Plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52 legea 7/1996). Decizia 7/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 7/2010
Ședința publică de la 08 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Mărginean
JUDECĂTOR 2: Cristina Gheorghina Nicoară vicePREȘEDINTE: Daniela Mărginean
JUDECĂTOR 2: Cristina Gheorghina Nicoară
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de petentul prin mandatar G, împotriva deciziei civile nr. 342/29.10.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr-, având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară (Art.52 alin.2 Legea nr.7/1996).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocatul ales al petentului recurent - avocat, lipsă fiind intimatul pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței legala îndeplinire a procedurii de citare cu părțile și faptul că recursul de față este motivat.
Mandatarul petentului recurent, avocat depune la dosar taxă judiciară de timbru în valoare de 4 RON și timbru judiciar de 0,15 RON și împuternicire avocațială.
Nefiind alte cereri formulate și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat, cu delegație la dosar pentru petentul recurent, solicită admiterea recursului întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 proc. civ. modificarea deciziei pronunțată de Tribunalul Sibiu în sensul admiterii apelului declarat de petent, desființarea sentinței instanței de fond, în sensul admiterii acțiunii.
Solicită pronunțarea unei hotărâri în sensul unificării practicii judiciare în materie, referitoare la incidența în speța de față a dispozițiilor Deciziei 72/2007 pronunțată de ICCJ - Secțiile Unite, cu privire la lipsa calității procesuale pasive a I în cadrul procedurii speciale prev. de art. 50 din Legea nr. 7/1996, calificată ca procedură necontencioasă, această decizie fiind obligatorie pentru instanțele de fond. Consideră că se impune a se soluționa natura plângerii, respectiv de a se face diferența între plângeri împotriva încheierii de CF în baza procedurii necontencioase și acțiunile în constatare, întemeiate pe dreptul comun. Prin plângere, în cadrul procedurii necontencioase este atacată soluția dată de registratorul de carte funciară, judecătorul verificând legalitatea soluției. În materia dreptului comun, aceste plângeri sunt în realitate acțiuni în constatare, în cadrul cărora instanța stabilește drepturi contradictorii părților în litigiu.
De asemenea, redă prevederile art. 333 proc. civ. învederând faptul că, potrivit acestui text de lege, petentul este cel care indică persoanele care pot sprijini dezlegarea cererii necontencioase, fără a urmări stabilirea unor drepturi potrivnice. În speța de față, petentul a încercat să valorifice un contract de vânzare - cumpărare încheiat în 1997 cu privire la imobilul în litigiu, în baza Legii nr. 112/1995. Conform prevederilor Legii 1/2009, contractul de vânzare - cumpărare a devenit titlu executoriu, iar petentul a solicitat biroului de carte funciară întabularea acestuia, fiind pronunțată o soluție de respingere, cu motivarea că acest contract a fost încheiat cu SC SA. Menționează faptul că proprietar al imobilului este Statul Român și nu are relevanță în speța de față cine este reprezentantul acestuia. În urma acestei soluții, petentul a formulat în fața instanței de fond plângere, care a fost respinsă ca inadmisibilă, deși dispozitivul sentinței nu cuprinde această mențiune, iar din considerentele sentinței reiese că aceasta este nefondată. Critică legalitatea hotărârii de fond deoarece plângerea a fost soluționată în baza unei excepții de procedură, excepție care nu a fost pusă în discuția petentului de către instanță.
Arată că în considerentele hotărârii pronunțate de instanța de apel, s-au făcut afirmații juridice corecte însă colaterale cauzei, făcându-se abstracție de natura pricinii și nu s-a răspuns criticilor de nelegalitate invocate de petent prin motivele de apel.
Pentru aceste considerente, reținând că în cadrul procedurii necontencioase nu se pot stabili drepturi potrivnice și având în vedere dispozițiile deciziei nr. 72/2007 a ICCJ, solicită admiterea recursului.
