaifiind excepții de invocat și alte cereri de formulat instanța declară închisă faza probatorie și constată că prezentul recurs este în stare de judecată, sens în care acordă cuvântul în dezbateri judiciare.
Reprezentanta recurenților solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat potrivit disp. art. 312 alin. 1-3.pr.civ, modificarea hotărârii atacate și admiterea apelului în sensul schimbării sentinței civile nr. 11593/2008 a Judecătoriei Cluj, cu consecința admiterea plângerii așa cum a fost formulată. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.11593 din 27.10.2008, pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Cluj -, a fost dmisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă prin întâmpinare si a fost respinsă plângerea formulată de petentele și, în contradictoriu cu intimata Oficiul de cadastru și publicitate imobiliară C, ca neîntemeiată.
A fost menținută ca legal și temeinic întocmită încheierea de respingere nr. 40847 din 06.06.2008 a intimatei.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria reținut că, potrivit art. 1 din dispoziția nr. 2178 din 30.08.2005 a Primarului mun. C-N, au fost restituite în natură în favoarea petentelor și numiților și: apartamentul nr. 4, nr. top 219/1/IV cu părțile indivize comune de 6,89/100 parte și teren atribuit în proprietate 33/486 parte; apartamentul nr. 5 cu nr. topo 219/1/V cu pic 71,85/100 parte, teren atribuit în proprietate 349/486 parte înscrise în CF col. nr. - C și CF ind. nr. - C precum și cota de 110/140 parte din terenul curte cu nr. topo 219/2 înscris în CF 4559 C din imobilul situat în P-ța -, nr. 20, C-
Potrivit art. 2 din dispoziția menționată, măsura restituirii în natură a fost condiționată de restituirea sumei reprezentând despăgubirea primită în baza Legii nr. 112/1995 pentru apartamentele și terenul restituit, actualizată la data plății.
Prin dispoziția nr. 1527 din 27.02.2008, art. 1 al dispoziției nr. 2178/2005 a fost modificat în sensul că restituirea în natură a imobilelor menționate a fost acordată numai în favoarea petentelor, celelalte prevederi ale actului modificat rămânând neschimbate (art. III- 11 dosar).
La data de 02.04.2008, petentele au solicitat intimatei intabularea dreptului de proprietate conform Dispoziției nr. 1527/2008, depunând alăturat copia acesteia, certificată pentru conformitate cu originalul de către mandatara lor avocat cu împuternicire la fila 14 dosar.
Prin adresa OCPI C din 14.05.2008, petentelor li s-a pus în vedere necesitatea completării dosarului de carte funciară cu copia legalizată a Dispoziției nr. 2178/2005, adeverinței privind restituirea despăgubirilor primite în baza Legii nr.112/1995 și achitării tarifului pentru intabulare aferent celor două apartamente, cererea de intabulare fiind respinsă prin încheierea nr. 40847 din 06.06.2008, pentru neîndeplinirea obligațiilor în discuție.
În drept, judecătoria a avut în vedere că potrivit art. 22 din Legea nr. 7/1996 republicată, aplicabilă conform principiuluitempus regit actumcererii de înscriere, dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se înscriu în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit sau transmis în mod valabil.
Conform art. 47 alin. 1 și art. 55 alin. 2 din Ordinul nr. 633/2006 al ANCPI "cererea de înscrierea în cartea funciară se depune la birourile teritoriale ale oficiului teritorial și va însoțită de înscrisul original sau de copia legalizată de pe acesta, prin care se constată actul sau faptul juridic a cărui înscriere se cere".
De asemenea, instanța are în vedere că potrivit art. 25 alin. 4 și 6 din Legea nr. 10/2001, Dispozițiile nr. 2178 din 30.08.2005 și nr. 1527 din 27.02.2008 emise de Primarul mun. C-N au un regim complex ca și dispoziții de aprobare a restituirii în natură. Astfel, acestea sunt asimilate înscrisurilor autentice și constituie actele de bază pentru efectuarea formalităților de publicitate imobiliară, constituind titlu executoriu pentru punerea în posesie după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară.
Astfel, cum reiese din recunoașterea cuprinsă în plângerea formulată, petentele au pus la dispoziția intimatei copiile certificate pentru conformitate cu originalul de către mandatara avocat și nu au prezentat adeverința privind restituirea despăgubirilor primite conform Legii nr. 112/1995, apreciind că nu este atributul OCPI de a verifica acest aspect plecând de la dispozițiile art. 20 alin. 2 din Legea nr. 10/2001.
