Plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52 legea 7/1996). Decizia 6/2010. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU -
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 6/
Ședința publică din 14 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Judecător:
Grefier:
Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de contestatoarea comuna prin, din comuna,-/A, județul H, împotriva deciziei civile nr. 1533/R din 7 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Târgu _M, în dosarul nr-.
La apelul nominal se prezintă pentru contestatoarea Comuna, consilier juridic și reclamantul intimat Terez asistat de av., lispă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că, contestatoarea a depus la dosar prin registratura instanței la data de 9 decembrie 2009, motivele contestației în anulare, iar la data de 28 decembrie 2009, s-a depus la dosar prin registratura instanței din partea reclamantei intimate Terez, întâmpinare.
Se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței la data de 11 ianuarie 2010 din partea contestatoarei Comuna dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 2 lei și 0,50 lei timbru judiciar.
Reprezentantul contestatoarei depune la dosar delegația de reprezentare și i se comunică un exemplar din întâmpinare.
Se comunică de asemenea un exemplar din motivele contestației în anulare reprezentantului reclamantei recurente.
Reprezentanții părților declară că nu mai au alte cereri.
Neformulându-se cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul contestatoarei solicită admiterea contestației în anulare astfel cum a fost formulată în scris, anularea hotărârii contestate în sensul admiterii recursului, invocând prevederile art. 318 alin. 1 Cod procedură civilă.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea contestației în anulare și menținerea deciziei atacate ca legală și temeinică.
CURTEA DE APEL,
Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 20 octombrie 2009, contestatoarea Comuna a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 1533/R/7.10.2009, în contradictoriu cu intimata Terez, solicitând admiterea contestației, anularea hotărârii atacate și reluarea judecății în vederea pronunțării unei noi hotărâri, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației a arătat că instanța de recurs a omis să cerceteze motivele de recurs, potrivit art. 318 alin. 1 Codul d e Procedură Civilă.
În primul rând, a arătat că decizia atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legilor fondului funciar. S-a reținut textul de lege prevăzut de art. III alin. 1/1 din Legea nr. 169/1997. Este de reținut că HG nr. 1351/2001 nu a fost suspendat și prin Decizia nr. 3682/2007 a ÎCCJ a devenit un act legal, irevocabil, cu efecte juridice fără anulare sau suspendare. În condițiile în care efectele HG nr. 1351/2001 au fost suspendate de drept, această stare de drept era valabilă până la soluționarea cererii de către comisia de fond funciar. În conformitate cu procesul-verbal nr. 68/2006 a comisiei de fond funciar, din rezerva comisiei i s-au făcut două oferte de restituire pe alt amplasament în zona centrală a comunei, însă aceste oferte au fost refuzate de intimată cu rea-credință, fără motivarea refuzului. Menționează că terenul în cauză nu a fost validat de către Comisia Județeană pe seama intimatei.
În al doilea rând, a arătat că terenul în suprafață de 1645 mp este un teren pe care se află sediul Primăriei și Consiliului local al comunei, inclusiv terenul aferent construcțiilor pentru desfășurarea unei activități administrative și nu o suprafață de 255 mp conform deciziei atacate.
Soluția instanței de recurs nu este în acord cu prevederile legale prevăzute de Legea nr. 18/1991, cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament. În cazul de față intimata a formulat cerere de restituire a terenului intravilan care este afectat de utilități publice, iar restituirea imobilului în natură nu este posibilă.
Pe baza acestor considerente, instanța de recurs nu a cercetat aceste motive de recurs menționate mai sus, referitor la aplicabilitatea art. III alin. 1/1 din Legea nr. 169/1997. Această prevedere legală nu este aplicabilă în cauză, întrucât comisia de fond funciar a soluționat cererea intimatei potrivit prevederilor legilor fondului funciar și efectele HG nr. 1351/2001 au rămas nesuspendate. Prin publicarea acestei HG în MO ea produce efecte juridice, terenul intrând în circuitul civil, fiind înscris și în cartea funciară.
În drept, a invocat prev. art. 318 Codul d e Procedură Civilă, art. 36 alin. 5 din Legea nr. 18/1991 și art. 34 din Legea nr. 1/2000-
Intimata Terez a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației ca fiind neîntemeiată, cu obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând contestația în anulare formulată, Curtea reține următoarele:
Ca temei de drept al contestației, contestatoarea a invocat prev. art. 318 teza finală, respectiv când instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare. În dezvoltarea motivelor contestației în anulare au precizat că instanța de recurs nu a cercetat motivul de recurs referitor la aplicabilitatea art. III alin. 1/1 din Legea nr. 169/1997.