Instanța, deliberând, față de actele și lucrările dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin plângerea depusă de petentul la data de 16.01.2009 la.I Sibiu și înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu la data de 21.01.2009 sub dosar nr-, acesta a solicitat desființarea încheierii de respingere nr. 6640/2008, emisă de I Sibiu și înscrierea în CF 725 nr. top. 332/1 a dreptului de proprietate al petentului.
Prin sentința civilă nr. 2966/2009 a Judecătoriei Sibiu, plângerea a fost respinsă, reținându-se în esență că petentul trebuia să ceară dezbaterea cererii în contradictoriu cu proprietarul CF al imobilului, că apartamentul său nu a fost niciodată dezmembrat din imobilul înscris în CF 352 Sibiu, care este întabulat pe numele foștilor proprietari și, iar ulterior pe cel al succesorilor acestora, și -. Ca urmare a constatării nulității certificatului de moștenitor, imobilul (mai puțin 8 apartamente) a fost întabulat pe numele lui și, ulterior pe numele Statului Român, cu titlu de moștenire vacantă.
Împotriva sentinței a declarat apel petentul, criticând-o pentru greșita reținere a caracterului contencios al plângerii CF, susținând că procedura de soluționare a plângerii este necontencioasă, iar instanța de fond a refuzat să judece, în baza unei excepții de procedură, care nu a fost pusă în discuția părților.
Prin decizia civilă nr. 343/2009, Tribunalul Sibiua respins apelul petentului, constatând că, potrivit principiului disponibilității, reclamantul este cel care stabilește obiectul procesului și părțile pe care înțelege să le cheme în judecată. În prezenta cauză este vorba despre o acțiune de întabulare CF.
Imobilul în litigiu, folosit ca locuință, a fost înscris în cartea funciară, ca fiind în proprietatea Statului Român. Reclamantul a dobândit un apartament nedezmembrat din imobil.
Regula care guvernează înscrierea în Cartea Funciară este aceea a relativității înscrierilor și presupune ca orice înscriere în cartea funciară să se facă numai cu consimțământul titularului înscris la acea dată - art. 24 din Legea nr. 7/1996 și numai împotriva aceluia care, la data înregistrării cererii, era înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează să fie făcută. Așadar este obligatoriu a se verifica dacă cel care s-a obligat să strămute un drept este înscris în cartea funciară sau urmează a fi înscris concomitent cu titularul dreptului asupra căruia urmează a se face înscrierea.
Instanța de apel a reținut că, într-adevăr, procedura întabulării este necontencioasă, dar în raport de dispozițiile art. 24, 25 și 39 din Legea nr. 7/1996, se impunea citarea în cadrul procedurii a părții care este încă întabulată în CF, ca proprietar.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs petentul, solicitând modificarea deciziei, admiterea apelului și schimbarea sentinței instanței de fond în sensul admiterii plângerii.
În expunerea motivelor, recurentul susține că decizia atacată cuprinde motive complet străine de natura pricinii, respectiv instanța de apel nu analizează criticile de nelegalitate aduse prin motivele de apel.
Se mai arată de către recurent că, în mod greșit, plângerea sa împotriva încheierii emise de Sibiu, a fost respinsă pe motiv că nu a chemat în judecată beneficiarul înscrierii de CF, întrucât procedura de soluționare a unei asemenea cereri este una necontencioasă. Ca urmare, petentul este cel care indică persoanele care pot sprijini dezlegarea cererii necontencioase și, atâta timp cât nu se dispută drepturi potrivnice, nu se impune cu necesitate participarea pasivă în cauză.
Recurentul concluzionează că instanța de fond, pornind de la interpretarea greșită a raportului procesual dedus judecății, s-a sustras de la obligația de a pronunța o soluție pe fondul cauzei.
În drept se invocă art. 304 pct. 7, 9 proc. civ.
Recursul este legal timbrat (fl. 9).
