Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 136/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
( 154/2010)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 136-
Ședința publică de la: 22.02.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Doina Anghel
JUDECĂTOR 2: Cristina Nica
GREFIER: - -
********************************
Pe rol soluționarea apelului declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 197/23.11.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman -Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA COMUNEI DE.
Obiectul cauzei - contestație la Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă mandatarul pentru apelanta-reclamantă, în baza procurii autentificate sub nr. 2461/28.03.2008 de Biroul Notarului Public " " B, lipsind intimata-pârâtă de.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Mandatarul apelantei-reclamante, având cuvântul, arată că nu mai are cereri prealabile, iar la solicitarea instanței arată că nu are studii juridice.
Solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Teleorman sub nr- precizată la termenul din 6.10.2008, reclamanta a formulat contestație împotriva Dispoziției de respingere a notificării nr.21/28.02.2008 emisă de Primăria comunei de, solicitând anularea acesteia și restituirea suprafeței de teren de 10 ari, parte din terenul de 87 ari, situate în comuna de, satul, județul
Prin sentința civilă nr.124/13.10.2008 Tribunalul Teleormana respins ca
nefondată contestația.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin notificarea nr.1 04/10.08.2001 contestatoarea, în calitate de moștenitoare a defunctului, a solicitat restituirea în natură, conform Legii nr.10/2001, a terenului în suprafață de 87 ari, cultivat cu de vie. Prin dispoziția nr.21/28 februarie 2008 s-a respins notificarea pe motiv că terenul nu face obiectul Legii nr.10/2001, fiind reconstituit drept de proprietate prin Înscrierea În Anexa 3, sat, poziția 307.
Tribunalul a constatat că, în ședința publică din data de 6 octombrie 2008, mandatarul contestatoarei a precizat că terenul în suprafață de 10 ari este intravilan, respectiv că pentru diferența de 77 ari s-a reconstituit dreptul de proprietate, conform Legii nr.18/1991.
Tribunalul a reținut că și diferența de 10 ari este teren al cărui regim juridic este reglementat de Legea nr.18/1991, atâta timp cât și în actul de vânzare, cât și în notificare se precizează că terenul este cultivabil, respectiv cultivat cu de vie.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatoarea, solicitând să se desființeze hotărârea atacată, care a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, prin neluarea în seamă a probelor existente.
Prin decizia civilă nr.114/2009 Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a IV-a Civilă a admis apelul declarat de apelanta - contestatoare, împotriva sentinței civile nr.124 din 13 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Civilă, în contradictoriu cu intimata Primăria comunei de, județul T, a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Teleorman.
Pentru a pronunța această decizie, instanța a reținut că soluția tribunalului d e respingere a contestației este motivată prin aceea că regimul juridic al terenului de 10 ari este reglementat de Legea nr.18/1991 și nu de Legea nr.10/2001.
Deși prin dispozitivul deciziei apelate contestația a fost respinsă ca neîntemeiată, Curtea a constatat că prin motivarea soluției nu are în vedere fondul raporturilor juridice dintre părți, și anume prima instanță nu a constatat situația de fapt și nu statuează, în cadrul procesului stabilit, asupra existenței sau inexistenței dreptului de proprietate al autorului contestatoarei, calitatea acesteia de moștenitoare, sau întinderea dreptului, ci are în vedere o inaplicabilitate a Legii nr.10/2001 în cazul terenului revendicat.
În această privință, față de conținutul înscrisurilor analizate de C s-a reținut că regimul juridic al terenului în suprafață de 10 ari nu este reglementat de Legea fondului funciar, dreptul de proprietate asupra acestui teren nefiind reconstituit în temeiul acestei legi, astfel cum în mod greșit a considerat prima instanță.
În consecință, excepția reținută de aceasta, prevăzută de art.8 din Legea nr.10/2001, în sensul că nu intră sub incidența acestei legi terenurile situate în extravilanul localități lor, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea nr.18/1991 și Legea nr.1/2000, a fost apreciată neîntemeiată, Legea nr.10/2001 fiind aplicabilă terenului în discuție.
Cauza a fost trimisă spre rejudecare.
Prin sentința civilă nr.197/23.11.2009, Tribunalul Teleorman - Secția Civilă a admis contestația formulată de reclamanta împotriva Dispoziției de respingere a notificării nr.21/28.02.2008, emisă de Primăria comunei de, județul T, a anulat dispoziția și a constatat dreptul reclamantei la despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005 pentru suprafața de 10 ari teren situat în intravilanul comunei de, județul
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că din extrasul din Registrul Agricol Comunal din perioada 1959 - 1963, rezultă că autorul contestatoarei a fost înscris la rubrica "Evidența terenurilor gospodăriei" cu suprafața totală de 3 ha 15 ari, din care curți și clădiri 0,10 ha.
Pentru autorul s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 3,05 ha în temeiul Legii nr.18/1991.
Pentru restul de 0,10 ha teren intravilan nu s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza legii fondului funciar.
Acest fapt rezultă din adresa emisă de Prefectura Județului T (fila 23 ) unde se precizează că anumite terenuri din satul, comuna de, au fost trecute în patrimoniul SC SA de.
