Plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52 legea 7/1996). Decizia 891/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 891
Ședința publică din data de 11 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Aurelia Popa
JUDECĂTORI: Aurelia Popa, Elena Staicu Mioara Iolanda
- - -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului formulat de petenta, domiciliată în comuna, sat,-, Cod poștal -, județ D împotriva deciziei civile nr.117 pronunțată la 26 martie 2009 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul OFICIUL DE cadastru ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ, cu sediul în Târgoviște, str. -, nr. 27, Cod poștal -, Județ
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din 4 noiembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea la 11 noiembrie 2009, când a dat următoarea hotărâre:
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin plângerea împotriva încheierii de carte funciară nr.52282, înregistrată la data de 26.11.2007 pe rolul Judecătoriei Târgoviște, petenta - a solicitat radierea somației nr.60/2005, radierea procesului verbal de sechestru nr.76/2006 și a interdicției de înstrăinare privitoare la imobilele a căror proprietară este.
Motivând plângerea, petenta a arătat că prin contractul de vânzare cumpărare nr.666 din 24.02.2004, a devenit proprietara unui imobil care la momentul respectiv nu era grevat de sarcini, astfel că înscrierile ulterioare care privesc pe fostul proprietar nu îi sunt opozabile.
După analizarea actelor și lucrărilor dosarului, prin sentința civilă nr.5119 pronunțată la 17.12.2007 Judecătoria Târgoviștea respins cererea reclamantei, reținând că la data de 24.02.2004 a fost transmis de către și către - dreptul de proprietate asupra imobilelor identificate cu numerele cadastrale 1615 și 1616 care și-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară prin încheierea nr.22789/2005. Anterior acestui moment, în data de 30.07.2004, s-a înscris în registrul de somații sub numărul 103 sechestrul asigurator asupra imobilelor înstrăinate de, precum și o somație, un proces verbal de sechestru și o interdicție de înstrăinare, în favoarea creditorului SC SRL.
S-a mai avut în vedere că la data înscrierii sechestrelor în registrul de transcrieri, nu mai era proprietarul imobilelor asupra cărora s-a înscris sechestrul, dar, culpa revine petentei, care a neglijat să-și înscrie dreptul de proprietate dobândit prin cumpărare, ori, formalitățile de publicitate au drept scop tocmai aducerea la cunoștința terților a situației juridică a imobilelor.
În argumentarea soluției, s-a menționat că în condițiile în care SC nu a fost parte în contractul de vânzare cumpărare intervenit între petentă și, în mod corect s-a înscris în registrul de transcrieri sechestrul asigurator.
S-a concluzionat că încheierea de respingere nr.52282/24.10.2007 este legală și temeinică. Astfel potrivit art.20 raportat la art.21 din Legea 7/1996 sechestrul se radiază doar pe baza unei hotărâri judecătorești sau cu consimțământul titularului dreptului. Ori, în speță, petenta nu a prezentat nicio hotărâre judecătorească și nici acceptul SC.
În privința susținerilor petentei în sensul că în mod greșit s-a dispus înscrierea sechestrului asupra proprietății ei, s-a reținut că aceasta nu conduce la nulitatea încheierii de respingere nr.52282/24.10.2007, putând însă, fi folosită într-o eventuală acțiune de rectificare a Cărții funciare.
Împotriva sentinței a declarat apel petiționara, arătând că în condițiile în care s-a reținut în mod corect că la data înscrierii sechestrelor în registrul de transcrieri, nu mai era proprietarul imobilelor, iar SC SRL nu a fost parte în contractul intervenit între petentă și și, pe de altă parte, creditorul SC SRL a cerut ca notările din partea a III-a să se efectueze la peste un an și 9 luni de la data contractului autentic de înstrăinare, cum notarea acestor stări și fapte trebuie să aibă legătură cu imobilele din cartea funciară (art.26 alin.4 din Legea nr.7/1996) de unde reiese și caracterul subsecvent al notării, rezultă că toate înscrierile din partea a III-a a cărții funciare nu sunt sarcini, fapte juridice sau obligații în legătură cu imobilele în cauză (și care trebuie să rezulte în mod necesar din alte drepturi reale, ipotecă, gaj art.38 din Legea nr.7/1996) ci sunt creanțe personale ale vechiului proprietar, fără nicio legătură cu imobilele din cartea funciară.
