Drepturi salariale (banesti). Decizia 2153/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR. 3866,-
DECIZIA NR. 2153
Ședința publică din data de 11 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
- -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.1131 pronunțată la data de 14 mai 2009 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații și, ambele domiciliate în B, B-dul. - -, nr.8, județul B, intervenienții în interes propriu, cu domiciliul ales în B,-, județul B; Magistrații din cadrul Tribunalului Buzău, Judecătoriei Buzău ( G, prin moștenitor, I, -, prin moștenitor, -, -, ), ai Judecătoriei Râmnicu Sărat (, -, ); Judecătoriei P (, ), și ai Judecătoriei Pogoanele (, G, I, ), cu domiciliul ales la sediul Judecătoriei Buzău, din Mun. B, B-dul. - -, nr.8, județul B și reprezentați de, în contradictoriu cu intimații: Tribunalul Buzău, cu sediul în B, B-dul. - -, nr.8; Curtea de APEL PLOIEȘTI,cu sediul în P,-, județul P; Direcția Generală a Finanțelor Publice B, cu sediul în B, B-dul. -, nr.209, județul B; Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B, sector 5,-; Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B, sector 5, nr.1-3.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 4 noiembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea pentru astăzi, dând următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.997/114/18.03.2008 pe rolul Tribunalului Buzău, reclamantele și au solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Buzău, Curtea de APEL PLOIEȘTI, Ministerul Finanțelor Publice - B prin Direcția Generală a Finanțelor Publice, onsiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Statul R reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor, ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați pârâții la plata diferențelor de salarii în cuantum actualizat de la data plății efective, diferențe calculate pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică și a coeficienților de multiplicare prevăzuți de lege, corectate periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de lege, pentru determinarea și corecția valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică.
În motivarea cererii, reclamantele au arătat că ctele normative care reglementează salarizarea magistraților judecători și procurori mențin aceste drepturi salariale în continuare, că otrivit p. art.2 din Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică "dispozițiile prezentei legi se aplică persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică, precum și persoanelor angajate pe bază de contract individual de muncă în sectorul bugetar".
In conformitate cu prevederile art.1 alin.1 din OG nr.134/1999 "începând cu luna septembrie 1999, valoarea coeficientului de ierarhizare a salariilor de bază ale personalului din organele autorității judecătorești, reglementată de Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, cu modificările și completările ulterioare, este egală cu valoarea de referință sectorială prevăzută de Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare, pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, precum și pentru administrația publică centrală și locală. Această valoare se corectează periodic, în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de prevederile legale pentru sectorul bugetar.
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.177/2002 stabilește salarizarea și alte drepturi ale magistraților. Conform art.2 alin.1 "indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, din cadrul autorităților legislativă și executivă.
Această valoare, actualizată periodic potrivit dispozițiilor legale, se aplică de drept și magistraților, în temeiul prezentei ordonanțe de urgență".
Prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, intrată în vigoare de la 1 aprilie 2006, se prevede că indemnizația de salarizare se stabilește "pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanță" (art.3 alin.1).
Legislația privind salarizarea magistraților și a personalului din instanțele judecătorești și parchete respectă principiul echilibrului puterilor legislative, executive și judecătorești în cadrul democrației constituționale, dar OUG nr.27/2006 contravine Constituției României, Convenției Drepturilor Omului, care interzice discriminarea și legilor în domeniu privind salarizarea magistraților, fiind discriminatorie.
Conform art.3 alin.4 din Constituția României, în anul 2006 se prevede că "Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale".
Ordonanța nr.27/2006 încalcă acest principiu, stabilind o valoare de referință sectorială mai mică decât cea prevăzută de lege și care trebuia aplicată la data intrării acesteia în vigoare și diferită față de valoarea de referință stabilită pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, aparținând puterii legislative și executive.
Același lucru este prevăzut și în art.3 alin.1 din OG nr.8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, în care se stabilește valoarea de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare la suma de 280,64 lei, deși la data intrării în vigoare a ordonanței de mai sus valoarea de referință sectorială era de 365 lei, conform OG10/2007.
