Plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52 legea 7/1996). Decizia 444/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 444/2008
Ședința publică de la 04 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Truță
JUDECĂTOR 2: Mihaela Florentina Cojan
JUDECĂTOR 3: Anca Neamțiu președinte secție
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta în calitate de moștenitoare a defunctului și, împotriva deciziei civile nr. 123 din 23 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-, având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară (Art.52 alin.2 Legea nr.7/1996).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat cu delegație la dosar pentru pârâtul intimat Orașul A prin Primar și avocat cu delegație la dosar pentru reclamanta recurentă, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței, că părțile nu și-au îndeplinit obligațiile stabilite prin încheierea de ședință din data de 6 noiembrie 2008, în ceea ce privește depunerea la dosar a actului de identitate a recurentei.
Cu privire la acest aspect, mandatarul recurentei reclamante - avocat, face precizarea că a indicat numele recurentei din actele de stare civilă a acesteia pe care le-a avut și consideră că procedura de citare este îndeplinită în cauză, prin afișare.
Mandatarul intimatului pârât - avocat, de asemenea consideră îndeplinită procedura de citare cu părțile.
Nefiind alte cereri formulate, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Mandatarul recurentei reclamante - avocat, depune la dosar, în probațiune, adresa nr. 2277/10.04.1946 emisă de Universitatea B, sentința nr. 3149/10.08.1944 prin care numitul este condamnat la închisoare, Ordonanța definitivă nr. 73/1931, de scoatere de sub urmărire a numitului, pentru furt de masă lemnoasă, emisă de Judecătorul de Instrucție al Tribunalului Sibiu, contract de pășunat încheiat în 21.07.1931 între defunctul și alte persoane, toate acestea pentru a face dovada că la acea dată numitul era proprietarul imobilului în litigiu.
Solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond. Cu cheltuieli de judecată.
Arată faptul că în speța de față, se pune problema existenței unei vânzări a imobilului din litigiu - M, la data de 12.04.1930 iar din cele trei contracte depuse la dosar, prin care s-ar presupune că defunctul a vândut proprietatea sa intimatei Primăria A, nici unul dintre acestea nu este semnat de către. Arată de asemenea, că instanța de apel în mod greșit a prezumat acest contract ca fiind semnat, întrucât încheierea de autorizare pentru semnarea contractului de vânzare - cumpărare și procesul verbal încheiat cu acea ocazie nu există. Contractul de vânzare - cumpărare fiind nesemnat, vânzarea nu a fost înregistrată la Oficiul Funciar întrucât în 1932, proprietatea terenului aparținând lui alături de alți doi asociați. De asemenea, prețul terenului în litigiu nu a fost achitat, ci s-a plătit doar o taxă de înregistrare de 155.000 lei. Arată totodată, că la acel moment - anul 1930, Comuna Politică A nici nu putea achiziționa teren și nici dobândi drept de proprietate asupra unui teren care nu se afla în raza sa administrativă. Având în vedere aceste înscrisuri și probatoriul administrat în cauză rezultă fără dubiu că nu s-a semnat contractul de vânzare - cumpărare, chiar dacă este posibil să fi existat intenția părților și terenul în litigiu ce se dorea a fi achiziționat de către Comuna Politică A nu se afla în raza teritorial administrativă a acesteia.
Pentru considerentele arătate solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată.