Apelanta a mai susținut că potrivit dispozițiilor anterioare (art.19 din Legea nr.115/1938) și celor din Legea nr.7/1996, orice înscriere în cartea funciară se efectuează în contradictoriu cu titularul dreptului și cum în speță, înscrierile nu s-au efectuat în contradictoriu cu titularul dreptului și nici nu s-au comunicat acestuia, în mod legal, trebuia efectuată intabularea imobilelor cu proprietar -, fără înscrierea acestor sarcini, după care, persoanele interesate puteau solicita înscrierea acestor notări în contradictoriu cu proprietarul imobilului care avea posibilitatea să conteste legătura acestor notări cu imobilele înscrise în cartea funciară.
S-a subliniat că luând cunoștință de aceste înscrieri la data eliberării extrasului de carte funciară, apelantei nu-i sunt opozabile înscrisurile, iar notarul care a încheiat actul privitor la dreptul de proprietate, avea obligația de a cerere, din oficiu, înscrierea în cartea funciară în biroul teritorial în a cărui rază de activitate se afla imobilul (art.54 din Legea nr.7/1995).
De asemenea, apelanta a învederat că nu se afla în țară nici la data încheierii actului autentic de vânzare-cumpărare, nici la momentul înscrierii sarcinilor de către terțul SC SRL.
După analizarea actelor și lucrărilor dosarului, prin decizia nr. 117 pronunțată la 26 martie 2009, Tribunalul Dâmbovițaa respins apelul ca nefondat, reținându-se că apelanta a solicitat OCPI D radierea somației nr.60/2005, a procesului verbal de sechestru nr. 76/2006 și a interdicției de înstrăinare a imobilelor identificate cu nr. cadastral 1615 și 1616, înscrise în cărțile funciare nr. 1438 și 1439, pe considerentul că este proprietara bunurilor, prin cumpărare, conform contractului nr.666/24.02.2004 care au fost dobândite fără sarcini, așa încât este îndreptățită să ceară radierea operațiunilor și notărilor ulterioare care nu-i sunt opozabile, între ea și fostul proprietar, nefiind nici un raport juridic.
Prin urmare, apelanta nu a investit instanța cu o acțiune în rectificarea cărții funciare, așa cum susține în partea finală a criticilor din apel și luată ca atare, această nouă solicitare, direct în calea de atac, este inadmisibilă potrivit art.294 alin.1 Cod procedură civilă.
S-a mai avut în vedere că apelanta a dobândit prin contractul autentic nr.666/26.02.2004 imobile teren și construcții, situate în localitatea, sat, de la și, anterior datei de 28.09.2005, când cumpărătoarea s-a înscris în cartea funciară, în partea a III-a cărții funciare au fost înscrise somația nr.60/2005, procesul verbal de sechestru nr.76/2005 și interdicția de înstrăinare nr.77/2005, pentru debitorul.
Tribunalul a mai reținut instanța că la data înscrierii acestor sarcini asupra imobilelor, în calitate de proprietar, potrivit evidențelor OCPI, a figurat, care era debitor al obligațiilor ce au generat înscrierea lor în partea a III- a cărții funciare, acest lucru fiind posibil prin neglijența apelantei care a omis să ceară intabularea dreptului său de proprietate, imediat după dobândire, deoarece dacă ar fi procedat în acest mod, ar fi făcut opozabil dreptul său celui de al treilea, în conformitate cu dispozițiile art.25 din Legea nr.7/1996.
În aceste circumstanțe, tribunalul a menționat că nu pot fi radiate sarcinile ce generează imobilele la solicitarea apelantei, pentru că în conformitate cu prevederile art.20 din același act normativ, pentru aceste operațiuni este necesar fie consimțământul titularului dreptului în favoarea căruia s-au înscris sarcinile, fie să existe o hotărâre irevocabilă care să suplinească acest consimțământ.
