Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1198/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr. 1198
Ședința publică din data de 2 iunie 2009
PREȘEDINTE: Elena Simona Lazăr
JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B,- bis, sector 1, cu domiciliul procesual ales la sediul profesional al - & Asociații - B,-,.3,.7, sector 1, prin administrator judiciar INSOLVENCY SPECIALISTS B,-, -7,.4, sector 3, împotriva sentinței civile nr.57 din 9.01.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, -, -, și -, toți cu domiciliul ales la cabinet avocatură - P, str.-.-. nr.148,.4. parter,.2, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-pârâtă reprezentată de avocat din Baroul București, lipsind intimații-reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat având cuvântul depune la dosar copia deciziei nr.2/2009 emisă de administratorul judiciar al recurentei-pârâte din care rezultă că în temeiul art.86 din Legea nr.85/2006 a fost menținut contractul de asistență judiciară încheiat de recurentă cu mai multe case de avocatură, printre care și - și Asociații și certificatul de grefă emis în dosarul nr- de Tribunalul București - secția a VII-a comercială.
Curtea dispune introducerea în cauză a societății INSOLVENCY SPECIALISTS B în calitate de administrator judiciar al recurentei-pârâte și față de decizia nr.2/2009 emisă de aceasta consideră că are termen în cunoștință.
Avocat având cuvântul arată că nu mai are cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Curtea ia act de declarația acesteia și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Fără cheltuieli de judecată.
Curtea
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrata la nr- reclamanții -, -, și au chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta să plătească fiecărui reclamant drepturile salariale reprezentând c/valoarea aprovizionării toamnă-iarnă în cuantum de un salariu minim pe ramura conform art.176 al.1 si 2 din CCM la nivelul ramurii energie, termica, petrol și gaze pentru anii 2005-2007, sume ce vor fi reactualizate cu indicele de inflației de la data scadenței până la plata efectivă, precum și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că sunt angajații pârâtei conform cărților de muncă si că pe lângă salariul de bază urmau să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură, constând în suplimentari salariale cu ocazia aprovizionării toamna-iarna, drepturi ce nu le-au fost acordate în perioada sus-menționată.
La data de 14.11.2008 reclamanții au depus o cerere de precizare a câtimii obiectului acțiunii, solicitând obligarea pârâtei să plătească fiecăruia primele de aprovizionare toamnă-iarnă, respectiv cate 528 lei pentru anul 2005; 480 lei pentru anul 2006 si 620 lei pentru anul 2007, sume actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plații efective.
La termenul din 09.01.2009, pârâta a formulat o întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, motivându-se că drepturile solicitate au fost incluse în salariul de bază al reclamanților, conform Protocolului încheiat la 01.03.2002 și a telexului 2412/1998, astfel încât textul invocat de reclamanți în susținerea acțiunii, nu își mai are aplicabilitate, sumele solicitate nemaifiind datorate.
Prin sentința civilă nr.57 din 9.01.2009, Tribunalul Prahovaa admis acțiunea precizată și a obligat pârâta să plătească fiecărui reclamant in funcție de perioada efectiv lucrata de fiecare, prima de aprovizionare toamna-iarna conform art.176 din CCM la nivel de ramura, pentru anii 2005-2007, calculata la nivelul salariului minim pe ramura, pentru fiecare an, sume ce vor fi calculate si actualizate cu indicele de inflație de la data scadentei pana la data plații efective cu ocazia executării silite.
Pârâta a fost obligată să plătească fiecărui reclamant cate 500 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că reclamanții sunt salariații pârâtei, însa în perioada 2005-2007 nu au încasat drepturile salariale reprezentând suplimentari salariale pentru aprovizionare toamnă-iarnă în perioada sus-menționată.