Mandatarul intimatului pârât Orașul A prin Primar - avocat, solicită respingerea ca nefondat a recursului de față, și în consecință menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Arată că în mod corect instanța de apel a aplicat principiul publicității cărților funciare și a prezumat veridicitatea înscrierilor în cartea funciară a actelor ce au stat la baza înscrierii, întrucât recurenții nu au putut dovedi contrariul, neputând prezenta în fața instanței înscrisul original pentru verificare. Invocă în acest sens prevederile art. 33 din Legea nr. 7/1996 ( înscrierile în cartea funciară se prezumă a fi în favoarea proprietarului tabular). De asemenea, arată faptul că și la acea dată, respectiv în jurul anilor 1930, judecătorul de carte funciară nu putea face o întabulare, în baza unui contract nesemnat. Mai mult exista o încheiere de întabulare, asupra căreia nu s-a formulat nici o plângere penală pentru fals și nu a fost declarată falsă, chiar dacă se susține de recurenți că nu reprezenta situația reală. Arată de asemenea, că instanța de apel, în mod corect a interpretat faptele conexe încheierii contractului de vânzare cumpărare ce a stat la baza întabulării în cartea funciară. Arată totodată împrejurarea, că deși a fost încheiat contractul de vânzare între și Comuna Politică A, cu toate acestea terenul a rămas sub denumirea " a lui " față de împrejurarea că acesta era cel care folosea terenul în exploatare forestieră, comuna A permițându-i prin contractul de vânzare - cumpărare să mai exploateze terenul doi ani, de la vânzarea lui în 1930. Dovada incontestabilă a vânzării terenului și a cumpărării acestuia de către Primăria A, o reprezintă procesele verbale ale ședinței Consiliului Comunal A, enumerate cronologic de către instanța de apel, care atestă succesiunea operațiunilor de vânzare - cumpărare, precum și al României din 31.08.1930, depus la dosar.
Pentru considerentele arătate, solicită respingerea ca neîntemeiat a recursului de față, cu cheltuieli de judecată.
In replică, mandatarul recurentei reclamante - avocat arată faptul că în speța de față nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 7/1996.
Instanța, deliberând, față de actele și lucrările dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Sibiu sub dosar nr. 541/2003 reclamanții și au chemat în judecată Statul Român solicitând ca prin hotărâre să se dispună:
-constatarea nulității încheierii de întabulare nr. 406/1930 și revenirea la situația anterioară de Cf, respectiv proprietar asupra imobilului înscris în Cf 1052 de de sub, 44, 45 și 42;
-cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții arată că antecesorul lor, a cumpărat în anul 1929 suprafețe întinse de pădure pe teritoriul administrativ al comunei Reclamanții au formulat cerere în temeiul legii 10/2001, care a fost respinsă pe motivul că din 1930 antecesorul lor a înstrăinat suprafețele respective, existând o încheiere de CF din 1930. Reclamanții invocă faptul că respectivul contract de vânzare-cumpărare în baza căruia s-a făcut întabularea din 1930 nu ar exista, înscrierea fiind săvârșită fără titlu legal, fiind lovită de nulitate absolută.
În drept s-a invocat art. 112 pct. 4 cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 792/10.11.2003 Judecătoria Avriga respins acțiunea cu motivarea că antecesorul reclamanților, a vândut în anul 1930 la 12.04 prin contract de vânzare-cumpărare, comunei A întreg terenul înscris în Cf 1052 de, contract care se găsește în arhiva Primăriei A și a fost depus în copie la dosar. Deci nu sunt incidente nici una din situațiile prevăzute de art. 34 din Decretul lege 115/1938.
Apelul declarat de reclamanți împotriva acestei sentințe a fost inițial înregistrat pe rolul Curții de Apel Alba Iulia sub dosar nr. 2228/2004, și în urma modificării normelor de procedură a fost trimis la Tribunalul Sibiu spre competentă soluționare la data de 19.07.2005, unde a fost înregistrat sub nr. 3967/2005.
În dosar civil nr. 1071/08.01.2004 a fost înregistrată precizarea de acțiune pe care reclamanții și au formulat-o în cauză și prin care au solicitat:
-să se constate inexistența sau, în subsidiar, a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare pretins încheiat în 1930 între și Comuna Politică A în temeiul căreia s-ar fi dat încheierea de întabulare atacată;
-să se constate nulitatea încheierii de întabulare nr. 406/1930 și revenirea la situația anterioară de cf, respectiv proprietar asupra imobilului înscris în Cf 1052 de de sub, 44, 45, și 42.
-cu cheltuieli de judecată.
În motivarea precizării s-a arătat că pârâta a prezentat în dosar nr. 541/2003 contractul de vânzare-cumpărare încheiat între antecesorul reclamanților și Comuna Politică A în anul 1930, contractul despre care reclamanții afirmaseră inițial că nu există. Se invocă, lipsa consimțământului la încheierea actului, fapt care atrage nulitatea absolută.
