Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 975/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(992/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCURE ȘTI
SECȚIA A III A CIVIL ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVIL NR. 975
Ședința public din 5.06.2009
Curtea constituit din:
PREȘEDINTE: Mariana Haralambe
Judector - - -
Judector - - -
Grefier - - -
- XX -
Pe rol se afl pronunțarea asupra recursului formulat de recurentul pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei civile nr. 1184 din 22.09.2008 pronunțate de Tribunalul Bucure ști - Secția a V-a Civil, în contradictoriu cu intimatul.
Cauza are ca obiect acțiune în constatare.
Dezbaterile în cauz au avut loc în ședința public din 1 iunie 2009, care face parte integrant din prezenta, când pentru a da posibilitate prților s depun concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la data de 5 iunie 2009.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de faț, constat urmtoarele:
Prin cererea înregistrat la data de 30.11.2004 pe rolul Tribunalului Bucure ști Secția a V-a Civil sub nr. 2927/2004 (numr în format nou -), reclamantul a chemat în judecat pe pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor, solicitând instanței 1. s constate c a fost exmatriculat abuziv în anii 1957-1962 de la Facultatea de Medicin din B si c nu a putut s-și exercite timp de 6 ani, din motive politice, profesia de medic pentru care se pregtea; 2. s oblige statul la plata sumei de 3.200.000.000 lei (echivalentul a 80.000.000 Euro) cu titlu de indemnizație compensatorie pentru prejudiciul moral afectiv suferit; 3. s oblige pârâtul la plata cheltuielilor de judecat.
Prin sentința civil nr. 1379/25.11.2005, Tribunalul Bucure ști - Secția a V-a Civil a admis în parte acțiunea formulat de reclamantul; a constatat c reclamantul a fost exmatriculat abuziv în anii 1957-1962 de la Facultatea de Medicin B; a anulat ca netimbrat cererea de obligare a pârâtului la plata sumei de 3.200.000.000 lei, despgubiri și a obligat pârâtul la 3.000.000 lei cheltuieli de judecat ctre reclamant.
Împotriva acestei hotrâri judectorești, la data de 13.03.2006 a declarat apel reclamantul, care a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCURE ȘTI - Secția a III-a Civil și pentru Cauze cu Minori și de Familie la 12.04.2006.
Prin decizia civil nr. 571A/24.10.2006, Curtea de APEL BUCURE ȘTI - Secția a III-a Civil și pentru Cauze cu Minori și de Familie a admis apelul declarat de apelantul-reclamant, a anulat sentința civil apelat și a trimis cauza spre competent soluționare în prim instanț, la Judectoria Sectorului 5 B, cu motivarea c primul capt de cerere are caracter principal și c în privința acestuia sunt incidente dispozițiile art. 2 pct. 1.pr.civ.
Cauza a fost înregistrat la data de 26.01.2007 pe rolul Judectoriei Sectorului 5
Prin sentința civil nr. 1828/21.03.2007, Judectoria Sectorului 5 Baa dmis excepția inadmisibilitții captului 1 de cerere; a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune a captului 2 de cerere; a respins captul 1 de cerere, având ca obiect constatarea exmatriculrii abuzive a reclamantului în anii 1957-1962 de la Facultatea de Medicin din B și c nu a putut s-și exercite timp de șase ani, din motive politice, profesia de medic pentru care se pregtea, ca inadmisibil și a respins captul 2 de cerere, formulat de reclamantul, având ca obiect obligarea pârâtului la plata de despgubiri morale în cuantum de 3.200.000.000 lei ca prescris.
Împotriva acestei hotrâri judectorești, la data de 11.04.2007, a declarat apel reclamantul, care a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bucure ști - Secția a IV-a Civil sub nr-, la 25.04.2007.
Prin decizia civil nr. 737A/11.06.2007, Tribunalul Bucure ști - Secția a IV-a Civil a respins apelul formulat de apelantul-reclamant ca nefondat.
Împotriva acestei hotrâri judectorești, la data de 16.07.2007, a declarat recurs reclamantul, care a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCURE ȘTI - Secția a III-a Civil și pentru Cauze cu Minori și de Familie la 2.08.2007.