Prin decizia nr. 1533/R/7.10.2009, care face obiectul prezentei contestații în anulare, Curtea de Apel Tg. Mar espins ca nefundat recursul declarat de pârâta Comuna împotriva deciziei civile nr. 46/8.04.2009 pronunțată de Tribunalul Harghita. Din studiul considerentelor acestei decizii, raportate la motivele de recurs dezvoltate de recurentă în cererea de recurs, Curtea constată că instanța de recurs aac ercetat toate motivele de recurs indicate de recurentă. Astfel, a arătat, referitor la motivul de recurs întemeiat pe prev. art. 304 pct. 9 Codul d e Procedură Civilă, că acesta nu se circumscrie criticilor formulate de către pârâta recurentă, invocând dispozițiile art. III alin. 1 ind. 1 din Legea nr. 169/1997 și arătând că HG nr. 1351/2001 este un act administrativ și că în privința aceluiași teren fusese depusă anterior cerere de reconstituire a dreptului de proprietate de către reclamantă. S-a mai arătat de către instanța de recurs că împrejurarea că pe terenul menționat se află o construcție, respectiv sediul primăriei din localitate, nu este de natură a înlătura aplicabilitatea prev. art. III alin. 1 ind. 1 din Legea nr. 169/1997, deoarece textul nu face nici o distincție sub acest aspect, iar construcția ocupă doar o suprafață de 255 mp, din cei 1645 aflați în litigiu. Efectele HG nr. 1351/2001 erau suspendate de drept, astfel că dispozițiile acesteia nu puteau constitui un titlu valabil pentru înscrierea dreptului de proprietate în favoarea pârâtei, fiind incidente prev. art. 34 pct. 1 din Legea nr. 7/1996. Instanța de recurs a mai arătat că nu prezintă relevanță respingerea cererii prin care reclamanta a contestat în justiție hotărârea de guvern menționată, deoarece scopul dispoziției cuprinse în art. III alin. 1 ind. 1 din Legea nr. 169/1997 îl reprezintă crearea premiselor pentru reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament.
Toate cele arătate mai sus arată fără dubiu că instanța de recurs a cercetat toate motivele de recurs indicate de recurentă în cererea de recurs. Contestatoarea este evident nemulțumită nu de necercetarea unui motiv de recurs, ci de greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor legale în cauză de către instanța de recurs, aspect care nu poate fi reanalizat în cadrul unei contestații în anulare, întrucât s-ar proceda la o nouă judecată pe fond a cauzei, inadmisibilă în cadrul acestei căi extraordinare de atac.
De altfel, și în literatura și practica judiciară se face constant deosebirea între motivele de recurs și argumentele arătate în sprijinirea acestor motive. Art. 318 are în vedere numai omisiunea de a examina unul din motivele de recurs invocate de către recurent (motive arătate în art. 304 Codul d e Procedură Civilă), iar nu argumentele de fapt sau de drept indicate de parte, care, oricât de larg ar fi dezvoltate, sunt întotdeauna subsumate motivului de recurs pe care îl sprijină. Instanța de recurs este în drept să grupeze argumentele folosite de recurent în dezvoltarea unui motiv de casare, pentru a răspunde printr-un considerent comun. Este suficient ca instanța de recurs să arate considerentele pentru care a găsit că motivul de casare este neîntemeiat, chiar dacă nu a răspuns la toate argumentele recurentului. Dacă mai multe motive de recurs au fost discutate și respinse în bloc, nu se poate aplica art. 318 Codul d e Procedură Civilă.
Față de toate cele reținute mai sus, Curtea, constatând că în cauză nu este incident motivul prevăzut de art. 318 teza finală Codul d e Procedură Civilă, va respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatoarea Comuna.
Fiind în culpă procesuală, în baza art. 274 Codul d e Procedură Civilă contestatoarea va fi obligată să plătească intimatei Terez cheltuielile de judecată, în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată contestația în anulare formulată de pârâta Comuna, prin, domiciliat în comuna,-/A, județul H, împotriva deciziei civile nr. 1533/R din 7 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Târgu -M în dosarul nr-.
Obligă pârâta la plata contravalorii cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantei în sumă de 500 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
red.
tehnored. BI/5ex
-28.01.2010-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