De asemenea, instanța de apel a apreciat că nu prezintă relevanță împrejurarea conform căreia notarul ce a instrumentat actul autentic de vânzare-cumpărare nu a cerut din oficiu înscrierea operațiunii în cartea funciară, deoarece legea nu reglementează sancțiunea ce intervine în cazul omisiunii de a se solicita acest lucru, iar pe de altă parte, însăși titularul dreptului dobândit putea să solicite în mod expres intabularea, înainte de a se înscrie sarcinile a căror radiere se pretinde și care nu este posibilă decât în condițiile art.20 din Legea nr.7/1996.
A conchis instanța că, față de cele ce preced, nu poate fi primită susținerea apelantei conform căreia mențiunile părții a III- a cărții funciare nu sunt sarcini ale imobilelor pe care ea le-a cumpărat, atâta vreme cât sunt sarcini ce grevează aceste imobile care figurau în proprietatea debitorului (fostului proprietar) la data înscrierii lor.
Împotriva deciziei pronunțată de Tribunalul Dâmbovițaa declarat recurs petenta -, criticând-o pentru nelegalitate, arătând că hotărârea instanței de apel cuprinde motive contradictorii în raport de situația de fapt existentă în cauză.
În acest sens, s-a precizat că ambele instanțe au reținut greșit că la data înscrierii sechestrului asigurator în Registrul de transcripțiuni, nu mai era proprietarul imobilelor asupra cărora s-a înscris sechestrul, fiind numai din culpa recurentei, a neînscrierii dreptului de proprietate prin cumpărare în Cartea funciară, iar formalitatea de publicitate are drept scop aducerea la cunoștință terților a situației juridice a imobilelor.
Recurenta a arătat că este greșită reținerea înscrierii în registrul de transcripțiuni ci corect trebuia în Cartea funciară, obiectul cererii sale fiind tocmai această înscriere care s-a efectuat cu încălcarea dispozițiilor legale.
Sub un alt aspect, recurenta a arătat că hotărârea instanței de fond fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Legat de această critică, a arătat că se reține greșit de instanța de apel că nu a fost investită cu o acțiune în rectificarea cărții funciare și în raport de aceasta criticile sale, în lipsa unei asemenea solicitări, nu se pot formula direct în calea de atac, solicitarea este inadmisibilă potrivit art.294 al.1 cod pr.civilă.
Recurenta menționat că această constatare greșită a instanței de apel încalcă principiul disponibilității procesului civil, încercând să schimbe conținutul cererii sale care are ca temei dispozițiile art.26 alin.4 din Legea 7/1996.
A mai precizat recurenta că, în cauza de față, este vorba de existența unor notări efectuate în partea a III-a a Cărții funciare, pe care le-a contestat, ceea ce presupune în mod evident că este vorba și de o rectificare a acesteia, iar nu de o radiere, așa cum greșit a reținut instanța de apel.
Drept urmare, s-a apreciat că înscrierile făcute la cererea creditorului, exclusiv a fostului proprietar, în partea a III-a, sunt notări ale unor drepturi de creanță, iar nu de drepturi reale la care se referă dispozițiile art.26 alin.4 din Legea 7/1996, iar în conformitate cu prevederile acestei legii, orice înscriere în Cartea funciară se efectuează în contradictoriu cu titularul dreptului. În această situație, în care înscrierile nu au fost efectuate în contradictoriu și nici comunicate titularului, în mod legal trebuia efectuată intabularea imobilelor cu proprietar -, fără înscrierea acelor sarcini.
În concluzie, recurenta a arătat că, potrivit art.54 din legea 7/1995 așa cum a fost modificată, notarul public care a întocmit actul privitor la un drept tabular este obligat să ceară din oficiu înscrierea în Cartea funciară, la biroul teritorial, în a cărei rază de activitate se află imobilul.
La data întocmirii actului autentic de vânzare cumpărare erau aplicabile dispozițiile art.56 din Legea nr.7/1996 și în raport de aceste dispoziții notarul avea sarcina trimiterii actului pentru efectuarea înscrierii, în chiar ziua întocmirii lui sau cel mai târziu a doua zi.
