Plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52 legea 7/1996). Decizia 251/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
( 152/2010)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 251
Ședința publică de la: 22.02.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Doina Anghel
JUDECĂTOR 2: Cristina Nica
JUDECĂTOR 3: Mariana Haralambe
GREFIER: - -
********************************
Pe rol soluționarea recursului formulat de petenta COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA, împotriva deciziei civile nr. 992/A/02.11.2009, pronunțată de Tribunalul București -secția a III a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - - -.
Obiectul cauzei - plângere carte funciară.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat în calitate de reprezentant al recurentei-petente în baza împuternicirii avocațiale nr. -/12.01.2009, pe care o depune la dosar, lipsind intimata - --.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocatul apelantei-petente Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, depune chitanța nr. 1413/22.02.2010, reprezentând dovada plății taxei judiciare de timbru dispusă de instanță prin rezoluție și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, care au fost anulate.
Nemaifiind cereri prealabile, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs.
Avocata recurentei-petente Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, având cuvântul, solicită admiterea
recursului, casarea hotărârii atacate și reținând cauza spre rejudecare, admiterea plângerii formulată de petentă, anularea încheierii de respingere nr.17631/04.06.2008 și să se dispună intabularea dreptului de proprietate al statului pentru imobilul în suprafață de 14,08 mp situat în comuna Otopeni.
Cu cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.197/20.01.2009, Judecătoria Bufteaa respins plângerea formulată de petenta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România -, în contradictoriu cu intimata - -, împotriva încheierii de carte funciară nr.17631/04.06.2008, emise de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară I, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că prin încheierea atacată s-a respins cererea petentei de intabulare în cartea funciară a orașului Otopeni a dreptului obținut ca urmare a exproprierii.
Cu privire la motivele de nelegalitatea încheierii invocate de petentă, s-au reținut următoarele:
1) termenul de comunicare a încheierii de respingere către petentă este o cerință procedurală extrinsecă încheierii, care nu afectează validitatea acesteia. Chiar dacă petenta a suferit, așa cum afirmă, o vătămare prin această întârziere, nu se poate reține că nerespectarea termenului de comunicare ar atrage nulitatea încheierii, întrucât nulitatea este acea sancțiune care intervine pentru nerespectarea normelor legale la încheierea (formarea) actului juridic atacat (încheierea OCPI I). Sancțiunea nu poate interveni pentru nerespectarea unor formalități ulterioare emiterii actului, care a luat naștere în mod valabil;
2) petenta susține că procedura de expropriere a început în contradictoriu cu încă din anul 2005, odată cu HG nr.755/2005.
Hotărârea de guvern invocată a fost publicată în Monitorul Oficial din 25.07.2005. Or, conform contractului depus la dosar, intimata - - a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului la data de 23.02.2005. Potrivit relațiilor comunicate de OCPI I (fila 38), intimata și-a înscris dreptul său în cartea funciară la data de 16.03.2005, înainte deci de data la care petenta însăși arată că a inițiat procedura de expropriere.
În concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, petenta a arătat că OCPI se află în culpă, întrucât deși cunoștea noul proprietar al imobilului încă din 2005, iar un reprezentant al acestei autorități a făcut parte din comisia de expropriere, nu a comunicat petentei adevăratul proprietar.
Acest aspect poate atrage cel mult o răspundere a OCPI față de petentă, însă nu și nulitatea încheierii atacate, care este legală, întrucât din actele dosarului rezultă fără echivoc că petenta a desfășurat procedura de expropriere în contradictoriu cu o altă persoană decât cea înscrisă în cartea funciară ca titular al dreptului de proprietate asupra imobilului expropriat. Indiferent cui aparține culpa pentru această situație, este cert că drepturile adevăratului proprietar nu pot fi atinse de o procedură despre care nu s-a dovedit că a avut în vreun fel cunoștință.
3) Prevederile art.26 din Legea nr.7/1996 invocate de petentă se referă la opozabilitatea fața de terți și față de orice altă persoană a drepturilor statului dobândite prin expropriere. Norma are în vedere persoanele străine de procedura exproprierii, nu și însăși titularul dreptului de proprietate, căruia,
în aplicarea art.44 alin.3 din Constituție, nu-i poate fi opozabil vreun drept al statului prin efectul legii, pentru simplul motiv că exproprierea reprezintă o cedare forțată a dreptului, iar pentru ca transferul să se producă (iar statul să dobândească, astfel, un drept despre care să pretindă apoi că este opozabil), se impune desfășurarea procedurilor de expropriere, în contradictoriu cu adevăratul proprietar.
De asemenea, susținerea că dreptul de proprietate al statului este opozabil OCPI în temeiul art.26 din Legea nr.7/1996 este lipsită de relevanță juridică, întrucât OCPI nu are calitate procesuală pasivă în plângerile împotriva încheierii de carte funciară.
Prin decizia civilă nr.992 A/02.11.2009, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România -, împotriva sentinței civile nr.197/20.01.2009, pronunțată de Judecătoria Buftea.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că petenta a solicitat I intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului cu nr. cadastral 1255/2/1 în suprafață de 14,08 mp situat în Orașul Otopeni, județ I, ca urmare a exproprierii pentru cauză de utilitate publică.