Prin sentința civilă nr. 1/08.01.2004 Judecătoria Avriga anulat ca netimbrată acțiunea reclamanților.
Apelul declarat de reclamanți împotriva acestei sentințe a fost înregistrat la Curtea de Apel Alba Iulia sub dosar nr. 2951/2004 și prin încheierea din 17.09.2004 s-a dispus conexarea la dosar 2228/2004 al aceleiași instanțe.
Prin decizia civilă nr. 194/2006 pronunțată în dosar 3967/2005 Tribunalul Sibiu -secția civilă, a respins apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 792/2003 a Judecătoriei Avrig, reținând în plus față de această sentință faptul că prin expertiză judiciară s-a stabilit că a fost cel care a semnat contractul la rubrica "vânzător".
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, care a fost admis și prin decizia civilă nr. 833/6.11.2006 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar - a fost casată decizia atacată și trimisă cauza pentru rejudecarea apelului, cu motivarea că tribunalul nu s-a pronunțat și asupra sentinței civile nr. 1/2004 pronunțată de Judecătoria Avrig.
În rejudecarea apelului, Tribunalul Sibiua admis apelurile formulate de reclamanți împotriva sentințelor civile nr. 1/2004 și 729/2003 pronunțate de Judecătoria Avrig și a desființat aceste hotărâri trimițând cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe, reținând că între cele două cauze este o strânsă legătură și trebuie judecate împreună.
Rejudecând în fond, prin sentința civilă nr. 435/22.08.2007 pronunțată de Judecătoria Avrig în dosar nr-, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanți în sensul că s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare din data de 16.04.1930 și nulitatea încheierii de întabulare nr. 460/16.04.1930 și s-a dispus revenirea la situația anterioară din CF 1052 de. A fost obligat pârâtul să plătească reclamanților cheltuieli de judecată de 73 lei.
În considerentele sentinței s-a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la 12.04.1930 între, antecesorul reclamanților, în calitatea de vânzător și comuna politică A, prin primar, s-a convenit vânzarea imobilelor cuprinse în protocolul 1052 de sub nr. top 4561, 4562, 4563, 4564, 4565, 4566, 4567, 4568, 4569, 4570, 4571 cu prețul de 155.000 lei, sumă ce va fi plătită la semnarea contractului original. Contractul a fost semnat de, autorul reclamanților, potrivit probelor de la dosar. Acest înscris a fost apreciat de instanța de fond ca fiind un antecontract de vânzare-cumpărare, față de mențiunea din ultimul alineat potrivit căruia urma să se încheie un nou contract de vânzare cumpărare, moment în care se va plăti și prețul. Acest contract ulterior, nu are semnăturile părților contractante și nu putea fi luat în considerare la cartea funciară ca act de întabulare. Cu toate acestea, a stat la baza încheierii de întabulare nr. 406/16.04.1930, prin care s-a întabulat dreptul de proprietate a comunei politice A asupra imobilelor susmenționate. Instanța a constatat lipsa consimțământului părților la încheierea contractului și deci nulitatea acestui contract. În consecință, în lipsa titlului valabil de transmitere a proprietății, potrivit art. 34 pct. 1 din Decretul lege 115/1938 este nulă și încheierea de întabulare, astfel că s-a dispus și restabilirea situației anterioare de carte funciară.
Prin decizia civilă nr. 123/23.04.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția civilă, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a orașului A, și excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Avrig. A fost admis apelul declarat de orașul A împotriva sentinței civile nr. 435/2007 pronunțate de Judecătoria Avrig și a schimbat în tot sentința atacată în sensul respingerii acțiunii așa cum a fost formulată. Au fost obligați intimații reclamanți la cheltuieli de judecată de 5950 lei către apelant.