Potrivit disp.art.176 din CCM la nivel de ramură pe anii 2005-2007 și anexa la actul adițional nr.397/2007 salariații din cadrul ramurii petrol si gaze, energie, termică, au dreptul cu ocazia unor evenimente anuale, Paște, Ziua meseriei, C, precum și în luna octombrie pentru aprovizionare de toamnă-iarnă de a beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în suma fixă în cuantum minim de un salariu minim pe ramură, drepturi care se acorda în cazul în care nu s-a convenit în baza unui contract colectiv la nivel de societate, introducerea acestora în salariul de bază.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză rezultă că reclamanții sunt salariații pârâtei însa, în perioada 2005-2007 nu au încasat drepturile salariale suplimentare cu ocazia aprovizionării toamnă-iarnă, astfel încât pârâta este obligată să achite aceste drepturi reclamanților, mai ales că nu exista nicio dovada la dosar că pârâta ar fi achitat efectiv aceste drepturi sau că le-ar fi inclus în salariul de bază.
pârâtei că reclamanții nu pot solicita aceste drepturi atât timp cât nu au avut loc negocieri între patronat și sindicat și că aceste drepturi ar fi fost incluse în salariul de bază nu pot fi avute în vedere întrucât, din CCM la nivel de ramura pe anul 2006 si din CCM la nivel de societate din anul 2002, reiese că în realitate, începând cu anul 2002, drepturile salariale sub forma suplimentarilor pentru aprovizionare toamnă-iarnă, nu au fost incluse în salariul de bază, iar inexistenta unor negocieri între patronat și sindicat privind emiterea unui contract colectiv de muncă la nivel de societate, nu o exonerează pe pârâtă de obligația sa de a achita drepturile salariale prevăzute in CCM la nivel de societate și la nivel de ramură, mai ales că inexistenta unor asemenea negocieri, nu se datorează culpei reclamanților, ci, dimpotrivă a pârâtei.
Împotriva acestei sentințe pârâta a declarat, în termen legal, recurs criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând disp.art. 304 pct.8 și 9 și art. 3041Cod pr.civilă.
Susține recurenta că în mod greșit instanța de fond a admis cererea cu privire la acordarea suplimentului pentru aprovizionare toamnă-iarnă deși dreptul la acțiune este prescris, în cauză fiind aplicabil termenul de prescripție de 6 luni prevăzut de art. 283 litera e din Codul muncii.
Într-un alt motiv de recurs se susține că hotărârea este lipsită de temei legal reținându-se eronat de către prima instanță că acțiunea reclamanților este întemeiată în condițiile în care venitul anual pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă nu se datorează conform alin. 1 și 2 din art. 176 CCM ramură întrucât fost introdus în salariul de bază al fiecărui salariat SA, excepție de la aplicarea alin 1 și 2 al art. 176.
Astfel, se arată că prin SA din anul 1997, s-a prevăzut, la art. 168 alin.3, că începând cu 1.06.1997, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă va fi introdusă în salariul de bază după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la contract, iar adresele comune RA SA- nr. 2328/8.10.1997 și nr. 2412/29.05.1998 atestă că din 1998 majorarea salariului de bază prin introducerea acestui venit a fost operată în mod efectiv.
De asemenea, în CCM din perioada 1998-2001 s-a stipulat că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază, conform telexului nr. 2412/1998, în același sens făcându-se mențiunea și în cuprinsul CCM SA din anul 2002, iar din 1998 sindicatul nu a mai intrat în negocieri pe tema acordării distincte a venitului anual din luna octombrie pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă și inexistența negocierii, materializării și prevederii acestui venit în CCM SA din anul 2003 până în prezent semnifică inexistența dreptului pretins prin cererea de chemare în judecată, drepturile respective fiind introduse în salariile de bază, astfel explicându-se renunțarea implicită la acest drept pretins în prezent, la acordarea separată a venitului privind aprovizionarea toamnă-iarnă.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și pe fond respingerea acțiunii, în primul rând ca prescrisă, iar în măsura în care excepția nu va fi admisă, ca neîntemeiată.
În cauză au fost administrate probatorii cu înscrisuri.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul este fondat potrivit considerentelor ce urmează:
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, se reține că într-adevăr, potrivit art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii, dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține de către recurentă, legea nefăcând nicio diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în ce privește drepturile salariale, prin același articol, la lit. c, s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora- ca în situația de față, astfel că în mod corect instanța de fond a respins și excepția prescripției invocată de recurentă.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Criticile privind modalitatea greșită de soluționare a fondului cauzei sunt însă întemeiate.
