Obligație de a face. Decizia 9/2010. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU -
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 9/
Ședința publică din 14 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Judecător:
Grefier:
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanții și, ambii cu domiciliul ales la av., din Târgu-M,-, județul M, împotriva deciziei civile nr. 180 din 23 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
La apelul nominal se prezintă pentru reclamanții recurenți și lipsă, av. și pârâții intimați și asistați de av..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat în termenul prevăzut de lege, netimbrat cu suma de 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, iar pârâții intimați și au depus la dosar prin registratura instanței la data de 13 ianuarie 2010, întâmpinare la care s-a atașat împuternicirea avocațială și chitanța reprezentând onorariu avocațial.
Reprezentantul reclamanților recurenți depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 6 lei și 0,15 lei timbru judiciar.
Se comunică un exemplar din întâmpinare reprezentantului reclamanților recurenți care declară că nu solicită termen pentru studiul întâmpinării.
La a doua strigare a cauzei se prezintă reprezentantul pârâților intimați av. care depune la dosar copia pașaportului reclamantului recurent pentru dovedirea domiciliului recurentului și declară că nu mai are alte cereri.
Reprezentantul reclamanților recurenți declară de asemenea că nu mai are alte cereri.
Neformulându-se cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamanților recurenți solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii civile formulate de reclamanți în sensul de a dispune obligarea pârâților intimați la demolarea construcției - garaj, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâților intimați solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată conform chitanței reprezentând onorariu avocațial.
CURTEA DE APEL,
Prin sentința civilă nr. 6243 din 12.12.2007, Judecătoria Tg. Maa dmis în parte cererea reclamanților și în contradictoriu cu pârâții și, a obligat pe pârâți la demolarea construcției garaj edificată peste limitele autorizației de construire nr. 925 din 8.11.2000 și a respins capătul de cerere formulat de reclamanți de obligare a pârâților la repunerea construcției-garaj situată în Tg. M,- județul M, pe amplasamentul aprobat conform autorizației de construire nr. 925 din 8.11.2000 și a compensat cheltuielile de judecată.
Prin decizia civilă nr. 355 din 20.11.2008, Tribunalul Mureșa admis apelul pârâților, a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a respins ca prescrisă cererea reclamanților și a obligat reclamanții să plătească pârâților suma de 704 lei, cheltuieli de judecată în primă instanță și apel. A menținut dispoziția primei instanțe de respingere a capătului de cerere privind repunerea construcției-garaj pe amplasamentul aprobat conform autorizației de construire nr. 925/8.11.2000.
Recursul declarat de reclamanți a fost admis prin decizia civilă nr. 246/R/5.03.2009, prin care Curtea de Apel Tg. Mac asat integral decizia atacată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Mureș. Motivul casării a fost încălcarea de către instanța de apel a principiului contradictorialității, fără a se fi pus în prealabil în discuția părților excepția prescripției dreptului la acțiune.
În rejudecare, Tribunalul Mureșa pronunțat decizia civilă nr. 180 din 23 iunie 2009, prin care a admis apelul declarat de pârâți, a schimbat în parte hotărârea atacată, în sensul că a respins, ca prescrisă, cererea reclamanților, având ca obiect obligație de a face (demolare construcție-garaj), a menținut dispoziția primei instanțe de respingere a petitului având ca obiect repunerea construcției-garaj pe amplasamentul aprobat prin autorizația de construire nr. 925/2000 și a obligat intimații să plătească apelanților suma de 1204 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut incidența în cauză a prevederilor art. 1 alin. 1 și art. 3 alin. 1, art. 7 alin. 1, art. 8 din Decretul nr. 167/1958. Reclamanții nu se pot prevala de conținutul adresei nr. 10307/II din 7 iulie 2004 transmisă de Primăria Mun. Tg. M, deoarece reclamanții se referă la o stare de fapt care poate fi constatată în mod direct, prin propriile simțuri. Garajul a fost edificat în anul 2000, cu acordul antecesorilor reclamanților. În consecință, tribunalul a apreciat că acest termen începe să curgă de la momentul edificării acelui garaj.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei atacate, în sensul admiterii acțiunii civile formulate, respectiv obligarea pârâților la demolarea construcției-garaj, situat în Tg. M,- jud. M, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, au arătat că în mod greșit s-a reținut că reclamanții locuiesc efectiv în imobilul unde este amplasat și garajul în discuție. Astfel, reclamantul nu mai are domiciliul la adresa unde este garajul, din anul 1989 locuiește efectiv în Ungaria. În aceste condiții, este evident că nu putea constata în mod direct, prin propriile simțuri, din moment ce nici nu a văzut construcția, faptul că acest garaj nu este edificat conform autorizației de construire.
De fapt, ambilor reclamanți, în condițiile în care nu sunt semnatarii acelui acord de construire, li s-a părut ciudată amplasarea acestui garaj și a solicitat Primăriei Tg. M să le comunice dacă această construcție edificată de pârâți este conformă autorizației de construire nr. 925/2000. Abia la data de 7.07.2004, prin adresa nr. 10307/II a Primăriei au aflat de fapta ilicită a pârâților, respectiv nerespectarea amplasamentului autorizat pentru această construcție.
Este evident că termenul de prescripție prevăzut de art. 3 din Decretul-lege nr. 167/1958 începe să curgă din data de 07-07.2004.
