Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 183/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.183
Ședința publică din 26 februarie 2009
PREȘEDINTE: Trandafir Purcărița
JUDECĂTOR 2: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR 3: Carmina Orza
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 605 din 24.09.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat 22 SA L, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul recurent personal și consilier juridic pentru pârâtul intimat SC 22 SA
Procedura legal îndeplinită.
Recursul declarat în termen și legal timbrat.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța a pus în discuția părților excepția invocată de reclamantul recurent privind necompetența materială a secției civile a Curții de APEL TIMIȘOARA pe motiv că acest dosar are natură comercială dat fiind faptul că pârâta este o societate comercială.
Reclamantul recurent solicită admiterea excepției astfel cum a fost formulată în scris și trimiterea cauzei spre rejudecare la secția comercială, iar în cazul respingerii excepției solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Obligarea pârâtei la plata despăgubirilor solicitate și refacerea trotuarului din fața casei reclamantului. Arată că expertiza în cauză nu este corectă și nu reflectă starea reală, întrucât nu a fost efectuată de către un expert constructor. Ambele instanțe trebuiau să constate că între părți exista un contract care nu a fost respectat din culpa pârâtei.
Reprezentantul pârâtului intimat solicită respingerea excepției.
Arată că litigiul este de natură civilă și că în mod corect a fost soluționat de secția civilă a Tribunalului Timiș.
Pe fond pune concluzii de respingere a recursului, deoarece motivele de recurs nu se încadrează în prevederile art. 304 Cod procedură civilă, ci privesc doar temeinicia hotărârii. Solicită menținerea celor două hotărâri ca temeinice și legale fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.712/31.03.2008 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosar nr-, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâtei SC 22 SA, ca rămasă fără obiect pentru capetele de cerere privind înlocuirea porțiunii din conducta de colectare a apei reziduale, refacerea de lângă trotuar; scoaterea totală a apei din subsolul casei și a bunurilor distruse ca și cel privind curățirea subsolului de nămol și ca neîntemeiate capetele de cerere privind acordarea de daune cominatorii de 10 lei/ mp din suprafața de 60 mp, începând cu 12.07.2004 până la efectuarea și predarea în stare de funcțiune a subsolului; transformarea acestora în daune compensatorii, conform precizării, de 15400 lei pentru lipsa de folosință a bunurilor și subsolului, ca și capătul de cerere privind obligarea pârâtei la 1000 lei reprezentând contravaloarea diferitelor bunuri.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanța a reținut că prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Lugoj și precizată ulterior, reclamantul a solicitat ca pârâta să treacă la înlocuirea porțiunii din conducta de colectare a apei reziduale prăbușită pe domeniul public la ieșirea din curtea sa pe trotuar; să repare căminul de lângă trotuar; să fie obligată la daune cominatorii de 10 lei/mp din suprafața de 60 mp începând cu data de 12.07.2004 până la efectuarea și predare în stare de funcțiune a defecțiunilor; sa fie obligata pârâta la daune compensatorii, să scoată toată apa din subsolul casei reclamantului și toate bunurile distruse, sa fie obligata la 9000 lei despăgubiri pentru lipsa de folosință, suma precizată ulterior la 15.400 lei precum si la curățirea subsolului de nămol și de bunurile distruse.
Toate aceste pretenții au fost motivate de către reclamant prin aceea ca la data de 12 iulie 2004 pârâta a fost atenționată cu privire la prăbușirea de colectare a apelor reziduale de pe trotuarul din fața casei reclamantului și a faptului că apa reziduală din conducta prăbușită s-a infiltrat în subsolul casei, distrugându-i bunurile aflate acolo și făcând imposibilă utilizarea subsolului, aceasta contribuind la afectarea fundației casei și a structurii de rezistență a acesteia, pereții fiind afectați de igrasie.
