Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 2142/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 2142
Ședința publică din data de 11 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Lucian Crăciunoiu
JUDECĂTORI: Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Cristina Mihaela
- - -
Grefier - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanții, domiciliată în com. sat M, jud.D, cod -, domiciliat în P,-,.55,.A,.3,.15, jud.P, cod -, domiciliată în, sat Popești, nr.525, județul P, cod -, domiciliat în com. sat, nr.276, jud.P, cod -, domiciliat în, sat Popești, nr.525, jud.P, cod - și, domiciliat în P,-,.6 D,.B,.21, jud.P, cod -, împotriva sentinței civile nr.999 din 8 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru intimata-pârâtă SC SA avocat - din Baroul Prahova, lipsind recurenții-reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru.
Avocat -, pentru intimata-pârâtă SC SA, depune la dosar raport de expertiză contabilă extrajudiciară și declară că alte cereri nu mai are de formulat și solicită acordarea cuvântului în fond.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația intimatei-pârâte că alte cereri nu mai are de formulat, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Având cuvântul în fond pentru intimata-pârâtă SC SA, avocat - solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate, potrivit motivelor detaliate pe larg în concluziile scrise pe care le depune la dosar. Urmează ca cheltuielile de judecată să fie solicitate pe cale separată. Depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrata sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată aceasta la plata sumei nete de 3000 lei pentru fiecare reprezentând c/valoarea primei de aprovizionare toamnă-iarnă 2004-2007, drepturi salariale actualizate potrivit indicelui de inflație de la data scadenței până la data plății efective, precum și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că sunt salariații pârâtei, însă în perioada 2004-2007 aceasta din urma, deși și-a asumat obligația de a le achita pentru aprovizionarea toamnă - iarnă câte o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă, pârâta nu a respectat aceasta obligație, cu toate că executarea CCM este obligatorie pentru părți.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamanților, a prescripției dreptului la acțiune, în condițiile în care reclamanții nu sunt creditorii raportului juridic privind drepturile solicitate atât timp cât s-a stabilit acordarea acestor drepturi în funcție de negocierile dintre patronat și sindicat și că, în speță, dreptul la acțiune este prescris în baza art.283 lit.e muncii, fiind prescris termenului de prescripție de 6 luni, solicitând pe fond respingerea acțiunii, motivându-se că drepturile solicitate au fost incluse începând cu anul 1997 în salariul de bază.
La data de 05.12.2008 reclamanții și-au precizat câtimea obiectului cererii, solicitând drepturile salariale suplimentare cu titlu de aprovizionare toamnă-iarnă și pe anii 2005-2007, menționând expres sumele solicitate.
În ședința publică din 16.01.2009, instanța a pus în discuția părților, excepțiile invocate.
În cauză s-a administrat proba cu acte și expertiză salarizare-normare.
La data de 08.05.2009, reclamanții au depus la dosar o precizare la acțiunea inițială, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei nete de 1376 lei.
Prin sentința civilă nr.999 pronunțată la data de 8 mai 2009, Tribunalul Prahovaa respins excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților invocate de pârâtă prin întâmpinare.
A fost respinsă acțiunea precizată formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâta SC SA B, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, instanța de fond a reținut că există identitate între persoana reclamanților și titularii dreptului dedus judecații, in condițiile în care reclamanții, în calitate de salariați ai pârâtei, au dreptul să solicite în instanța și deci, calitate procesuală activă, pârâtei, să le achite toate drepturile salariale ce derivă din raporturile de muncă care au existat între părți.
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă, a constatat că în speță sunt aplicabile disp.art.283 al.1 lit.c muncii în baza cărora prezenta acțiune este supusă termenului de prescripție de 3 ani, care a început să curgă de la data scadenței drepturilor solicitate, respectiv octombrie 2005, cu atât mai mult cu cât prezenta acțiune vizează un conflict de muncă.
Pe fondul cauzei a reținut că, în conformitate cu cărțile de muncă existente la dosar, reclamanții sunt salariații pârâtei, în această calitate fiind îndreptățiți la o suplimentare salarială sub forma unui adaos în sumă fixă pentru aprovizionarea pentru toamnă - iarnă în cuantum minim de un salariu minim pe ramură pentru perioada 2005-2007.
Potrivit art.176 din CCM 2005-2007 în luna octombrie (pentru aprovizionarea toamna - iarna) salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în suma fixa, urmând ca în CCM încheiate la nivele inferioare să se stabilească condițiile și criteriile de acordare.
