Plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52 legea 7/1996). Decizia 973/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(746/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 973
Ședința publică din 5.06.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mariana Haralambe
JUDECĂTOR 2: Fănica Pena
JUDECĂTOR 3: Cristina Nica
Grefier - - -
- XX -
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de recurenta pârâtă, împotriva deciziei civile nr. 1428 din 3.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă.
Cauza are ca obiect acțiune civilă - plângere împotriva încheierii de carte funciară.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 1 iunie 2009, care face parte integrantă din prezenta, când pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la data de 5 iunie 2009 și a decis următoarele:
CURTEA
Asupra recursului din prezenta cauză;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 17.12.2007, pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 B - Secția Civilă sub nr-, petenta a formulat plângere împotriva încheierii nr. -/19.11.2007 și încheierii nr. -/19.11.2007 pronunțate de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară B RC. sector 4, solicitând desființarea încheierilor și radierea notărilor efectuate în temeiul acestora în nr. 52205 și 52206.
În motivare,petenta a arătat, în esență, că, la data de 12.11.2007, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară a dispus întabularea în cărțile funciare nr. 52205 și 52206 drepturilor de proprietate dobândite de petentă prin contractul de vânzare autentificat la data de 31.10.2007, imobilele fiind libere de orice sarcini la data întabulării.
Ulterior, la 27.11.2007, au fost comunicate petentei încheierile atacate, prin care s-a notat în un litigiu având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare, între intimata și terțe persoane, litigiu care nu mai are obiect în condițiile în care dreptul de proprietate al petentei a devenit opozabil terților prin întabulare.
În raport de conținutul plângerii formulate, instanța a constatat că în cauză are calitate de intimată, la a cărei solicitare s-au săvârșit notările a căror radiere se solicită.
Prin sentința civilă nr. 1283/29.02.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B - Secția Civilă, în dosarul nr-, a fost admisă plângerea formulată de petenta în contradictoriu cu; a fost desființată încheierea nr.-/205/19.11.2007 și încheierea nr. -/19.- pronunțate de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară B - Sector 4 și în fond s-au respins cererile de notare formulate de intimata, ca neîntemeiate; s-a dispus radierea notării de la P III/20 din Cartea Funciară nr.52205, ambele ale localității B, sector 4; s-a dispus emiterea unei adrese către Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară B - sector 4, cu copie hotărâre; s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că intimata a formulat la data de 14.11.2007, cerere de notare în CF nr. 52.205 interdicției de vânzare-cumpărare în baza unui litigiu cu privire la dreptul de proprietate asupra imobilului din Drumul Dealul Caselor nr. 250-254, precum și notarea în nr. 52.206 interdicției de vânzare-cumpărare în baza unui litigiu cu privire la dreptul de proprietate asupra aceluiași imobil.
Prin încheierile nr. -/14.11.2007 și nr. -/ 14.11.2007, pronunțate de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară B - Sectorul 4, fost admisă cererea de notare și s-a notat existența litigiului asupra celor 2 imobile, notare efectuată în temeiul certificatului de grefa emis de Judecătoria Sectorului 4 B - Secția Civilă.
Instanța a constatat și că, potrivit contractului de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase, certificat în condițiile Legii nr. 51/1995, de av. (încheiere de atestare nr. 1/20.02.2007), intimata, în calitate de vânzătoare, a cesionat totalitatea drepturilor și obligațiilor asupra imobilelor întabulate în nr. 52.205 și nr. 52.206, cumpărătoarei Metal, în contract fiind stipulată plata eșalonată a prețului (art. IV), precum și faptul că în ipoteza cesiunii dreptului litigios cumpărat către un terț, cumpărătoarea se obligă să înștiințeze pe vânzătoare și să-i plătească acesteia diferența de preț, de 250.000 lei (art.V).
Potrivit înscrisului intitulat "declarație" și autentificat sub nr. 2891/30.08.2007, la RN. și, Metal a renunțat la toate drepturile dobândite de la intimata în baza contractului de cesiune din data de 20.02.2007, a declarat că nu mai are nici o pretenție de la soții și - și că este de acord cu vânzarea de către aceștia către petenta a imobilelor întabulate în nr. 52.205 și nr. 52.206.
