Plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52 legea 7/1996). Decizia 184/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.184
Ședința publică din 26 februarie 2009
PREȘEDINTE: Trandafir Purcăriță
JUDECĂTOR 2: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR 3: Carmina Orza
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile de apel nr. 193 din 09.12.2008, pronunțată de Tribunalul C-S, Reșița - secția civilă - în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară - Biroul de Carte Funciară - Reșița și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - AVAS B, având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru recurenții reclamanți, avocat G, din cadrul Baroului C-S, lipsă fiind intimații pârâți.
Procedura legal îndeplinită.
După verificarea actelor și lucrărilor dosarului, avocatul recurenților G, depune taxa judiciară de timbru în sumă de 10 lei,(timbru judiciar fiind aplicat pe cererea de recurs) și nemaifiind de formulat alte cereri se acordă cuvântul în fond apărătorului recurenților reclamanți - la cererea acestuia - care solicită admiterea recursului conform formulării lui în scris, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Oficiul Județean de Publicitate Imobiliară C S, cu nr.129, la data de 27.02.2008, petenții și în contradictoriu cu intimații Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară C-S și B, au solicitat anularea notării somației de plată efectuată în cartea funciară 8043, nr.top. 100/h/13/.III/P/III, apartamentul nr.3, situat administrativ în Reșița, -,. 2,.3.
În susținerea plângerii, petenții au arătat că prin sentința civilă nr. 1518/2000 a Tribunalului C S, au fost obligați la plata sumei de 755.971.666 lei, sumă actualizată de către executorul judecătoresc, deși au achitat din creanța totală anumite sume, așa cum rezultă din înscrisurile pe care le-au depus la dosar. Petenții au mai susținut că datoria este proprie iar bunul este comun precum și că a intervenit prescripția executării silite cu privire la creanța neachitată.
Plângerea nu a fost motivată în drept de către petenți.
La termenul de judecată din data de 07.04.2008, petenții, prin reprezentant, au precizat în fața instanței că nu înțeleg să se judece cu Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară C S, motiv pentru care, în baza art. 246 cod procedură civilă, instanța, prin Încheiere, a luat act de renunțarea la judecată față de această intimată.
Prin sentința civilă nr.2051 din 8.09.2008, pronunțată în dosar nr-, prima instanță, Judecătoria Reșița, a respins plângerea formulată de petenții și, împotriva Încheierii nr.3261, din data de 11.02.2008, întocmită de către Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Reșița, din cadrul Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară C-S și în contradictoriu cu intimata
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la data de 11.02.2008, prin Încheierea nr.3261, Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Reșița a admis cererea formulată de Biroul executorului judecătoresc G, în cadrul executării silite pornite de intimată, privind notarea somației de plată emisă în dosarul de executare nr.78/2008, pentru suma de 87.945 lei.
somației emisă de executorul judecătoresc s-a dispus în CF.8043, nr. top.100/h/13/.III/P/III, apartament nr.3, notațiunea efectuându-se sub 5.
Împotriva acestei Încheieri, petenții au formulat plângere, în termenul legal, conform dispozițiilor art.50 alin.2 din 7/1996, modificată și completată, luându-se în considerare data comunicării prin poștă a Încheierii, respectiv data de 13.02.2008 (fila 5 dos.).
Conform fișei CF.8043, nr.top.100/h/13/.III/P/III, apartament nr.3, sunt proprietari petenții, cu înscrierea nr.4884/1995, de sub 3,4.
Conform înscrisurilor emise în dosarul execuțional nr.78/2004 de către Biroul executorului judecătoresc G, în baza titlului executoriu, respectiv în baza Sentinței civile nr.1518/2000, pronunțată de Tribunalul C- S, executorul judecătoresc a emis către petenți somația de plată a creanței și a întocmit un proces verbal de situație.
Potrivit dispozițiilor art.497 alin.2 Cod procedură civilă, executorul judecătoresc are obligația de a lua toate măsurile pentru înscrierea în cartea funciară a somației de plată.
