Plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52 legea 7/1996). Decizia 1405/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(1624/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.1405.
Ședința publică de la 27 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Simona Gina Pietreanu
JUDECĂTOR 2: Mirela Vișan
JUDECĂTOR 3: Bianca
GREFIER -
***** *****
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta - petentă SC SUD SRL, împotriva deciziei civile nr.321 din 27.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a civilă, în dosarul nr-.
are ca obiect - plângere carte funciară.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat, pentru recurenta-petentă SC Sud SRL, în baza împuternicirii avocațiale nr.- emisă de Baroul București -Cabinet Individual.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reprezentantul recurentei petente depune la dosar chitanța nr.-, în cuantum de 4 lei, reprezentând taxa de timbru aferentă cererii de recurs; 0,15 lei timbru judiciar și solicită încuviințarea administrării probei cu înscrisuri constând în contractul de locațiune nr.472/05.09.2007 precum și un raport tehnic de evaluare, pentru a dovedi starea tehnică a construcției precum și faptul că dețin terenul și construcția în mod legal.
Curtea, după deliberare, în baza art.305 Cod de procedura civilă, încuviințează pentru recurenta petentă administrarea probei cu înscrisuri constând în contractul de locațiune nr.472/05.09.2007; cu privire la raportul tehnic de evaluare apreciază că acesta nu îndeplinește condițiile unui înscris în sensul dispozițiilor art.305 Cod de procedura civilă.
Reprezentantul recurentei petente depune la dosar contractul de locațiune nr.472/05.09.2007 și declară că nu mai are alte cereri de solicitat în cauză.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Reprezentantul recurentei petente solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate de către instanța de apel și de către cea de fond iar rejudecându-se cauza să se dispună obligarea Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară a sectorului 4 să efectueze înscrierea în Cartea Funciară a dreptului de proprietate asupra imobilului construcție și a dreptului de superficie asupra imobilului teren; nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
În susținerea recursului se invocă dispozițiile art.19 din Legea nr.7/1996 coroborată cu Decretul lege nr.115/1938 (art.11 și 61), care prevăd obligația Biroului de Carte Funciară să înregistreze drepturile părților astfel cum au fost stabilite în raportul juridic inițial.
Reprezentantul recurentei petente mai arată că societatea pe care o reprezintă este înregistrată ca proprietar al imobilului construcție la Direcția de Taxe și Impozite a sectorului 4 și plătește taxele anuale cuvenite.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 29.01.2008, petenta SUD a solicitat admiterea plângerii formulate împotriva încheierii de carte funciară nr.-/27.09.2007 emisă de Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Sector 4 și anularea încheierii atacate.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că prin încheierea respectivă a fost respinsă cererea de intabulare în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra imobilului situat în B, str. -. - nr.1, sector 4, deși aceasta a prezentat un titlu valabil cu privire la imobil.
Prin sentința civilă nr.2700/12.05.2007, Judecătoria sectorului 4 Bar espins plângerea petentei, reținând că afirmațiile sale, referitoare la deținerea unui titlu de proprietate pentru teren și construcție, nu au fost probate.
Astfel, prin cererea înregistrată la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară sector 4 B la 27.09.2007, petenta SUD a solicitat recepția documentației cadastrale a imobilului situat în B, str. -. - nr.1, sector 4, compus din teren și construcție în suprafață de 68. și înaintarea documentației în vederea intabulării dreptului de proprietate în cartea funciară.
Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară sector 4 B nu a avizat documentația cadastrală, întrucât, în lipsa actului de proprietate asupra terenului, imobilul nu poate fi identificat (în raport de referatul emis la 19.11.2007). În aceste condiții, Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară sector 4 Bae mis încheierea de respingere nr.-4/05.12.2007.
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr.789/21.12.2006 încheiat cu, petenta a dobândit un drept de proprietate asupra unui spațiu comercial situat în B, str. -. - nr.1, sector 4, în cuprinsul actului menționându-se în mod expres că proprietatea asupra terenului nu face obiectul convenției. Mai mult, petenta nu a depus la dosar alte înscrisuri din care să rezulte că ulterior a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului.
În drept, s-au reținut dispozițiile art.48 din Legea nr.7/1996, cu modificările și completările ulterioare, întrucât intabularea dreptului de proprietate se poate face numai dacă imobilul poate fi identificat în baza titlului prezentat de parte sau în baza unei documentații cadastrele recepționate.