Din probele administrate de către reclamantă, rezultă că suprafața de 0,10. ha a cărei retrocedare în natură se solicită a intrat în proprietatea fostului de, devenit ulterior SC de.
Prin contractul de vânzare, autentificat la BNP, la
data de 8 martie 2000, fosta SC SA de a înstrăinat imobilul - Atelierul mecanic și terenul aferent în suprafață de 7.944,058 mp lui.
În această suprafață se află amplasată și suprafața de 0,10 ha care face obiectul prezentului litigiu, conform susținerilor procuratorului.
Potrivit susținerilor procuratorului reclamantei, în prezent SC SA este dizolvată și radiată din Registrul Comerțului.
Din situația de fapt reținută tribunalul a constatat că reclamanta este, în calitate de moștenitoare, persoană îndreptățită la retrocedarea suprafeței de 0,10 ha teren arabil, situate în intravilanul comunei de, județul
Această suprafață de teren a fost preluată abuziv de Statul Român, fiind trecută în proprietatea statului de.
După anii 90, terenul a rămas în proprietatea de, devenită SC SA în anul 1991.
Din fișa de informații generale privind pe SC SA solicitată din oficiu la ORC T rezultă că anterior anului 2000, această societate a fost privatizată, SC SRL, cu sediul în județul C, devenit acționar majoritar.
S- mai reținut că retrocedarea în natură a celor 10 ari de teren în litigiu nu este posibilă, urmând a fi acordate despăgubiri în baza legii speciale.
Chiar dacă procuratorul a declarat oral că nu solicită decât retrocedarea în natură, tribunalul nu a luat act de această renunțare la dreptul reclamantei de a primi despăgubiri, deoarece nu există o procură specială conform art.69 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelanta, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, respectiv instanța nu a reținut forța probată absolută a actului de proprietate a autorului său și față de preluarea abuzivă a imobilului în litigiu intimata avea obligația să restituie în natură terenul liber de construcții.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței apelate în raport de criticile formulate și de materialul probator administrat în cauză, Curtea a constatat că apelul este nefondat și în baza art.296 Cod procedură civilă l-a respins pentru următoarele considerente:
Prin contestația înregistrată la 26.03.2008, contestatoarea a contestat dispoziția de respingere a notificării sale privitor la un teren intravilan în suprafață de 1.000 mp, situat în comuna de, satul, județul T, apreciind că este proprietara terenului în litigiu, teren ce a fost preluat în mod abuziv de autorități în anul 1961 și atribuit Stațiunii de Mașini Agricole de, devenită SC SA, în baza HG nr.192/1991.
În dovedirea contestației, contestatoarea a depus Dispoziția nr.21 din 28.02.2008 a Primăriei comunei de, notificarea făcută la 10.08.2001, titlul de proprietate al imobilului în litigiu, acte de stare civilă.
Curtea a constatat că instanța fondului a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.29 alin.1 și 2 din Legea nr.10/2001, față de împrejurarea că la 10.08.2001 apelanta a formulat notificare în temeiul Legii nr.10/2001, prin care a solicitat revendicarea terenului în suprafață de 87 ari, situat în comuna de, teren care a fost preluat în mod abuziv fără nici un titlu.
Autorului apelantei i-a fost reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr.18/1991 pentru o suprafață de 3,05 ha, fără a se reconstitui dreptul de proprietate pentru terenul intravilan.
În mod corect tribunalul a reținut că suprafața în litigiu a intrat în proprietatea fostului de, devenit SC SA, în baza HG nr.834/1991, aflată la fila 23 din dosarul de fond. La 08.03.2000 acest teren a fost vândut de SC SA, așa cum rezultă din fila 11 dosarului de fond.
În mod corect tribunalul a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.29 alin.1 din Legea nr.10/2001, care prevăd că persoanele îndreptățite beneficiază exclusiv de dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a acestora.
Este adevărat că Legea nr.10/2001, ca lege specială de reparație, edictată exclusiv în beneficiul persoanelor deposedate abuziv de stat a stabilit regula restituirii în natură a imobilelor către foștii proprietari, dar în prezenta cauză sunt aplicabile dispozițiile art.29 alin.1 și 2 din lege. Ele cuprind norme de excepție care reglementează limitativ restituirea prin echivalent. Astfel, acestea arată: "(1) Pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin.(1) și (2), persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piață a imobilelor solicitate; (2) Dispozițiile alin.(1) sunt aplicabile și în cazul în care imobilele au fost înstrăinate".
Față de aceste considerente, Curtea a respins apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta - reclamantă, cu domiciliul ales la procurator, în B,- A,.2,.6,.104, sector 6 și în B,-,.118,.3,.4,.117, sector 6, împotriva sentinței civile nr.197/23.11.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Civilă, în contradictoriu cu intimata - pârâtă PRIMĂRIA COMUNEI DE, cu sediul în comuna de, județ
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 22.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red.
.
5 ex./10.03.2010
Trib.T -
Președinte:Doina AnghelJudecători:Doina Anghel, Cristina Nica