Susținerile petenților referitoare la cuantumul creanței, dovedit cu mai multe înscrisuri depuse la dosar, nu pot fi acceptate deoarece, doar pe calea contestației la executare, în condițiile art.399 cod procedură civilă, pot fi invocate aspectele legate de modul în care au fost emise formele de executare silită, modul în care s-a efectuat executarea silită sau prescripția dreptului de a cere executarea silită și nicidecum pe această cale a plângerii împotriva unei Încheieri de carte funciară.
Dispozițiile art.497 alin.2 Cod procedură civilă sunt conforme dispozițiilor art.81 pct.15 din 115/1938 și ale art.26 lit. din Legea nr.7/1996, republicată, care prevăd posibilitatea notărilor prevăzute de legea urmăririlor silite în cartea funciară.
În aceste condiții, dreptul de proprietate comună, în devălmășie, al petenților nu este prejudiciat prin notațiunea efectuată deoarece,notarea, unei astfel de somații are doar efect de opozabilitate față de terți, respectiv are un efect de,atenționare, cu privire la existența unei urmăriri silite privind imobilul din cauză.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au formulat apel reclamanții și, criticând-o ca nelegală și netemeinică și solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței primei instanțe ca nelegală și respingerea cererii de notare în cartea funciară a somației de plată a executorului judecătoresc.
În motivarea apelului se arată că sentința instanței de fond se bazează pe o greșită apreciere a probelor și greșită aplicare a dispozițiilor legale, în cauză nu s-au făcut acte de executare care să întrerupă cursul prescripției, astfel că suma fiind prescrisă, executarea silită și orice alt act ce implică constrângerea de stat sau exercițiul autorității statale nu este obligatoriu, obligația devenind imperfectă din punct de vedere juridic.
Prin decizia civilă nr. 193 din 09.12.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C-S, Reșița - secția civilă - respinge apelul declarat de apelanții și, în contradictoriu cu intimații Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară C-S - Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Reșița și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva sentinței civile nr.2051/8.09.2008, pronunțată de Judecătoria Reșița în dosar nr- al acestei instanțe, având ca obiect plângere împotriva încheierii de Carte funciară.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut - în fapt și drept - că pe calea procesuală a plângerii împotriva încheierii de Carte funciară, reglementată prin dispozițiile art.50 din Legea nr.7/1996, pot fi invocate neregularitățile procedurale specifice publicității imobiliare, reglementate prin dispozițiile Legii nr.7/1996.
În speță, încheierea de admitere a cererii de notare în Cartea funciară a unei somații execuționale, respectă întrutotul dispozițiile art.497 alin.2 Cod procedură civilă și ale art.26 lit.c al Legii nr.7/1996, cum corect a reținut și prima instanță.
Astfel, este exact faptul că potrivit înscrisurilor emise în dosarul execuțional nr.78/2004 de către Biroul executorului judecătoresc G, în baza titlului executoriu, respectiv în baza Sentinței civile nr. 1518/2000, pronunțată de Tribunalul C S, executorul judecătoresc a emis către petenți somația de plată a creanței și a întocmit un proces verbal de situație.
Potrivit dispozițiilor art.497 alin.2 Cod procedură civilă, executorul judecătoresc are obligația de a lua toate măsurile pentru înscrierea în cartea funciară a somației de plată.
Susținerile petenților referitoare la cuantumul creanței, dovedit cu mai multe înscrisuri depuse la dosar, nu pot fi acceptate, deoarece, doar pe calea contestației la executare, în condițiile art.399 Cod procedură civilă, pot fi invocate aspectele legate de modul în care au fost emise formele de executare silită, modul în care s-a efectuat executarea silită sau prescripția dreptului de a cere executarea silită și nicidecum pe această cale a plângerii împotriva unei Încheieri de carte funciară.
Dispozițiile art.497 alin.2 Cod procedură civilă sunt conforme dispozițiilor art.81 pct.15 din 115/1938 și ale art.26 lit. din 7/1996, republicată, care prevăd posibilitatea notărilor prevăzute de legea urmăririlor silite în cartea funciară.