Instanța a mai reținut că prin încheierea nr. -/12.11.2007, pronunțată de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară, s-a întabulat dreptul de proprietate al petentei asupra imobilelor întabulate în cartea funciară nr. 52.205 și nr. 52.206, fiind radiate dreptul de proprietate al vânzătorului și notările cu privire la promisiunile de vânzare-cumpărare anterioare, în favoarea petentei.
Instanța a apreciat că notările a căror radiere se solicită au fost cerute și efectuate după întabularea dreptului de proprietate al petentei asupra ambelor imobile, în temeiul unui certificat de grefă din care rezulta existența unui litigiu între intimata și numiții și -, persoane terțe față de proprietara imobilelor.
A reținut de asemenea, că acțiunea introdusă de intimată împotriva numiților și - - terți în raport de actuala situație tabulară, în care proprietarul înscris este petenta - deși se referă la transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilelor înscrise în cărțile funciare în care s-a efectuat notarea, nu este de natură să influențeze cu nimic situația tabulară - mai precis, dreptul de proprietate al petentei - întrucât ea nu este formulată în contradictoriu cu proprietarul tabular, ci cu foștii proprietari ai imobilelor, care în mod legal nu mai pot transmite un drept pe care nu-l mai au, respectiv dreptul de proprietate vândut petentei.
Instanța a constatat însă, că sesizarea în condițiile art. 50 din Legea nr. 7/1996, cu plângerea formulată împotriva încheierii, învestește instanța cu o veritabilă cale de atac împotriva acestei încheieri, fiind ținută să verifice legalitatea încheierii, la data pronunțării acesteia, fără a prezenta relevanță situațiile juridice intervenite ulterior.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel nemotivat în drept, intimata, apelul fiind înregistrat la Tribunalul București Secția a V-a Civilă sub nr-.
Examinând cererea de apel și constatând că nu a fost motivată, tribunalul a făcut aplicarea dispozițiilor art. 292 alin.2 Cod procedură civilă, respectiv a pronunțat în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanță.
Astfel, Tribunalul a apreciat că în mod corect prima instanță a reținut că încheierile împotriva cărora s-a formulat plângerea sunt nelegale, notările fiind cerute și efectuate după întabularea dreptului de proprietate al petentei, în temeiul unui certificat de grefa din care rezulta existența unui litigiu între intimata și numiții și --, persoane terțe față de proprietara imobilelor.
Or, potrivit dispozițiilor art. 19 alin.1 lit. C b) din Legea nr. 7/1996 privind cadastrul și publicitatea imobiliară, republicată, în cartea funciară (partea a III-a) se înscriu faptele juridice, drepturile personale sau alte raporturi juridice, precum și acțiunile privitoare la drepturile reale înscrise în această parte, ceea ce duce la concluzia că admisibilitatea notării unui litigiu depinde de influența pe care aceasta ar putea-o avea asupra drepturilor reale înscrise în cartea funciară.
În cauză, așa cum a reținut prima instanță, litigiul notat în cărțile funciare nu poate produce asupra proprietarului tabular, nici un efect, hotărârea ce ar putea fi pronunțată în cauză nefiindu-i opozabilă, ea nefiind formulată în contradictoriu cu acesta, ci cu foștii proprietari ai imobilelor, care în mod legal nu mai pot transmite un drept în condițiile în care dreptul de proprietate a fost vândut petentei.
Pentru toate aceste considerente, Tribunalul a apreciat că sentința apelată este legală și temeinică, făcându-se o justă aplicare a dispozițiilor legale, astfel încât a respins apelul ca nefondat, prin decizia civilă nr. 1428/A/03.11.2008, pronunțată de Secția a V-a Civilă.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, în termen legal, pârâta-apelantă a formulat recurs, criticând-o sub aspectul nelegalității, deoarece Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară al Sectorului 4 Bad ispus întabularea la data de 12.11.2007, a drepturilor de proprietate ale intimatei, asupra imobilelor, în cărțile funciare nr.52205 și 52206, deși imobilele nu erau libere de orice sarcini la data întabulării - cum greșit s-a considerat, fapt care a determinat notarea în aceleași cărți funciare, la 14.11.2007, a unui litigiu cu privire la dreptul de proprietate asupra aceluiași imobil.