Prin decizia civil nr. 1563/03.10.2007, Curtea de APEL BUCURE ȘTI - Secția a III-a Civil și pentru Cauze cu Minori și de Familie, în majoritate, a admis recursul formulat de recurentul-reclamant; a modificat în tot decizia recurat; a admis apelul formulat de apelantul-reclamant împotriva sentinței civile nr. 1828/21.03.2007 pronunțate de Judectoria Sectorului 5 B; a desființat sentința apelat și a trimis cauza spre rejudecarea pe fond a primului capt din acțiune; a menținut restul dispozițiilor sentinței privind cel de-al doilea capt din acțiune.
Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut c reclamantul solicit prin acțiune s se constate drepturile sale fundamentale la învțtur și la munc și ingerința nelegitim a statului în exercitarea acestor drepturi.
Atât dreptul la învțtur, cât și dreptul la munc, sunt drepturi fundamentale legiferate și garantate de actuala Constituție, cât și de Constituția din 1952, în vigoare în perioada în care reclamantul a fost exmatriculat.
În consecinț, instanța de recurs a apreciat c acțiunea prin care se solicit constatarea existenței a dou drepturi fundamentale și ingerința statului în exercitarea lor se încadreaz în dispozițiile art. 111 Cod procedur civil, fiind admisibil, impunându-se deci cercetarea în fond a acesteia.
Cauza a fost reînregistrat la data de 22.01.2008, pe rolul Judectoriei Sectorului 5 B, sub nr-.
Prin sentința civil nr. 1566/29.02.2008, Judectoria Sectorului 5 Baa dmis acțiunea civil formulat de reclamantul, astfel cum a fost trimis spre rejudecare prin decizia civil nr. 1563/03.10.2007 a Curții de APEL BUCURE ȘTI - Secția a III-a Civil și pentru Cauze cu Minori și de Familie, pronunțat în dosarul nr-; a constatat c reclamantul a fost exmatriculat abuziv în anii 1957-1962 de la Facultatea de Medicin din B și a obligat pârâtul la plata sumei de 337,20 lei ctre reclamant cu titlu de cheltuieli de judecat.
Pentru a hotrî astfel, prima nstanț de fond a reținut c reclamantul, în primul capt al acțiunii, solicit s se constate c a fost exmatriculat abuziv în anii 1957-1962 de la Facultatea de Medicin din B și nu a putut s-și exercite timp de 6 ani, din motive politice, profesia de medic pentru care se pregtea.
Instanța a constatat, conform adresei nr. 7/03.01.1957 a Ministerului Sntții, Institutul Medico-Farmaceutic B, Serviciul comunicat Facultții de Medicin, c reclamantul, student la acea vreme, a fost exmatriculat prin Ordinul Ministerului Învțmântului nr. 2772/1956 împreun cu alți studenți. Tot de aici reiese și faptul c reclamantul era student în anul V la Medicin, an pe care l-a promovat.
Ulterior, la data de 2 aprilie 1957, i s-a adus la cunoștinț reclamantului c a fost pus la dispoziția Secțiunii Sanitare a pentru încadrare într-un post de felcer în limita posturilor vacante, fiind încadrat într-un astfel de post în perioada 16.12.1957-20.11.1962 la Policlinica
În perioada anilor 1948-1949, când reclamantul se afla în clasa a VI-a, acesta a fost arestat, iar prin sentința nr. 33/23.02.1949 pronunțat în dosarul nr. 86/1949 a fost declarat neculpabil pentru "crim de uneltire contra ordinei sociale".
Reanalizându-se situația reclamantului, în anul 1962, acesta a fost reînmatriculat în B începând cu anul universitar 1962-1963, în iulie 1964 primind o caracterizare favorabil de la decanul Facultții de Medicin.
Faptul c reclamantul a fost exmatriculat din motive politice în anii 1957-1962 rezult și din declarațiile persoanelor audiate în cauz.
Împotriva acestei hotrâri judectorești, la data de 12.04.2008, a declarat apel pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, care a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bucure ști - Secția a V-a Civil la 25.04.2008.
Prin decizia civil nr. 1184A/22.09.2008, Tribunalul Bucure ști - Secția a V-a Civil a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut c intimatul-reclamant a înțeles s învesteasc instanța cu o acțiune având ca obiect repararea prejudiciului moral suferit ca urmare a exmatriculrii abuzive, acțiune întemeiat pe dispozițiile dreptului comun și nu a solicitat recunoașterea ca vechime în munc a perioadei în care a fost exmatriculat, astfel încât în cauz nu sunt incidente prevederile Decretului-lege nr.118/1990.
