Plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52 legea 7/1996). Decizia 270/2009. Curtea de Apel Timisoara

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Nr.-operator 2928

SECȚIA CIVILĂ

DOSAR NR-

DECIZIA CIVILĂ NR. 270

Sedința publică din 18 martie 2009

PREȘEDINTE: PROF.-.DR.- -

JUDECĂTOR 1: Univ Lidia Barac

JUDECĂTOR 2: Cristian Pup

GREFIER:

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta recurentă împotriva Deciziei civile nr. 895/19.12.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată Comuna prin Primar, având ca obiect acțiune rectificare

La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat reclamanta recurentă prin avocat, lipsă fiind pârâta intimată.

Procedura legal îndeplinită.

După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul reclamantei recurente a depus taxa judiciară de timbru de 4 lei și timbrul judiciar în cuantum de 0, 15 lei.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul în susținerea recursului.

Reprezentantul reclamantei recurente, având cuvântul, a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate iar, rejudecând cauza, admiterea acțiunii civile astfel cum a fost formulată în sensul rectificării suprafeței înscrise în F 1837 și 1836 și înscrierea suprafeței reale, astfel cum a fost constată în raportul de expertiză, de 3394 mp, invocând dispozițiile art.34 pct. 4 din Legea nr.7/1996, fără cheltuieli de judecată.

CURTEA

Prin sentința civila nr. 10614/09.09.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, a fost respinsa acțiunea formulata de reclamanta si s-a luat act ca nu au fost solicitat cheltuieli de judecata.

Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut următoarele ca, potrivit extras CF 1837Becicherecu nr. cadastral 3942/T:206 si 3984/1836-37, reclamanta are un drept de proprietate prin uzucapiune asupra imobilului constând in loc de casa si pășune in suprafață de 992 mp.

Conform extrasului Cf 1836 - nr. cadastral 3971/206 si 3983/1836-37 si reclamanta are un drept de proprietate prin cumpărare si moștenire asupra imobilului constând in loc de casa si pășune in suprafață de 932 mp. Instanța a administrat proba cu expertiza specialitatea topografie si din raportul de expertiza efectuat de către expertul se reține că terenurile in litigiu, înscrise in CF 1837 si 1836, au suprafața reala de 3394 mp.

Reclamanții au solicitat, in temeiul art. 33 Legea 7/1996, rectificarea cărților funciare prin înscrierea suprafeței reale a terenurilor, insa instanța a respins acțiunea deoarece in speța nu se regăsește niciunul din cele 4 cazuri expres si limitativ prevăzute de art. 34 din Lg. 7/1996, republicata, o astfel de cerere putând fi rezolvata pe calea procedurii necontencioase a modificării cărții funciare conform disp. art. 33 al.1 si 3 din același act normativ, deoarece implica doar schimbarea aspectelor tehnice ale imobilului, fără sa afecteze esența dreptului de proprietate al reclamanților.

Potrivit art. 89 al.6 din Ordinul 633/13.10.2006 al directorului general al ANCPI pentru aprobarea Regulamentului de organizare si funcționare a birourilor de cadastru si publicitate imobiliara prevede expres "modificarea nu se va putea face decât la cererea titularului dreptului de proprietate precum si in baza actelor doveditoare, astfel încât modificarea suprafeței înscrise in cartea funciara nu va fi considerata o rectificare de carte funciara".

Împotriva acestei hotărâri a promovat apel reclamanta, considerând hotărârea primei instanțe ca fiind netemeinica.

Prin Decizia civilă nr. 895/19.12.2008 Tribunalul Timișa respins apelul promovat de apelanta împotriva sentinței civile nr. 10614/09.09.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata COMUNA prin PRIMAR.

Instanța de apel a reținut următoarele:

Potrivit disp. art 89 alin 5 si 6 din Ordinul nr. 633 din 13 octombrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară,

(5) Prin modificarea de carte funciară se înțelege orice schimbare privitoare la aspecte tehnice ale imobilului, schimbare care nu afectează esența dreptului înscris asupra acelui imobil.

(6) Modificarea nu se va putea face decât la cererea titularului dreptului de proprietate, precum și în baza actelor doveditoare, astfel încât modificarea suprafeței înscrise în cartea funciară nu va fi considerată o rectificare de carte funciară.

Rezulta deci ca, atunci când titularul dreptului de proprietate solicita înscrierea unei suprafețe de teren mai mare decât cea care apare in cartea funciara, suntem in prezenta unui caz de modificare, iar nu de rectificare, alin 6 al art. 89 din actul normativ mai sus menționat fiind explicit in acest sens.