Prima instanță a reținut că, potrivit raportului de expertiză tehnică în domeniul instalațiilor efectuată în cauză, căminul de canalizare se găsește în interiorul proprietății reclamantului la un metru de gardul casei, fiind o incintă închisă. Căminul de canalizare din curtea casei reclamantului este colmatat, colmatarea fiind o problemă de întreținere care trebuie făcută periodic, iar faptul că prin acest cămin circula apa este un indiciu că racordul nu poate fi surpat; surparea din jurul racordului de canalizare putea fi cauzată de slaba de infrastructură a trotuarului străzii. este inundat iar apele din subsol au un miros de apă stătută, cauzele posibile de infiltrări de ape spre subsolul casei putând fi scăpări din rețeaua de canalizare a casei, căminul de canalizare colmatat, apele freatice ca urmare a ploilor din ultima perioadă cât și apele scurse prin surpările stradale către fundația casei care are hidroizolația defectă sau slăbită.
Judecătoria a mai reținut că, pentru înlăturarea stării de fapt relatate de către reclamant, același expert a indicat decolmatarea și curățirea interioară a și a racordului de canalizare până la rețeaua stradală, scoaterea completă a apei din subsol și efectuarea probei de etanșeitate a canalizării interioare până la căminul de racord, lucrările efectuându-se de către reclamant în partea interioară și de către pârâtă în partea exterioară; de asemenea, expertul nu a putut nominaliza și indica valoarea bunurilor din subsol și nici acela privind afectarea sau nu a structurii de rezistență a casei, expertul fiind specializat în instalații și nu în construcții sau evaluator de bunuri.
Prima instanță a arătat ca nici la prima judecată în fond și nici după desființarea cu trimitere reclamantul nu a solicitat efectuarea unei alte expertize în cauză și nici nu a solicitat o altă probă la dosar, deși sarcina probei revine celui care formulează cererea.
Întrucât lucrările au fost remediate ulterior promovării acțiunii, capetele de cerere privind înlocuirea porțiunii din conducta de colectare a apei reziduale prăbușită în domeniul public, după ce iese din curte pe trotuar, refacerea de lângă trotuar, scoaterea întregii cantități de apă din subsolul casei și a tuturor bunurilor distruse ca și capătul de cerere privind curățirea subsolului de nămol și bunurile distruse, au fost respinse ca ramase fără obiect, la dosar fiind depuse de către reclamant situația de lucrări efectuate de către pârâtă și contractul de închiriere a unui spațiu la subsolul casei depus.
Referitor la obligarea pârâtei la daune cominatorii de 10 lei/mp din suprafața de 60 de mp a subsolului începând cu data de 12.07.2004 până la efectuarea și predarea în starea de funcțiune a subsolului sau transformarea acestora în daune compensatorii aceeași instanță a stabilit că, orice obligație de a face, se schimbă, în caz de neexecutare din partea debitorului, în dezdăunări, conform art. 1075 și următoarele Cod civil. Acestea constau într-o sumă de bani pe care debitorul este obligat să o plătească pentru fiecare zi de întârziere până la executarea obligației. Daunele cominatorii au un caracter nedeterminat din punct de vedere al întinderii lor, deoarece nu se cunoaște cât timp debitorul nu va executa obligația iar in situația în care acesta își execută obligația ele nu mai pot fi acordate. Daunele cominatorii se aplică numai atunci când este vorba despre asigurarea executării obligației de a face și de a nu face, ele neacordându-se atunci când executarea obligațiilor în natură pe cale silită, prin intermediul executorilor judecătorești sau de către creditor, pe contul debitorului, este posibilă, motiv pentru care prima instanța a apreciat că solicitarea de daune cominatorii este neîntemeiată.
Reținând de asemenea ca reclamantul a solicitat transformarea acestor daune cominatorii în daune compensatorii stabilite la suma de 15400 lei, pentru lipsa de folosință a subsolului și a bunurilor aflate în subsol, prima instanța a arătat ca articolele 1084 - 1086 cod civil stabilesc principiile în conformitate cu care urmează a se face evaluarea despăgubirilor de către instanță iar dovada prejudiciului incumbă creditorului. Debitorul nu răspunde decât pentru daunele interese care au fost prevăzute sau care au putut fi prevăzute în contract.
Or, în speță aceste daune compensatorii sunt stabilite în mod arbitrar de către reclamant la suma de 9000 lei, precizată ulterior la 15400 lei, invocându-se lipsa de folosință de subsolului și lipsa de folosință a bunurilor, ceea ce nu echivalează cu dovada prejudiciului, în speță nesolicitându-se efectuarea vreunei expertize tehnice de specialitate, iar declarațiile martorilor fiind insuficiente în stabilirea de către instanță a prejudiciului efectiv suferit și a câștigului nerealizat de către reclamant, a mai arătat judecătoria.