Acordul antecesorilor lor nu le este opozabil. Nu aveau de unde să știe dacă prin acel acord se fixează anumite condiții la construirea acelui garaj. Dacă nu știau amplasamentul acelui garaj, nu se poate invoca faptul că ar fi avut cunoștință de fapta ilicită a pârâților încă de la momentul edificării garajului. Tocmai de aceea au solicitat relații Primăriei municipiului Tg.
Intimații au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, arătând că achiesează întrutotul la motivarea instanței de apel, cu privire la intervenirea prescripției extinctive în cauză. Recurenții nu contestă existența aplicării termenului de prescripție de 3 ani, dar consideră că acest termen nu se calculează de la data realizării supraedificatului, când proprietari erau părinții recurenților care locuiau în imobil, ci de la data când, după ce au devenit proprietari și s-au mutat în imobil, au primit relații de la organul local al administrației de stat cu privire la respectarea autorizației de construire (anul 2004). Termenul prescripției începe să curgă, potrivit art. 8 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea. Această dată este anul construirii, adică anul 2000, când părinții recurenților au putut constata prin propriile simțuri condițiile de ridicare a anexei gospodărești și încadrarea sau nu în condițiile de acordare a consimțământului scris prealabil dat de aceeași antecesori.
La dosar s-a depus copia pașaportului reclamantului (fila 17-19).
Examinând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea introductivă reclamanții au solicitat obligarea pârâților la demolarea și repunerea construcției-garaj pe amplasamentul aprobat conform autorizației de construire nr. 925/2000 a Primăriei municipiului Tg. M, deoarece reclamanții nu au respectat condițiile stabilite prin această autorizație. Astfel, în discuție se pune repararea unei pretinse pagube suferite de reclamanți, pricinuite printr-o faptă ilicită a pârâților. În atare situație, e aplicabil în speță art. 8 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, care prevede că prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea.
Reclamanții nu contestă aplicarea termenului general de prescripție extinctivă, de 3 ani, însă arată că acest termen trebuie calculat de la data comunicării adresei nr. 10307 II din 7.07.2004, prin care Primăria municipiului Târgu-M le-a comunicat, urmare la sesizarea lor cu privire la construirea unui garaj de către, că acesta nu a respectat autorizația de construire eliberată, fapt pentru care a fost somat să readucă sub forma autorizată și să desființeze anexele executate fără autorizație de construire (fila 4 dosar recurs).
Această susținere nu poate fi reținută de către instanța de recurs, deoarece răspunsul Primăriei a venit ca urmare a sesizării reclamantului, astfel că se poate deduce fără nici un dubiu că acesta avea cunoștință despre construirea garajului fără respectarea autorizației de construire anterior confirmării în scris de către primărie a acestui aspect. Mai mult, nu are relevanță faptul că nici unul dintre reclamanți nu locuiește în imobil și că unul dintre ei este plecat în Ungaria din anul 1989. Așa cum corect a reținut instanța de apel, prin acțiunea introductivă reclamanții s-au referit la o stare de fapt, care poate fi constatată în mod direct, prin propriile simțuri, constatare care s-a realizat cu mult înainte de primirea acelei adrese din partea primăriei, chiar de la momentul edificării acelui garaj. Că este așa, o dovedește și procesul de ieșire din indiviziune purtat între părți, care a început în anul 2002. Relevantă este mențiunea din considerentele deciziei civile nr. 60/17.02.2006, pronunțată de Tribunalul Mureș, în care se arată că, în dezvoltarea motivelor de apel reclamanții (aceeași cu cei din prezenta cauză) au arătat că "pârâții și profită de propria lor culpă, întrucât au construit un garaj situat în prelungirea apartamentului pe care îl dețin în proprietate, fără respectarea documentației tehnice care a stat la baza eliberării autorizației, îngrădind accesul direct la. nr. 2" (file 46 verso dosar de fond). Este încă odată evident că reclamanții au avut cunoștință despre această stare de fapt de la momentul construirii garajului (anul 2000) și introducerii acțiunii având ca obiect ieșirea in indiviziune asupra terenului (anul 2002).
Și într-un caz și în altul, termenul general de prescripție de 3 ani este cu mult depășit, astfel că soluția pronunțată de instanța de apel, de respingere a acțiunii ca prescrisă, este legală și temeinică și ferită de orice critici, neputându-se reține nici un motiv de recurs care să ducă la modificarea sau casarea hotărârii atacate. Aceasta deoarece reclamanții nu au indicat motivul de nelegalitate al hotărârii atacate, însă dezvoltarea motivelor de recurs au făcut posibilă încadrarea lor în prevederile art. 304 pct. 9 Codul d e Procedură Civilă.
Față de cele ce preced, Curtea, în baza art. 312 alin. 1 Codul d e Procedură Civilă, va respinge ca nefundat recursul reclamanților.
În baza art. 274 Codul d e Procedură Civilă, reclamanții vor fi obligați să plătească pârâților suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții și, ambii cu domiciliul ales în Târgu-M,-, județul M, împotriva deciziei civile nr. 180 din 23 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
Obligă reclamanții la plata către pârâții și, domiciliați în Târgu-M,-,. 2, județul Mas umei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
red.
tehnored.BI/6ex
jud.fond: GREFIER,
jud.apel:;
-28.01.2010-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