Prevederile legislative din Ordonanțele nr.27/2006 și nr.8/2007 sunt în contradicție și cu prevederile art.74 din Legea nr.303/2004, lege organică, în vigoare la data apariției ordonanțelor. Potrivit acestui act normativ, "drepturile salariale ale magistraților nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege".
Stabilirea prin ordonanțe ale Guvernului, care reglementează salarizarea organelor puterii judecătorești, a altor valori de referință sectorială decât cele prevăzute pentru funcțiile de demnitate publică, în afara cazurilor expres prevăzute prin Legea nr.303/2004, contravine prevederilor acestui act normativ și spiritului de echilibru al puterilor statului.
Drepturile cu privire la salarizare, recunoscute de lege la un anumit timp, nu pot fi diminuate unilateral, nici chiar în cadrul unor negocieri sau cu acordul ambelor părți, încălcându-se principiile Codului Muncii cu privire la teoria dreptului câștigat.
Drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrare.
Ordonanțele nr.27/2006 și nr.8/2007 încalcă principiul ierarhiei actelor normative prevăzute în Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative și Constituția României privind categoriile de acte normative și normele de competență pentru adoptarea acestora, principiul aplicării valorii de referință sectorială egal pentru funcțiile de demnitate publică, alese si numite. din organele puterii legislative, executive și judecătorești fiind stabilite prin legile enumerate mai sus.
Acordarea unor valori de referință sectorială diferite în salarizarea puterilor statului contravine atât Constituției, Codului Muncii, cât și spiritului OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Actele normative care au corectat valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, din cadrul autorităților legislativă, executivă și judecătorească pentru perioada respectivă sunt nr.OUG123/2003, OG9/2005, nr.OG3/2006 și nr.OG10/2007.
Acțiunea este fundamentată și pe dispozițiile nr.OUG134/1999, art.1 alin.l, care arată în esență că magistraților li se aplică de drept valoarea de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică alese sau numite și că această valoare trebuie corectată periodic în raport cu dispozițiile legale aplicabile sectorului bugetar.
Ministerul Justiției a formulat întâmpinare, solicitând respingerea ca nefondată a cererii de chemare în judecată, arătând că într-adevăr, în temeiul art.2 din OUG nr.177/2002, indemnizațiile magistraților au fost stabilite pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă, însă, prin Legea nr.347 din 10 iulie 2003, prin care a fost aprobată OUG nr.177/2002, articolul 2 fost modificat, urmând să aibă următorul conținut " pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută în anexa la prezenta ordonanță de urgență."
Începând cu intrarea în vigoare a Legii nr.347/2003, care a modificat art.2 din OUG nr.177/2002 nu există temei legal pentru ca indemnizațiile personalului din cadrul autorității judecătorești să fie stabilite pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislative și executive, indemnizațiile acestora fiind stabilite expres și exclusiv prin OUG nr.177/2002, OG nr.23/2005 și OUG nr.27/2006.
Magistrații și personalul auxiliar de specialitate, salarizat potrivit anexei 2 la Legea nr.50/1996 au beneficiat de majorarea valorii de referință sectorială prevăzute de OG nr.23/2005.
De altfel, începând cu 1 ianuarie 2003 persoanele care ocupă funcții de demnitate publică alese și numite în cadrul autorităților legislative și executive beneficiază de o indemnizație fixă, art.5 din Legea nr.154/1998 fiind abrogat prin art.15 din OUG nr.24/2000.
Astfel, conform OG nr.9/2005, OG nr.3/2006 și OG nr. 10/2007 persoanele care ocupă funcții de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislative beneficiază de indemnizații fixe și nu în baza unei valori de referință sectorială.
La momentul intrării în vigoare a Legii nr.303/2004, drepturile salariale ale judecătorilor, procurorilor și celorlalte categorii de personal prevăzute de acest act normativ erau stabilite prin OUG nr.177/2002 aprobată prin Legea nr.347/2003. Prin urmare, dispozițiile art.73, actual art.74 din Legea nr.303/2004 au avut în vedere drepturile salariale reglementate de dispozițiile legale în vigoare la acel moment, drepturi salariale care, potrivit legii "nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege". Or, prin legea specială prin care au fost stabilite ulterior drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor, respectiv OUG nr.27/2006, aprobată prin Legea nr.45/2007, nu au fost diminuate drepturile în discuție, acestea fiind majorate față de cuantumul prevăzut în reglementarea anterioară.