Verificând legalitatea deciziei atacate, Curtea reține următoarele:
Prin încheierea nr. 66.405/2008, atacată de petent, I Sibiu a dispus respingerea cererii acestuia de înscriere în CF a dreptului său de proprietate asupra imobilului înscris în CF 725 Sibiu, nr. top. 332/1, în baza contractului de vânzare - cumpărare încheiat cu L Sibiu în 1997.
I Sibiu și-a fundamentat această soluție pe neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 22 lit. "a" din Legea 7/1996, în sensul că în CF apare proprietar Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor B, iar contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat de L Sibiu în calitate de vânzător.
Prin plângerea formulată împotriva acestei încheieri, petentul a criticat încheierea sub aspectul motivelor pe care s-a bazat soluția I Sibiu, în sensul că a arătat că imobilul este proprietatea Statului Român, că niciodată nu a fost proprietatea L Sibiu sau SC SA și că L Sibiu a acționat ca un mandatar desemnat de Consiliul Local al Municipiului Sibiu, deținătorul proprietății asupra domeniului privat al Statului.
Atât prima instanță cât și instanța de apel au apreciat că în cadrul procedurii de soluționare a plângerii împotriva încheierii de CF se impune introducerea în cauză a proprietarului tabular.
Este de observat că petentul a solicitat întabularea dreptului lui de proprietate, dobândit în temeiul unui contract de vânzare-cumpărare, iar registratorul din cadrul I Sibiu a verificat identitatea între persoana înscrisă în CF și persoana care a transmis prin contract dreptul de proprietate și, apreciind că această identitate nu s-a dovedit, a respins cererea.
În cadrul procedurii de soluționare a plângerii, instanța de judecată nu face verificări asupra fondului dreptului a cărui întabulare se solicită și nici nu pune în discuție drepturile persoanelor care figurează ca proprietari în cartea funciară.
Atribuțiile instanței se limitează la examinarea încheierii de respingere, sub aspectul legalității și temeiniciei ei.
Ca atare, această procedură este una necontencioasă, așa cum, de altfel a statuat și instanța supremă prin decizia 72/2007, în care a arătat că reglementările cuprinse în Legea 7/1996, se completează, sub aspect procesual, cu cele prevăzute de art. 331 - 339 cod procedură civilă.
Ca urmare, este greșită reținerea instanței de fond în sensul că, odată cu respingerea cererii de înscriere a dreptului de proprietate, litigiul dobândește caracter contencios. Sub acest aspect, instanța de fond nu s-a pronunțat în niciun fel, reținând doar că "procedura întabulării este necontencioasă", fără a califica natura procedurii de soluționare a plângerii împotriva încheierilor de CF.
Reținând, așadar, caracterul necontencios al unei asemenea proceduri, Curtea constată că, față de motivele pe care s-a sprijinit soluția dată de I Sibiu cererii petentului, nu se impunea chemarea în judecată a persoanei care figura în CF ca proprietar al imobilului în litigiu, ci instanțele de fond trebuiau să verifice dacă încheierea de respingere era sau nu legală, sub aspectul motivelor reținute de I Sibiu.
Este adevărat că, în conformitate cu principiul relativității reglementat de art. 22 din Legea nr. 7/1996, registratorul era obligat să verifice dacă înscrierea dreptului petentului urmează să se facă împotriva celui care, la data înregistrării cererii, era înscris ca titular al dreptului de proprietate.
De altfel, registratorul a făcut aceste verificări și a constatat că nu există identitate între titularul dreptului de proprietate înscris în CF - Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor B - și cel care a înstrăinat imobilul - L Sibiu.
Aceste constatări ale registratorului contravin însă dispozițiilor legale.
Astfel, imobilul în litigiu a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr.3664/1997, prin care petentul a cumpărat imobilul în temeiul Legii nr. 112/1995. Această lege reglementează situația juridică a imobilelor cu destinație de locuință, trecute înproprietatea statului.
Ca urmare, imobilul cumpărat de petent s-a aflat în proprietatea Statului Român la momentul încheierii contractului de vânzare - cumpărare.
