Plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52 legea 7/1996). Decizia 351/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - plângere împotriva încheierii CF -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 351
Ședința publică din 10 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Frunză Sanda
JUDECĂTOR 2: Plăcintă Dochița
JUDECĂTOR 3: Dumitraș Daniela
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanta domiciliată în comuna, județul B, împotriva deciziei nr. 61 A din 17 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-.
La apelul nominal au răspuns avocat pentru reclamanta și avocat pentru pârâții intimați și, lipsă fiind atât recurenta cât și pârâții intimați.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei după care, avocat depune la dosar delegație de reprezentare pentru pârâții intimați și și motivele întâmpinării.
Instanța înmânează duplicatul întâmpinării depusă la termenul de astăzi în instanță de avocata pârâților intimați și avocatei reclamantului recurent.
Avocat pentru reclamanta, solicită suspendarea prezentei cauze, precizând că pe rolul Tribunalului Botoșani se află un dosar cu termen la data de 11 ianuarie 2010 în care s-a dispus atașarea prezentului dosar. În cazul respingerii cererii de suspendare solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a avea posibilitatea de a studia înscrisurile primite la termenul de astăzi în instanță și a formula un răspuns în acest sens.
Avocat pentru pârâții intimați, confirmă existența pe rolul Tribunalului Botoșania unei cauze în care s-a dispus atașarea dosarului și nu se opune cererii de suspendare formulată de avocata recurentei. De asemenea, nu se opune nici acordării unui nou termen de judecată.
Curtea respinge atât cererea de suspendare, cât și cererea de amânare a cauzei, formulate de avocata reclamantei recurente.
Constatând recursul legal timbrat și în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru reclamanta recurentă, critică hotărârea pronunțată de instanța de apel ca fiind nelegală, în sensul că a făcut o aplicare greșită a legii, în sensul că în primul rând nu s-a calificat obiectul acțiunii dedus judecății, în baza dispozițiilor Legii 7/1996 republicată, raportat la cererea de chemare în judecată prin care s-a solicitat rectificarea înscrierii în cartea funciară privind intabularea dreptului de proprietate comună asupra imobilului situat în comuna cu număr cadastral 847 în baza contractului de vânzare cumpărare și, separat anularea cărții funciare nr. 413. Arată că la baza vânzării nu a stat un titlu de proprietate și că registratorul de carte funciară trebuia să observe că este vorba despre o vânzare nelegală, cu încălcarea dispozițiilor incidente din Codul civil. Solicită admiterea recursului, modificarea hotărârilor atacate, cu cheltuieli de judecată.
Avocat pentru pârâții intimați și, precizează că prima instanță a reținut că intabularea dreptului de proprietate în cartea funciară s-a făcut cu respectarea tuturor dispozițiilor Legii 7/1996, cât timp au făcut dovada că sunt proprietarii suprafeței de teren în litigiu, terenul fiind dobândit prin contract de vânzare cumpărare. În mod corect s-a reținut că încheierea nr. 27855/2008, precum și înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 1350 mp teren s-a făcut cu respectarea dispozițiilor Legii 7/1996 republicată. Mai arată că hotărârile date sunt legale și temeinice și solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr- la Judecătoria Dorohoi reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâții și rectificarea Cărții funciare individuale nr. 413/N a comunei cadastrale în care a fost operată intabularea dreptului de proprietate în devălmășie asupra parcelei 847, în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 187 din 16.07.1996, în favoarea pârâților.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că intabularea a fost greșit operată, în condițiile în care este proprietara imobilului înscris în cartea funciară menționată.
Prin cererea înregistrată sub nr- la Judecătoria Dorohoi reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâții și anularea încheierii de carte funciară nr. 27855 din 8.07.2008, prin care s-a operat intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului identic cu parcela 847 în Cartea funciară individuală nr. 413/N a comunei cadastrale în favoarea pârâților.
Prin încheierea din 20.10.2008 Judecătoria Dorohoi, în considerarea dispozițiilor art. 164 Cod procedură civilă, a dispus conexarea dosarului - la dosarul nr-.