Astfel, prin acest act normativ, drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor, personalului asimilat acestora, judecătorilor din cadrul înaltei Curți de Casație și Justiție, magistraților asistenți, și asistenților judiciari au fost majorate cu un procent de 40% față de cele prevăzute în OUG nr.177/2002, prin mărirea coeficienților de ierarhizare prevăzuți pe grad de instanță, în raport de funcția deținută și prin instituirea dreptului la spor de vechime în muncă și primă de concediu.
Legea nr.303/2004 nu conține nici o dispoziție care să prevadă că drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor trebuie să fie egale cu cele ale persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă, iar pe de altă parte, dispozițiile din Legea nr.154/1998, OUG nr.177/2002 și din alte acte normative care se refereau la acest aspect au fost abrogate expres.
Dacă Legea nr.303/2004 prevede că drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor se stabilesc prin lege, pretențiile reclamantelor de a fi salarizate conform unor acte normative care nu li se adresează sunt în mod vădit neîntemeiate.
Totodată, actele normative care stabilesc drepturile salariale ale judecătorilor, procurorilor și a celuilalt personal prevăzut de acestea, în sens contrar celor susținute de reclamante, au fost emise cu respectarea dispozițiilor Constituției, ale Legii nr.24/2000 și a Normelor metodologice date în aplicarea acesteia.
Astfel, potrivit art.115 din Constituția României, Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora.
Totodată, principiul echilibrului celor trei puteri în stat prevăzut de Constituție nu presupune reglementarea drepturilor salariale în mod egal, în Constituție neexistând principiul aplicării aceleiași valori de referință sectorială. De altfel, Legea nr.154/1998 cât și celelalte acte normative care au reglementat ulterior drepturile salariale ale persoanelor care ocupă funcții publice alese și numite în cadrul autorităților legislative și executive, invocate de reclamante ca temei al susținerii pretențiilor formulate, nu prevăd pentru aceștia și alte drepturi salariale în afară de indemnizația stabilită în cuantum fix.
Potrivit OUG nr.27/2006, judecătorii și procurorii beneficiază de premii, spor de vechime în muncă, de majorarea indemnizației în raport cu vechimea în funcțiile prevăzute de art.3,de primă de vacanță, și alte drepturi salariale urmare cărora cuantumul total al veniturilor calculate cu coeficientul de multiplicare prevăzut pentru instanța cea mai mare în grad depășește indemnizația prevăzută pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă.
Direcția Generala a Finanțelor Publice Baf ormulat întâmpinare prin care a invocat lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Economiei si Finanțelor in cauza dedusa judecații, arătând că magistrații sunt in coordonarea directa a Ministerului Justiției, acesta fiind de fapt ordonator principal de credite iar Ministerul Economiei si Finanțelor Publice nu poate fi obligat la plata drepturilor salariale ale angajaților altor instituții publice.
Sarcina Ministerului Economiei si Finanțelor este de a întocmi, pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite si a bugetului propriu, proiectele legilor bugetare si proiectele bugetelor, pe care le depune la Guvern.
Acesta nu are calitatea si nici posibilitatea de a vira sumele de bani necesare plății unor drepturi bănești născute din raporturi de munca între angajatori și salariații acestora.
La data de 07.04.2008 au formulat cerere de intervenție în interes propriu magistrații din cadrul Tribunalului Buzău, Judecătoriei Buzău, Judecătoriei Râmnicu Sărat, Judecătoriei P și Judecătoriei Pogoanele, conform tabelelor de la paginile 24-29 din dosarul Tribunalului Buzău.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a formulat întâmpinare, invocând excepția lipsei calității sale procesuale pasive, deoarece nu poate fi chemat în instanță în calitate de pârât, conform art.16-20 din nr.OG137/2000 republicată fiind instituția abilitată și investită prin lege să aplice dispozițiile legislației în materie de nediscriminare pe teritoriul României, să constate și sancționeze contravențiile prevăzute de nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu toate completările și modificările ulterioare, având competența materială de a se pronunța cu privire la săvârșirea tuturor faptelor de discriminare prin orice metodă și în orice domeniu de activitate.