Cât privește inadmisibilitatea prin raportare la dispozițiile art.111 Cod procedur civil, tribunalul a constatat c acest aspect nu mai poate fi pus în discuție, având în vedere dispozițiile art. 315 alin.1 Cod procedur civil, precum și decizia civil nr.1563 din 03.10.2007 a Curții de APEL BUCURE ȘTI - Secția a III-a Civil, prin care aceast chestiune a fost deja lmurit.
Tribunalul a apreciat ca neîntemeiat și prescripția dreptului material la acțiune, având în vedere c în susținerea acesteia apelanta invoc din nou dispozițiile Decretului-lege nr.118/1990; or, s-a reținut deja c acestea nu sunt aplicabile în speț, intimatul-reclamant neavând niciun capt de cerere privind recunoașterea vechimii în munc.
Referitor la excepția lipsei calitții procesuale pasive invocate de asemenea de apelant, tribunalul a constatat c, așa cum s-a reținut deja, prin decizia civil nr. 1563 din 03.10.2007 a Curții de APEL BUCURE ȘTI - Secția a III-a Civil, reclamantul solicit prin acțiune s se constate drepturile sale fundamentale la învțtur și la munc și, respectiv, ingerința nelegitim a statului în exercitarea acestor drepturi. Atât dreptul la învțtur, cât și dreptul la munc, sunt drepturi fundamentale legiferate și garantate, atât în actuala Constituție cât și în Constituția din 1952, în vigoare în perioada în care reclamantul a fost exmatriculat, or, având în vedere c Statul este garantul drepturilor și libertților cetțenești, tribunalul a apreciat c acesta are calitate procesual pasiv în prezenta cauz.
Împotriva acestei hotrâri judectorești, la data de 20.02.2009, a declarat recurs pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, care a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCURE ȘTI - Secția a III-a Civil și pentru Cauze cu Minori și de Familie, la 04.05.20029.
1. În motivare, recurentul-pârât a artat c în mod greșit a fost respins de instanța de apel excepția inadmisibilitții acțiunii invocat prin motivele de apel
Deși reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 998-999 Cod civil, în cauz sunt incidente dispozițiile Decretului - Lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurat cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în strintate ori constituite în prizonieri și care constituie cadrul legal de acordare de msuri reparatorii în speț.
Daunele morale solicitate de reclamant au ca temei așa zisul prejudiciu cauzat acestuia, ca urmare a exmatriculrii sale în perioada 1957 -1962 din cadrul Facultții de Medicin din B, dar daunele morale pe care le solicit reclamantul prin prezenta acțiune au fost acordate de ctre Stat, prin însși actul de voinț ce const în apariția Decretului - Lege nr. 118/1990 și a nr.OUG 214/1999, ce constituite cadrul legal în baza cruia s-au stabilit drepturile ce constituie msuri reparatorii persoanelor condamnate pentru infracțiuni svârșite din motive politice.
Ca urmare, recurentul-pârât solicit a se constata c msurile de reparație pentru victimele fostului regim comunist au fost stabilite dup 1990 doar prinlegi speciale(Decretul - Lege nr. 118/1990, nr.OUG 214/1990. nr.OUG 290/2003) și, ca urmare, nici instanța de judecat nu le poate acorda decât în strict concordanț cu normele speciale de reparație.
Ca urmare, a acorda unei persoane daune morale în temeiul art. 998-999 Cod civ. altele decât cele prevzute de legea special, reprezint o adugare la lege și o înclcare a principiului de drept "specialia generalibus derogant".
Dac voința legiuitorului ar fi fost ca drepturile ce se pot acorda persoanelor ce au dobândit calitatea de lupttor în lupta anticomunist s fie solicitate și pe calea dreptului comun, atunci la art. 7 lit. e din nr.OUG 214/1999 s-ar fi prevzut posibilitatea ca aceștia s beneficieze și de orice alte drepturi prevzute în lege, în loc de "orice alte drepturi prevzute în legi speciale."
Faț de cele mai sus menționate, recurentul solicit a se observa c este greșit interpretarea instanței de apel, potrivit creia repararea prejudiciului moral suferit de reclamant ca urmare a exmatriculrii sale ar fi și admisibil în temeiul art. 998-999 Cod civil, iar pe cale de consecinț a solicitat admiterea excepției inadmisibilitții acțiunii reclamantului formulat de ctre Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice și respingerea acțiunii ca atare.