Între părți s-a încheiat acel contract nr. 1140/2005 în care sunt consemnate drepturile și obligațiile operatorului și utilizatorului, în art.15al.2 prevăzându-se că părțile contractante vor suporta și daune interese pentru neexecutarea totală sau parțială a contractului, sub forma daunelor moratorii sau compensatorii, fără a se stabili în ce constau acestea și cuantumul lor.
Față de probele administrate instanța de fond a apreciat că și solicitarea de daune compensatorii este neîntemeiată.
Cat privește cererea reclamantului de obligare a pârâtei la 1000 lei reprezentând diferite bunuri distruse, judecătoria a arătat ca reclamantul nu a indicat si nu a evaluat aceste bunuri, motiv pentru care și acest capăt de cerere a fost respins ca neîntemeiat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul, solicitând desființarea sentinței apelate, obligarea paratei la terminarea lucrărilor de refacere a covorului asfaltic in zona publica unde a intervenit pentru înlocuirea conductei sparte, obligarea paratei la plata unor despăgubiri in suma totala de 16.600 lei si a cheltuielilor de judecata aferente acestui proces, cheltuieli de judecata ce constau, conform susținerilor apelantului, in cheltuieli cu expertul, cheltuieli plătite SC pentru curățirea subsolului inundat de nămol si de bunurile putrezite, cheltuieli legate de confecționarea grătarului de protecție la gura receptorului de colectare a apelor pluviale stradale, cheltuieli cu pozele, dactilografiere, xerocopii si cu transportul pe ruta L-T si retur.
In motivarea apelului, apelantul a invocat nelegalitatea si netemeinicia hotărârii primei instanțe, arătând ca însuși Tribunalul Timiș, prin decizia civila nr.1007/A/2007, prin care a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, a reținut ca expertul ce a efectuat expertiza solicitata de apelant era de specialitate instalații si nu expert in construcții, concluziile expertizei fiind greșite, iar respingerea acțiunii nefiind motivata pe text de lege.
Apelantul a apreciat că, expertiza trebuia întocmita, de un expert in construcții.
Apelantul a criticat respingerea de către prima instanță a capetelor de cerere privind obligația de a face ca rămasă fără obiect, arătând ca lucrările de remediere a defecțiunilor sesizate la 12.07.2004 au fost efectuate la 14.04.2006, aceasta întârziere fiind imputabila paratei.
Detaliind prejudiciul suferit, apelantul a arătat ca acesta a constat in pierderea sumei de 600 lei pe luna înmulțita cu 26 de luni, la care se adaugă suma de 1.000 de lei, reprezentând valoarea bunurilor putrezite. Cu privire la spațiul închiriat in subsolul imobilului, nu se impune efectuarea vreunei expertize, ci regulile economiei de piața privind negocierea chiriei intre părțile contractante.
Criticând modalitatea de administrare si de apreciere a probelor de către prima instanța, apelantul a arătat ca inițial, a fost introdus in cauza un expert tehnic in construcții, respectiv, pe care insa instanța l-a înlocuit cu expertul in instalații, fără a purta discuții in ședința publica in rejudecare, instanța neavând un rol activ in stabilirea cauzei inundării, a vinovăției paratei si a prejudiciului, dând o soluție părtinitoare.
In drept, apelantul a invocat HG 1591/2002, Legea 326/2001, HG 373/2002, OG 92/2002 si Legea 634/2002, precum si disp.art.1084-1086 Cod civil.
Intimata a formulat întâmpinare,solicitând respingerea apelului si menținerea hotărârii primei instanțe ca legala si temeinica.