În ceea ce privește obligativitatea depunerii copiei legalizate a dispozițiilor în discuție, judecătoria are în vedere că potrivit art. 8 lit. i din Legea nr. 36/1995, o atare atribuție de legalizare nefiind conferită prin art. 3 din Legea nr. 51/1995 privind exercitarea profesiei de avocat, acesta putând doar atesta identitatea părților și acorda dată certă.
Mai mult, instanța a avut în vedre că, potrivit împuternicirii atașate la fila 14 dosar, mandatara avocat era abilitată, în cadrul activităților reglementate de art. 3 din Legea nr. 51/1995, numai să redacteze cererea de intabulare.
În ceea ce privește obligativitatea depunerii adeverinței emise de Primarul mun. C-N, instanța a constatat în mod prioritar că Dispoziția de restituire în natură nr. 2178 din 30.08.2005 a fost una condiționată de restituirea despăgubirilor primite de către petente pentru apartamentele și terenul restituite în natură, conform Legii nr.112/1995, această condiționare nefiind înlăturată prin dispoziția de modificare, concluzia fiind sprijinită pe prevederile art. III din aceasta.
În ceea ce privește competența OCPI de a verifica respectarea prevederilor dispozițiilor prezentate în dovedirea dreptului de proprietate al petentelor, instanța a constatat că, de vreme ce restituirea în natură a fost una condiționată, dreptul de proprietate al petentelor nu a devenit irevocabil și, în consecință, nu se putea pretinde intabularea lui în cartea funciară.
În același sens, instanța a avut în vedere că, potrivit art. 20 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, persoanele ale căror imobile au fost vândute cu respectarea prevederilor legii nr. 112/1995 și care au primit despăgubiri au dreptul, ca măsură reparatorie, la diferența dintre valoarea încasată ca despăgubire, actualizată cu indicele de inflație și valoarea corespunzătoare a imobilului.
Cu toate acestea, petentele, în formularea apărării întemeiate pe această dispoziție, nu au avut în vedere și alin. 3 al aceluiași articol, art. 20. 4 din HG nr. 250/2007 și art. 20.2 din HG nr. 250/2007, conform cărora măsurile reparatorii pot consta, la alegerea persoanei îndreptățite, în compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent sau despăgubiri acordate în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, simpla afirmație a cuvenirii acestor măsuri neconstituind și o dobândire a lor potrivit legii.
În plus, instanța a observat că despăgubirile pe care petentele au obligația de a le restitui au fost acordate pentru apartamentele nr. 4 și 5 și terenul identificat în art. 1 din dispozițiile depuse la dosar, părțile urmărind practic o dublă reparație a aceluiași prejudiciu și cumularea restituirii în natură cu despăgubirile în echivalent primite, emitentul dispoziției de restituire neavând posibilitatea revocării acesteia odată înscrisă în cartea funciară.
Prin urmare, petentele aveau obligația prezentării către OCPI a adeverinței de restituire a despăgubirilor primite ori în caz contrar a dispoziției motivate a Primarului municipiului ori a unei hotărâri judecătorești prin care să se constate dreptul lor la măsurile reparatorii consacrate, dar numai ca posibilitate de art. 20 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 iar nu ca un drept efectiv, legal constituit și definitiv în patrimoniul părților.
În final, cu referire la achitarea tarifelor necesare intabulării, instanța are în vedere că, potrivit art. 50 din Legea nr.10/2001, cererile sau acțiunile în justiție precum și transcrierea sau intabularea titlurilor de proprietate, legate de aplicarea prevederilor Legii nr. 10/2001 și de bunurile care fac obiectul acesteia sunt scutite de taxele de timbru, prin sintagma taxe de timbru fiind vizate atât taxele judiciare de timbru cât și timbrul judiciar aferent tuturor acțiunilor sau cererilor generate de aplicarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001.
În consecință, petentele au obligația achitării tarifelor percepute de OCPI pentru intabulare, iar nu și a taxelor de timbru și timbrului judiciar.
Prin urmare, instanța a constatat că plângerea dedusă judecății este neîntemeiată, petentele având obligația completării dosarului de carte funciară cu documentele solicitate de către intimată și achitării tarifelor privind intabularea dreptului lor de proprietate.
Prin decizia civilă nr. 83/A/12.02.2009 a Tribunalului Cluj, apelul petiționarelor a fost respins ca nefondat.