3. În ceea ce privește excepția lipsei calitții procesuale pasive a Statului Român reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor, recurentul-pârât solicit admiterea acesteia pentru urmtoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 37 alin. 1 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice și juridice: "Statul nu rspunde pentru obligațiile organelor și celorlalte instituții de stat, ale întreprinderilor și organizațiilor economice de stat, precum și ale oricror organizații socialiste de stat, dac ele sunt persoane juridice. De asemenea, niciuna dintre aceste persoane juridice nu rspunde pentru obligațiile statului".
Referitor la rspunderea în materie a statului, sunt aplicabile normele dreptului public, în concepția crora el are rspundere direct, dar numai pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare svârșite în procesele penale. Statul nu este responsabil pentru delictele sau cvasidelictele civile comise de agenții si care primesc o delegație de suveranitate, deoarece aceștia, cât privește modul de aoî ndeplini, nu se afl într-un raport de dependenț faț de autoritatea statului.
Potrivit art. 35 alin.2 din Decretul nr. 31/1954"actele juridice fcute de organele persoanei juridice, în limitele puterilorcele-aufostconferite sunt actele persoanei juridice însși".
Recurentul-pârât solicit a se observa c, așa cum rezult și din considerentele hotrârii atacate, reclamantul a fost exmatriculat din cadrul Institutului de Medicin și farmacie în anul V de studiu, în baza Ordinului Ministrului Învțmântului nr. 2772/1956.
Pe de alt parte, solicit a se observa faptul c nu se justific chemarea în judecat a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, în condițiile în care reclamantul menționeaz și chiar nominalizeaz anumite instituții ale Statului, respectiv Institutul Medico-Farmaceutic din subordinea Ministerului Sntții ce au avut o implicație direct în procedura de exmatriculare a reclamantului și nu în ultimul rând, Ministerul Învțmântului, care este emitentul Ordinului de exmatriculare și care ar justifica pe deplin calitate procesual pasiv în cauz.
Pe fondulcauzei, recurentul a solicitat s se constate faptul c, potrivit art. 1 alin. (1) si (2) din Decretul - Lege nr. 118/1990, prin persecutare politic se înțelege:
- executarea unei pedepse privative de libertate pentru infracțiuni politice;
- privarea de libertate pentru cercetri de organele de represiune;
- internarea în spitale de psihiatrie;
- strmutarea într-o alt localitate;
- deportarea în strintate dup 23 August 1944;
- constituirea ca prizonier de rzboi.
Esențial de reținut în cauza de faț este faptul c prevederile art. 315 alin.1 Cod procedur civil conduc la concluzia potrivit creia, în privința problemelor de fapt, instanța care rejudec cauza are o deplin putere de apreciere. Aceasta înseamn de fapt, cu alte cuvinte, c stabilirea strii de fapt este atributul exclusiv al instanțelor de fond, iar în cadrul rejudecrii ea poate ajunge la o alt soluție decât cea pronunțat anterior.
Ca urmare, faț de cele mai sus menționate, solicit a se observa c aspecte de fapt, precum acela c reclamantul ar fi fost exmatriculat din motive politice, s-a constat de ctre instanț doar din depozițiile martorilor audiați. Or, recurentul nu este de acord c în baza unor simple depoziții de martori, care nu pot atesta altceva decât simple împrejurri de fapt (și care au fost cunoscute în mare parte de la reclamant), se poate constata nelegalitatea unui act autentic cum este Ordinului Ministrului Învțmântului nr. 2772/1956, ce a fost întocmit cu respectarea tuturor solemnitților cerute de lege, de un funcționar public în îndeplinirea atribuțiilor funcției sale în locul unde a fost fcut actul respectiv.
Pe de alt parte, din susținerile reclamantului și din probele existente la dosarul cauzei, se poate observa c reclamantul nu se încadreaz în niciuna din situațiile reglementate expres de legiuitor, fapt pentru care recurentul solicit respingerea acțiunii ca neîntemeiat.
În ceea ce priveștecheltuielile de judecatîn cuantum de 337,20 lei, stabilite în sarcina pârâtului Ministerul Finanțelor Publice ca reprezentant al Statului Român, recurentul solicit a se constata c în mod nelegal a fost obligat la plata acestora, întrucât, așa cum a artat, nu poate fi reținut culpa procesual a Statului Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, în cauz nefiind incidente dispozițiile art. 274 alin.1 Cod procedur civil, fapt pentru care a solicitat exonerarea de la plata acestora.