Prin decizia civilă nr. 605 din 24.09.2008, Tribunalul Timiș a respins apelul declarat de apelantul-reclamant împotriva sentinței civile nr.712/31.03.2008, pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC 22 SA
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut că reclamantul nu a adus produs probe apte de a combate concluziile categorice ale răspunsului expertului la obiecțiunile aduse raportului de expertiză (fila 108 din dosarul 2987/2005 al Judecătoriei Lugoj ), arătând în fața instanței de trimitere că nu mai solicită administrarea altor probe. Or, răspunsul expertului la obiecțiunile aduse raportului de expertiză din dosarul 2987/2005 al Judecătoriei Lugoj stabilește că apa din pivnița reclamantului nu provine din căminul sau racordul stradal de canalizare ori din spărturile din trotuar sau carosabil, după cum a pretins reclamantul.
Prima instanță in mod corect a respins ca ramase fără obiect, capetele de cerere privind obligarea paratei la înlocuirea porțiunii din conducta de colectare a apei reziduale, refacerea, scoaterea apei din subsolul casei reclamantului si a bunurilor distruse si cel privind curățirea subsolului de nămol si de bunurile distruse câtă vreme din probele administrate in cauza rezulta ca aceste lucrări au fost efectuate înainte de pronunțarea hotărârii de către prima instanță si chiar înainte de sesizarea instanței cu cererea de chemare in judecata. Astfel, parata a remediat o defecțiune pe conducta de racord de la căminul beneficiarului pana la canalizarea principala in data de 14.04.2006, după cum reiese din dovada depusa la fila 142 din dosarul 2987/2005 al Judecătoriei Lugoj, iar la data de 04.05.2005 a desfundat o gura de preluare a apelor pluviale pe- din L, după cum reiese din dovada depusa la fila 13 aceluiași dosar. Tot astfel, atât apa cat si bunurile distruse ca urmare a inundației a fost înlăturate din subsolul casei reclamantului acesta fiind curățat in totalitate de către L si oferit spre închiriere.
Cat privește cererea de obligarea paratei la terminarea lucrărilor de refacere a covorului asfaltic in zona publica, câta vreme aceste lucrări vizează domeniul public, reclamantul nu are căderea si nici vreun folos practic in a solicita terminarea lor.
Referitor la cererea de obligare a paratei la plata sumei plătite de reclamant la SC pentru curățirea subsolului, aceasta nu este o cheltuiala de judecata, ci un capăt de cerere distinct, neformulat in fata primei instanțe si care nu poate fi invocat pentru prima data in fata instanței de apel, conform art.294 alin.1 Cod procedură civilă. Tot astfel, din aceleași considerente, nu poate fi apreciata ca o cheltuiala de judecata si nu poate fi acordata suma cheltuita pentru confecționarea grătarului de protecție la gura receptorului de colectare a apelor pluviale stradale. Pe de altă parte, acordarea acestor sume nu se justifică nici din prisma nestabilirii vinovăției pârâtei.
Deși apelantul a arătat ca instanța de trimitere nu s-a conformat deciziei 1007/2007 a Tribunalului Timiș, prin care au fost arătate punctele esențiale ce trebuiau rezolvate de către prima instanță, Tribunalul constată că aceste susțineri nu își găsesc suportul la lecturarea hotărârii de desființare cu trimitere; dispunând desființarea cu trimitere spre rejudecare la prima instanță, Tribunalul a reținut doar ca instanța de fond a omis să se pronunțe pe toate capetele de cerere ale acțiunii precizate, fără insa a da dispoziții instanței de trimitere.
Cat privește specializarea expertului care a întocmit expertiza in fata primei instanțe, Tribunalul constata ca, inițial, a fost desemnat ca expert in cauza domnul, expert in construcții, care insa, fata de obiectivele expertizei, si-a declinat competenta la întocmirea acesteia, arătând ca doar un expert in instalații poate da instanței lămuririle necesare. În urma acestei situații, însuși reclamantul a formulat o cerere de desemnare a unui expert in instalații, fiind desemnat ca expert dl.; nu se poate deci retine ca obiectivele expertizei dispuse de către instanță puteau fi lămurite doar de către un expert in construcții si nici faptul ca înlocuirea expertului inițial desemnat a fost dispusa de către instanță fără a discuta aceste aspecte cu părțile, după cum a pretins apelantul.