În considerentele acestei decizii, tribunalul reținut că, otrivit p. art. 47 alin. 1 din Legea nr. 7/1996 "cererea de înscriere în cartea funciară se va depune la birourile teritoriale ale oficiului teritorial și va fi însoțită de înscrisul original sau de copia legalizată de pe acesta, prin care se constată actul sau faptul juridic a cărui înscriere se cere; copia legalizată se va păstra în mapa biroului de cadastru și publicitate imobiliară".
Raportat la această prevedere legală, prima instanță a reținut în mod corect că petentele nu au anexat cererii lor de intabulare originalul dispoziției de restituire în natură sau copie legalizată a acesteia, iar copia certificată de avocat nu îndeplinește condițiile menționate mai sus, potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 51/1995 care stabilesc atribuțiile avocaților.
De asemenea, tribunalul constatat că, prin hotărârea nr.174/1998 a Comisiei județene pentru aplicarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995 C, petentei i s-au acordat despăgubiri pentru imobilele situate în C-N - nr.20, înscris în CF 4559 cu nr.topo. 219 si C N-, înscris in CF 329 cu nr.topo. 9412/1.
Prin dispoziția nr.2178/2005 a Primarului municipiului C-N, s-a dispus restituirea în natură a apartamentelor nr.4 si 5, precum și a cotei părți de 110/140 din terenul curte cu nr.topo. 219/2, înscris în CF 4559, din imobilul situat în C-N - nr.20, conform art.2 din dispoziție, măsura fiind condiționată de restituirea sumei reprezentând despăgubirea primită în baza Legii nr.112/1995, pentru apartamente și pentru terenul restituit, actualizată la data plătii.
Aceasta dispoziție a fost modificată prin dispoziția nr.1527/2008 a Primarului municipiului C-N, art.1 fiind modificat în ceea ce privește persoanele îndreptățite la restituire, acestea fiind petentele si.
Potrivit art. 20 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, persoanele care au primit despăgubiri în condițiile <LLNK 11995 112 10 201 0 18>Legii nr. 112/1995 pot solicita numai restituirea în natură, cu obligația returnării sumei reprezentând despăgubirea primită, actualizată cu indicele inflației, dacă imobilul nu a fost vândut până la data intrării in vigoare a prezentei legi.
Conform art.20.1 din nr.HG 250/2007, dacă imobilul (apartamentul, unitatea locativă) care face obiectul notificării nu a fost înstrăinat în baza <LLNK 11995 112 10 201 0 18>Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, cu modificările ulterioare, deci este fie liber, fie ocupat de chiriași, persoana îndreptățită care a primit despăgubiri pentru respectivul imobil potrivit respectivei legi va obține restituirea în natură a imobilului sau a apartamentelor ori unităților locative nevândute, dacă va rambursa despăgubirea primită, actualizată cu indicele inflației.
Astfel, raportat la dispozițiile legale menționate, prima instanță a reținut în mod corect că restituirea în natură este condiționată de restituirea despăgubirilor primite conform Legii nr. 112/1995, petentele fiind obligate să anexeze cererii de înscriere în CF dovada restituirii acestor despăgubiri, în condițiile în care au primit în natură apartamentele nr.4 si 5 din imobilul situat în C-N - nr.20 și cota parte de 110/140 din teren, iar petenta a primit anterior despăgubiri pentru întregul imobil situat în C-N Piata - nr.20.
In ceea ce privește obligația petentelor de a achita tariful pentru intabularea dreptului de proprietate, tribunalul a retinut că, potrivit art. 50 alin.1 din Legea nr.10/2001 cererile sau acțiunile in justiție, precum si transcrierea sau intabularea titlurilor de proprietate, legate de aplicarea prevederilor prezentei legi și de bunurile care fac obiectul acesteia, sunt scutite de taxe de timbru, iar, conform art. 55 alin.2 din Ordinul nr.633/2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară, la cererea de înscriere în cartea funciară se va atașa înscrisul original sau copia legalizată în temeiul căreia se cere înscrierea, precum și dovada plății tarifului.
Totodată, este de observat că, potrivit art. 8 alin. 4 din Legea nr. 7/1996, în cazul serviciilor de publicitate imobiliară pentru care nu se percepe taxă de timbru, tarifele se vor stabili prin ordin al ministrului administrației și internelor, cu avizul Ministerului Finanțelor Publice.
Astfel, prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale menționate, reținând că, deși petentele nu trebuie să achite taxe de timbru pentru cererea de înscriere în CF, obligația de achitare a tarifelor OCPI subzistă.
