Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 2143/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.2143
Ședința publică din data de 11 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Lucian Crăciunoiu
JUDECĂTORI: Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Cristina Mihaela
: - - -
Grefier: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC " " SA B, cu sediul în B, str.ral, nr.11 bis, sector 1, prin administrator judiciar, cu domiciliul ales în B,-,.3,.7, sector 1 - la Societatea civilă profesională de avocați și asociații, împotriva sentinței civile nr.947 din 5 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, toți cu domiciliul ales la, Câmpina,-, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru. Se mai învederează că prezenta cauză a fost suspendată la data de 11 august 2009 în temeiul dispozițiilor art.36 din Legea nr.85/2006, iar prin referatul Președintelui Secției Litigii de muncă și asigurări sociale s-a solicitat analizarea oportunității menținerii măsurii suspendării judecății dispuse, având în vedere modificările legislative intervenite prin Legea nr.277/2009 de aprobare a nr.OUG173/2008.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, apreciază cauza în stare de judecată și deliberând a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalului Prahova reclamanții, au chemat în judecată pe pârâta SC SA, în prezent SC SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumelor reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate pentru perioada 2005-2007, cu ocazia Sărbătorilor de C și Paște reactualizate în raport de rata inflației, precum și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că pe lângă salariul de bază urmau să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate constând în suplimentări salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, drepturi ce nu le-au fost acordate în perioada sus-menționată.
După administrarea probelor cu acte, prin sentința civilă nr.1415/16.05.2008 a Tribunalului Prahova, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanți împotriva pârâtei și a fost obligată pârâta să plătească reclamanților suplimentările salariale pentru sărbătorile de pe anii 2005, 2006, 2007 și Paște pentru anii 2005, 2006, 2007 după cum urmează: - 9281,40 lei, - 2801,25 lei, - 4194,45 lei, - 2801,25 lei, - 9281, 40 lei, - 9281,40 lei, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume și până la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia nr.1877/01.10.2008 a Curții de APEL PLOIEȘTI, a fost admis recursul declarat de pârâtă împotriva sentinței civile nr.1415/16.05.2008 a Tribunalului Prahova, în contradictoriu cu reclamanții, casată această sentință și trimisă cauza spre rejudecare la tribunal, motivându-se că este necesară efectuarea unei expertize contabile care să determine cuantumul salariului de bază mediu brut pe unitate din luna anterioară în care trebuia efectuată plata.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată la nr.7223/105/05.11.2008.
În cauză s-au administrat proba cu acte.
Prin sentința civilă nr.947 pronunțată la data de 5 mai 2009 Tribunalul Prahova a admis acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâta SC SA B în prezent SC SA B, prin administrator judiciar și a obligat pârâta să plătească fiecărui reclamant prima de Paște și C conform art.168 din CCM la nivel de societate, calculat la nivelul unui salariu mediu brut din luna anterioară celei în care trebuia achitat dreptul, sume ce urmează a fi calculate și actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective, cu ocazia executării silite, respectiv: - Paște 2005-2007 și C 2005-2007; - Paște 2005 și C 2005; - Paște 2005-2006 și C 2005; - Paște 2005; - Paște 2005-2007 și C 2005-2007; - Paște 2005-2007 și C 2005-2007.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că reclamanții au fost salariații pârâtei în perioada 2005-2007 în raport de perioada lucrată de fiecare, ocazie cu care aceștia nu au încasat drepturile salariale reprezentând suplimentări pentru Paște și
Disp.art.168 din Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stipulează că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, menționându-se că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, prevederi ce au fost preluate ulterior și în Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul societății pe anii 2004, 2005, 2006, 2007.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză rezultă că reclamanții au fost salariații pârâtei însă, în perioada 2005-2007 nu au încasat drepturile salariale suplimentare cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, astfel încât pârâta este obligată să achite aceste drepturi reclamanților, mai ales că nu există nicio dovadă la dosar că pârâta ar fi achitat efectiv aceste drepturi sau că le-ar fi inclus în salariul de bază.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta criticând-o ca netemeinică și nelegală.
In cuprinsul motivelor de recurs se arată ca sentința primei instanțe este criticabilă sub aspectul disp.art. 304 pct.8 și 9 dar si art.3041pr.civilă.
Astfel, arată recurenta in luna martie 2003, Consiliul de Administrație al a hotărât o reașezare a salariilor, reașezare ce a presupus, pe de o parte absorbție primelor acordate de Paști și C in salariul de baza și pe de alta o majorare efectivă a salariul de baza după absorbție cu 9,4 %.
Hotărârea Consiliului de administrație )nr.14 din 31 martie 2003) este dublată de o nota privind reașezarea salariilor din cadrul societății și de o adresă către toate sucursalele din țară.
Nu poate fi reținută ideea conform căreia sindicatul semnatar al Contractului colectiv de muncă nu era îndrituit la o asemenea negociere, atât timp cât, acesta era chemat să negocieze potrivit.art.168 alin.1 teza finală din contract, concret valoarea și condițiile de acordare a acestor suplimente cu cel puțin 15 zile anterior evenimentelor pentru care se acordă.
În consecință acordarea unor astfel de suplimente era prevăzută de principiu, urmând ca dreptul să se concretizeze în baza înțelegerilor dintre partenerii sociali.
Ori, mai arată recurentul, este de observat faptul că după anul 2003, niciodată partenerii sociali nu s-au întâlnit în vederea punerii în practică a obligației de a face, astfel cum aceasta era precizată de art.168 alin.1 teza finală din Contractul colectiv de muncă.