Din acest considerent s-a apreciat că prima instanță a reținut, in mod corect, ca in speță nu sunt incidente dispozițiile 34 in ref la 33 din Legea 7/1996, situație in care reclamanta se poate adresa biroului de carte funciara, pe calea procedurii grațioase, cu respectarea si a disp. art 19 alin 1 din Ordinul nr. 634 din 13 octombrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului privind conținutul și modul de întocmire a documentațiilor cadastrale în vederea înscrierii în cartea funciară potrivit căruia

(1) Documentația pentru înscrierea modificării suprafeței imobilului cuprinde -

k) hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă sau declarație autentică de voință și proces-verbal de vecinătate cu semnăturile vecinilor - conformanexei nr. 18.

Împotriva Deciziei civile nr.895/19.12.2008 a Tribunalului Timișa declarat recurs, în termenul legal, reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.

În motivarea cererii de recurs s-a susținut că, în mod greșit, atât Judecătoria Timișoara cât și Tribunalul Timiș au respins acțiunea, respectiv apelul formulat de reclamantă, reținând că, în speța de față, nu se poate vorbi despre o rectificare a cărții funciare ci de o modificare a acesteia.

În speța de față, situația de carte funciară nu mai este în concordanță cu situația reală a imobilului ( art. 34 pct. 4 din Legea nr. 7/1996), în sensul că, deși în cartea funciară a celor două imobile suprafața tabulară totală este de 1924 mp, în realitate aceasta este de 3394 mp.

Acest caz de rectificare reunește toate situațiile neprevăzute de lege în care neconcordanța între starea tabulară și starea reală poate fi înlăturată numai pe calea rectificării.

În practică ( Decizia nr. 2279/18.03.2004 a Înaltei C de Casație și Justiție B - S civ), s-a reținut că se încadrează în motivele de rectificare și cazul în care situația tabulară vătămătoare a luat naștere datorită unor erori de natură tehnică - măsurători greșite, documentații tehnice care stabilesc un amplasament eronat.

Curtea, analizând recursul, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, respectiv, art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, văzând și dispozițiile art. 33 și 34 din Legea nr. 7/1996, cu aplicarea dispozițiilor art. 299 u Cod procedură civilă, raportat la art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, a constatat că este fondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

Art. 33 din Legea nr. 7/1996- republicată, aplicabil în cauză, prevede următoarele:

"(1) În cazul în care cuprinsul cărții funciare nu corespunde, în privința înscrierii, cu situația juridică reală, se poate cere rectificarea sau, după caz, modificarea acesteia.

(2) Prin rectificare se înțelege radierea, îndreptarea sau menționarea înscrierii oricărei operațiuni, susceptibilă a face obiectul unei înscrieri în cartea funciară.

(3) Prin modificare se înțelege orice schimbare privitoare la aspecte tehnice ale imobilului, schimbare care nu afectează esența dreptului care poartă asupra acelui imobil. Modificarea nu se poate face decât la cererea titularului dreptului de proprietate.

(4) înscrierilor în cartea funciară se poate face fie pe cale amiabilă, prin declarație autentică, fie în caz de litigiu, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.

(5) materiale săvârșite cu prilejul înscrierilor în cartea funciară pot fi îndreptate la cerere sau din oficiu.

(6) Procedura de rectificare a înscrierilor în cartea funciară, a modificărilor și cea de îndreptare a erorilor materiale se va stabili prin regulament aprobat de directorul general al Agenției Naționale."

De asemenea, articolul 34 alin. 1 pct. 4 din Legea nr. 7/1996- republicată stabilește că orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară când "înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului."

Totodată, articolul 25 din Ordinul nr. 634/2006 al directorului general al ANCPI stipulează următoarele:

"(1) În cazul în care suprafața din măsurători este mai mare decât suprafața înscrisă în documentația precedentă sau decât suprafața din actele de proprietate, pentru situația în care nu există documentație, se procedează astfel:

(2) Pentru imobilele împrejmuite:

a) dacă diferența este de până la 2%, documentația se recepționează și suprafața din actul de proprietate se înscrie în cartea funciară;

b) dacă diferența este între 2% și 5%, documentația se recepționează și suprafața din măsurători se înscrie în cartea funciară doar dacă este însoțită de proces-verbal de vecinătate, întocmit conformanexei nr. 18;

c) dacă diferența este mai mare de 5%, documentația se respinge,rectificarea suprafețeiurmând să se facă prinalt act doveditoral dreptului de proprietate.