Împotriva acestei decizii, au declarat în termen legal recurs petiționarele, solicitând modificarea ei, în sensul admiterii apelului, schimbării sentinței apelate, cu consecința admiterii plângerii.
În motivarea recursului lor, petiționarele învederează că obligația depunerii dispoziției de restituire în natură în formă legalizată este una excesivă.
În ceea ce privește refuzul intabulării dreptului de proprietate pe motiv că nu au fost restituite despăgubirile primite pentru cele 48 de apartamente situate pe două străzi, în prezent nu se cunoaște suma datorată de stat petiționarelor, în temeiul Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru se compensa datoriile reciproce.
Referitor la tarifele pretinse de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară C, acestea încalcă dreptul de proprietate, câtă vreme nu este vorba de constituirea unui drept, ci de restabilirea situației anterioare naționalizării, legiuitorul având în vedere o reparație totală, fără perceperea vreunor taxe, cu atât mai puțin a unor tarife exorbitante, operațiunea de intabulare fiind una de tehnică simplă, fiind inadmisibilă perceperea unor sume prohibitive doar pentru stabilirea unei situații anterioare.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat la disp. art.304 pct. 9 Cod proc.civ. curtea apreciază că acesta nu este fondat, din considerentele ce urmează fi expuse.
Astfel, primul motiv de recurs reprezintă o simplă afirmație, în sensul că, depunerea dispoziției de restituire în natură în formă legalizată este una excesivă.
În realitate, este vorba de o cerință prevăzută de lege, respectiv disp. art. 47 alin. 1 din Legea nr. 7/1996 republicată, instanțele de fond analizând atribuțiile avocatului raportat la cele ale notarului, prin prisma disp. art.. 3 din Legea nr. 51/1995 și art. 8 lit. i din Legea nr. 36/1995, ajungând în mod corect la concluzia că avocatul nu are atribuții de legalizare unor înscrisuri, o astfel de atribuție revenind notarului public.
Cerința prevăzută de lege nu este una excesivă, motiv pentru care instanța nu invocat din oficiu excepția de neconstituționalitate textului art. 47 alin. 1 din Legea nr. 7/1996 republicată (petiționarele invocând doar excepția de neconstituționalitate ordinelor date în aplicarea legii), fiind necesară asigurării publicității integrale cărții funciare.
Al doilea motiv de recurs se referă la condiționarea înscrierii dreptului de proprietate de restituirea despăgubirilor primite pentru apartamentele restituite în natură, condiție care, de asemenea, rezultă dintr-un text de lege, respectiv disp. art. 20 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, text constatat constituțional prin decizia nr. 366/20.03.2008 Curții Constituționale, publicată în Of. nr. 270 din 7.04.2008, registratorul de carte funciară neavând posibilitatea de cenzura, nici textul de lege, nici dispoziția de restituire în natură condiționată de aplicarea acestui text.
În măsura în care petiționarele susțin că statul le datorează măsuri compensatorii prin echivalent pentru apartamentele nerestituite în natură, pot solicita instanței stabilirea valorii despăgubirilor și compensarea judiciară (sens în care există practică judiciară, se vedea cu titlu de exemplu decizia civilă nr. 101 din 23.03.2009 Curții de APEL CLUJ, pronunțată în dosarul nr-).
Al treilea motiv de recurs se referă la tarifele pentru intabulare, susținându-se că încalcă dreptul de proprietate al petiționarelor.
Acest motiv este superfluu de analizat raportat la celelalte două, însă, oricum, este de observat că nu petiționarele sunt fostele proprietare tabulare, ci antecesorul lor, de la care fost preluat imobilul de către stat, astfel că dreptul lor de proprietate se înscrie, practic, și cu titlu de moștenire, nejustificând un regim juridic diferențiat față de persoanele care au dobândit prin moștenire imobile ce nu au fost preluate abuziv de către stat.
Nu se pune problema restabilirii situației anterioare de carte funciară, în sensul de a se înscrie fostul proprietar tabular, pentru fi perceput un tarif în vederea reparării acestei nedreptăți comise de stat, ci înscrierii dreptului de proprietate al petiționarelor asupra unor apartamente restituite în natură, în calitatea lor de foste moștenitoare ale proprietarului tabular.
În temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc.civ. curtea,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de petiționarele și - împotriva deciziei civile nr. 83 din 12 februarie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din: 14 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red. dact. GC
2 ex/3.06.2009
Jud.apel:,
Președinte:Eugenia PușcașiuJudecători:Eugenia Pușcașiu, Andrea Chiș Ana Ionescu