În conformitate cu prevederile art.27 din nr.OG137/2000 republicată, posibila victimă a discriminării poate introduce acțiune direct în instanță, prin care să solicite despăgubiri și restabilirea situației anterioare, fiind obligat să probeze, în egală măsură cu cel acuzat, existența sau nu a discriminării (principiul inversării sarcinii probei). In această situație, judecarea cauzei are loc cu citarea obligatorie a Consiliului, în sensul stabilirii caracterului discriminatoriu al faptei.
Consiliul nu poate fi citat în calitate de pârât (acestuia lipsindu-i calitatea procesuală pasivă în astfel de cauze), ci în calitate de expert în domeniul nediscriminării, pentru a-și prezenta poziția cu privire la o posibilă încălcare a legislației în materie de nediscriminare.
La data de 15.04.2008 numitele și, magistrați pensionari, au formulat cerere de intervenție în interes propriu.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare la cererile de intervenție, reluând susținerile din întâmpinarea depusă la dosar la data de 02.04.2008.
Prin încheierea de ședință din data de 26 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, față de cererile de abținere formulate de către toți magistrații din cadrul Tribunalului Buzău care au calitate de părți în dosarul nr-, a fost scoasă cauza de pe rol și înaintat dosarul către Curtea de APEL PLOIEȘTI pentru soluționarea cererilor de abținere.
Pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI dosarul a fost înregistrat sub nr-, iar prin încheierea de ședință din data de 10 iunie 2008 fost admisă cererea de abținere formulată de judecătorii din cadrul Tribunalului Buzău și a fost trimisă cauza la o instanță egală în grad, respectiv la Tribunalul Dâmbovița, pe rolul căruia cauza a fost înregistrată sub nr-.
Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare solicitând să se constate lipsa calității procesuale pasive, motivat de faptul că acesta nu se poate confunda cu bugetul de stat, rolul său fiind de a răspunde de elaborarea proiectului de buget.
Prin încheierea de ședință din data de 30.10.2008 Tribunalul Dâmbovițaa scos de pe rol cauza și a trimis-o spre justă soluționare Curții de APEL PLOIEȘTI.
Tribunalul Dâmbovițaa pronunțat această încheierea având în vedere dispozițiile art.I din OUG nr.75/11.06.2008 care prevăd că "cererile având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, formulate de personalul salarizat potrivit Ordonanței de Urgenta a Guvernului nr.27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.45/2007, cu modificările și completările ulterioare, precum si potrivit Ordonanței Guvernului nr.8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, aprobata cu modificări prin Legea nr.247/2007, cu modificările ulterioare, sunt soluționate, in prima instanța, de curțile de apel, precum și art.II alin.2 din ordonanța la care s-a făcut referire, în conformitate cu care cauzele indicate "aflate in curs de judecata în fond la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgenta vor fi trimise de îndată spre soluționare curților de apel, prin încheiere care nu este supusă nici unei căi de atac".
Pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI cauza a fost înregistrată sub nr-.
Curtea de APEL PLOIEȘTIa formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.10.2004 - 01.10.2005.
A mai arătat că potrivit art.3 din Decretul nr.167/1958 termenul de prescripție este de 3 ani de la nașterii dreptului la acțiune în situația în care este vorba de plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri.
Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătându-se că potrivit art.2 alin.5 din nr.OG3/2006 persoanele care ocupă funcții de demnitate publică alese și numite nu beneficiază de premii, de sporul de vechime în muncă și nici de alte sporuri și că spre deosebire de aceștia, conform nr.OG27/2006, judecătorii și procurorii beneficiază de premii, spor de vechime în muncă, primă de vacanță, potrivit cu care cuantumul total al veniturilor calculate depășește indemnizația pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică.
Direcția Națională a Finanțelor Publice a județului Baf ormulat întâmpinare prin care a învederat lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice.
Prin sentința civilă nr.109 din data de 13.03.2009, Curtea de APEL PLOIEȘTIa admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, reținând că urmare a declarării neconstituționalității dispozițiilor art.I și II din OUG nr.75/2008, competența de soluționare în primă instanță a conflictelor de muncă a revenit tribunalelor.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr.3866,-, iar părțile nu au mai depus nici un înscris și nu au formulat nici un punct de vedere.