Prin sentința civilă nr. 1894 din 17.11.2008, Judecătoria Dorohoia respins acțiunea ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că Gaf ost proprietarul terenului în suprafață de 1.600 mp, conform adeverințelor de proprietate nr. 28/1991 și nr. 226/1999 și procesului verbal de punere în posesie nr. 458/1994 și că acesta prin contractul de vânzare cumpărare nr. 187 din 16.01.1996 a înstrăinat suprafața de 1.350 mp teren pârâților.
Reclamanta a trăit în concubinaj cu numitul, decedat în anul 1986, moștenit fiind de fratele său, care a cules întreaga moștenire după fratele său, respectiv din construcții și 250 mp teren (1600 mp minus 1350 mp teren).
Așa fiind, prima instanță a conchis că reclamanta nu a fost niciodată proprietara terenului în suprafață de 250 mp, ce a aparținut întotdeauna familiei, ci doar coproprietara a din construcții, iar pârâții sunt proprietarii suprafeței de 1.600 mp teren, din care face parte și suprafața de 1.000 mp teren asupra căreia reclamantă emite pretenții, condiții în care încheierea de carte funciară nr. 27855 din 8.07.2008 este legală.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, în motivarea căruia a arătat că justifică dreptul de proprietate asupra terenului în discuție cu titlul de proprietate nr. 57127 din 20.10.1995 și sentința civilă nr. 793 din 8.06.2007 a Judecătoriei Dorohoi, având ca obiect ieșire din indiviziune, că actul de vânzare cumpărare nr. 187 a fost încheiat ulterior emiterii titlului de proprietate menționat, respectiv la data de 16.01.1996, că nu s-a verificat cu prilejul intabulării pârâților legalitatea actelor de proprietate prezentate de aceștia și că aceștia nu justifică un drept de proprietate legal obținut asupra terenului din contractul menționat.
Tribunalul Botoșani, prin decizia civilă nr. 61A din 17.03.2009 a respins apelul ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că pârâților, care fac dovada dreptului de proprietate al vânzătorului asupra terenului ce le-a fost transmis de acesta prin contractului de vânzare cumpărare nr. 187/1996 prin acte emise în procedura legii 18/1991, nu le poate fi opusă hotărârea de ieșire din indiviziune de care se prevalează reclamanta, deoarece nu le este opozabilă.
Așa fiind, s-a conchis că nu există nici un temei pentru a se contesta legalitatea notării din cartea funciară a dreptului de proprietate în favoarea pârâților.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, în motivarea căruia a arătat următoarele:
- Nu s-a analizat de primele instanțe îndreptățirea părților la terenul în discuție. Astfel, cu privire la acest teren, ea, reclamanta justifică dreptul de proprietate cu titlul de proprietate nr. 57127 din 20.10.1995 (a cărui legalitate a făcut obiectul mai multor procese, soldate cu menținerea titlului) și sentința civilă nr. 793 din 8.06.2007 a Judecătoriei Dorohoi, având ca obiect ieșire din indiviziune. Contractul de vânzare cumpărare nr. 187/1996 de care se prevalează pârâții a fost anulat parțial prin sentința civilă nr. 313 din 25.02.2009 a Judecătoriei Dorohoi, aspect omis a fi analizat de instanța de apel.
- Nu s-a analizat incidența în cauză a dispozițiilor art. 34 pct. 1 și 2 din Legea nr. 7/1996 care reglementează situațiile în care poate interveni rectificarea înscrierilor din cartea funciară, în contextul în care s-a contestat legalitatea contractului de vânzare cumpărare (de altfel anulat prin hotărâre judecătorească), care nu se bazează pe un titlu de proprietate, deci pârâții dobândind terenul ce face obiectul contractului de la un neproprietar. Consideră că este îndreptățită să solicite rectificarea înscrierilor operate în cartea funciară în favoarea pârâților, cu nesocotirea dreptului său de proprietate asupra parcelei funciare în litigiu, justificat prin acte de proprietate.
- Încheierea de carte funciară nr. 27855 din 8.07.2008 este greșită, registratorul de carte funciară neverificând legalitatea actelor prezentate de pârâți.