Instanța a ignorat împrejurarea că nu s-a făcut dovada plății prețului decurgând din contractul de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase atestat la 20.02.2007 și că toate acțiunile cumpărătoarei Metal sunt nule de drept.
Instanța trebuia să aibă rol activ, conform art.129 al.5 Cod procedură civilă și să constate că în urma declarației autentificate la 30.08.2007, contractul de vânzare-cumpărare drepturi litigioase din 20.02.2007, și-a încetat existența la 01.03.2007. Or, pentru a se putea dispune de aceste drepturi, trebuia ca ele să existe în patrimoniul dispunătorului. Ca atare, atât renunțarea, cât și declarația că societatea nu mai are nici o pretenție de la soții, sunt lipsite de efecte juridice, astfel încât și celelalte acte subsumate sunt nule de drept.
Totodată, în baza aceluiași rol activ, instanța trebuia ca, văzând că prețul aferent contractului de vânzare-cumpărare drepturi litigioase, nu a fost plătit, să rețină încălcarea art.55 al.6 din Legea nr. 7/1996 privitoare la înscrierea privilegiului pentru garantarea prețului, din oficiu, pentru vânzător și, pe cale de consecință, nulitatea înscrierii contractului de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase.
A prezentat în continuare, succesiunea actelor juridice încheiate cu privire la imobile.
Sub un al doilea aspect, recurenta a arătat că instanța nu a observat că prin rectificarea cărții funciare, în baza declarației autentice a societății, prin care aceasta cerea radierea litigiului nr-, s-a încălcat art.33 al.4 din Legea nr.7/1996. Or, la data comiterii acestor nereguli, pe rolul Tribunalului București se afla dosarul menționat, având ca obiect "încetare executare silită - radiere ipotecă", nesoluționat irevocabil, având ca părți pe societate, soții și recurenta cu soțul său. De asemenea, nici litigiul nr- înscris în cartea funciară nu putea fi radiat pe calea amiabilă a declarației autentice, întrucât se afla pe rol. Așadar, pentru ambele litigii expuse, trebuia să existe hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, conform art.33 al.4 menționat.
Așadar, greșit s-a reținut nelegalitatea înscrierii notărilor, atât timp cât s-a stabilit că admisibilitatea notării unui litigiu depinde de influența pe care aceasta ar putea-o avea asupra drepturilor reale înscrise în cartea funciară. Greșit s-a apreciat că sesizarea în condițiile art.50 din Legea nr.7/1996 determină nerelevanța situațiilor juridice intervenite ulterior încheierilor atacate, deoarece înscrierile și radierile sarcinilor de carte funciară se fac de persoanele interesate printr-o procedură legală strictă care urmărește să ateste public tuturor terților intimați, istoricul juridic al proprietății, astfel încât actele de dispoziție și de transmitere asupra proprietății să fie făcute în deplină cunoștință de cauză.
A invocat în final, faptul că în drept, formulează motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.8 Cod procedură civilă, constând în aceea că instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al contractului de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase atestat la 20.02.2007, hotărârea fiind pronunțată în condițiile în care contractul nu mai producea efecte legale, începând cu 1.03.2007, nefiind achitat prețul acestuia și intervenirii de drept, a efectelor prevăzute în clauzele acestuia, consemnate de instanță.
C de-al doilea motiv de recurs, s-a raportat la prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, hotărârea fiind pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, nepronunțându-se asupra încălcării tuturor prevederilor Legii nr.7/1996, incidente, așa cum s-a arătat mai sus.
A solicitat în consecință, admiterea recursului și menținerea încheierilor nr. -/19.11.2007 și nr.-/19.11.2007, cu privire la temeinicia notării interdicției de vânzare-cumpărare asupra imobilelor respective, asupra cărora există un litigiu cu privire la dreptul de proprietate în contradictoriu și cu intimata.
Și-a întemeiat recursul pe art.299 și urm. Cod procedură civilă, art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă.
Intimata a formulat întâmpinare, conform art.308 al.2 Cod procedură civilă, solicitând respingerea recursului ca nefondat, deoarece hotărârea tribunalului este legală și temeinică, la data depunerii cererii de notare, soții nu mai erau proprietari tabulari, iar apărările recurentei sunt străine de prezenta cauză, deoarece privesc contractul de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase atestat la 20.02.2007.