Examinând decizia recurat prin prisma criticilor formulate și în conformitate cu prevederile art. 304 Cod procedur civil, Curtea reține urmtoarele:
Sub un prim aspect, se constat c domeniul de reglementare al Decretului-Lege nr. 118/1990 îl constituie, așa cum rezult chiar din titulatura sa, acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurat cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în strintate ori constituite în prizonieri. Astfel, persoanelor care s-au aflat în situațiile prevzute de art. 1 alin. 1 și 2, li se recunoaște vechimea în munc pe perioadele menționate de textul de lege, dreptul la o indemnizație lunar, prevzut de art. 3, precum și o serie de drepturi stabilite prin art. 6 și 7.
Cât privește nr.OUG 214/1999, aceasta reglementeaz acordarea calitții de lupttor în rezistența anticomunist persoanelor condamnate pentru infracțiuni svârșite din motive politice persoanelor împotriva crora au fost dispuse, din motive politice, msuri administrative abuzive, precum și persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de rsturnare prin forț a regimului comunist instaurat în România. Astfel, potrivit art. 1, se recunoaște calitatea de lupttor în rezistența anticomunist persoanelor condamnate pentru infracțiuni svârșite din motive politice sau supuse din motive politice unor msuri administrative abuzive în perioada 6 martie 1945 - 14 decembrie 1989, precum și persoanelor din rezistența armat care au participat la acțiuni de împotrivire cu arma și de rsturnare prin forț a regimului comunist în perioada 6 martie 1945 - august 1964. Între msurile administrative enumerate de art. 3 se regsește șiexmatricularea din facultți(lit. f). Art. 7 arat care sunt beneficiile pentru persoanele care au calitatea de lupttor în rezistența anticomunist, precum și cele din rezistența armat care au participat la acțiuni de împotrivire cu arma și de rsturnare prin forț a regimului comunist.
În ceea ce privește Legea nr. 290/2003, aceasta se refer la
acordarea de despgubiri sau compensații cetțenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rmase în, de Nord și, ca urmare a strii de rzboi și a aplicrii Tratatului de între România și Aliate și Asociate, semnat la la 10 februarie 1947, neavând ca atare nicio legtur cu cauza de faț.
Pe de alt parte, prin decizia civil nr. 1563/3.10.2007 pronunțat de Curtea de APEL BUCURE ȘTI - Secția a III-a Civil și pentru Cauze cu Minori și de Familie în dosarul nr-, s-a stabilit cu putere de lucru judecat c reclamantul solicit prin acțiune s se constate drepturile sale fundamentale la învțtur și la munc și ingerința nelegitim a statului în exercitarea acestor drepturi.
Prin urmare, actele normative sus menționate recunosc o serie dedrepturi noipersoanelor crora în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 li s-au înclcatdrepturi fundamentale în ființ la momentul respectiv. Stabilirea întrunirii normelor legale instituite de Decretului-Lege nr. 118/1990 și de nr.OUG 214/1999 implic, într-adevr, o verificarepe cale incidentala înclcrii drepturilor fundamentale recunoscute acelor persoane și de Constituția, precum și de actele normative din perioada respectiv, dar nu are loc și o constatarepe cale principaldin partea instanței a ingerințelor în exercitarea lor.
De aceea, nu se poate susține c normele juridice conținute de Decretul-Lege nr. 118/1990 și de nr.OUG 214/1999 ar fi incidente situației invocate de ctre reclamant - care nu pretinde niciun drept nou - și, pe cale de consecinț, c în raport de caracterul lor special s-ar ajunge la înlturarea dispoziției generale prevzute de art. 111.pr.civ. reținute prin aceeași hotrâre a instanței de recurs.
Sub un alt aspect, Curtea reține c, prin sentința civil nr. 1828/21.03.2007 pronunțat de Judectoria Sectorului 5 B în dosarul nr. -, cel de-al doilea capt de cerere, având ca obiect obligarea pârâtului la plata de despgubiri morale, a fost respins ca prescris. Soluția dat acestui capt de cerere a rmas definitiv prin decizia civil nr. 737/11.06.2007 pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția a IV-a Civil în dosarul nr- și irevocabil prin decizia civil nr. 1563/3.10.2007 pronunțat de Curtea de APEL BUCURE ȘTI - Secția a III-a Civil și pentru Cauze cu Minori și de Familie.
Prin urmare, toate considerațiile recurentului pârât în legtur cu obligarea sa la plata de despgubiri morale nu privesc obiectul prezentului recurs, reprezentat de decizia civil nr. 1184/22.09.2008 pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția a V-a Civil în dosarul nr-, prin care s-a respins ca nefondat apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 1566/29.02.2008 pronunțate de Judectoria Sectorului 5 B; prin aceast hotrâre judectoreasc a fost soluționat, în limitele deciziei de casare, numai primul capt de cerere.