Obiectivul vizând evaluarea bunurilor distruse de inundații nu putea fi lămurit nici de către un expert in construcții, după cum a apreciat apelantul, ci doar de către un expert evaluator de bunuri mobile. Contrar celor invocate de către apelant, evaluarea acestor bunuri putea fi făcută chiar in lipsa lor, reclamantul trebuind insa sa dovedească, prin probe testimoniale, existenta unor bunuri in privința la momentul producerii inundației, natura acestor bunuri si distrugerea lor ca urmare a inundației, probe care insa nu au fost efectuate in cauza, deși sarcina acestei probe revenea reclamantului, conform art.1169 cod civil.
Cat privește obiectul 9 propus de către apelant pentru raportul de expertiza dispus in cauza, respectiv acela de a se stabili daca inundația a afectat structura de rezistenta a imobilului, acesta revenea într-adevăr in competenta unui expert in construcții, insa având in vedere ca reclamantul nu a pretins despăgubiri si pentru afectarea structurii de rezistenta a imobilului, nu era necesara efectuarea in cauza a unei expertize in construcții care sa lămurească aceste aspecte.
Astfel fiind, deși la fila 126 din dosarul 2987/2005 al Judecătoriei Lugoj, reclamantul a solicitat un expert in construcții care sa răspundă obiectivelor 8 si 9 anterior menționate, nu era necesara si utila justei soluționări a pricinii efectuarea acestei expertize.
Nu se justifica acordarea către reclamant nici a daunelor pentru lipsa de folosința a subsolului, câta vreme reclamantul avea posibilitatea curățirii imediate a acestuia, pe cheltuiala paratei, urmând să se întoarcă împotriva acesteia pentru plata serviciilor de curățenie, bineînțeles sub condiția dovedirii culpei pârâtei în producerea inundației.
Împotriva deciziei civile nr. 605 din 24.09.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în termen legal a declarat recurs reclamantul, criticând hotărârea pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului și obligarea pârâtei la refacerea covorului asfaltic de pe trotuar, precum și obligarea acesteia la plata sumei de 16.600 lei, cu titlu de dezdăunări, conform art. 1073 Cod civil, care constau în plata expertului, cheltuieli pentru curățarea nămolului din subsol, plata bunurilor putrezite, confecționarea și montarea grătarului de protecție la receptorul stradal de colectare a apelor fluviale, plata fotografiilor de la dosar și fotocopiilor depuse.
În motivarea recursului a susținut că tribunalul nu a analizat starea de fapt și de drept prin prisma contractului cu nr.1140 din 18.04.2005 și a prevederilor art. 1073,1074 și 1075 Cod civil și nu a obligat pârâta, care este societate comercială, la acoperirea integrală a prejudiciului.
A invocat lipsa competenței materiale a judecătoriei dea soluționa această cauză deoarece este vorba despre un litigiu comercial și nu civil, că ambele instanțe nu au stabilit culpa pârâtei și au pronunțat soluții netemeinice și ilegale fără să se țină seama de declarațiile martorilor și.
A arătat că soluția pronunțată de tribunal este contrazisă de probele dosarului, probe despre care cele două instanțe nu fac vorbire; că pârâta se află în culpă și sub aspectul termenului asumat prin contract, conform art. 1022 Cod civil, iar efectele nerespectării termenului de efectuare a reparaților atrage incidența dispozițiilor art. 1073,1075, 1078 și 1079 Cod civil și plata despăgubirilor.
Este criticată expertiza întocmită în cauză, pe motiv că expertul nu produce dovezi ci doar presupuneri, că expertul introdus în cauză a fost de specialitate "instalații", iar nu de specialitate "construcții" cum era corect, că instanța nu a făcut vorbire despre planșele foto depuse la dosar, care reprezintă argumente certe și care infirmă raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză. A arătat că expertul nu a efectuat săpături iar pretinsul raport de expertiză a fost întocmit doar în baza a ceea ce a văzut la fața locului.
Referitor la neefectuarea expertizei privind evaluarea bunurilor distruse, recurentul susține că respectivele bunuri au fost putrezite și aruncate odată cu efectuarea curățeniei subsolului, astfel că nu puteau fi evaluate.
În concluzie a solicitat admiterea recursului așa cum a fost motivat în scris.