După administrarea probatoriilor, Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr.1131 pronunțată la data de 14 mai 2009, admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice.
A admis în parte acțiunea și cererile de intervenție formulate de petiționarele și, intervenienții în interes propriu, magistrații din cadrul Tribunalului Buzău, Judecătoriei Buzău: G, prin moștenitor, I, -, prin moștenitor, -, -, ), Judecătoriei Râmnicu Sărat (, -, ); Judecătoriei P (, ) șiJudecătoriei Pogoanele(,., G, I, ), în contradictoriu cu intimații: Tribunalul Buzău,Curtea de APEL PLOIEȘTI, Direcția Generală a Finanțelor Publice,Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Finanțelor Publice,Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice,Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B și au fost obligați intimații la plata drepturilor salariale solicitate pentru perioada 18.03.2005 - 01.04.2006, reprezentând diferențe salariale, ca urmare a corecției aduse valorii de referință sectorială până la adoptarea OUG nr.27/2006, privind salarizarea magistraților.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, tribunalul a reținut ca întemeiată această excepție și a admis-o constatând că Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă în această cauză, neavând raporturi juridice de muncă directe cu petiționarii și nefiind ordonator principal de credite, sarcină ce aparține Ministerului Justiției și Libertăților. Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile Guvernului României privind sistemul bugetar prin legea bugetului anual, în conformitate cu art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, precum și cu privire la rectificarea bugetară, aprobarea contului general de execuția, pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite.
Tribunalul a admis și excepția prescripției dreptului la acțiune ridicată prin întâmpinare de către Curtea de APEL PLOIEȘTI pentru perioada 01.10.2004 - 18.03.2005, având în vedere că cererea de chemare în judecată a petenților a fost înregistrată la data de 18.03.2008.
În consecință, prestațiile succesive referitoare la drepturile bănești solicitate de petenți și intervenienți, raportate la valoarea de referință sectorială aferente funcțiilor de demnitate publică au fost analizate și în raport de împlinirea termenului de prescripție de 3 ani, calculat de la data introducerii acțiunii - 18.03.2008 și până la 18.03.2005, constatând că pretențiile solicitate pentru anul 2004 sunt prescrise.
Pentru această perioadă, salarizarea magistraților și a personalului din instanțele judecătorești s-a realizat conform dispozițiilor cuprinse în Legea nr.50/1996 cu privire la salarizarea magistraților și a personalului din instanțele judecătorești și parchete, precum și în raport de disp. art.2 și următoarele din Legea nr.154/1998 privind sistemul de salarizare în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, și care se aplică și persoanelor ce ocupă funcții asimilate cu cele de demnitate publică, prevăzute în anexele la lege.
Potrivit art.9 din Legea nr.154/1998, s-a stabilit valoarea de referință universală și evoluția acesteia în raport cu creșterea prețurilor de consum, cu indicatorii de prioritate intrasectorială și cu valorile de referință sectoriale, ținând seama de prioritățile rezultate din obiectivele, programele ordonatorilor principali de credite și din evoluția salariilor din alte sectoare de activitate decât cele bugetare.
Valoarea coeficientului de ierarhizare a salariilor de bază ale personalului din organele autorității judecătorești prevăzută în Legea nr.50/1996 și în Legea nr.154/1998 s-a corectat periodic, în raport de evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de lege pentru sectorul bugetar, prin OG nr.83/2000, OUG nr.2/2000 și OUG nr.177/2002.
Potrivit art.2 alin.2 din OUG nr.177/2002 indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, din cadrul autorităților legislativă și executivă, actualizată periodic și care se aplică de drept și magistraților.
Apoi, prin OUG nr.27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, intrată în vigoare la 01.04.2006, se prevede că indemnizația de salarizare se stabilește pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanță (art.3 alin.1).
Conform anexei I la OUG nr.27/2006, valoarea de referință sectorială a fost de 257 lei.
Prin urmare, de la 01.04.2006 și până în prezent, valoarea sectorială de referință pentru magistrați a beneficiat de legi speciale, ne mai aplicându-se alte dispoziții legale aplicabile funcțiilor de demnitate publică.