2. Referitor la modul de rezolvare a excepției lipsei calitții procesuale pasive a Statului Român, reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea reține c, otrivit p. art. 109.pr. civ. oricine pretinde un drept împotriva unei persoane trebuie s fac o cerere la instanța competent. Calitatea procesual pasiv presupune așadar existența unei identitți între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde c este obligat în raportul juridic dedus judecții, deci persoana creia titularul dreptului poate s-i pretind o anumit conduit, fr de care dreptul nu se poate realiza.
Trebuie stabilit deci, în raport de argumentele recurentului pârât, care este subiectul de drept cruia îi revenea obligația respectrii drepturilor fundamentale la învțtur și la munc, garantate de Constituția din 1952, în vigoare în perioada în care reclamantul a fost exmatriculat, respectiv dac este statul, care are calitate de persoan juridic în raporturile în care particip nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi și obligații, conform art. 25 alin. 1 din Decretul nr. 31/1954 sau, din contr, Institutul Medico-Farmaceutic din subordinea Ministerului Sntții ori Ministerul Învțmântului, care sunt persoane juridice în temeiul art. 26 din decret. Se mai reține și c, într-adevr, faț de dispozițiile art. 37 din Decretul nr. 31/1954, Statul nu rspunde pentru obligațiile organelor și celorlalte instituții de stat - dac ele sunt persoane juridice".
Or, este de notorietate c msurile administrative abuzive dispuse din motive politice de diverse instituții erau coordonate la nivel central de autoritțile din perioada respectiv. Ca atare, și Statul este unul din autorii înclcrii obligației ce revenea tuturor subiectelor de drept de a nu aduce atingere drepturilor fundamentale în discuție, drepturi absolute și, ca atare, opozabileerga omnes.
În contextul istoric dat, contrar susținerilor recurentului reclamant, agenții Statului s-au aflat în raporturi de dependenț faț de autoritțile centrale, astfel c Statul trebuie s rspund, în calitate de autor al unei fapte proprii, pentru dispozițiilor sale prin care au fost înclcate drepturile fundamentale, puse în executare de ctre aceștia.
3. Înțelesul sintagmei "persecuție politic" data de art. 1 alin. 1 și 2 din Decretul-Lege nr. 118/1990 este lipsit de relevanț, faț de obiectul și temeiul cererii de chemare în judecat, astfel cum au fost reținute prin decizia civil nr. 1563/3.10.2007 pronunțat de Curtea de APEL BUCURE ȘTI - Secția a III-a Civil și pentru Cauze cu Minori și de Familie în dosarul nr-.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la forța probant acordat de prima instanț probei testimoniale, în condițiile existenței Ordinului Ministrului Învțmântului nr. 2772/1956, se constat c aceast critic nu a susținut și prin apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 1566/29.02.2009 pronunțate în cauz de ctre Judectoria Sectorului 5 B, nefcând ca atare obiectul analizei deciziei din apel. Întrucât obiectul prezentei ci de atac îl constituie în acest caz potrivit art. 299 alin. 1.pr.civ. decizia pronunțat de instanța de apel, recursul nu poate fi exercitatomisso medio, adic trecând peste calea de atac a apelului.
Referitor la cheltuielile de judecat, având în vedere temeinicia pretențiilor reclamantului, constatat în raport de considerațiile expuse anterior și ca atare culpa procesual a pârâtului, Curtea reține c instanțele defond au fcut o corect aplicare a dispozițiilor art. 274.pr.civ. dispunând obligarea acestuia la suportarea lor și respectiv înlturând motivul de apel invocat în legtur cu acest aspect.
Faț de aceste considerente, reținând c motivele de recurs nu sunt întemeiate, Curtea urmeaz c, în temeiul art. 312.pr.civ. s resping recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul-pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva deciziei civile nr. 1184A/22.09.2008 pronunțate de Tribunalul Bucure ști - Secția a V-a Civil în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
Irevocabil.
Pronunțat în ședinț public, astzi, 05.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECTOR, JUDECTOR,
GREFIER,
Red. /Tehnodact. /
2 ex./13.07.2009
- Secția a V-a Civ. -;
Jud. Sectorului 5. - Civ. -
Președinte:Mariana HaralambeJudecători:Mariana Haralambe, Fănica Pena, Cristina Nica