Întrucât petenta nu a prezentat un titlu de proprietate asupra terenului, s-a considerat că în mod legal Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară sector 4 B nu a avizat documentația cadastrală înaintată de petentă, cu atât mai mult cu cât aceasta beneficia de un termen pentru completarea acesteia, potrivit art.62 alin.4 din Ordinul nr.633/2006 și art.10 din Ordinul nr.634/2006.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel SUD, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, apelanta a arătat că societatea în cauză a dobândit dreptul de proprietate asupra construcției cu destinație de spațiu comercial, situată în B, str. -. - nr.1, sector 4, prin contractul de vânzare-cumpărare nr.789/21.12.2006 încheiat cu. Acest înscris are caracteristicile legale ale unui act de proprietate, chiar dacă se referă numai la o construcție. În acest spațiu comercial, petenta își desfășoară activitatea, fiind înregistrată ca proprietar al imobilului la Direcția de Taxe și Impozite a Sectorului 4 și plătește taxele anuale cuvenite.
Deși nu are un drept de proprietate asupra terenului de sub construcție până în prezent, imobilul există, nefiind important dacă petenta deține sau nu un act în acest sens.
Pe de altă parte, petenta are și calitatea de chiriaș asupra terenului astfel delimitat, pe care este construit imobilul proprietatea sa, aspect care însă nu impietează asupra dreptului de a intabula proprietatea construcției. Legea nr.7/1996, prin art.48, nu face astfel de distincții.
Prin decizia civilă nr.321/27.02.2009, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins apelul declarat de apelanta petentă SUD, ca nefondat.
În considerentele hotărârii, instanța de fond a reținut că, deși petenta este proprietara spațiului comercial situat în B, str. -. - nr.1, sector 4, cererea de intabulare a dreptului său în cartea funciară i-a fost respinsă.
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr.789/21.12.2006 încheiat cu, apelanta a dobândit dreptul de proprietate asupra spațiului comercial în suprafață de 61,69. de la adresa indicată anterior. Asupra terenului de sub construcție, apelanta nu are niciun drept real, ci îl deține în temeiul contractului de închiriere nr.29/18.02.1999.
Cererea de intabulare a dreptului de proprietate asupra spațiului comercial a fost respinsă pentru lipsa numărului cadastral, deoarece documentația cadastrală nu a fost avizată.
Față de această situație de fapt, potrivit art.48 din Legea nr.7/1996, tribunalul a reținut că registratorul dispune intabularea dacă înscrisul îndeplinește următoarele condiții:. "c) individualizează imobilul printr-un identificator unic".
În cauză, înscrisul depus de apelantă nu îndeplinește condiția prevăzută de textul legal menționat, imobilul proprietatea petentei nefiind individualizat prin identificator unic.
Potrivit art.49 din Legea nr.7/1996, dacă se constată că cererea de înscriere în cartea funciară nu întrunește condițiile legale, se va respinge printr-o încheiere motivată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs petenta SUD, susținând că instanța de apel a făcut greșeli în aprecierea probelor și circumstanțelor cauzei, ajungând în mod eronat la concluzia că partea nu ar avea dreptul la intabularea drepturilor dobândite prin operațiuni legale.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că imobilul în litigiu, dobândit prin cumpărare, a fost construit anterior de. (cu referire la construcție). Terenul aferent construcției este proprietate publică a municipiului B, petenta beneficiind doar de un drept de posesie și folosință preluat odată cu achiziționarea clădirii.
Împrejurarea că petenta stăpânește în mod legal terenul, deținând un drept de superficie asupra acestuia, rezultă din faptul plății impozitelor și taxelor aferente pentru întregul imobil.
Legea nr.7/1996, în art.19, coroborată cu Decretul - Lege nr.115/1938, art.11 și art.61, prevăd obligația Biroului de Carte Funciară să înregistreze drepturile așa cum părțile le-au stabilit prin raportul juridic inițial. Din interpretarea dispozițiilor art.494 alin.4 Cod civil, rezultă că dreptul de superficie pe care îl are recurenta petentă îi conferă acesteia posibilitatea înregistrării în cartea funciară.
În recurs, s-a administrat proba cu înscrisuri, fiind depus contractul de locațiune nr.472/05.09.2007 încheiat între Direcția de Administrare a Piețelor Sector 4 și SUD
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și analizând actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază că recursul nu poate fi admis, pentru argumentele ce se vor expune în continuare:
Potrivit art.306 alin.3 Cod de procedură civilă, dezvoltarea criticilor prezentate de recurentă prin motivele de recurs face posibilă încadrarea acestora în dispozițiile art.304 pct.9 Cod de procedură civilă, temei juridic în raport de care instanța de recurs va cerceta cauza de față.
Astfel cum susține și petenta, dreptul său de proprietate poartă doar asupra construcției - spațiu comercial din B, str. -. - nr.1, sector 4 (dobândit conform contractului de vânzare-cumpărare nr.789/21.12.2006 încheiat cu ).