Astfel, drepturile salariaților de a beneficia de suplimentările salariale de Paști și C sunt afectate de o condiție, condiția fiind cea prezentată în art.176 alin.6 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură, respectiv art.170 alin.4 din Contractul colectiv de muncă la nivel de Grup de unități. In măsura în care condiția se îndeplinește, respectiv suplimentele de Paști și C se absorb în salariul de bază, însuși dreptul la acestea încetează, ca urmare a efectelor condiției rezolutorii. In consecință, un asemenea drept nu mai poate fi regăsit și în anii următori în favoarea salariaților, indiferent de interpretarea ad literam care s-ar încerca a fi dată în speță, pornind de la disp.art.168 alin.1 și 2.
Se mai arată că instanța de fond a făcut o eronată interpretare a actului deoarece hotărârea Comisiei paritare stabilește cum trebuie interpretat un text existent în contract, nepropunându-se modificarea contractului.
In susținerea recursului s-au depus la dosarul cauzei înscrisuri.
Examinând hotărârea atacată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului precum și a dispozițiilor legale incidente în cauza. Curtea va reține următoarele:
Textul art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de societate, valabil pe perioada în discuție în cauză, încheiat între SC SA și salariați, reprezentanți de, a rămas neschimbat, prin acest articol stabilindu-se că salariații SA vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate.
Faptul că în anul 2003 aceste suplimentări au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat nu poate justifica respingerea acțiunii, câtă vreme prin acțiunea de față s-a solicitat obligarea pârâtei la plata suplimentărilor salariale către reclamanți cuvenite pe o perioadă ulterioară, conform art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă, iar conținutul art.168 alin.1 a rămas același în toată această perioadă, nerenunțându-se la acest articol deși contractul colectiv de muncă a fost modificat prin acte adiționale succesive, lucru care s-ar fi întâmplat, în mod logic, dacă nu se mai intenționa acordarea suplimentărilor salariale respective pe anii următori anului 2003.
Primele de C și de Paște pe anii în discuție nu au fost incluse nici în salariul de bază al intimaților-reclamanți, pe anii respectivi, nefăcându-se o asemenea dovadă de către recurenta-pârâtă, căreia, în calitate de angajator, îi revenea sarcina probei, conform art.287 Codul muncii și, în plus, dacă așa ar fi stat lucrurile, ceea ce în speță nu s-a dovedit, este evident că în contractele colective de muncă valabile pe anii respectivi s-ar fi menționat expres că pentru acești ani, suplimentările de la alin.1 al art.168 privind primele de Paște și de C, vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, lucru ce nu s-a întâmplat.
În raport de cele mai sus arătate, Nota comisiei paritare a SC SA, formată din reprezentanți ai societății și ai, prin care s-au adus precizări asupra interpretării art.168 alin.1 și 2 din contractul colectiv de muncă înregistrat la - municipiul B sub nr.9002/31.10.2003, așa cum a fost modificat prin actele adiționale încheiate în perioada 2004-2005, de care se prevalează recurenta, nu poate constitui un argument pentru respingerea acțiunii, câtă vreme recurenta nu a dovedit că primele de C și de Paște, prevăzute de art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă, ar fi fost acordate reclamanților prin includerea acestor prime în salariul lor de bază pe perioada în discuție în cauză.
Recurenta invocă punctul II al Notei .ă de comisia paritară, însă la punctul I alin.1 din aceeași notă se menționează că interpretarea art.168 alin.1 și 2 din contract, conform voinței părților la semnarea acestuia, este după cum urmează: "începând cu anul 2003, până la data la care părțile convin în mod expres altfel, suplimentările salariale menționate la alin.1 al art.168 (denumite și "prime") vor fi incluse în salariul lunar de bază al angajaților și vor fi acordate angajaților sub această formă".
De asemenea, prin adresa înregistrată sub nr.4209/6.11.2007 Comisiei paritare a societății-recurente către toate structurile teritoriale ale societății, s-a comunicat acestora că părțile semnatare confirmă faptul că, în redactarea art.168 alin.1 și 2, la momentul negocierilor colective voința comună a părților a fost aceea ca începând cu anul 2003 primele de Paște și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat SC SA.
Or, așa cum s-a arătat mai sus, în cauză nu s-a făcut dovada includerii primelor respective în salariul de bază al reclamanților și pe anii în discuție în cauză.
În acest context, nici dispozițiile art.176 alin.6 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură invocate de recurentă, nu pot conduce la concluzia netemeiniciei acțiunii reclamanților și respingerii acesteia.
Pentru considerentele mai sus arătate, Curtea privește recursul ca nefondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va respinge ca atare, sentința atacată fiind legală și temeinică, decurgând dintr-o corectă interpretare a probelor administrate și aplicare a dispozițiilor legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC " " SA B, cu sediul în B, str.ral, nr.11 bis, sector 1, prin administrator judiciar, cu domiciliul ales în B,-,.3,.7, sector 1 - la Societatea civilă profesională de avocați și asociații, împotriva sentinței civile nr.947 din 5 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, toți cu domiciliul ales la, Câmpina,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Cristina Mihaela
- - - - ---
Grefier
-
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.5 ex./17.11.09
/
f- Trib.
Președinte:Lucian CrăciunoiuJudecători:Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Cristina Mihaela