Instanța de apel a constatat că actul încheiat în 16.04.1930 în temeiul căruia comuna A și-a întabulat dreptul de proprietate în cartea funciară, nu a putut fi prezentat, întrucât nu se mai găsește. Cele două exemplare din acest contract aflate la mapa de acte administrative nr. 114 Primăriei A nu sunt semnate de părți, așa că instanța a apreciat că se poate presupune că originalul actului nu a fost semnat. Dimpotrivă, din actele depuse la dosar, se poate concluziona contrariul: contractul de vânzare-cumpărare din 12.04.1930, care este semnat de are toate elementele specifice unui contract de vânzare cumpărare; prin încheierea nr. 272/1930 a Consiliului Comunal A au fost autorizați primarul și notarul comunei să se prezinte la de la Oficiul să semneze contractul cu pentru cumpărarea muntelui cu întinderea de 245 jug. la prețul de 155.000 lei plus spesele de regenerare și spesele civile. Procesul verbal încheiat în 23.05.1930 consemnează faptul că primarul și notarul s-au prezentat în ziua de 16.04.1930 la oficiul și conform înțelegerii au încheiat contractul cu, contract predat la Oficiul. Prin încheierea nr. 272/1930 Consiliul Comunal a aprobat contractul de vânzare-cumpărare. În dosarul nr. 114 s-a făcut o mențiune în data de 17.04.1930 conform căreia lui i-a fost achitată suma de 155.000 lei taxă de înregistrare și 12.919 lei, în total 169.919 lei. În temeiul acestui contract de vânzare-cumpărare, prin încheierea nr. 961/1930 a fost autorizată primăria să solicite administrației județene aprobarea anexării teritoriului înscris în Cf 1052 top 4561- 4571 ce se află pe teritoriul județului Făgăraș la județul Sibiu. Prin procesul verbal nr. 53 din august 1930al delegației județului Sibiu publicat în monitorul județului Sibiu din 31.08.1930 a fost aprobat contractul de cumpărare a unui M de la.
Instanța de apel a mai reținut că deciziunea Interimare a Județului Făgăraș nr. 7069/30.08.1932 prin care s-a dat aviz favorabil pentru dezlipirea teritoriului proprietatea lui și alipirea lui la comuna A din județul Sibiu, probează faptul cumpărării acelui teritoriu de către comuna politică S-a apreciat că este greu de presupus că încheierea tuturor acestor acte s-a făcut fraudulos și că autorul reclamanților nu a avut cunoștință despre încheierea de întabulare și nu a atacat-o până în martie 1945.
Pe de altă parte, potrivit contractului de asociațiune, a cumpărat imobilele în litigiu împreună cu alți trei proprietari asociați, în părți egale, chiar dacă dreptul de proprietate s-a întabulat în numele său așa cum se stipulează în contract, fiind de presupus că și la vânzare a existat acordul tuturor asociaților. Intimații nu au făcut dovada că sunt și moștenitorii celorlalți asociați pentru a putea solicita nulitatea întregului contract cât timp antecesorul lor nu deținea decât din imobilele vândute.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs reclamanții, solicitând casarea deciziei și păstrarea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de judecătorie. Cu cheltuieli de judecată.
În drept se invocă art. 304 pct. 8, 9, 10 cod procedură civilă.
În motivarea recursului se arată că în mod nelegal instanța de apel a prezumat faptul că exemplarul care se presupune că s-ar fi prezentat în vederea înscrierii în cartea funciară, era semnat. Această presupunere se întemeiază pe alte înscrisuri care provin de la pârâtă, respectiv Consiliul Comunal A, respectiv încheierea de autorizare pentru semnarea contractului de vânzare și procesul verbal din 23.05.1930, și alte acte care au fost enumerate. Se apreciază că instanța a trecut cu vederea faptul că în dispozitivul acestei deciziuni se arată că în anul 1932 proprietatea teritoriului aparținea lui, astfel că sunt nefondate celelalte afirmații ale instanței. Astfel, vânzarea nu a fost înregistrată în 1930 la Oficiul, prețul nu a fost achitat, suma de 155.000 lei fiind o taxă de înregistrare. Anexarea teritoriului la comuna A nu s-a realizat ca urmare a cumpărării terenului de către comuna A, ci ca urmare a solicitării lui în acest sens, interesat să dezvolte exploatarea forestieră sub autoritatea comunei Comuna A nu putea dobândi drept de proprietatea asupra unui teren care nu se afla în raza sa administrativă, respectiv pe teritoriul său administrativ.