La termenul din 4.05.2009, s-a dispus suspendarea judecății, pentru lipsa nejustificată a părților, conform art.242 pct.2 Cod procedură civilă, iar la termenul din 01.06.2009, s-a dispus redeschiderea judecății.
În recurs nu s-au administrat probe noi, conform art.305 Cod procedură civilă.
La termenul din 01.06.2009, Curtea a invocat din oficiu, excepția de netimbrare a recursului.
Curtea de Apel București s-a constatat legal sesizată și competentă material să soluționeze prezentul recurs, date fiind prevederile art.3 Cod procedură civilă și ale art.299 Cod procedură civilă.
Soluționând cu prioritate, conform art.137 Cod procedură civilă, excepția de netimbrare a recursului, excepție de procedură, absolută și peremptorie, Curtea o apreciază ca fiind nefondată, pentru că ulterior invocării sale, până la sfârșitul ședinței de judecată, a fost depusă taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, conform rezoluției dispuse. Așadar, excepția va fi respinsă ca nefondată.
În ceea ce privește fondul recursului, Curtea constată, examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs formulate, recursul formulat ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Sub un prim aspect, se reține că recursul prezintă câteva atribute importante, care sunt de natură să îi confere întreaga sa fizionomie, astfel cum a fost ea concepută de către legiuitor.
În mod incontestabil, primul și cel mai important atribut al recursului este acela de a constituio cale extraordinară de atac. Această calificare a recursului este oferită chiar de Codul d e procedură civilă, prin situarea sa topografică în Capitolul I din Titlul V, consacrat căilor extraordinare de atac, al Cărții II. exigențelor firești ale unei căi extraordinare de atac, recursul a fost pus la dispoziția părțilornumai pentru motive expres și limitativ prevăzute de lege, enumerate în cuprinsul art. 304.pr.civ. și care, în principiu, vizează numai nelegalitatea hotărârii atacate, controlul judiciar putându-se exercita astfel doar asupra problemelor de drept discutate în speță. Legiuitorul a avut în vedere împrejurarea că părțile au avut la dispoziție o judecată în fond în fața primei instanțe și o rejudecare a fondului, atât în fapt, cât și în drept, în apel.
Un alt atribut important al recursului care interesează din perspectiva prezentei cauze este acela de a constituio cale de atac nedevolutivă. Dacă specific etapei apelului este devoluțiunea care, în limitele fixate de apelant prin motivele de apel, înseamnă o analiză a sentinței atât sub aspectul nelegalității, cât și al netemeiniciei, putându-se stabili, pe baza probatoriului administrat, o altă situație de fapt decât cea reținută de prima instanță, și la care să se aplice dispozițiile legale incidente, în recurs se realizează un control asupra hotărârii atacate, fără posibilitatea de a se administra, ca regulă, probe noi și fără a fi antrenată o rejudecare în fond a pricinii, în ansamblul ei.
Având în vedere aceste elemente caracteristice ale căii de atac în discuție, instanța învestită cu soluționarea recursului nu poate analiza legalitatea hotărârii atacate decât exclusiv prin prisma motivelor prevăzute de art. 304.pr.civ. fără a putea verifica alte aspecte în afara celor enumerate de textul de lege respectiv.
De asemenea, simpla nemulțumire a părții de hotărârea pronunțată nu este suficientă, recurentul fiind obligat să își sprijine recursul pe cel puțin unul din motivele prevăzute de lege.
Potrivit art.304 pct.8 Cod procedură civilă: "Casarea unor hotărâri se poate cere când. 8.instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia".