Prin încheierea nr.17631/30.06.2008 emisă de către I s-a dispus respingerea cererii de intabulare întrucât din evidențele cărții funciare a reieșit că proprietar al imobilului supus exproprierii este - iar nu față de care s-a desfășurat procedura de expropriere conform Legii nr.198/2004.
Referitor la primul motiv de apel, tribunalul a considerat că este nefondată critica întrucât în mod corect s-a reținut în sentința apelată împrejurarea că nerespectarea termenului de comunicare a încheierii de respingere a cererii le intabulare, termen stabilit de art.50 din Legea nr.7/1996 privind cadastru și publicitatea imobiliară nu este de natură să atragă nulitatea încheierii pronunțate, de vreme ce sancțiunea nulității intervine doar în ipoteza în care nu au fost respectate normele legale la momentul întocmiri actului juridic ori în speță se relevă încălcarea unor formalități ulterioare pronunțării respectivei încheieri și anume a termenului de comunicare prevăzut de lege.
Tribunalul a apreciat că nici cea de-a doua critică formulată în apel nu este întemeiată întrucât procedura de expropriere a fost desfășurată le petenta - apelantă începând cu anul 2005 în contradictoriu cu numitul, deși în cartea funciară acesta nu nai figura înscris ca titular al dreptului de proprietate referitor la terenul supus exproprierii, ci proprietara imobilului era societatea intimată care și-a înscris dreptul de proprietate încă din data de 16.03.2005, astfel că în raport de aceste considerente nu poate fi luată în considerare cererea petentei privind anularea încheierii de respingerea a intabulării.
S-a apreciat că ultima critică arătată în apelul declarat de petentă este de asemenea nefondată iar invocarea de către apelantă a dispozițiilor art.28 din Legea nr.7/1996 nu sunt de natură să susțină punctul de vedere exprimat de aceasta.
Textul menționat stabilește că dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale sunt opozabile față de terți, fără înscrierea în Cartea funciară când provin din succesiune, accesiune, vânzare silită și uzucapiune. iar la alin.2 se prevede că în aceleași condiții sunt opozabile față de terți și drepturile reale dobândite de stat și de orice persoană, prin efectul legii, prin expropriere sau prin hotărâri judecătorești.
Instanța de fond a interpretat și aplicat corect în speță această dispoziție legală, arătând că ea are în vedere doar persoanele străine de procedura exproprierii, nu și pe titularul dreptului de proprietate căruia nu-i este opozabil vreun drept al statului prin efectul legii, astfel că procedura de expropriere, este necesar să se desfășoare în contradictoriu cu adevăratul proprietar.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs recurentul, criticând-o pe motive de nelegalitate, respectiv instanța de apel în mod eronat a reținut faptul că CNADNR a desfășurat procedura de expropriere în contradictoriu cu care nu mai era proprietar, deși întreaga procedură stipulată de Legea nr.198/2004 a fost îndeplinită pas cu pas.
Totodată, instanța de apel a interpretat în mod eronat dispozițiile alin.2 al art.26 din Legea nr.7/1996, deoarece aplicând în spiritul legii art.15 trebuie coroborat cu art.26 alin.1 din Legea nr.198/2004, care conduce la soluția intabulării dreptului de proprietate al statului asupra terenului expropriat cu consemnarea despăgubirii pe numele noului proprietar.
Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate, Curtea a constatat că recursul este nefondat și în baza art.312 coroborat cu art.304 pct.9 Cod procedură civilă l-a respins, pentru următoarele considerente:
Art.304 pct.9 Cod procedură civilă vizează esențialmente nelegalitatea, respectiv greșita aplicare a legii.
Curtea a constatat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.15 din Legea nr.198/2004, care arată că transferul imobilelor din proprietatea privată în proprietatea publică a statului sau a unităților administrativ-teritorială și în administrarea expropriatorului operează de drept la data plății despăgubirilor pentru expropriere sau, după caz, la data consemnării acestora în condițiile legii.
Procedura de expropriere a fost desfășurată de recurentă începând cu anul 2005 în contradictoriu cu, deși în cartea funciară a fost înscrisă societatea intimată - - -, care a devenit proprietară la 23.02.2005 și și-a înscris dreptul în cartea funciară la 16.03.2005.
Ori, exproprierea a operat la 25.07.2005, deci ulterior înscrierii dreptului de proprietate în cartea funciară.
Ambele instanțe au făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.22 lit.a din Legea nr.7/1996, care arată că înscrierea unui drept se poate efectua numai împotriva aceluia care, la înregistrarea cererii sale, era înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează să fie făcută.
Pe de altă parte, dispozițiile art.26 din Legea nr.7/1996 au fost interpretate corect de ambele instanțe și apreciate ca aplicabile doar persoanelor străine de procedura exproprierii, nu și titularului dreptului de proprietate căruia nu îi este opozabil vreun drept al statului prin efectul legii. Astfel, procedura de expropriere trebuie să se desfășoare în contradictoriu cu adevăratul proprietar și nici această critică nu a putut fi reținută de
Față de aceste considerente, Curtea a respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta - petentă COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA -, împotriva deciziei civile nr.992 A/02.11.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata - - -.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 22.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.
.
2 ex./10.03.2010
TB-3 -;
Jud.B -
Președinte:Doina AnghelJudecători:Doina Anghel, Cristina Nica, Mariana Haralambe