În aceste condiții, dreptul de proprietate comună, în devălmășie, al petenților nu este prejudiciat prin notațiunea efectuată, deoarece notarea unei astfel de somații are doar efect de opozabilitate față de terți, respectiv are un efect de atenționare cu privire la existența unei urmăriri silite privind imobilul din cauză.
În acord cu prima instanță, Tribunalul reține că, pentru invocarea unor motive ce țin de procedura executării silite și de fondul raporturilor juridice specifice acestei etape procesuale, calea procesuală de urmat este aceea a contestației la executare, reglementată prin dispozițiile art.399 și următoarele Cod procedură civilă, și nicidecum calea plângerii împotriva încheierii de Carte funciară.
Împotriva acestei decizii civile de apel au declarat recurs, în termen legal reclamanții și, solicitând modificarea ambelor hotărâri judecătorești, în sensul admiterii plângerii împotriva notării în cartea funciară și înlăturarea acestei notări, invocând în drept art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și motivând în esență că greșit s-a reținut de către instanțele anterioare de judecată că doar pe calea contestației la executare, în condițiile art. 399 Cod procedură civilă, pot fi invocate aspectele legate de prescripția dreptului la executare silită, căci notarea în cartea funciară implică o procedură specială.
Intimatul pârât Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară, C-S Reșița, prin întâmpinarea de la dosar ( 10) solicită respingerea recursului reclamanților, invocând excepția lipsei sale de calitate procesuală pasivă iar pe fondul cauzei arată că în mod corect Tribunalul C- a respins apelul reclamanților.
Verificând decizia civilă recurată, prin prisma dispozițiilor art. 299 și urm. Cod procedură civilă și în raport de motivul de recurs invocat, față de starea de fapt din dosar, ca și de probele administrate în cauză, Curtea stabilește că recursul de față al reclamanților este nefondat, urmând a fi respins ca atare, în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, deoarece bine și cu temei a fost respins și apelul acelorași reclamanți.
Într-adevăr examinându-se cauza sub toate aspectele invocate, din analiza întregului material probator de la dosar, Curtea constată că decizia civilă este legală și temeinică, întrucât instanța de apel a stabilit o corectă stare de fapt și a făcu o justă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale în materie, precitate, când a confirmat soluția primei instanțe, neconstatându-se din oficiu nici motive de ordine publică, de natură să atragă casarea ori modificarea deciziei civile atacate, conform art. 306 al. 2 Cod procedură civilă, corect fiind respins apelul reclamanților, pentru considerentele expuse judicios de către instanța de apel, însușite și de C, ca instanță de control judiciar, criticile formulate în recurs, nefiind întemeiate.
Astfel, în dosar este dovedit că s-a solicitat notarea în cartea funciară menționată a somației de plată din dosarul execuțional nr. 78/2004.
Conform dispozițiilor art. 26(4) lit. c din Legea nr. 7/1996, notarea în cartea funciară poate avea ca obiect înscrierea drepturilor personale, a actelor și faptelor juridice referitoare la starea și capacitatea persoanelor, acțiunilor și căilor de atac în justiție, precum și a măsurilor de indisponibilizare, în legătură cu imobilele din cartea funciară.
Ca atare, Curtea stabilește că în mod corect instanța de apel a reținut faptul că notarea unei astfel de somații are doar efect de opozabilitate față de terți, respectiv efect de atenționare cu privire la existența unei urmări silite privind imobilul în cauză, precum și aspectul că pentru invocarea unor motive ce țin de procedura executării silite și de fondul raporturilor juridice specifice acestei etape procesuale - inclusiv invocarea prescripției dreptului la executare silită - calea legală procesuală corectă de urmat este aceea a contestației la executare și nicidecum calea plângerii împotriva încheierii de carte funciară.