În consecință, acțiunea petenților și intervenienților s-a constatat admisibilă în parte, pentru perioada 18.03.2005 - 01.04.2006 prin aplicarea valorii de referință sectorială prevăzute de OUG nr.177/2002 pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, din cadrul autorităților legislativă și executivă și care se aplică de drept și magistraților, în temeiul acestei ordonanțe de urgență (art.2 alin.1).
Situația se schimbă începând cu 01.04.2006, prin adoptarea OUG nr.27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, care stabilește valoarea de referință sectorială și coeficienții de multiplicare prevăzuți în anexă, specifice puterii judecătorești.
Conform anexei 1 la OUG nr.27/2006 valoarea de referință sectorială a fost de 257 lei, în consecință, de la data de 01.04.2006 și până în prezent, valoarea sectorială și coeficienții de multiplicare a salariilor magistraților s-a făcut, potrivit acestor acte normative specifice autorității judecătorești stabilite de legiuitor, nemaiavând incidență dispozițiile similare aplicabile funcțiilor de demnitate publică.
S-a reținut neîntemeiată susținerea petenților în sensul aplicării dispozițiilor OG nr.3/2006 de stabilire a valorii de referință sectorială de 312,3 lei pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, tocmai pe motivul că prin OG nr.27/2006 s-a stabilit, expres, o altă valoare sectorială de 257 lei pentru judecători și personalul din sistemul judiciar.
Așa fiind, tribunalul a constatat neîntemeiate pretențiile petenților și intervenienților la stabilirea altei valori de referință sectorială similară funcțiilor de demnitate publică, după data de 01.04.2006 și până în prezent, întrucât prin lege specială s-a instituit o altă valoare de referință sectorială pentru magistrați prin OUG nr.27/2006, potrivit voinței puterii legislative, prin aceasta neîncălcându-se principiul discriminării între puterile statului.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, cu motivarea că prima instanță a depășit atribuțiile puterii judecătorești prin pronunțarea unei hotărâri care acordă drepturi salariale peste cele prevăzute expres de lege.
De asemenea, hotărârea este lipsită de temei legal, OUG nr.177/2002 fiind modificată prin Legea nr.347/2003 și prin OG nr.23/2005, aprobată prin Legea nr.100/2005.
Direcția Națională a Finanțelor Publice a județului Baf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate, precum și sub toate aspectele, potrivit art.3041pr.civ. Curtea constată că recursul declarat este fondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, Curtea reține că, potrivit art.2 din OUG nr.177/2002, indemnizațiile magistraților au fost stabilite pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă, însă, prin Legea nr.347 din 10 iulie 2003, prin care a fost aprobată OUG nr.177/2002, articolul 2 fost modificat, urmând să aibă următorul conținut " pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută în anexa la prezenta ordonanță de urgență."
Începând cu intrarea în vigoare a Legii nr.347/2003, care a modificat art.2 din OUG nr.177/2002 nu există temei legal pentru ca indemnizațiile personalului din cadrul autorității judecătorești să fie stabilite pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislative și executive, indemnizațiile acestora fiind stabilite expres și exclusiv prin OUG nr.177/2002, OG nr.23/2005 și OUG nr.27/2006.
Magistrații și personalul auxiliar de specialitate, salarizat potrivit anexei 2 la Legea nr.50/1996 au beneficiat de majorarea valorii de referință sectorială prevăzute de OG nr.23/2005.
La rândul său, OG nr.23/2005 a fost aprobată cu modificări prin Legea nr.100/2005, care prevede la punctul 1 al articolului unic căValoarea de referință sectorială prevăzută în anexele nr.2, 4, 5 și 6 la Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se majorează, începând cu data de 1 octombrie 2005, cu 8% față de nivelul din luna decembrie 2004, de la 2.380.593 lei la 2.571.040 lei.
La momentul intrării în vigoare a Legii nr.303/2004, drepturile salariale ale judecătorilor, procurorilor și celorlalte categorii de personal prevăzute de acest act normativ erau stabilite prin OUG nr.177/2002 aprobată prin Legea nr.347/2003. Prin urmare, dispozițiile art.73, actual art.74 din Legea nr.303/2004 au avut în vedere drepturile salariale reglementate de dispozițiile legale în vigoare la acel moment, drepturi salariale care, potrivit legii "nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege". Or, prin legea specială prin care au fost stabilite ulterior drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor, respectiv OUG nr.27/2006, aprobată prin Legea nr.45/2007, nu au fost diminuate drepturile în discuție, acestea fiind majorate față de cuantumul prevăzut în reglementarea anterioară.