Din înscrisurile administrate în cauză, recurenții concluzionează că actul de vânzare cumpărare nu a fost semnat de părți, deși este posibil să fi existat intenția părților, dovada fiind tocmai exemplarul din contractul datat din 12.04.1930. Clauzele și condițiile contractuale urmau să fie stabilite în contractul din 16.04.1930. În condițiile în care contractul din 16.04.1930 nu s-a mai încheiat, antecontractul din 12.04.1930 a rămas doar o cerere către notar de încheiere a unui contract, fără însă a avea efect translativ de proprietate. Vânzarea trebuia să se realizeze doar după dezlipirea terenului de la comuna și alipirea la comuna A, care s-a realizat în anul 1932. De aceea, nu s-a mai încheiat nici un contract între părți. Se susține că a folosit netulburat terenul forestier și a realizat venituri substanțiale în anii 1931, 1932, 1933, construit un drum care-i poartă numele, autorizat de comuna A, dreptul de proprietate a fost operat după 1989. Apoi, în lipsa unui act scris nu se poate prezuma acordul celorlalți coproprietari. În fine, prezumția că a fost semnat contractul, deși originalul și copia se află la dosarul instanței, nesemnate, este nelegală.
Intimata a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului, susținând că instanța a aplicat principiul publicității cărților funciare, și a prezumat veridicitatea înscrierilor din cartea funciară și a actelor care au stat la baza înscrierii. Referitor la al doilea motiv de recurs, instanța a interpretat corect faptele conexe încheierii contractului de vânzare-cumpărare care a stat la baza întabulării în Cf, a menținut această încheiere în lipsa constatării întabulării ca falsă, de către o instanță penală. Intimata, față de deciziunea Interimare a județului Făgăraș, a concluzionat că, deși, la acea dată terenul era cumpărat de către comuna A și urma să se alipească la teritoriul său administrativ, el era încă identificat ca "proprietatea lui de la Izvorul ". Restul afirmațiilor recurenților sunt considerate de intimată ca speculații, fără suport probator.
Analizând legalitatea deciziei atacate, din oficiu și prin prisma motivelor invocate, raportat la art. 304 cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 34 pct. 1 din decretul lege 115/1938, se poate cere rectificarea unei întabulări, dacă titlul în temeiul căreia s-a făcut nu a fost valabil.
În CF 1052 de s-a înscris sub, dreptul de proprietate a comunei A cu încheierea nr. 406/16.04.1930 în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 16.04.1930, asupra porțiunilor lui de sub,44,45, cu titlu drept de cumpărare. Cu încheierea nr. 747/1993 s-a schimbat ramul de cultură a imobilului înscris sub din pășune în pădure. Sub sunt înscrise nr. top 4561, 4562, 4563, 4564, 4565, 4566, 4567, 4568, 4569, 4570, 4571.
Chiar și reclamanții au recunoscut încheierea contractului din 12.04.1930 dintre antecesorul reclamanților și primarul comunei A, în care s-a stabilit obiectul contractului de vânzare-cumpărare, prețul imobilului de 155.000 lei, sumă care să fie plătită la încheierea contractului de vânzare-cumpărare "original", urmând ca apoi cumpărătorul să-și poată transcrie dreptul de proprietate în protocolul.
Recurenții recunosc că au primăria Aap lătit suma de 155.000 lei, însă susțin că nu a fost preț, ci o taxă de înmatriculare. Această afirmație este contrazisă de actul intitulat"proces verbal din ședința consiliului comunal din A din 15.08.1930, în care s-a consemnat la punctul 54, printre alte aspecte legate de cumpărarea imobilului în litigiu împrejurarea că s-a solicitat (după cumpărarea imobilului de către comuna A) consiliului județean cu adresa nr. 7066/1930 dezlipirea teritoriului înscris în CF 1052 de top 4561-4571, județul Făgăraș, și alipirea la comuna A, respectiv județul Sibiu.