După cum se știe, judecătorii fondului sunt suverani în aprecierea faptelor ce li se supun judecății, dar totuși puterea lor este limitată, în cazul actelor juridice, pe de o parte, de distincție ce trebuie făcută între clauzele obscure, iar, pe de altă parte, de interdicția de a trece dincolo de intenția părților, dând actului o altă calificare decât aceea pe care ele au avut-o în vedere, astfel încât, dacă au trecut peste aceste limite, hotărârea lor este casabilă. Astfel, instanța schimbă natura contractului dacă califică un contract de vânzare-cumpărare, drept contract de schimb, sau un contact de expediție, drept contract de transport și comite o denaturare, atunci când, supunând actele cauzei, interpretării sale, le atribuie un alt înțeles, pe care termenii și textul lor, în loc să-l sprijine, îl exclud în mod clar și vădit neîndoielnic. Pentru a fi întemeiată imputarea de denaturare adusă instanței, nu este suficientă o simplă afirmație în acest sens, ci este necesară precizarea în ce constă denaturarea, indicându-se care anume pasaj, care anume termen din actul pretins denaturat, exclude prin înțelesul său clar și vădit neîndoielnic, constatarea dedusă din el, de instanța de fond. Dacă nu se precizează denaturarea, nu se poate exercita controlul. Dacă însă, din probele administrate ar rezulta un dubiu în privința naturii juridice sau conținutului actului juridic dedus judecății, interpretarea dată de judecătorii fondului nu poate fi atacată în fața instanței de recurs, deoarece motivul de casare nu permite.
"Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate când 9. hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii".
În prezenta cauză, Curtea constată că obiectul îl reprezintă o plângere împotriva unor încheieri de carte funciară, prevăzută de art.50 din Legea nr.7/1996 a Cadastrului și Imobiliare. Instanțele sunt astfel, datoare ca în virtutea articolului menționat, să verifice legalitatea încheierilor de carte funciară nr.- și - /19.11.2007 ale OCPI B - Serviciul de Publicitate Imobiliară Sector 4.
Prin cele două încheieri s-a admis notarea în favoarea recurentului, a existenței litigiului nr- de pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 B, purtând asupra imobilelor cu număr cadastral 8799, înscris în cartea funciară 52205 localității B - Sector 4, respectiv, cu număr cadastral 8800, înscris în cartea funciară nr.52206 a aceleiași localități.
Așadar, Curtea trebuie să verifice exclusiv legalitatea acestor două încheieri de notare litigiu, neputând să-și extindă controlul său dincolo de limitele impuse de procedura reglementată de art.50 din Legea nr.7/1996. Cu alte cuvinte, Curtea trebuie să verifice dacă litigiul - trebuia sau nu notat în cărțile funciare respective.
Din acest punct de vedere, Curtea constată că toate criticile din motivele de recurs, legate de greșita întabulare a dreptului de proprietate, al intimatei, ca urmare a faptului că imobilele nu fuseseră libere de sarcini; legate de încetarea existenței contractului de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase, atestat la 20.02.2007, ca urmare a neplății prețului; de nulitatea acțiunilor SC Metal SRL; de lipsa de efecte juridice, a manifestărilor de voință a societății de renunțare și în sensul că nu ar mai avea pretenții de la soții; de nulitatea actelor subsecvente încheiate; legate de încălcarea art.55 al.6 din Legea nr.7/1996, privitor la înscrierea din oficiu, a privilegiului vânzătorului pentru garantarea prețului, ca urmare a neplății prețului stipulat în contractul de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase; legate de nulitatea înscrierii contractului de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase, ca urmare a neplății prețului; legate de încălcarea art.33 al.4 din Legea nr.7/1996, ca urmare a radierii litigiilor - și -, din cărțile funciare, în baza declarației autentice a societății și legate de greșita interpretare a contractului de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase, atestat la 20.02.2007 și de schimbarea înțelesului său lămurit și vădit neîndoielnic, deoarece acesta nu mai producea efecte legale începând cu 1.03.2007, nefiind achitat prețul, intervenind de drept, efectele prevăzute în clauzele acestuia, sunt critici care nu vizează legalitatea încheierilor de carte funciară în discuție, ci vizează fondul raporturilor juridice dintre recurentă și foștii titulari ai drepturilor de proprietate asupra imobilelor sau nelegalitatea unor alte înscrieri (distincte de cele prezente) din cărțile funciare, aceste critici putând fi valorificate, din acest punct de vedere, în lipsa formulării de către recurentă, a vreunei cereri reconvenționale în prezenta cauză, prin contestarea distinctă a acestor alte înscrieri, inclusiv prin procedurile reglementate de Legea nr.7/1996. Ele sunt însă, străine cadrului procesual prezent și din acest motiv nu pot fi reținute, instanțele prezente nefiind sesizate cu verificarea legalității transmiterii dreptului de proprietate asupra imobilelor, din epoca aflării lor în patrimoniul recurentei (sub formă litigioasă) și până în prezent, și nici cu verificarea legalității celorlalte înscrieri din cărțile funciare ale celor două imobile.