Prin urmare, motivul de recurs invocat, prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, nu poate fi aplicabil în cauză, deoarece decizia civilă recurată - care a confirmat sentința civilă a primei instanțe - nu este lipsită de temei legal și nici nu a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită de lege, de vreme ce, încheierea de admitere a cererii de notare în cartea funciară a unei somații execuționale respectă întrutotul cerințele legale ale art. 497 al. 2 Cod procedură civilă și ale art. 26 lit. c din Legea nr. 7/1996.
Susținerile recurenților vizând cuantumul creanței și invocarea prescripției dreptului la executare silită sunt chestiuni - de fapt și de drept - ce țin de fondul executării silite și pot fi soluționate numai prin procedura contestației la executare, în sensul și în înțelesul dispozițiilor art. 399 și urm. Cod procedură civilă, care reglementează această materie a contestației la executare, în cadrul căreia pot fi invocate aspecte legale privitoare la modul de emitere a formelor de executare silită, modul în care s-a efectuat executarea silită și dacă s-a produs vreo vătămare reclamanților prin această executare, inclusiv verificarea împlinirii termenului de prescripție privind dreptul de a cere executarea silită, însă nicidecum pe această cale - greșită aleasă de reclamanți - a plângerii împotriva unei încheierii de către funciară, prin care s-a dispus doar notarea somației respective.
Aceasta, întrucât pe calea procesuală a plângerii împotriva încheierii de carte funciară - reglementată de dispozițiile art. 50 din Legea nr. 7/1996 - pot fi invocate numai neregularitățile procedurale specifice publicității imobiliare reglementate prin această Lege nr. 7/1996, dar din probele dosarului Curtea reține că rezultă în mod clar că încheierea de admiterea notării în cartea funciară respectivă a somației execuționale respectă pe deplin cerințele legale ale art. 36 lit. c din Legea nr. 7/1996 și ale art. 497 al. 2 Cod procedură civilă și ca atare este legală, fiind în concordanță și cu dispozițiile art. 81 pct. 15 din Decretul-Lege nr. 115/ 1938, care admit posibilitatea notărilor prevăzute de legea urmăririlor silite în cartea funciară.
De asemenea, Curtea constată că este justă și corectă și reținerea de către instanța de apel a aspectului juridic, potrivit căruia dreptul de proprietate comună, în devălmășie, al reclamanților(recurenți) nu este prejudiciat prin această notațiune efectuată în cartea funciară, deoarece o asemenea notare a unei somații are doar un efect de opozabilitate față de terți, adică de atenționarea cu privire la existența unei urmări silite privind imobilul în litigiu, singura cale procesuală corectă de urmat în cauză, de către reclamanți, fiind aceea a contestației la executare, reglementată de dispozițiile art. 399 și urm. Cod procedură civilă, în cadrul căreia se vor putea invoca motive ce țin de fondul raporturilor juridice specifice acestei faze procesuale și de procedura executării silite, iar nicidecum calea plângerii împotriva încheierii de carte funciară.
Așa fiind, în raport de toate considerentele ce preced și cum critica formulată în recurs nu este întemeiată, ea nefiind de natură să-l facă admisibil și să influențeze soluția pronunțată în cauză de către instanța de apel, care este deci corectă sub toate aspectele, în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat acest recurs al reclamanților, menținând în vigoare decizia civilă atacată, pe care o verifică drept legală și temeinică, fiind pronunțată în concordanță cu toate probele din dosarul cauzei și cu respectarea principiului disponibilității, specific procesului civil, privind alegerea unei căi în justiție,(ellecta una ), recurenții nedovedind incidența în cauză a motivului de recurs invocat, prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, potrivit tuturor argumentelor de mai sus, expuse pe larg de
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs, de către intimați.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile de apel nr. 193 din 09.12.2008, pronunțată de Tribunalul C-S, Reșița - secția civilă - în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară - Biroul de Carte Funciară - Reșița și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - AVAS - B, având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 26 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /13.03.2009
Tehnored /24.03.2009
Ex.2
Primă instanță:
Instanța de apel: și
Președinte:Trandafir PurcărițăJudecători:Trandafir Purcăriță, Lucian Lăpădat, Carmina Orza
