Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1126/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.1126/R-CM
Ședința publică din 15 Iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Georgiana Nanu
JUDECĂTOR 2: Paula Andrada Coțovanu
JUDECĂTOR 3: Ion
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâtul MUNICIPIUL PITEȘTI prin PRIMAR, cu sediul în P,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.423/CM din 27 februarie 2009, pronunțată de Tribuanlul A, în dosarul nr-, intimați fiind reclamantul SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNT PREUNIVERSITAR MUNTENIA, cu sediul în P,--6, județul A, în numele și pentru reclamanții membri de sindicat G, A, G, pârâții ȘCOALA NR 6 PITEȘTI, cu sediul în P,-, județul A, CENTRUL BUGETAR COLEGIUL NAȚIONAL LICEAL, cu sediul în P,-, județul A, INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN A, cu sediul în P,--6, județul A și MINISTERUL EDUCAȚIEI CERCETĂRII SI B, cu sediul în B,-, sector 1.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosar s-a depus, prin serviciul de registratură, din partea intimatului-reclamant, întâmpinare, practică judiciară și că părțile au solicitat soluționarea cauzei în lipsă, potrivit disp.art.242 pct.2 Cod procedură civilă.
Curtea constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra acestuia.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față:
Constată că, rin p. acțiunea înregistrată la data de 28.11.2008, reclamantul Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia în numele și pentru reclamanții membri de sindicat G, a, G, au chemat în judecată Școala Nr.6 - - P, Centrul Bugetar Colegiul Național Liceal, Municipiul P prin Primar, Inspectoratul Școlar Județean A și Ministerul Educației Cercetării și B, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții să le plătească prima de vacanță pe perioada 2001-2008, actualizată cu indicele de inflație la data achitării sumelor în cauză.
Au mai solicitat obligarea pârâtei Școala Nr.6 - - P la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă, precum și obligarea tuturor pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii de chemare în judecată au arătat că în vederea aplicării principiului egalități de tratament, personalul contractual trebuie să beneficieze de prima de concediu pentru anii 2001-2008, potrivit disp.art.35 alin.2 din Legea nr.188/1999 referitoare la statutul funcționarului public.
S-a făcut trimitere la Deciziile nr.XXIII/12.12.2005, nr.XII/5.02.2007 și nr.LXXVII/5.11.2007 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, prin care dreptul la prima de vacanță a fost recunoscut polițiștilor magistraților și personalului auxiliar al instanțelor, precum și funcționarilor publici.
Deoarece prin nr.OUG146/19.12.2007 s-a aprobat pentru funcționarii publici plata primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006, reclamanții apreciază că numai prin acordarea primei de vacanță tuturor categoriilor de personal se realizează principiul constituțional al egalității cetățenilor, având în vedere faptul că și ei desfășoară activitate în domeniul administrației publice.
Pârâtul Municipiul Paf ormulat întâmpinare, invocând excepția lipsei calității sale procesuale pasive, motivată de faptul că nu este angajatorul reclamanților și nu există nici un fel de raporturi juridice între cadrele didactice și această instituție. De asemenea, se arată că pârâtul în cauză nu este ordonator de credite pentru unitățile din învățământul preuniversitar de stat.
Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât reclamanții nu au calitatea de funcționari public și, prin urmare, nu le sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.188/1999.
În termen legal pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Taf ormulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în susținerea căreia a arătat că nu este angajatorul reclamanților și nu are obligația de a plăti acestora drepturile salariale solicitate în acțiune. Între Ministerul Educației, Cercetării și T și cadrele didactice nu există nici un fel de raporturi juridice de muncă, cu atât mai mult nu există nici obligații din partea acestuia cu privire la calcularea și plata salariilor.
Calitatea de angajator, așa cum este definită această noțiune la art.10 și art.14 din Legea nr.53/2003 o are numai directorul unității de învățământ cu personalitate juridică, conform art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997 coroborat cu art.7 alin.8 din Legea nr.84/1995 și art.22 din Regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar.