Pentru terenul aferent construcției, respectiv pentru suprafața de 62,50. între Direcția de Administrare a Piețelor Sector 4 și SUD s-a încheiat un contract de locațiune, astfel că petenta nu a putut prezenta o dovadă din care să rezulte dreptul său de proprietate asupra acestui imobil.
Pe de o parte, conform art.1 din Legea nr.7/1996, republicată, cadastrul general este sistemul unitar și obligatoriu de evidență tehnică, economică și juridică a tuturor imobilelor de pe întreg teritoriul țării. Entitățile de bază ale acestui sistem sunt parcela, construcția și proprietarul.Prin imobil, în sensul prezentei legi, se înțelege una sau mai multe parcele alăturate, cu sau fără construcții, aparținând aceluiași proprietar, iar prin parcelă se înțelege suprafața de teren cu aceeași categorie de folosință.
Din aceste dispoziții, dar și din întregul conținut al legii reiese că, pentru a putea fi înscris dreptul de proprietate asupra unei construcții, mai întâi trebuie deschisă o carte funciară pentru terenul pe care se află clădirea în cauză.
Împrejurarea că petenta ar avea un drept de superficie asupra suprafeței de aproximativ 68. din B, str. -. - nr.1, sector 4, aferentă construcție cu destinație de spațiu comercial, nu justifică admiterea plângerii, cât timp proprietatea sa nu poate fi identificată printr-un identificator unic în lipsa unor relații privind terenul de sub clădire.
Pe de altă parte, potrivit art.47 alin.1 din Legea nr.7/1996, republicată, "cererea de înscriere în cartea funciară se va depune la birourile teritoriale ale oficiului teritorial și va fi însoțită de înscrisul original sau de copia legalizată de pe acesta, prin care se constată actul sau faptul juridic a cărui înscriere se cere".
Așadar, înscrierea poate fi făcută numai dacă înscrisul îndeplinește următoarele condiții: a) este încheiat cu respectarea formelor prescrise de lege; b) indică numele părților; c) individualizează imobilul printr-un identificator unic; d) este însoțit de o traducere legalizată, dacă actul nu este întocmit în limba română; e) este însoțit, după caz, de o copie a extrasului de carte funciară pentru autentificare sau a certificatului de sarcini ce a stat la baza întocmirii actului.
Or, în speță, înscrisul depus de recurentă nu avea un identificator unic pentru individualizare, astfel încât a fost considerat că nu îndeplinește condiția prevăzută de textul legal citat, indicată la lit. c).
Dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se înscriu în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil. În consecință, după identificarea terenului (noțiunea de imobil fiind strict definită de legiuitor în materia cadastrului și a publicității imobiliare), a titularului dreptului de proprietate și deschiderea cărții funciare, orice titular al altor drepturi reale poate solicita a se înscrie în registre și actele ori faptele juridice referitoare la imobil.
Legea nr.7/1996 reia sub acest aspect procedural dispozițiile din Decretul-lege nr.115/1938, care, în art.61, prevedea că "dreptul de superficie se va înscrie în folosul titularului în partea a treia a cărții funciare de proprietate, arătându-se totodată cartea funciară, în care s-a înscris dreptul de superficie ca un corp funciar de sine stătător. Imobilul asupra căruia s-a constituit dreptul de superficie se va înscrie cu același număr de parcelă însoțit de un indice ca și în cartea funciară a dreptului de proprietate, făcându-se arătarea în rubrica de observațiuni despre numărul cărții funciare a proprietății".
Totuși, referirea la Decretul-lege nr.115/1938 nu poate fi reținută de C, întrucât, prin Decizie nr. XXI din 12 decembrie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că numai acțiunile de carte funciară (în prestație tabulară și în rectificare tabulară), având ca obiect înscrierea în cartea funciară a unor drepturi reale imobiliare prevăzute în acte juridice valabil încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr.7/1996, sunt guvernate de dispozițiile legii vechi, respectiv de Decretul-lege nr.115/1938. or, în speță, petenta a dobândit dreptul de proprietate asupra construcției în anul 2006, după intrarea în vigoare a Legii nr.7/1996.
Pentru toate aceste considerente, nefiind vorba de o aplicare greșită a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea, conform art.312 ailn.1 Cod procedură civilă, va respinge, ca nefundat, recursul declarat de recurenta petentă SUD, împotriva deciziei civile nr.321/27.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta petentă SUD, împotriva deciziei civile nr.321/27.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- -
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 ex/09.12.2009
- Secția a V-a -
-
Jud.Sector 4 -
Președinte:Simona Gina PietreanuJudecători:Simona Gina Pietreanu, Mirela Vișan, Bianca