În procesul verbal din 23.05.1930 încheiat cu ocazia ședinței consiliului comunal A s-a consemnat că, potrivit comunicării notarului, în data de 16. 04.1930 s-a prezentat primarul și notarul în comuna de la Oficiul și a constata că este pe numele lui. Comuna a încheiat contractul cu prețul de 155.000 lei valoarea muntelui în întindere de 245 jug. Plus taxa de timbru în valoare de 12.929 lei deci un total de 167.919 lei. Contractul s-a făcut în mod gratuit și s-a înscris la oficiul. Între această comună și comuna a existat un litigiu pentru stabilirea graniței.
În Monitorul județului Sibiu din 31.08.1930 s-a aprobat "deliberațiunea" comunei A și contractul de vânzare-cumpărare a unui M de la.
Așadar, după cum corect a interpretat instanța de apel, între antecesorul reclamanților și comuna A s-a încheiat un contract de vânzare cumpărare cu privire la imobilul în litigiu, prețul a fost stabilit și plătit, inclusiv taxele și alte speze care reveneau cumpărătorului. În condițiile în care contractul original de vânzare-cumpărare original nu poate fi găsit, afirmația reclamanților în sensul că acest contract nu a fost semnat nu poate fi probată în sensul art. 1169 cod civil. În aceste condiții, instanța va analiza existența acestui contract autentic, uzând de prezumții, față de actele depuse în dosar.
Din alt punct de vedere cu privire la același aspect, se poate sublinia faptul că antecesorul reclamanților avea posibilitatea să conteste o eventuală spoliere a dreptului său de proprietate asupra unui M pe care l-a cumpărat, iar succesorii săi nu pot cere mai multe drepturi decât a avut părintele lor, în condițiile date.
Cu privire la drumul de care se face vorbire în motivele de recurs: potrivit actelor depuse la dosar, construirea drumului s-a făcut anterior vânzării muntelui în litigiu, respectiv în anul 1928, când s-a discutat în ședința consiliului comunal aprobarea sa.
Împrejurarea că actele pe care și-a întemeiat soluția tribunalul provin de la pârâta intimată, nu conduce la concluzia că sunt false, pe de o parte, iar pe de altă parte nu este de natură a înlătura aceste acte.
După achiziționarea terenului, comuna politică Aaf ăcut demersuri pentru alipirea acestui teren la unitatea sa administrativă, în anul 1932, după cum reiese din toate actele depuse în cauză. Nu este nici un motiv pentru care să nu fi fost posibilă achiziționarea de către comuna Aau nui teren aflat pe raza teritorială a altei localități, aceste apărări fiind de circumstanță și vor fi înlăturate.
Susținerile recurenților că antecesorul lor ar fi exploatat terenul în litigiu sunt neprobate și vor fi respinse.
Tribunalul a reținut legal că a fost coproprietar alături de alte persoane asupra terenului în litigiu, iar recurenții nu au făcut proba contrară.
Recurenții afirmă că dreptul de proprietate a pârâtei s-a înscris după 1989, însă nu au fost în măsură să dovedească aceste susțineri cu nici un mijloc de probă. Mai mult având în vedere principiul publicității cărților funciare, nici nu s-ar fi putut opera transferul terenului de la o unitate administrativă (județul Făgăraș) la altă unitate administrativă (județul Sibiu) dacă nu ar fi fost întabulată proprietatea comunei
Față de toate aceste aspecte, Curtea va respinge ca nefondat recursul recurenților în temeiul art. 312 cod procedură civilă, și va menține ca legală hotărârea recurată.
În temeiul art. 274 cod procedură civilă va obliga recurenții să plătească intimatei cheltuieli de judecată de 8330 lei reprezentând onorariu de avocat.
Pentru aceste motive:
In numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile 123/23.04.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu.
Obligă recurenții să plătească intimatului Orașul A prin Primar, cheltuieli de judecată de 8330 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 04 2008
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
.
Tehn.
2 ex/12.01.2009
-
- /
Președinte:Ioan TruțăJudecători:Ioan Truță, Mihaela Florentina Cojan, Anca Neamțiu