Tot în susținerea acestei excepții Ministerul Educației, Cercetării și Taa rătat că nu este nici ordonator de credite pentru unitățile din învățământul preuniversitar de stat, motiv pentru care nu poate plăti diferențele salariale nici unui cadru didactic.
Art.16 din Normele metodologice privind finanțarea învățământului preuniversitar de stat aprobate prin Hotărârea de Guvern nr.2192/2004 prevede: "Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii."
Cu privire la plata drepturilor salariale începând cu anul 2001, același pârât a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, în raport de disp.art.166 codul muncii pentru perioada 2001-2004, în raport de dispozițiile art.166 din Codul muncii, conform cărora termenul de prescripție aplicabil în cauză este de ani.
În ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive a Municipiului P, invocată prin întâmpinare, tribunalul a apreciat-o ca neîntemeiată având în vedere faptul că potrivit dispozițiilor art.13 din nr.OUG32/2001 pentru reglementările unor probleme financiare, începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea.
De asemenea, având în vedere prevederile Legii nr.215/2001 a administrației publice locale, modificată și completată prin Legea nr.286/2006 coroborate cu prevederile nr.OG17/2006, în calitate de ordonator secundar de credite, Municipiul P are calitatea de a vira celorlalți pârâți fondurile necesare achitării drepturilor bănești menționate.
Prin sentința civilă nr.423/CM/27 februarie 2009, Tribunalul Argeș, Secția civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației, Cercetării și și a respins acțiunea față de acest pârât.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului P și a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 2001-2004.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia în numele și pentru reclamanții membri de sindicat și au fost obligați pârâții Școala nr.6 "- -" și Centrul Bugetar Colegiul Național Liceal " " să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând prima de vacanță pe perioada 2005-2008, drepturi ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost respinsă cererea privind înregistrarea acestor drepturi bănești în carnetul de muncă și cererile privind acordarea drepturilor bănești pentru perioada 2001-2004 și pentru viitor.
A fost respinsă acțiunea față de Inspectoratul Școlar Județean A și a fost obligat pârâtul Municipiul P să vireze pârâților Școala nr.6 "- -" și Centrul Bugetar Colegiul Național Liceal " " fondurile necesare achitării drepturilor salariale solicitate.
Au fost obligați pârâții Școala nr.6 "- -" și Centrul Bugetar Colegiul Național Liceal " " la plata sumei de 200 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că Ministerul Educației, Cercetării și nu are calitate procesuală pasivă în cauză, având în vedere că această instituție nu are calitatea de angajator față de reclamanți și nici calitatea de ordonator principal de credite pentru unitățile de învățământ preuniversitar.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, a fost analizat, în primul rând, dreptul reclamanților la prima de vacanță, așa cum aceasta a fost solicitată prin acțiune.
Reclamanții au invocat, în susținerea cererii de chemare în judecată, existența dreptului la prima de concediu pe care o are funcționarul public în temeiul art.35 alin.2 din Legea nr.188/1999, precum și decizii ale Înaltei Curți de casație și Justiție pronunțate în recursuri în interesul legii.
Tribunalul a apreciat că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile invocate de reclamanți, acestora neaplicându-li-se nici recursurile în interesul legii la care au făcut trimitere, după cum nu există nici o situație de discriminare față de alte categorii profesionale care au beneficiat de prima de concediu.
Astfel, instanța a reținut că, potrivit art.241 alin.1 lit.(c)din Codul muncii, clauzele contractelor colective de muncă produs efecte pentru toți angajatorii din ramura de activitate pentru care sa încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel. De asemenea, contractul colectiv de muncă la nivel național prevede la art.8 alin.2 că în raporturile de muncă dintre angajați și angajator se aplică, cu prioritate reglementările mai favorabile pentru salariat, indiferent dacă acestea se găsesc sau nu în contractul colectiv de muncă sau în prevederile legale.