Analizând legalitatea hotărârii recurate în raport de motivele de recurs invocate și dispozițiile cuprinse în art. 304 și urm. Cod procedură civilă, Curtea stabilește că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Referitor la excepția de necompetență materială a Judecătoriei Lugoj de a soluționa în primă instanță cauza, excepție invocată de către recurent ca și motiv de casare a hotărârii și de trimitere spre rejudecare în primă instanță la Tribunalul Timiș, pe motiv că pârâta SC 22 SA L este societate comercială, context în care litigiul ar fi de natură comercială, Curtea o va respinge cu următoarele argumente:
Astfel, criteriul obiectiv și în funcție de care se determină competența de atribuțiune a instanței de judecată este natura litigiului și valoarea interesului litigios.
În speța de față nu au fost încălcate regulile imperative de competență câtă vreme litigiul nu se referă la acte sau fapte de comerț, așa cum sunt definite în art. 3 din Titlul II al Codului comercial și care să atragă natura comercială a litigiului.
În dosarul de față reclamantul, prin acțiunea investitoare a instanței a solicitat instanței să o oblige pe pârâtă la înlocuirea porțiunii din conducta de colectare a apei reziduale, la refacerea, scoaterea apei din subsolul imobilului și a bunurilor distruse precum și curățirea subsolului de nămol si de bunurile distruse, obiectul cauzei reprezentând o obligație "de a face".
Pe fondul cauzei, criticile aduse de recurent hotărârii pronunțate de instanța de apel, referitoare la greșita interpretare a declarațiilor martorilor și, a raportului de expertiză tehnică și în general a probelor dosarului, vor fi înlăturate dat fiind faptul că recursul reprezintă o cale extraordinară de atac, de reformare, neavând caracter devolutiv astfel că recursul nu este de natură să provoace rejudecarea în fond a pricinii ci doar să realizeze controlul judiciar al legalității hotărârii.
În ceea ce privește criticile legate de greșita interpretare a dispozițiilor cuprinse în art. 1073,1075,1078 Cod civil, referitoare la neîndeplinirea de către pârâtă a obligațiilor asumate prin contractul nr. 1140 din 18.04.2005, în sensul nerespectării termenelor de efectuare a reparațiilor, fapt ce ar atrage dezdăunări sub forma daunelor cominatorii, Curtea stabilește că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală.
Lucrările având ca obiect înlocuirea porțiunii din conducta de colectare a apei reziduale, refacerea, scoaterea apei din subsolul casei reclamantului si a bunurilor distruse precum si cel privind curățirea subsolului de nămol si de bunurile distruse au fost efectuate înainte de pronunțarea hotărârii de către prima instanță. Pârâta a remediat o defecțiune pe conducta de racord de la căminul beneficiarului pana la canalizarea principala in data de 14.04.2006, iar la data de 04.05.2005 a desfundat o gura de preluare a apelor pluviale pe- din L, iar apa și bunurile distruse ca urmare a inundației au fost înlăturate din subsolul casei reclamantului de către Ca urmare, câtă vreme lucrările au fost efectuate anterior formulării acțiunii de chemare în judecată, nu se mai poate vorbi de obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii.
S-a mai reproșat instanței de apel faptul că în mod greșit a reținut că în cauză ar fi fost necesară efectuarea unei expertize de evaluare a bunurilor distruse, recurentul susținând că respectivele bunuri nici nu ar fi putut fi evaluate deoarece, fiind putrezite, au fost aruncate atunci când s-a efectuat curățenia subsolului imobilului.
Critica este nefondată deoarece reclamantul nu a dovedit, prin nici un mijloc de probă, existența bunurilor în subsolul inundat, nu a întocmit o listă cu bunurile și o evaluare a acestora deși, potrivit art. 1169 Cod civil, sarcina probei aparține aceluia care " face o propunere în fața judecății", simplele afirmații fiind inoperante.
În raport de cele arătate Curtea stabilește că recursul declarat de către reclamant este nefondat motiv pentru care, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 605 din 24.09.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 26 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /17.03.2009
Tehnored /17.03.2009
Ex.2
Primă instanță:
Instanța de apel: și
Președinte:Trandafir PurcărițaJudecători:Trandafir Purcărița, Lucian Lăpădat, Carmina Orza