Conform art. 33 alin. 1 din nr.HG 20/1996, privind aplicarea Legii nr. 112/1995,vânzareaapartamentelor în condițiile legii menționatese face de cătresocietățile comerciale, și/sauunitățile specializateîn vânzarea locuințelor sau careadministrează locuințele, existente la data intrării în vigoare a legii.
La data încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr.3664/1997, în Municipiul Sibiu, unitatea care administra locuințele aflate în proprietatea Statului Român era C Sibiu (Regia Autonomă de Gospodărie Comunală și Locativă).
Ca urmare, L Sibiu a încheiat contractul de vânzare-cumpărare în calitate de mandatar al Statului Român și nu în calitate de vânzător, așa cum greșit a reținut I Sibiu.
Rezultă așadar că, la data formulării cererii de întabulare a dreptului de proprietate al petentului, titularul dreptului de proprietate înscris în CF era Statul Român, iar cel care a înstrăinat imobilul a fost tot Statul Român, astfel că sunt îndeplinite cerințele prev. de art. 22 lit. "a" din Legea 7/1996.
De altfel, prima instanță a reținut că Sibiu a încheiat contract în calitate de mandatar al Statului Român, dar a constatat că ulterior încheierii acestui contract au avut loc mai multe modificări în CF 70752 Sibiu.
De asemenea, și instanța de apel a apreciat că, pentru a se efectua transcrierea dreptului de proprietate pe numele petentului, se impune parcurgerea operațiunilor succesive de întabulare pentru a fi evidențiate toate operațiunile juridice care au avut loc asupra imobilului.
Este însă de observat că motivul respingerii cererii petentului de către I Sibiu a fost unul singur: neîndeplinirea condițiilor prev. de art. 22 lit. "a" din Legea nr. 7/1996.
Ca atare, în aceste limite au fost investite instanțele de judecată și cu privire la aceste aspecte urmau să se pronunțe. Toate celelalte împrejurări analizate, vizând modificările ulterioare încheierii contractului, nu puteau fi supuse cenzurii judecătorești, câtă vreme nu s-a constatat de către I Sibiu existența unor asemenea impedimente la întabulare.
Concluzionând, Curtea reține că toate criticile invocate de recurent se circumscriu motivului de recurs prev. de art. 304 pct. 9 proc. civ. astfel că, în temeiul art. 312 proc. civ. va admite recursul de față și va modifica decizia atacată în sensul că va admite apelul petentului, va schimba în tot sentința civilă nr. 2966/2009 a Judecătoriei Sibiu și în consecință: va admite plângerea formulată de petent împotriva încheierii de CF nr. 66.405/2008 emisă de I Sibiu, va desființa această încheiere și va dispune înscrierea dreptului de proprietate al petentului asupra imobilului înscris în CF 752 Sibiu, nr. top. 332/1, cu titlu de cumpărare.
Pentru aceste motive:
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de petentul împotriva deciziei civile nr. 343/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu.
Modifică decizia atacată în sensul că admite apelul declarat de petentul împotriva sentinței civile nr. 2966/2009 pronunțată de Judecătoria Sibiu, pe care o schimbă în tot și în consecință:
Admite plângerea formulată de petentul, prin mandatar G, împotriva încheierii de carte funciară nr. 66405/2007 emisă de I Sibiu.
Desființează încheierea atacată și dispune înscrierea dreptului de proprietate al petentului în CF 752 Sibiu, nr. top. 332/1, cu titlu de cumpărare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 08.01.2010.
PREȘEDINTE: Daniela Mărginean - - | JUDECĂTOR 2: Cristina Gheorghina Nicoară - - - | JUDECĂTOR 3: Mihaela - - |
Grefier, |
.
Tehn.
4 ex/26.01.2010
Jud. fond -
Jud. apel - /
Președinte:Daniela MărgineanJudecători:Daniela Mărginean, Cristina Gheorghina Nicoară, Mihaela