Potrivit art.50 alin.12 din Legea nr.128/1997, Statutul personalului didactic, personalul didactic beneficiază de premii și alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
În această ordine de idei, contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură de învățământ a prevăzut, încă de la începutul apariției sale, dreptul personalului didactic la prima de vacanță ce trebuia acordată în plus față de indemnizația de concediu.
Astfel, potrivit art.37 lit.(g) din contractul colectiv de muncă amintit, părțile contractante convin ca personalul din învățământ să beneficieze de o primă de vacanță, care se acordă odată cu indemnizația de concediu.
Executarea contractelor colective e muncă este, potrivit disp.art.30 din Legea nr.130/1996, obligatorie pentru părțile semnatare.
Or, în cauză nu a intervenit nici o clauză de suspendare a acestui drept al personalului didactic la prima de vacanță, astfel încât să se pună problema suspendării cursului prescripției extinctive.
Așa fiind, tribunalul a apreciat că pentru perioada 2001 - 2004, dreptul reclamanților de a solicita contravaloarea primei de vacanță este prescris în raport de disp.art.166 din Codul muncii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Municipiul P - prin primar, criticând-o ca nelegală pentru următoarele:
În mod greșit a fost admisă acțiunea reclamantului, în condițiile în care acesta nu are calitatea de funcționar public, prin urmare nu-i sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.188/1999 privind statutul funcționarului public.
Hotărârea recurată nu este motivată, invocarea prevederilor constituționale și ale contractului de muncă nefiind de natură al îndreptăți pe reclamant la acordarea acestui drept, în absența unor dispoziții legale exprese.
Intimații au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, pentru motivele pe larg expuse la filele 16-18 dosar recurs.
Analizând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate care pot fi încadrate în motivul de recurs prev. de art.304 pct.9 Cod procedură civilă și având în vedere actele și lucrările dosarului de fond, Curtea constată că recursul este nefondat urmând a fi respins.
Astfel, analizând considerentele sentinței recurate, Curtea reține că prima instanță nu a soluționat cauza în baza dispozițiilor Legii nr.188/1999 privind statutul funcționarului public, astfel cum în mod eronat susține recurenta.
formulate de reclamanți îi sunt aplicabile Legea nr.128/1997 precum și Contractul Colectiv de Muncă unic la nivel de ramură de învățământ, acesta din urmă având obligativitate pentru părți, potrivit art.30 alin. 1și 2 din Legea nr.130/1996 a Contractului Colectiv de Muncă, astfel cum a și reținut prima instanță, neavând legătură cu categoria funcționarilor publici a căror regim juridic este guvernat de o altă lege specială.
În sfârșit, din dezvoltarea ultimei critici, vizând nemotivarea hotărârii, Curtea constată că aceasta nu se referă la insuficiența sau lipsa considerentelor pentru care prima instanță a admis acțiunea ci se circumscrie tot motivului de recurs vizând încălcarea sau greșita aplicare a legii, mai sus analizat.
Față de cele expuse în temeiul art.312 Cod procedură civilă raportat la art.291 din Codul muncii Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiului P - prin Primar, împotriva sentinței civile nr.423/CM/27 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, pe care va menține ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul MUNICIPIUL PITEȘTI-PRIN PRIMAR, împotriva sentinței civile nr.423/CM/27 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind reclamantul SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNT PREUNIVERSITAR MUNTENIA în numele și pentru reclamanții membri de sindicat G, a, G, pârâții ȘCOALA NR.6 " " PITEȘTI, CENTRUL BUGETAR COLEGIUL NAȚIONAL LICEAL " ", INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN A și MINISTERUL EDUCAȚIEI CERCETĂRII ȘI
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 iunie 2009, la Curtea de Apel Pitești, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red./17.06.2009
GM/2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Georgiana NanuJudecători:Georgiana Nanu, Paula Andrada Coțovanu, Ion