Deși recursul nu a fost motivat în drept, dezvoltarea criticilor formulate permite încadrarea lor în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Recursul este fondat pentru considerentele care succed:
Reclamanta recurentă prin recursul formulat critică, pe de o parte, neanalizarea incidenței dispozițiilor art. 34 pct. 1 și 2 din Legea nr. 7/1996 care reglementează situațiile în care poate interveni rectificarea înscrierilor din cartea funciară și, pe de altă parte, legalitatea încheierii de carte funciară nr. 27855 din 8.07.2008. Deci, obiectul criticilor dezvoltate prin motivele de recurs vizează două capete de cerere distincte, respectiv rectificare intabulare și plângere împotriva încheierii de carte funciară.
Prima instanță a fost investită cu două acțiuni, ce au făcut obiectul a două dosare distincte, conexate în baza dispozițiilor art. 164 Cod procedură civilă. Astfel, dosarul nr- are ca obiect cererea de rectificare a înscrierii din Cartea funciară individuală nr. 413/N a comunei cadastrale în care a fost operată intabularea dreptului de proprietate în devălmășie asupra parcelei 847 în favoarea pârâților, iar dosarul nr- are ca obiect plângerea împotriva încheierii de carte funciară nr. 27855 din 8.07.2008, prin care s-a operat intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului identic cu parcela 847 în Cartea funciară individuală nr. 413/N a comunei cadastrale în favoarea pârâților, plângere depusă inițial la Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară B, care, în considerarea dispozițiilor art. 50 al. 2 din Legea nr. 7/1996, a înaintat-o instanței.
Deci, aceste două capete de cerere, cu temeiuri în drept distincte, art. 34, respectiv 50 din Legea nr. 7/1996, se impunea a primi dezlegări distincte.
În considerentele ambelor hotărâri, este expusă pe scurt situația de fapt și prezentată trunchiat succesiunea actelor părților cu privire la parcela funciară în discuție, și, fără indicarea în drept a niciunui text de lege incident cauzei, se conchide, în esență, că pârâților nu li se poate îngrădi dreptul legitim de a înscrie bunul imobil în cartea funciară.
Potrivit art. 129 al. final Cod procedură civilă, "în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății".
Aceste dispoziții legale reprezintă o concretizare a principiului disponibilității părților, obligația instanței fiind în sensul de a soluționa toate capetele de cerere cu judecata cărora a fost investită.
Cum, în speță, considerentele hotărârilor nu conțin nici o referire la textele de lege aplicabile și nici o mențiune expresă cu privire la capătul sau capetele de cerere rezolvate, creându-se, astfel, confuzii cu privire la cererea analizată și rezolvată, se conchide, în lumina dispozițiilor legale menționate că judecătoria a pronunțat o hotărâre esențial nelegală, pe care instanța de apel a menținut-o, în contextul în care nu a soluționat cauza în limitele în care a fost investită, situație care, avându-se în vedere criticile dezvoltate în recurs, împiedică instanța să exercite controlul de legalitate asupra hotărârilor criticate.
De altfel, se observă că cele două cereri adresate instanței și Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară B au un conținut identic, situație în care se impunea calificarea exactă a cererii, obligație ce revenea instanței conform dispozițiilor art. 129 Cod procedură civilă, care în aliniatele 3 - 5 consacră rolul activ al judecătorului, în virtutea căruia instanța are obligația să pună în dezbaterea părților orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere, și să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
Astfel, instanța era îndreptățită și chiar obligată în exercitarea rolului activ și pentru a ajuta efectiv părțile în ocrotirea intereselor legitime, să dea acțiunii calificarea juridică exactă, care se face, de regulă nu după natura termenilor folosiți de reclamant, ci după scopul urmărit de acesta prin promovarea acțiunii.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 312 al. 5 Cod procedură civilă, constatând că instanțele de fond și de apel au soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, curtea va admite recursul reclamantei, va casa cele două hotărâri, cu trimiterea cauzei pentru soluționare primei instanțe, care, după calificarea corectă a cererii de chemare în judecată, va soluționa acțiunea în limitele investirii, având în vedere și cele susținute de reclamantă prin motivele de recurs.
Pentru cele menționate,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta domiciliată în comuna, județul B, împotriva deciziei nr. 61 A din 17 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-.
Casează ambele hotărâri atacate și trimite cauza primei instanțe spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored./8.12.2009
Nr.ex.2
Jud. fond: -
Jud. apel:
Președinte:Frunză SandaJudecători:Frunză Sanda, Plăcintă Dochița, Dumitraș Daniela