În conformitate cu disp.art.176 alin.1 din la Nivelul Energie Electrică, Petrol și Gaze invocat de reclamanți, cu ocazia unor evenimente anuale, Paște, ziua meseriei, C, precum și în luna octombrie ( pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă), salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos, în sumă fixă.
Art.176 alin.6 din același contract statuează, cu titlu de excepție, că fiecare din adaosurile de mai sus- printre care și cel în discuție în cauză- se acordă în condițiile în care, prin contractale colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază.
SC SA B, fostă SC SA, a fost, sub denumirea B, sucursala de prestări servicii a SN RA, astfel cum rezultă din Anexa Nr.1, pct.B a OUG nr.49/1997 privind înființarea și organizarea acestei Societăți Naționale a.
Potrivit art.168 alin.1,2 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate pe anul 1997, reprezentanții părților contractante au convenit ca anual, cu ocazia unor evenimente: Paște, Ziua, C, precum și în luna octombrie-pentru aprovizionarea de toamnă, salariații să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale al căror cuantum minim să fie de un salariu minim pe -RA, iar în conformitate cu art.168 alin.3 din același contract, începând cu 1 iunie 1997, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă să fie introdusă în salariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la contract.
Prin adresa comună (telex) nr.2412/29.05.1998 emisă de SN SA, depusă în copie la dosar, tot în recurs, către mai multe dintre sucursalele sale din țară, printre care și B (devenită actualmente SC SA, așa cum s-a arătat mai sus) pe de o parte și pe de alta, s-a stabilit ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariu sub formă de cotă procentuală începând cu data de 1 martie 1998, astfel: pentru salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; pentru salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei-7% și pentru salarii peste 2.000.000 lei-5% (fila 17).
În pe anul 1998, la art.168 alin.2, s-a menționat expres că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază, conform telex 2412/1998, alături de o indexare salarială de 5% de care au beneficiat toți salariații, în temeiul HG nr.208/31.03.1998.
Și în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002 dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceiași termeni de mai sus, iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu cotele procentuale arătate expres în adresa semnată și însușită de părțile contractante, așa cum s-a arătat mai sus.
În egală măsură, din carnetele de muncă ale reclamanților mai rezultă că atunci când angajatorul a procedat la indexarea periodică a salariilor, iar nu la majorarea ori reașezarea lor ca efect al transferului la noua societate, mențiunea a fost operată ca atare în carnetele de muncă, inclusiv actul normativ care a generat-o, iar împrejurarea de netăgăduit a încasării efective a suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă, prin includerea sumei cuvenite cu acest titlu în salariul brut de bază, explică de ce reclamanții nu au înțeles să revendice acest drept până în prezent, fără vreo justificare verosimilă.
În concluzie, cu precizările aduse în considerentele prezentei decizii, rezultă că în cauză s-a făcut dovada includerii suplimentărilor solicitate în salariile brute de bază ale intimaților-reclamanți, prin efectul menținerii acestora în salariul brut de bază, până în prezent, astfel că acțiunea prin care același drept salarial este revendicat din nou pentru anii 2005, 2006 și 2007 fost în mod greșit admisă de prima instanță.
Față de cele ce preced, Curtea privește recursul ca fondat, astfel că în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va admite, va modifica în tot sentința și pe fond va respinge acțiunea precizată ca neîntemeiată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B,- bis, sector 1, cu domiciliul procesual ales la sediul profesional al - & Asociații - B,-,.3,.7, sector 1, prin administrator judiciar INSOLVENCY SPECIALISTS B,-, -7,.4, sector 3, împotriva sentinței civile nr.57 din 9.01.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, -, -, și -, toți cu domiciliul ales la cabinet avocatură - P, str.-.-. nr.148,.4. parter,.2, județ P și în consecință:
Modifică în tot sentința și pe fond respinge acțiunea precizată ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 2 iunie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
--- - --- - -- -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
3 ex.
02.07.2009
/VA
Trib.P nr-
R
Președinte:Elena Simona LazărJudecători:Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