Potrivit prevederilor art.38 din Legea 7/1996 actele și faptele juridice privitoare la drepturile personale, la starea și capacitatea persoanelor în legătură cu imobilele cuprinse în Cartea funciară, se înscriu la cererea persoanei interesate, înscriere care se face în contradictoriu cu titularul dreptului de proprietate al imobilului.
Apreciindu-se că toate aceste cerințe sus menționate nu au fost respectate la efectuarea acestor notări, iar instanțele de fond și apel nu au ținut cont de criticile sale, a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a ambelor hotărâri și pe fond admiterea cererii sale, în sensul rectificării Cărților funciare nr.1438 și nr.1439 privind imobilele identificate cu număr cadastral 1615 și 1616, partea III-
Oficiul de Cadastru și Publicitate imobiliară Daf ormulat întâmpinare prin care a invocat lipsa calității procesuale pasive a sa, iar la data soluționării cauzei aceasta nu s-a prezentat pentru aos usține.
Curtea examinând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate prin prisma hotărârilor pronunțate de instanța de apel, apreciază că acestea sunt nelegale și netemeinice, pentru următoarele considerente:
Astfel, deși se reține în mod corect în ambele hotărâri că înscrierea sechestrului asigurator și a celorlalte sarcini s-a efectuat în Registrul de transcripțiuni din cadrul Judecătoriei Târgoviște pentru debitorul, la data când acesta nu mai avea calitatea de proprietar al imobilelor, nu se reține că imobilele aveau cadastrul efectuat și intabulare în Cartea funciară, alte mențiuni privind înscrierea acestor sarcini nu s-a operat direct în partea a III- Cărții funciare.
Din actele depuse la dosar, rezultă că recurenta a dobândit imobilele prin contractul autentic nr.666/26.02.2004 de la vânzătorul, dată la care nu erau înscrise niciun fel de sarcini sau interdicții asupra imobilelor ce au făcut obiectul contractului și identificate cu numărul cadastral 1615, 1616 înscrise în Cărțile funciare nr.1438 și 1439.
Înscrierile sechestrului asigurator și a celorlalte sarcini s-au efectuat ulterior, după o perioadă de 9 luni de către creditorul SC "" SRL al fostului proprietar, toate acestea fără a se efectua în contradictoriu cu adevăratul proprietar, recurenta din prezenta cauză.
De asemenea, nu se motivează în niciun fel înscrierea acestuia, ulterioară contractului de vânzare-cumpărare, (este vorba de somația nr.60/2005, procesul verbal de sechestru nr.76/2005, interdicția de înstrăinare nr.77/2005) reținându-se numai faptul că, în cauză, există numai culpa recurentei, care nu și-a efectuat înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară.
Dispozițiile art.26 alin.4 prevăd că era absolut necesar înscrierea acestor stări și fapte în legătură cu imobilele din Cartea funciară, rezultând cu prisosință cerința înscrierii acestor imobile și a drepturilor reale ce le corespund în Cartea funciară, de unde și consecința caracterului subsecvent al notării.
Ori toate înscrierile făcute în partea a III-a nu sunt sarcini, fapte juridice sau obligații în legătură cu imobilele în cauză, care în mod necesar trebuie să rezulte din alte drepturi reale, ipotecă, gaj, contract de locațiune, servitute, acțiuni în revendicare și sunt creanțe persoanele ale vechiului proprietar, fără nicio legătură cu imobilele din cartea funciară.
Totodată, Curtea apreciază că instanțele au reținut greșit că recurenta nu a formulat o acțiune în rectificarea cărții funciare și că de fapt o astfel de solicitare în fața instanței de apel d e către aceasta, este inadmisibilă în raport de disp.art.294 al.1 cod pr.civilă.
Această constatare greșită a instanței de apel încalcă principiul disponibilității formulării cererii, fiind în contradicție cu conținutul acestei din care rezultă că are ca temei dispozițiile art.6 alin. 4 și art.33 din Legea nr.7/1996.