Astfel, prin acest act normativ, drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor, personalului asimilat acestora, judecătorilor din cadrul înaltei Curți de Casație și Justiție, magistraților asistenți, și asistenților judiciari au fost majorate cu un procent de 40% față de cele prevăzute în OUG nr.177/2002, prin mărirea coeficienților de ierarhizare prevăzuți pe grad de instanță, în raport de funcția deținută și prin instituirea dreptului la spor de vechime în muncă și primă de concediu.
Legea nr.303/2004 nu conține nici o dispoziție care să prevadă că drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor trebuie să fie egale cu cele ale persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă, iar pe de altă parte, dispozițiile din Legea nr.154/1998, OUG nr.177/2002 și din alte acte normative care se refereau la acest aspect au fost abrogate expres.
Dacă Legea nr.303/2004 prevede că drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor se stabilesc prin lege, pretențiile reclamantelor de a fi salarizate conform unor acte normative care nu li se adresează sunt în mod vădit neîntemeiate.
Totodată, actele normative care stabilesc drepturile salariale ale judecătorilor, procurorilor și a celuilalt personal prevăzut de acestea, în sens contrar celor susținute de reclamante, au fost emise cu respectarea dispozițiilor Constituției, ale Legii nr.24/2000 și a Normelor metodologice date în aplicarea acesteia.
Astfel, potrivit art.115 din Constituția României, Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora.
Totodată, principiul echilibrului celor trei puteri în stat prevăzut de Constituție nu presupune reglementarea drepturilor salariale în mod egal, în Constituție neexistând principiul aplicării aceleiași valori de referință sectorială. De altfel, Legea nr.154/1998 cât și celelalte acte normative care au reglementat ulterior drepturile salariale ale persoanelor care ocupă funcții publice alese și numite în cadrul autorităților legislative și executive, invocate de reclamante ca temei al susținerii pretențiilor formulate, nu prevăd pentru aceștia și alte drepturi salariale în afară de indemnizația stabilită în cuantum fix.
Potrivit OUG nr.27/2006, judecătorii și procurorii beneficiază de premii, spor de vechime în muncă, de majorarea indemnizației în raport cu vechimea în funcțiile prevăzute de art.3,de primă de vacanță, și alte drepturi salariale urmare cărora cuantumul total al veniturilor calculate cu coeficientul de multiplicare prevăzut pentru instanța cea mai mare în grad depășește indemnizația prevăzută pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă.
Față de aceste considerente, Curtea constată că recursul declarat este fondat, astfel că, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, îl va admite și va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va respinge în tot acțiunea ca neîntemeiată.
Curtea va menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.1131 pronunțată la data de 14 mai 2009 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații și, ambele domiciliate în Mun. B, B-dul. - -, nr.8, județul B, intervenienții în interes propriu:, cu domiciliul ales în B,-, județul B; Magistrații din cadrul Tribunalului Buzău, Judecătoriei Buzău ( G, prin moștenitor, I, -, prin moștenitor, -, -, ), Judecătoriei Râmnicu Sărat (, -, ); Judecătoriei P (, ) și Judecătoriei Pogoanele (, G, I, ), cu domiciliul ales la sediul Judecătoriei Buzău, din Mun. B, B-dul. - -, nr.8, județul B și reprezentați de, în contradictoriu cu intimații: Tribunalul Buzău,cu sediul în B, B-dul. - -, nr.8; Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P; Direcția Generală a Finanțelor Publice B, cu sediul în B, B-dul. -, nr.209, județul B; Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B, sector 5,-; Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B, sector 5, nr.1-3.
Modifică în parte sentința atacată, în sensul că respinge în tot acțiunea ca neîntemeiată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
- - - - - -
Grefier,
Operator date cu caracter personal,
nr.notificare 3120
Th./Red.-CL/AV
2 ex./20.11.2009
3866,- Trib.
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