Prin același articol se mai prevede că negocierile cu organizațiile sindicale pentru stabilirea valorii concrete ce se acorda, vor începe cu minim 15 zile înainte de evenimentul pentru care se acordă aceste adaosuri, adaosuri care se acordă în condițiile în care, prin CCM încheiate la nivel de agent economic nu s-a convenit introducerea lor în salariul de baza.
Din interpretarea acestui articol prima instanță a reținut că adaosurile pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă se acordă în baza CCM la nivel de ramură, însă condițiile și criteriile de acordare se stabilesc în CCM încheiate la nivele inferioare, în urma negocierilor ce trebuie să înceapă cu minim 15 zile înaintea evenimentului in scopul stabilirii valorii concrete.
Prima instanță a mai reținut că, atâta timp cât din probele administrate nu rezultă dacă s-au încheiat sau nu CCM la nivele inferioare, în care să se prevadă condițiile și criteriile de acordare, dacă s-a solicitat sau nu valoarea concretă ce se acordă pe bază de negocieri, pretenția reclamanților de a li se acorda asemenea adaosuri este neîntemeiata.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, și, cu motivarea că drepturile pretinse nu le-au fost acordate, singurele majorări salariale fiind cele acordate în temeiul HG nr.466/2007 și HG nr.208/2008.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate, precum și sub toate aspectele, potrivit art.3041pr.civ. Curtea constată că recursul declarat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, Curtea reține că potrivit art.176 alin.1 și 2 din CCM la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze, precum și art.168 alin.1, 2 din CCM la nivel de unitate pe anul 1997 reprezentanții părților contractante au convenit ca anual, cu ocazia unor evenimente - Paști, Ziua, C, precum și în luna octombrie, pentru aprovizionarea de toamnă, salariații să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale al căror cuantum minim să fie de un salariu minim pe SA, iar în conformitate cu art.168 alin.3 din același contract, începând cu 1 iunie 1997 suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă să fie introdusă în salariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la contract.
Așadar voința părților contractante a fost aceea ca, de regulă, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă să fie inclusă în salariul de bază, stipulându-se expres despre aceasta în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar prin excepție, plata să se facă separat, în luna octombrie a fiecărui an, dacă venitul respectiv nu a fost inclus în salariul de bază.
Intimata pârâtă a susținut și a dovedit cu înscrisurile depuse la dosar că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale angajaților, astfel cum se va arăta în continuare:
Prin adresa nr.2328/8.10.1997 emisă și semnată de SNP SA pe de o parte și pe de alta, s-a prevăzut că valoarea brută a suplimentării salariale este de 441.000 lei/persoană. Apoi, pentru anul 1998, art.168 alin.2 prevede expres că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost efectiv inclusă în salariul de bază, conform telexului nr.2412/1998.
Acest înscris emis și semnat de asemenea de SNP SA pe de o parte și pe de alta, stabilește ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariu sub forma unei cote procentuale începând cu data de 1 martie 1998, astfel: salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei-7% și salarii peste 2.000.000 lei-5%, salariile brute de bază fiind astfel majorate de la această dată, și constituind baza la care au fost calculate și acordate creșteri salariale rezultate din indexările periodice stabilite prin hotărâri ale Guvernului României (nr.860/1996, nr.466/1997, nr.208/1998).
Și în continuare, în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002 dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceiași termeni de mai sus, iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu sumele sau cotele procentuale arătate expres în cele două adrese semnate și însușite de părțile contractante, așa cum au fost analizate în cele ce preced.
Prin urmare, Curtea reține că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.
Față de aceste considerente, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. Curtea va respinge recursul declarat de reclamanți ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, domiciliată în com. sat M, jud.D, cod -, domiciliat în P,-,.55,.A,.3,.15, jud.P, cod -, domiciliată în, sat Popești, nr.525, județul P, cod -, domiciliat în com. sat, nr.276, jud.P, cod -, domiciliat în, sat Popești, nr.525, jud.P, cod - și, domiciliat în P,-,.6 D,.B,.21, jud.P, cod -, împotriva sentinței civile nr.999 din 8 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Cristina Mihaela
- - - - ---
Grefier,
-
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.9 ex./24.11.2009
/
f- Trib.
-
Președinte:Lucian CrăciunoiuJudecători:Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Cristina Mihaela