Așadar, nu se poate invoca întemeiat în prezenta cauză, că s-ar fi schimbat înțelesul și s-ar fi interpretat greșit contractul de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase sau că s-ar fi încălcat, ignorat sau interpretat greșit prevederile legale enunțate în criticile expuse, în sensul art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă.
Analizând criticile relevante în prezenta cauză, Curtea constată că decizia recurată este legală, deoarece notarea s-a dispus împotriva unei alte persoane decât proprietarul tabular.
Întradevăr, unul dintre principiile fundamentale ale cărților funciare, în sistemul reglementat de Legea nr.7/1996, este acela al relativității sau continuității înscrierilor. Potrivit acestui principiu, reglementat și legal, în prevederile art.22-24 din lege, orice înscriere în cartea funciară se poate face numai împotriva aceluia care, la înregistrarea cererii, este înscris sau, după caz, urmează să fie înscris în cartea funciară, ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea va fi făcută. Principiul este bineînțeles de aplicație generală, astfel încât în domeniul său de aplicare sunt cuprinse și notările.
Or, la data înregistrării cererii de notare (14.11.2007) proprietarul tabular era deja intimata petentă, întabularea dreptului său de proprietate realizându-se la data de 12.11.2007, în baza unei cereri de înscriere formulate la 1.11.2007 (fila 10 dosar fond).
Litigiul a cărui notare s-a cerut, nr-, nu o privea și pe intimata prezentă, ca și parte chemată în judecată, potrivit certificatului de rol emis la 19.11.2007 (fila 23 dosar fond), astfel încât nici cererea de notare a sa, în cărțile funciare, nu o privea pe intimata prezentă petentă.
Împrejurarea că ulterior formulării plângerii împotriva încheierilor, în temeiul art.50 din Legea nr.7/1996, recurenta a formulat în acel dosar, la data de 18.01.2008, o cerere modificatoare, în sensul introducerii în cauză, și a intimatei, nu este de natură să înlăture concluzia evocată, pentru că legalitatea încheierilor se raportează la momentul emiterii lor de către registrator, aspect reținut în mod corect de către instanță. Or, la data de 17.11.2007, petenta intimată nu era parte în litigiul civil indicat.
Aprecierea instanței asupra condiționării admisibilității notării, de influența litigiului asupra drepturilor reale înscrise, este corectă, însă a fost greșit interpretată de recurentă, pentru că influența trebuie să-l privească pe proprietarul tabular prezent. Or, așa cum am arătat, el nu era parte în procesul -. Este adevărat că înscrierile în cartea funciară se fac în scop de opozabilitate față de terți, în sensul indicat de către recurentă, însă principiile publicității integrale și cel al opozabilității față de terți, a înscrierilor, nu complinesc la aprecierea cererii de înscriere, neîndeplinirea condițiilor principiului relativității (continuității) înscrierilor, principiu distinct și de asemenea, obligatoriu.
Pentru ansamblul acestor considerente, reținând că tribunalul (ca și judecătoria) a aplicat și interpretat corect, dispozițiile legale incidente din Legea nr.7/1996, astfel cum s-a arătat, Curtea va respinge în temeiul art.312 Cod procedură civilă, prezentul recurs, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, excepția de netimbrare.
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta pârâtă domiciliată în B,., nr. 2,. 12B,. 1,. 2,. 10, sector 4, împotriva deciziei civile nr. 1428 din 3.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă cu domiciliul ales la Cabinet de Avocatură, cu sediul în B,-,. 5, sector 2.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. /13.07.2009
Tehnodact. / 2 ex./07.09.2009/
- Secția a V-a Civ. -;
Jud. Sectorului 4. - Civ. -
Președinte:Mariana HaralambeJudecători:Mariana Haralambe, Fănica Pena, Cristina Nica