(3) Pentru imobile care nu sunt împrejmuite:

a) dacă diferența este de până la 2%, documentația se recepționează și se înscrie în cartea funciară suprafața din actul de proprietate;

b) dacă diferența este mai mare de 2%, documentația se recepționează și se înscrie în cartea funciară numai pe baza unui alt act doveditor al dreptului de proprietate."

Din interpretarea logico - sistematică și gramaticală a textelor de mai sus, rezultă în mod neechivoc că pentru imobilele împrejmuite, dacă diferența este mai mare de 5%, singura modalitate de realizare a concordanței dintre situația scriptică (tabulară) și cea reală este procedura contencioasă, respectiv promovarea unei acțiuni având ca obiect modificarea (rectificarea) suprafeței, Legea nr. 7/1996 nelimitând procedura rectificării numai la aspectul ce ar afecta esența dreptului de proprietate, ci fiind incidentă această procedură și în situația în care sunt vizate aspecte tehnice ale imobilului, respectiv suprafața acestuia, câtă vreme întinderea suprafeței nu este garantată, conform art. 22 din lege.

Pe de altă parte, având în vedere că procedurile administrative sunt facultative, în virtutea principiului liberului acces la justiție consacrat în art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, chiar în situația în care modificarea suprafețelor ar viza diferențe mai mici de 5%, partea interesată poate apela direct la procedura contencioasă fără a fi necesar să apeleze la procedura necontencioasă.

Prin urmare, interpretarea textelor mai sus menționate (art. 33 alin. 1 și 3, art. 34 din Legea nr. 7/1996- republicată și art. 25 din Ordinul nr. 634/2006), în sensul că acțiunea în modificare (rectificare) a întinderii suprafeței este inadmisibilă, dacă nu este dovedit motivul care a determinat neconcordanța dintre starea tabulară și cea de fapt, nu poate fi primită, pentru că, în primul rând, această interpretare înseamnă a adăuga la lege, în al doilea rând, ar duce la încălcarea regulii potrivit căreia legea civilă trebuie interpretată în sensul aplicării și nu neaplicării ei, iar în al treilea rând, nu ține cont de faptul că dovada motivului determinant al acestei neconcordanțe este, de cele mai multe ori, aproape imposibil de făcut, mai ales în cazul proprietăților dobândite cu zeci de ani în urmă când instrumentele de măsurat nu au avut performanța tehnică a celor actuale.

Totodată, trebuie menționat că, în interpretarea celor care invocă inadmisibilitatea acțiunii în modificare a suprafeței pentru diferența mai mare de 5% (sau chiar mai mică), nu hotărârea judecătorească ar putea fi "alt act doveditor" pentru "rectificarea suprafeței" (conform art. 25 alin. 2 lit. c din Ordinul nr. 634/2006), ci numai un alt act translativ de proprietate (contract de vânzare - cumpărare, donație, etc.) ori supliment la certificatul de moștenitor, interpretare care este absurdă, întrucât în aceste acte adiționale autentice, încheiate de notar, nu pot fi cuprinse diferențe care nu au fost cuprinse în actele inițiale încheiate și care nu figurează în cărțile funciare, chiar dacă ele sunt dovedite în fața notarului prin rapoarte de expertiză.

Față de cele expuse mai sus, se impune, în baza art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Timișoara, în condițiile art. 34 pct. 4 din Legea nr. 7/1996 cu stabilirea corectă a cadrului procesual pentru respectarea rigorilor Legii nr.7/1996, care implică în mod necesar împrocesarea proprietarilor vecini.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de reclamanta recurentă împotriva Deciziei civile nr. 895/19.12.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.

Casează atât decizia civilă menționată mai - sus cât și Sentința civilă nr.10614/09.09.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr- și trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei Timișoara.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 18 martie 2009.

Președinte Judecător JUDECĂTOR 3: Erica

PROF.-.DR.- - - - -

Grefier

RED. N/27.03.2009

DACT.B/2EX/01.04.2009

INST.APEL-C - - Tribunalul Timiș

INST.FOND- - Judecătoria Timișoara

Președinte:Univ Lidia Barac
Judecători:Univ Lidia Barac, Cristian Pup, Erica

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52 legea 7/1996). Decizia 270/2009. Curtea de Apel Timisoara