Mai mult decât atât, în cauza dedusă judecății ne aflăm în situația unor notări în partea a III-a din Cartea funciară, iar recurenta a contestat înscrierea notărilor efectuate în această rectificare, ceea ce presupune în mod evident o rectificare a Cărții funciare numai în condițiile prevăzute de art.33 și art.34 din Legea 7/1996, dacă există o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Drept urmare a celor arătate, Curtea apreciază că înscrierile făcute la cererea creditorului exclusiv al fostului proprietar, în partea a III a sunt notări ale unor drepturi de creanță, ia nu de drepturi reale, iar potrivit dispozițiilor Legii 7/1996 orice înscriere în Cartea funciară se efectuează în contradictoriu cu titularul dreptului, iar în situația în care acestea nu au fost efectuate în acest sens și nici comunicate titularului, în mod legal, trebuia efectuată intabularea imobilelor, ca proprietar să figureze recurenta, fără înscrierea acelor sarcini care îl priveau pe fostul proprietar.
În acest sens, potrivit dispozițiilor art.54 din Legea 7/1995 așa cum a fost modificată prin Legea 247/2005 notarul public care a întocmit actul privitor la un drept tabular este obligat să ceară din oficiu înscrierea în cartea funciară, la biroul teritorial în a cărei rază se află imobilul.
La data când s-a întocmit actul de vânzare cumpărare nr.666/24.02.2004 erau aplicabile dispozițiile art.56 din Legea 7/1996, care după modificare a devenit, în prezent, art.54, dispoziții în conformitate cu care, notarul public avea sarcina trimiterii actului pentru efectuarea înscrierii în chiar ziua întocmirii lui sau cel mai târziu a doua zi.
Având în vedere cele arătate, fostul proprietar, vânzătorul nu mai avea în patrimoniul său aceste imobilele la data solicitării înscrierii de către creditorii, acesta având patrimoniul său personal asupra căruia putea fi urmărit.
Dispozițiile art.38 din Legea 7/1996 sunt relevante în sensul că actele și faptele juridice privitoare la drepturile personale, la starea și capacitatea persoanelor în legătură cu imobilele cuprinse în cartea funciară, se înscriu la cererea persoanei interesate, dar numai în contradictoriu cu titularul dreptului de proprietate actual.
Pentru toate considerentele sus menționate, în baza dispozițiilor art.312 cod pr. civilă, urmează a se admite recursul, se modifica în tot ambele hotărâri în sensul admiterii plângerii formulate de recurentă, a se anula încheierea nr.52282/01.11.2007 a OCPI D și a se dispune radierea somației nr.60/2005 a procesului verbal de sechestru nr.103/2004 și 76/2005, cât și a interdicției de înstrăinare nr.77/2005 pentru imobilele identificate cu numărul cadastral 1615 și 1616 înscrise în Cărțile funciare nr.1438 și 1439 ale comunei, județul
De asemenea, urmează a se lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de petenta, domiciliată în comuna, sat,-, Cod poștal -, județ Dîmpotriva deciziei civile nr.117 pronunțată la 26 martie 2009 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul OFICIUL DE CADASTRU ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ, cu sediul în Târgoviște, str. -, nr. 27, Cod poștal -, Județ
Modifică în tot decizia sus menționată și sentința civilă nr.5119/17.12.2007 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în sensul că admite plângerea, anulează încheierea nr. 52282/1.11.2007 a OCPI
Dispune radierea somației nr. 60/2005, a proceselor-verbale de sechestru nr. 103/2004 și nr. 76/2005 și a interdicției de înstrăinare nr. 77/2005 pentru imobilele identificate cu numerele cadastrale 1615 și 1616 înscrise în Cărțile Funciare nr. 1438 și 1439 ale comunei.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Aurelia Popa, Elena Staicu Mioara Iolanda
- - - - - -
Grefier,
Red.tehnored.AP/CC
5 ex.23.11.2009
apel- Tr.
apel.
fond- Jud.Târgoviște
fond
operator date cu caracter personal
notificare nr.3120
Președinte:Aurelia PopaJudecători:Aurelia Popa, Elena Staicu Mioara Iolanda
